2,622 matches
-
de tensiuni fertil pentru un observator atent. De multe ori, aceste momente nu sunt nici măcar rezultatul unor întâl- niri par hazard, autorul preferând să lucreze cu materialul pe care i-l oferă clientul, articolul de ziar, a cărui expresi- vitate involuntară o speculează, al cărui profil discursiv îl deformează convenabil în sensul caricaturii, al grotescului. Această sensibilitate la grotesc și burlesc îi aparține în mod clar scriitorului, ține de intentio auctoris și nu poate fi recuperată din genuinul textelor care i-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
procedee uzate pentru Caragiale. În articolul O, Levant, Levant ferice..., Mircea Cărtărescu observa încântat la eroii lui Bolintineanu enormul și artificialul gesticulației roman- tice, „autoparodia gesticulației lor patriotarde” sau „enorma bufonerie a unor versuri” Și Caragiale pare să sesizeze acest involuntar caracter autoparodic al unor compoziții romantice aparținând unor autori canonizați estetic. Acest caracter aparent autoparodic nu reprezintă decât un efect pervers al manierizării lor pe care dramaturgul o surprinde cu efectele ei derizorii în variate întrebuințări, și mai ales în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
că în cultura noastră există zone de amoralitate. Asta nu înseamnă, însă, că pe ici pe colo nu a izbucnit și la noi o stare tragică.” Este numaidecât sesizabil decalcul caragialesc al tonului „pe ici pe colo”, dar dincolo de o involuntară contaminare de ton, se relevă proiectul ambițios al tânărului dramaturg de a ridica comedia lui Caragiale la demnitatea tragicului prin epurarea accidentalului, anecdoticului și superficia- lității comice. De ce nu corespunde acest lucru viziunii lui Negoițescu și în genere nu convine
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
incidentale asupra arhitectonicii unitare și construcției complexe a Căutării timpului pierdut, foarte noi și surprinzătoare în acea vreme, când avea curs părerea, susținută de José Ortega y Gasset, Paul Desjardins și mulți alții, că romanul proustian, mergând pe linia memoriei involuntare, ar avea o desfășurare aleatorie, nestructurată, cu efectul disoluției personajelor și oricărei organizări compoziționale, teză pe care tânărul dinamitard o respinge afirmând categoric contrariul : „Unde era la Proust unitate, este la d. Camil Petrescu lipsă de unitate ; unde era construcție
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dacă nu e un simplu grafoman. Poate că nu e, speră să nu fie, crede în scrisul lui, dar dacă se înșală ? Nici celebritatea nu e la urma urmei o garanție. Poate fi o eroare, o neînțelegere, o întâmplare, o involuntară impostură, ce se va destrăma spre rușinea lui, antumă sau postumă. E divizat între vocație și îndoială (aici ar fi poate o deosebire : grafomanul are numai vocație, nu și dubii). „J’aurais écrit de toute façon”, declară Eugène Ionesco, ajuns
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cele ctitorite de Stalin: măcar o deportare în Siberia. El iese din când în când din izolarea olimpiană, pe această temă, o dată la 16 ani. De la înălțimea autorității sale de intelectual sublim, reușește să facă praf orice discernământ etico-politic, înlesnind involuntar (sper), una dintre cele mai mari diversiuni din România postcomunistă. Pe scurt, Gabriel Liiceanu face praf exact principul de fond al eticii în politică: cel al responsabilității proporționale. Morala absolută pe care pretinde că o adoptă, cel puțin când îi
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
aduna în ele valurile memoriei, cititorul nu trebuie să se aștepte să urmărească liniile generale ale politicii externe a diferitelor state și nici să găsească o analiză foarte riguroasă a ceea ce însemna "concertul european" cu soliștii, ansamblurile și chiar disonanțele involuntare sau premeditate ale marilor executanți. M-am limitat să povestesc ceea ce mi-a fost dat să văd sau să aud de-a lungul unei cariere ce s-a desfășurat într-o perioadă bogată pînă la exces în evenimente deosebite, dintre
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
i s-au pervertit afectele, de asemenea și caracterul: prin motive plauzibile, prin intermediul unor raționamente lucide, el își motivează propriile bizarerii și conduita necuviincioasă. În această "monomanie fără delir" (monomanie sans délire), afectivă, pacientul este prins în acte instinctive ori involuntare, pe care nici rațiunea și nici sentimentele nu le mai controlează. În monomanie, sensibilitatea pacientului este excitată, monomaniacul trăiește "în afara sa" și transferă asupra celorlalți prisosul sentimentelor sale. Monomaniacul este vesel, temerar, se agită mult, totdeauna gata să irite (II
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
tărîmul cugetărilor. A ieșit o retorică discutabilă. O maximă clasică în rostirea lui Mircea Sandu sună ca un lied de Schubert interpretat la eșapament de basculantă. Dacă lirica omagială adresată șefului practicată de casier, bufetier și compania conținea destul umor involuntar printre iambii versurilor, proaspetele cugetări prezidențiale aparent n-au nici un fel de noimă. întîi, pentru că rostitorul lor e mai degrabă un pragmatic al grătarului decît un idealist al gîndirii. Să zicem, însă, că, într-un moment tensionat, în care cravatele
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
sentimente; h) cunoașterea pozițiilor fundamentale și capacitatea de a opera cu acestea. în funcție de aceste elemente ale psihomotricității se pot identifica mai multe tipuri de tulburări, dintre care cele mai importante sunt: 1. Tulburări de expresie motrice: a) sincineziile - mișcări simetrice involuntare ale părții opuse care însoțesc mișcările voluntare ale părții active; b) paratoniile - ticurile și mișcările ritmice; c) tulburări de dominanță cerebrală - dispraxiile (mișcări lipsite de coerență și îndemânare, cu implicații grave în special în activitățile grafice școlare). 2. Tulburări care
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
amprenta asupra situației experimentale. Autoritatea, ostilitatea, apartenența etnică, statutul etc. sînt exemple de caracteristici care pot influența evoluțiile subiecților în cadrul anumitor experimente. Experimentatorul ideal are o poziție de neutralitate și relativă detașare. Există de asemenea o tendință fie deliberată, fie involuntară a experimentatorului de a întări efectul tratamentului experimental prin remarci pozitive, încurajări etc. care pot contribui la modificarea rezultatelor. În unele situații, este recomandabil ca experimentatorul și cercetătorul să fie două persoane distincte, iar primul să nu cunoască scopul și
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
radioactive. Împreună, cei trei cercetători au primit premiul Nobel pentru fizică în anul 1903. 3. Atenția la analogiile care ni se ivesc din întâmplare O altă modalitate de facilitare a inspirației este atenția la propriile analogii la care suntem martori involuntari. Exemple: Rudolf Diesel a inventat motorul cu aprindere prin compresie inspirându-se de la o brichetă. Ernest Michaux, copilul de 14 ani, era pasionat de mersul cu bicicleta. La vremea aceea (anul 1855) bicicleta se împingea cu ajutorul picioarelor pe sol. Întâmplător
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
semnalului, inspirându-se de la poșta vremii care folosea stații de schimb pentru caii obosiți. G. Enescu scrie „Poema Română” inspirându-se din folclorul românesc. Franz Liszt a scris Rapsodiile ungare inspirându-se din cântecele și dansurile țiganilor unguri. Conexiunea analogică involuntară se realizează brusc în faza de iluminare a procesului creator (a se vedea §3.3.). Mai multe metode de creativitate, cum ar fi Brainstormingul, Cercetări analogice sau Sinectica (descrise în Capitolul 10), recurg voluntar la gândirea analogică pentru obținerea de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
aerul secolului anterior, autorul aplicând o formulă narativă apropiată de cea postpașoptistă. Personajele nu sunt suficient de bine individualizate, construcția nuvelelor și a povestirilor suferă de schematism, ideile nu au anvergura așteptată, ba chiar propensiunea tezistă induce, uneori, un umor involuntar. În povestirea Bani calpi, bunăoară, un octogenar, creștin, pe nume Maximian, este considerat vinovat de „falșificarea” unor bani. Locuitorii orașului Istros, care se închinau vechilor zei, îl condamnă la moarte, fără nici o judecată, pe cel ce nu e de aceeași
THEODORIAN-CARADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290162_a_291491]
-
pe teren devine inevitabilă. Pe teren dl. Costinescu prinde cu mâna stângă spada adversarului său în clipa când era să-l atingă. Gestul nefiind tolerat de regulile duelului lupta încetează. Dl. Costinescu spune că fiind nervos a făcut o mișcare involuntară și propune să i se lege mâna la spate. Dar mar torii căpitanului Zisidi refuză. Pro cesul verbal consemnează întâmplarea. Bineînțeles în public cazul nu mai e discutat în speță, dar după coloarea politică a combatanților, conservatorii pretind că Emil
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
intelectuale se pierd cele dintîi. După „încălzire”, care a durat vreo două ore, s-a cîntat, precum în ultima crîșmă, „Bălălău” și „Așa beau oamenii tineri” (completat de secretarul cu propaganda Bratu, cel ce mă declarase „sinucigaș politic”) cu distihurile involuntar semnificative: „Așa beau oamenii mari / Numai whisky pe dolari” și „Așa beau oamenii mici / Numai țuică cu covrigi”. În atari împrejurări, adeseori mă crispez, mă amorsez împotriva „lumii”. Așa mi s-a întîmplat și acum, fapt care l-a făcut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în scaun și sughițînd nervos, ba l a și stimulat cu anumite remarci. *Le-am vorbit studenților (ca invitat) despre „Eminescu în conștiința românească”: despre definirea valorilor plecînd de la el - a celor de dinainte și a celor de după; despre „impietățile involuntare” și despre „respectul absolut”, care adesea limitează înțelegerea operei sale. De asemenea, am fost trimis să fac o „expunere” despre literatura contemporană (titlul dat de organizatori sună destul de complicat), la unitatea de artilerie. Sublocotenentul care sînt s-a simțit mîndru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu ne putem sustrage ei, chiar și atunci când credem că i am întors spatele, că nu participăm, căci și această neparticipare are o funcție, o anumită greutate și calitate istorică. Fiecare atitudine spirituală individuală contează, este o participare voluntară sau involuntară la făurirea destinului comun. Fiecare act răzleț, de curaj sau de lașitate, de generozitate sau de egoism, de dragoste sau de violență, de inerție, de tăcere vinovată, de indiferență, contribuie la geneza unui eveniment ulterior care a prins formă pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
că nu a fost otrăvit de vreo persoană câinele ce vă aparținea”. Rezultă deci, ca să fim În stilul și În sugestia „răspunsului”, că Saint-Bernard-ul s-a sinucis. Sau că, nefiind „otrăvit de vreo persoană”, a fost otrăvit de o pisică. Involuntarul umor lugubru ce se degajă dintr-un astfel de „răspuns” ne pune, mărturisim, pe gânduri. (Flacăra, nr. 13/26 martie 1981) (Familia, nr. 2/2002) P.S. februarie 2004 Textul de mai sus mă readuce Înapoi, fără să mă mai poată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și negre oglinzi, Încrucișându-și, grotesc, carnavalul. „Întâmplarea” nu mai este doar efectul acțiunii celui care o declanșează, ci, mai curând, Împlinirea unei așteptări și presimțiri confuze, aparținând celui ce va trebui s-o suporte, ca pe un fel de involuntară „provocare” a primordialului, viața izbucnind din statica minerală, desprinzându-se din adâncurile tenebroase, explodând despotic la „chemarea” nerostită, Încifrată a predestinatului captiv. Asumarea existenței Înseamnă asumarea unui sens: risipit, de obicei, absent, obturat; căutat, totuși; ignorat, adesea; apăsător și poate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un țăran cuminte, un costoboc milenar al plaiurilor transilvane. Expunerea de înalt nivel ar merita să vadă lumina tiparului. (Aiud 18 octombrie 1963) Recunoașterea calităților lui Nicolae Petrașcu de acest dușman neînduplecat, ca toți marxiștii, este pentru noi, un elogiu involuntar adus omului și Mișcării Legionare. Din mărturiile lui și ale altora rezultă că în adevăr această autoanaliză s-a compus de fapt din două părți: prima parte istorică, presărată cu anumite critici la adresa unor fapte din trecut, critici care circulau
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
că ceea ce la început se anunța drept un divorț scandalos, dar revoluționar, a intrat în sfera locului comun. Prin subversiunea creației „intenționale” de tip romantic și a conceptelor asociate de invenție și imaginație creatoare, se promovează în schimb o poezie „involuntară”, scrisă de un scripteur uzând de tehnica plagiatului, a dicteului automat și a hazardului obiectiv. Scriitorul-artist de talent și vocație, omul de litere cedează locul scriitorului-receptacol, scriitorului-nescriitor („Nu-mi fac o meserie din scris și n-am ambiții literare”, declara
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
lui postumă. Considerând exagerată afirmația lui G. Călinescu potrivit căreia „În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual, nimic cu caracter de confesiune...”, e de căutat în ele tocmai individualul, particularul, irepetabilul, confesiunea, fie ea directă sau deghizată, voluntară ori involuntară (inconștientă). Și, nu în ultimul rând, trăsătura de unire dintre „timpul trăirii” și „timpul mărturisirii”, semnele premonitorii, acele linii tematice, acele motive care alcătuiesc, împreună, în operă și biografie, o unică, inconfundabilă structură. Va rezulta că și-a „introdus” în
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
un efort autoscopic minuțios și perseverent, să descifreze premisele gravei sale nevroze actuale, soldată cu două tentative de sinucidere, în amprenta genetică și în experiențele personale sau sociale traumatizante din trecut: de la un eveniment tragic, ieșit din comun, ca omorul involuntar comis în tinerețe, până la faptele mărunte din existența ternă de zi cu zi. Observator atent al lumii comuniste, ca și al celei postdecembriste, cu care se confruntă cu prilejul unei întoarceri temporare în România, și totodată fin examinator al mecanismelor
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
discutabil. Reușitele certe, destul de rare, apar în paginile de factură poetică în care capacitatea reală de sugestie, de proiectare a ficțiunii pe o pânză neclară nu întâlnește limbajul tehnico-științific strident și prețios, folosit frecvent de G. cu efecte de ilaritate involuntare. Aporisticon, subintitulat Glosar de civilizații imaginare, este compus din texte scurte care, sub pretextul unor povești vagi sau absente, execută adevărate exerciții compoziționale. Se remarcă Fenotipul de ceață și picăturile de nimic, narațiune despre o jucărie de serie mare, capabilă
GRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287339_a_288668]