2,036 matches
-
ajungă în „pătura prăfuită a intelectualilor”. Dar, bagă el seama retrospectiv, „în timp ce noi duceam muncă politică, fiii popilor, ai doctorilor etc. Învățau la facultate, și azi ne conduc”! Mi-a descris cîțiva activiști din epoca formării sale, exemple de prostie, ipocrizie și șmecherie: Trifan, Pahonțu, Calimandric. Într-o ședință, primul i-a reproșat că referatul pe care-l citise „e mistic”. „Cum așa?”, a fost întrebat. „Păi, nu vedeți că folosește expresia «Din păcate»: «Din păcate, nu toți tovarășii...»”. Ambalîndu-se, a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai știu unde. Va reflecta el cum trebuie și vor reflecta ceilalți la cele ce s-au întîmplat? Dacă o vor considera doar o răzbunare înseamnă că n-au înțeles nimic. Am stopat un tip de comportament, am spus „nu!” ipocriziei, „hoțomăniei”, „șulfănăriei”. Am pus capăt erorii celor care l-au desemnat și susținut. Am determinat revizuiri chiar în rîndurile acestora. În perfectă reciprocitate, eu i-am fost ostil mereu, dar unii dintre cei ce au contribuit la căderea lui i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spre deosebire de cei din trecut care, prin spiritul lor de sacrificiu și prin fermitatea convingerilor lor, au contribuit la făurirea culturii noastre moderne? Cum am îndrăznit să spun că toți cei ce participă, chiar și pasiv, la acest dublu joc al ipocriziei contribuie prin înseși faptul că existăm în acest mod degradat la ruinarea spirituală a neamului? Nu cred că domnul rector Ion Vlad a conceput această listă de învinuiri: se știe doar că domnia sa este un literat fin care nu poate
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
În postcomunism, nu doar foști profitori ai scenei politice, nu doar unii dintre impecabilii noștri disidenți, ci și scriitori aparent „necompromiși” nici de politică, nici de principialitate, plini de ifosele vechi și noi, sub care nu era greu de ghicit ipocrizia și interesul cinic imediat. Sorin refuza spontan, fără reținere, fandoseala „intelectuală”, disprețul față de omul simplu, „condamnat”, pasămite, să nu Înțeleagă Înaltele „idealuri”, limbajul „superior”. Mă simt și azi reconfortat, mărturisesc, să-mi amintesc rapiditatea scârbită cu care Sorin evalua orice
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mult crescută a gândului, expresia vivace, acidă adesea, umorul absolvind, nu o dată, potlogăria promiteau surprize la fiecare pas. M-am trezit Într-un grup de tineri relaxați, inventivi, care ofereau un soi de camaraderie și tehnică a amuzamentului, nepăsătoare la ipocrizia dogmei oficiale. Încercam, de fapt, nu știu cât de conștient, să uit „tirania afectivității” familiei și profesia nevrozantă. Apariția lui Rubin a fost și ea la voia hazardului, dar de alt soi. Ne-am descoperit repede lecturi comune, dialogul a focalizat prompt
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
față, a fost suprimarea Dicționarului scriitorilor români, care trebuia să apară În 1984 chiar. Până În 1986 am mai tras unele nădejdi, deși abandonat de colegi și, În primul rând, de conducerea de atunci a Uniunii (D.R. Popescu, de o nedezmințită ipocrizie). După decembrie ’89, au urmat iluzii, speranțe, o scurtă - deși fierbinte În amintire - euforie, urmată de deziluzii, decepții, spaime și sentimentul unei căderi continue spre un dezastru. Se va ivi poate, o dată, prilejul unei mai lungi confesiuni a acelor luni
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu diminuase. Scârbit de ceea ce vedea În jur, fostul militant nu vroia totuși să „scuipe În ciorba” din care mâncase!... Nici să renunțe la Idealul oricât de depărtat și oricât de manipulabil. Arthur Koestler - comunistul care a revelat printre primii ipocrizia și ororile stalinismului - povestește, În autobiografia sa, cred, o Întâmplare ciudată și grăitoare. În compartimentul trenului spre Londra intrase un aristocrat elegant și distins care, bucuros că nu se afla decât un alt călător, salutase, zâmbind, și Începuse să-și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
poți să te bazezi În acțiunea colectivă. Nedreptatea, teroarea și minciuna nu mă lăsau Însă impasibil. Puteau, oare, obsesiile etice, de care nu scăpam, evita la nesfârșit politicul? Aroganța celor care se credeau deasupra „vulgului” mă irita la fel ca ipocrizia celor care vorbeau În numele maselor. La ce Îmi folosea luciditatea, de vreme ce „corul popular” nici să râdă nu mai avea dreptul? „Sfidarea” istoriei, promulgată de unii „elitiști” de dreapta, după ce le eșuase proiectul totalitar, Îmi părea, pe de altă parte, nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cea a exilatului, chiar dacă otrava nostalgiei des-țăratului, a dorului după ceea ce nu mai poate fi recuperat se adaugă tributului de cruzime cerut de imposibila renaștere În alt loc. Cocleala și fermentele celor care așteaptă, „acasă”, reîntâlnirea (bârfele, umilințele, exagerările, lingușeala, ipocrizia Îmbătrâniților și limbajul acidulat al noilor juni) fac contrapunctul și contraponderea grotescă a cadrului. O carte a surdinelor, interceptate cu mare finețe, surdina Estului dinainte și din timpul comunismului și cea a Germaniei naziste și postbelice. Abia sugerat, de asemeni
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la urma urmelor, piesa nu are Învingători), pare, paradoxal, mai «optimistă».” „Lucrarea este unilaterală. De fapt, rinocerizarea nu este, conform logicii interne a textului, o «Îmbunătățire». Dar originalitatea și strălucirea textului este În afara oricărei Îndoieli.” „Puncte valide despre răsucirile și ipocrizia lui Bérenger În apărarea «civilizației» În care nu poate crede. Studenta greșește Însă grav În interpretarea rinoceritei ca «progres» eliberator. Ea ignoră, de asemeni, felul În care limbajul piesei funcționează ca o suprastructură raționalizatoare și ia replicile personajului drept realitate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
text, neglijând: 1. distincția dintre schimbarea istorico-politică (ne-impusă) și oprimarea violent conformistă a celor diferiți; 2. impactul psihologic al situației istorice concrete pe care Ionesco o alegorizează. Cum poate fi acuzat cineva a cărui gândire tocmai s-a sustras ipocriziei?” S-ar fi putut discuta chiar și unele teze studențești de final de semestru, din 1996, despre Rinocerii. Una, datorată unei studente poloneze, focaliza asupra „rinocerizării limbajului” În textul ionescian („The Intransparency of language in Rhinoceros”), analizând limba ca „obiect
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Manea”. Încă mai intens părea atașamentul său literar, și nu numai literar, față de nuvela Lipova. Cita un pasaj pe care Îl invoca drept premisă a relației noastre. Era vorba de secvența când pionierul Întors din tabăra internațională În care descoperise ipocrizia Utopiei cu seceră și ciocan arunca, În clipa Întoarcerii acasă, obiectele de cult religios, strecurate de mama sa În valiză, la plecare. Renunțase, adică, atât la steaua În cinci, cât și la cea În șase colțuri. „S-a trezit la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
neapărat „tare”, prin experiența victimizării. Supraviețuirea a Însemnat nu o dată, dacă nu chiar de cele mai multe ori, o asumare tacită, rușinată, resemnată, a „stării de fapt”: evreitatea ca premisă de Înțelegere a lumii, ca șansă privilegiată de a-i scruta tenebrele, ipocriziile, amenințările, maleficul. Din clipa În care Începi s-o „iubești” pentru primejdia inevitabilă propriei tale condiții, poți citi În ea neagra potențialitate a omului și a lumii, nu doar ostilitatea primară animând militanții antisemiți și ideologii care Îi „luminează”. Naratorul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dedicată morților devine, de fapt, refuzul obstinat al „metamorfozării” supraviețuirii În orice altceva (semnificație, retorică manipulativă, descendenți). Este refuzul de a accepta măștile „renașterii” sau orice alte trucuri compensatoare: fals redobândita legitimitate, siguranța de sine, Încolonarea mistificatoare - negociate, toate, prin ipocrizia socială a cotidianului. Naratorul opune acestor iluzorii soluții scrisul. Natura scrisului său nu-i pare altceva decât „săpatul continuu la groapa aceea pe care ceilalți Începuseră s-o sape pentru mine... cei care, grăbiți doar pentru că n-au avut timp
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Într-un soi de târg continuu, care le deformase definitiv caracterul. Vorbea cu vehemență rea, Înrăită, despre primitivismul agresiv al persecutorilor și despre umilitatea persecutaților, despre metabolismul lor grotesc, amestec de biete mici plăceri domestice și lente supurări persistente ale ipocriziei. Pe măsură ce ne-am Împrietenit, Începuse să-mi vorbească și despre familia sa, despre școală și colegi de școală. Altă modulație sufletească, căreia Îi modera gingășia și vulnerabilitatea prin umor poznaș, fermecat de diversitatea scenei cotidiene, românești, obișnuit să-i adauge
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
în observația economistului german W.Sombart și “omul lui Patapievici” din “Scrisorile” către Paleologu, ambele eșantioane pregătite să șocheze . 1 - “Homo economicus la său e o gorilă primitivă, înzestrată cu conștiință, exact atât cât îi trebuie ca să alieze la brutalitate ipocrizia sau șiretenia . Societățile pe care le alcătuiesc acești oameni sînt și ele tot forme de egoism colective, întunecate turme omenești crispate cu dezasperare asupra unui pumn cu bani” 2 - “Fețe patibulare, ochi mohorâți, maxilare încremenite, fețe urâte,guri vulgare, trăsături
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
noi „scene din viața socială”, până când epoca se reface circular, în întregul ei: o lume pervertită unde, de la vodă la slugă, toți simulează și disimulează, unde toți se află permanent în rol, iar șansa fiecăruia depinde de performanța în arta ipocriziei. Momentele de atonie intervin numai în singurătate, în deplină siguranță, după ce sunt luate infinite precauții. Unul ca Andronache Tuzluc este sortit pieirii pentru că joacă descoperit, ignorându-și, din oboseală poate, adversarii. Cu talent de comediograf, F. scrutează adunările, zaiafeturile, locuri
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
mediocru și onest și, când conflictul nu mai poate fi evitat, pleacă de acasă, înrolându-se voluntar în armată. Trimis pe frontul din răsărit, face acte de cruzime, apoi se arată plictisit („peste tot mi-e urât”) și, dezamăgit de ipocrizia generală, dispare nu se știe unde. Filip este artist și tablourile lui arată un număr de fantasme erotice care indică, pentru un ochi expert, un grav complex interior. Complexul este discutat, pe față, de mama freudiană atunci când fiul îi face
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
încărca cu analize insuportabile cititorului postmodern. Câteva reflectări ale situațiilor morale din societatea contemporană sunt remarcabile: adolescenta care descoperă că părinții i-au ascuns, prin omisiune, adevărul despre opoziția reală față de lumea în care trăiește; adolescenta care descoperă, pe rând, ipocrizia părinților prea bine adaptați și a iubitului inconsistent psihic; formele împotrivirii - bătrânul evreu botezat în închisoare care refuză compromisul (modelul Steinhardt este lesne de recunoscut), bătrâna savantă care ocrotește pe medicul protestatar ce-și părăsește profesiunea pentru a nu face
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
și vorbește despre realitatea-așa-cum-este-ea) și a accepta adevărul spus, scris de altul, chiar dacă nu-i este cu totul favorabil acel adevăr. A fi scriitor înseamnă a nu minți.” Prin atitudinea sa, ca și prin luciditatea necruțătoare cu care a denunțat ipocrizia colegilor de breaslă, profitori sau victime mute ale unui regim dictatorial menținut la putere prin crimă și delațiune, G. a devenit un „personaj” incomod pentru toată lumea, un autoexilat căruia, după revoluția din 1989, nu i-a rămas decât să constate
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
islamism. O a doua sînt chiar musulmanii Înșiși: aflat În excursie În Thailanda, pentru a-și Începe lucrul la carte, Houellebecq constată mulțimea turiștilor arabi veniți la “tratament”. Dintr-o dată austeritatea regimului lor de viață i se pare o mare ipocrizie. Cinismul sordid al unora dintre afirmațiile lui Houellebecq este desigur voluntar. Nu se poate omite Însă o remarcă esențială: atitudinea reprobabilă a autorului este o reacție (a cărei formă de manifestare se află la latitudinea subiectului...) la aseptizarea vieții, mentalității
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Aici, scriitorul se Întîlnește cu spiritul aristocratic-libertin al unui Bataille, pe care-l citează cu Partea blestemată, al lui Deleuze sau al lui Barthes. Mai mult; nu atît al unor gînditori, cît al unei morale anti-puritane. Poziția lui Quignard față de ipocrizia puritană este patentă. În capitolul XLVI există o enumerare a ceea ce Părinții puritani au adus cu ei, la 1620, pe pămîntul Americii. Alături de meschine interdicții, alături, pe de altă parte, de Biblie, puritanii au impus sclavagismul, „eradicarea vieții interioare”, rasismul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un mal pe altul, punându-i-se la încercare nerăbdarea și curiozitatea (Scara, La pârâu). Vicleniile protagoniștilor, simularea inocenței fac farmecul acestor idile cu surse mai adânci în ambiguitatea simbolisticii sexuale și a cuvântului de spirit. Instinctul sănătos, nerepudiat cu ipocrizie, coexistă cu frăgezimea sentimentului. Mediul rustic i-a oferit lui C. premisa pătrunderii în adevărul trăirilor. Impresia de autenticitate pe care o face erotica coșbuciană se datorează cunoașterii adânci cu care poetul prezintă gestica personajelor și mai ales felul lor
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
dactilografă, mamă a unui copil din flori, reușește să se impună grație calităților ei sufletești și să convingă familia iubitului ei să o accepte. Dialogurile sunt ceva mai substanțiale, cu replici istețe și acide, menite să satirizeze ignoranța, viețuirea superficială, ipocrizia vieții familiale, fumurile de castă, politicianismul. Poantele sunt decent amuzante, unele spirituale, iar scriitura, mai îngrijită și urmărind mai strâns intriga, asigură o lectură antrenantă. Atent construită, cu mult umor, cu o exprimare mai puțin caducă este și piesa Omul
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
ce urmau să fie supuși unor expertize judiciare. Tot de inspirație frenologică este și o surprinzător de modernă descriere a caracterului psihopatic. Acesta este dominat de incapacitatea de a-și controla pulsiunile, alături de hedonism, și apelează constant la viclenie și ipocrizie pentru a-și atinge scopurile egoiste, ignorând așteptările celor din jur pe care îi consideră în mod necondiționat victime (Otto, apud Millon et al., 1998Ă. Medicul englez James Prichard, depășind neutralitatea morală a lui Pinel, a adoptat o atitudine transparentă
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]