9,120 matches
-
în mod evident nu are talent de dramaturg): „Flavius Lucăcel s-a autocondamnat la un destin de dramaturg solitar și încăpățânat, la un mers pe sârmă și ludic, și scrâșnit. E bine. Avem nevoie de așa ceva. Înainte!“ Fraza, de o ironie ascunsă, se găsește în prefața scrisă de Ovidiu Pecican la volumul de teatru al lui Flavius Lucăcel Marțianul Telemah (Eikon, Cluj-Napoca, 2008). Citind piesele din volum - Marțianul Telemah, Mica și marea erupție, Decorația, Dribling inutil - înțelegem repede că autorul, excentric
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
furtună (pentru a-l parafraza pe Victor Hugo), a frământărilor din mintea unuia dintre cei mai importanți scriitori ai lumii. Reflecțiile lui Jules Renard, departe de a fi „felii de viață“, seamănă mai curând cu un foc de artificii, datorită ironiei subțiri, paradoxurilor și neașteptatelor întorsături de frază. Nimic din toate acestea în însemnările lui Mihai Munteanu. Autorul are o biografie de om obișnuit, astfel încât nu interesează pe nimeni la ce oră s-a trezit într-o anumită zi sau câți
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în asemenea momente într-o pacoste. Emil Cioran îl ironiza pe Constantin Noica pentru localismul său întrebându-se cum ar fi dacă, după studiul Sentimentul românesc al ființei, s-ar scrie unul intitulat Sentimentul paraguayan al ființei. Imun la asemenea ironii, Gheorghe Postelnicu încearcă să-l definească pe țăranul din Pârscovul de Jos în comparație cu cel din Pârscovul de Sus: „Comuna Pârscov are în componență 12 sate, cu unele trăsături care îi individualizează pe locuitorii săi. Pârscoveanul de jos poartă trufia unui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
va găsi "lat" pe Ilie, dar,... cum să spun, măcar oleacă șifonat. Sau chiar oleacă mai mult. Cînd a intrat în casa lui Neculai, prietenul de la destinație, Ilie era deja roșu bine la față. S-a repezit la Gheorghe cu ironie: Pedestru, ai? Eu am venit ca boieru'. Cît ai dat? încearcă Gheorghe o contralovitură. Nimic. Mi-au dat și o sticlă cu vin de Cotnari. Acolo lucreză amîndoi. Vreo poșircă. Crăpi de ciudă, nu? Află că este Grasă de Cotnari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
imens încălzea o parte a corpului, apoi te întorceai și încălzeai și restul. Era o luptă continuă între cald și rece. O să fac gîlci, pneumonie, degerături și cumătra cu coasa va izbăvi Iașul de un primar nepriceput, gîndeam cu o ironie camuflată. Ți-ai găsit! Eu zic că Dumnezeu m-a ajutat să nu mă îmbolnăvesc, dar dușmanii mei sînt convinși că am făcut un pact cu Satana. Cum-necum, n-am răcit deloc și am petrecut o seară sofisticată, unică. Iranienii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
altădată. Și nu vrei să cobori în beci? Nu! Bine, Costică. Lasă, cobor tot eu. Așa mai vii de acasă. Nicușor revine cu sticle multe în brațe, este doar un zîmbet. Știi ce, bătrîne, tu ești Eminescu, eu sînt Creangă. Ironia mă ațîtă la scandal, dar vinul mă mai domolește. Știi, Nicușor? Asta îmi place la tine, știi să cedezi. Nu ai și tu calitatea asta, dar ai altele... Care anume? Nicușor mimează că se gîndește și dă un răspuns tîmpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a ei, în plan spiritual. Nu putem accepta asociația lipsită de profunzime, nu și de o anumită maliție mimînd umorul, făcută de un mai nou exeget (L. Russo), între destinul ideilor lui Savonarola și cele ale lui Machiavelli, care, prin ironia soartei, ar fi fost acoperite deopotrivă de formula "profeție dezarmată". Deci, un Machiavelli victima propriei formule, s-ar spune: "Căci, dacă entuziasmul religios al fratelui rămîne în ochii lui o profeție dezarmată, spunem noi, dezarmată de acele forțe, care singure
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
republican prin convingeri și onarhist de circumstanță. De circumstanță, pentru că aceasta îi cerea momentul 1513, restaurarea principatului Medicilor. Cu adaptabilitatea omului inteligent, credea că poate să-și recîștige poziția, făcîndu-se util noului principe, Lorenzo de Medici, nepotul Magnificului, și care, ironia soartei, nu i-a citit niciodată opera. Acest Medici e reprezentat în faimosul "Il Pensiero" al lui Michelangelo. Revenirea Medicilor e numită de Machiavelli "O mare revoluție" (Scrisoare "către o ilustră doamnă"). Dar nu mediocrul Lorenzino (susținut de unchiul său
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ce satisfac orgoliul, abdicînd abia observat, în fața dorinței, printr-un singur cuvînt de laudă ("însușirile Voastre") nemeritată de mediocrul Lorenzino de Medici. Dedicația se citește cu plăcere, de la un capăt la celălalt, pentru jocul inteligent al analogiilor și unda de ironie amară în care se răscumpără însuși gestul dedicator. Cartea, spune autorul, e fără podoabe encomiastice, fără ficțiune; prețul ei e noutatea conținutului practic. Nici un dar mai prețios decît ceva util. Principele e cea mai veche, mai sistematică și mai durabilă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de toți regii, dacă ele "ar putea fi sursa fericirii oamenilor". De presupus că în subtextul, cel puțin al ultimei considerații, se poate citi maliția de marcă specific voltaireană. Ceea ce plusează în favoarea tînărului autor cu mentalitate germanică e răscumpărat prin ironie, cum se întîmplă într-o frază în care Voltaire afirmă că eseul lui Frederic e mult mai bine scris decît cel al lui Machiavelli și "e o fericire pentru speța umană că, în fine, virtutea a fost mai bine ornată
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
frumoasă, cu terasă acoperită, tencuită Într-un albastru bun la suflet, și s-a mutat la oraș, În strada Engels, la fiica ei Viorica și la ginerele Alexandru Ținca. Ăștia aveau o casă lungă, după cum spunea unchiul Sandu care fără ironie nu putea respira. Mușca de predilecție din bizareriile insolente, din automatismele și din capcanele de limbaj. Adora calambururile: „Auzi, dom’le! Sadat la Golda Meir! Păi, de ce să se dea la ea?“ Casa se Întindea Într-adevăr de-a latul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
le citești cu voce tare. Nu-i trebuiau decît femei și pe deasupra nefumătoare. VÎrsta contează? - l-am Întrebat eu. Le trebuiau mai ales tinere și Încă din astea cu literele cu limbile străine... mă rog am crezut că nu sesizase ironia dar mi-a răspuns că dacă vîrsta era importantă lungimea picioarelor totuși nu conta. De ce nu vor voci de bărbați nu pricep. Cartea e tot carte. Nu sună mai bine Mizerabilii citită de un bărbat sau un Mark Twain acolo
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai apare la Matei de două ori, în gura stăpânului care-l pune la punct pe lucrătorul nemulțumit de răsplată și în gura împăratului care-l ceartă pe nuntașul îmbrăcat necorespunzător. Unii exegeți îl interpretează ca pe un semn de ironie autoritară din partea lui Isus. Firește, prezența lui în alte două contexte mateine justifică o asemenea soluție. Nu trebuie trecut însă cu vederea cel mai curent sens al termenului, „tovarăș”, „membru al unei confrerii”, „codiscipol”. Iuda folosește o apelație foarte oficială
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu gândul că plec de aici definitiv... V-aș fi lăsat vouă casa și toate lucrurile astea, dacă s-ar fi putut... Aș fi știut că sunt pe mâini bune... Așa... Cine știe?... Chiar când făcea aceste observații, ca o ironie, în poarta casei se înființară doi necunoscuți, care intrară în curte ca la ei acasă și se prezentară grăbit și neprotocolar drept funcționari de la spațiul locativ, însărcinați cu luarea în primire a imobilului și a tot ce se mai găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
știre, întorcându-și capul spre el. Felicia își înălță și ea capul să-l vadă și privirile li se întâlniră. Ce faci, domnule Einstein?... Te-ai hotărât să mai cobori din sferele celeste printre muritorii de rând?... îl întrebă fata. Ironia din vorbele ei era evidentă. Dacă m-aș scuza, nu m-ai crede, așa că îți dau buchetul ăsta de flori, se pomeni el spunând și îi întinse florile înclinându-se ușor, ca și cum ar fi vrut să-i facă o reverență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de gene dese, lungi și negre de parcă ar fi rimelate, este săpat un păienjeniș de riduri vizibile chiar și la lumina slabă din sala glacială. "Bărbații ! Știu să-și disimuleze bine anii lăsându-și barba să crească", gândește Dora cu ironie. Trebuie însă să recunoască că bărbatul are trăsături frumoase, regulate, care nu par a fi alterate de vârstă. Privirea ochilor mari, care scapă arareori de sub pleoapele, te face să înțelegi de îndată că în spatele lor se găsește ceva. Deși îmbrăcămintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
împărțire obișnuită pentru locuințele țărănești din Bucovina. Un cuptor enorm ocupă toată tinda, focul este întreținut cu lobde mari de lemn și căldura lui se răspândește spre pereții tuturor camerelor, așa cum nu întârzie Dragoș să precizeze cu o notă de ironie : Avem o adevărată încălzire centrală ! Vocea îi tremură. O per-soană sensibilă ar putea lesne sesiza că spune nimicuri pentru a-și ascunde tulburarea atunci când o ajută pe Dora să-și scoată vesta. Desigur că Ștefana, care își cunoaște bine bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
alocuri, moralist, autorul apelează la transfigurarea propriilor experiențe de viață, uneori la relatarea frustră, conferindu-le acestora atribute ale universalității, în care oamenii obișnuiți își regăsesc preocupările mărunte ale unor existențe aflate "sub vremi". Autorul nu dă soluții, dar în spatele ironiei sau sarcasmului se întrevede calea de urmat pentru o intrare în normalitate. Prozele profesorului bucovinean se disting printr-un puternic filon realist, remarcat dealtfel și de alți confrați ("Un realist în cheie crudă" consideră M. Diaconu, în vreme ce Nicolae Cârlan marșează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Nicolae Cârlan marșează și el: "proze realiste, marcate printr-o autentică veridicitate"), însă nu mai este vorba de acel realism clasic, de modă veche, căci "Tipul de realism pe care îl practică Emanoil Rei, chiar naturalism pe alocuri, nu exclude ironia, farsa, umorul" (George Bodea). Cele mai puternice proze ale cărții, în care figurează personaje notabile, sunt pătrunse în subsidiar de credința creștin-ortodoxă, lucru de la sine înțeles, odată ce aceasta face parte integrantă din factura psihică a neamului nostru, care a conservat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
șchioapă: Percepem taxe separate pentru ghidaj, deranj și ovăz! Numai așa a reușit să se descotorosească de vizitatorii nepoftiți, care de-acum făceau cale întoarsă chiar de la poartă, că oamenii de prin părțile noastre sunt cam strânși la pungă, în timp ce ironiile cu sau fără perdea le servesc râzând mânzește. S-a debarasat și de bășcălioșii care cercau să intre în vorbă cu el la drumul mare și-l întrebau mai întâi încotro pleacă sau de unde vine, răspunzându-le pe scurtătură: Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
rebelă în cutia craniană, incapabil de a mai lega fie și una‑două idei, Ghiță s-a prezentat la birou cu un sfert de oră mai devreme și și-a întâmpinat colegii unul câte unul, care l-au asaltat cu ironii, observații, cu afirmații insinuante și cu întrebări incomode: Salut, părinte! L-ai vizitat pe bunicul? Ceva colaci? Ceva pitaci? Te-ai mai închinat în baie cu Visul Maicii Domnului în dimineața asta? Cum te-ai odihnit? Pari obosit! Ceva tărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Îți imaginezi, domnule Știrbu, ce a urmat!.. Pierderea tuturor incisivilor, sus-jos, de către profesor, suportarea unor dureri inimaginabile, modificarea vizibilă a fizionomiei acestuia, afectarea ținutei lui în fața claselor. În scurtă vreme, drept consecință a implicării torționarilor cinstiți, a devenit ținta unor ironii și cinisme din partea câtorva colegi și chiar elevi, parcă selectați pe sprânceană. La rândul său, tovarășul doctor a fost decorat pentru alinarea suferințelor pacienților, îndeplinirea exemplară a tuturor obligațiilor profesionale și patriotice și instalat în funcția de președinte al comisiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bun-gust. Probabil că, involuntar, privirile mi-au poposit mai mult decât se cuvine asupra ei. Când eram aproape de coborâre, i-am mai aruncat o privire, iar doamna mi-a spus, într-o rusă de înrămat nu alta, dar cu o ironie elevată, că o privisem foarte decent, mai decent decât credea ea că o poate face un bărbat care circulă cu metroul. Iar eu, pentru care limba rusă de... metrou nu prea avea multe secrete, amânând coborârea, am mimat faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
A fost o iluzie. Simțeam că, fiind căsătorită, nu sunt liberă. Este o himeră care a cucerit foarte multă lume. Trăiam sentimentul umilinței, atunci când îți "raportam" mereu în ce colț al lumii mă aflu, ce fac, de ce fac... Acum, culmea ironiei, îți trimit, cu o periodicitate de metronom agasant, fără să am povara obligației conjugale, scrisori de peste tot; scrisori pe care nu știu dacă le citești și la care te-am rugat să nu răspunzi. Sunt liberă astăzi? Niciodată nu suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
primul etaj dau de un șobolan, la al doilea de patru lilieci îmbrăcați în negru. Auzi, tu, lilieci costumați. Și nu oricum, ci in negru... Dacă nu te superi, n-ai vrea să urci la următorul etaj?... Dona Mona simte ironia colegei din cercul științific al decriptării viselor și continuă imperturbabil... La etajul următor dau peste niște monștri. La fel și la ultimul etaj. Mă întorc și fac totalul monștrilor... Să nu-mi spui, Doamne ferește, că erau nouă monștri, intervine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]