1,925 matches
-
ideea că Europa este un spațiu bine definit, o noțiune clar stabilită în sensul trasării unor frontiere care sunt, în realitate, convenționale. Dacă însă este acceptată afirmația că cei trei piloni ai Europei sunt cele trei religii monoteiste deci creștinismul, iudaismul și islamul atunci actualele frontiere sudice și estice ale Europei nu fac altceva decât să amputeze, în cele din urmă, identitatea europeană. Fără aportul sirian, egiptean, ebraic, persan, musulman, Europa ar fi arătat cu totul altfel azi, adică ar fi
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
De două mii de ani, romanul lui Mihail Sebastian despre drama insolubilă a unui evreu român, și la Nu, eseul contestatar de celebrități literare al lui Eugen Ionescu. În primul caz e respins ca inadmisibil abuzul prin care comentariile ideologice asupra iudaismului, suscitate de prefața antisemită a profesorului Nae Ionescu, sunt date drept cronică literară, în al doilea se relevă condiția de „confesiune tragică” a lui Nu, citit, insolit, ca un document al „înfrângerii” încercate de un tânăr rebel, narcisiac și neaderent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
diferită. Viziunea creștinilor de la început asupra lumii era în acel timp, fără îndoială, mai degrabă ebraică, decât păgână. Dacă ne întrebăm unde se localizează creștinismul inițial pe harta istoriei religiilor, cu siguranță ei trebuie considerați drept o mutație în sânul iudaismului. Chiar și când ies pe străzile din Corint și Efes, sau când pleacă pe mare spre Roma sau în alte părți, sau când toți din biserică par mai mult foști păgâni decât foști evrei, viziunea despre lume și credințele pe
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de o remarcabilă cumpătare sexuală. Este foarte interesant și elocvent că percepția publicului despre acest nou grup recunoștea particularitatea credinței lor în înviere. În creștinismul de la început, învierea era așadar centrală și vitală, mult mai mult decât era în sânul iudaismului. A treia mutație operată de creștinismul de la început la credința despre înviere din timpul celui de-al doilea templu iudaic constă într-o viziune mult mai detaliată a conținutului ideii de înviere. Dacă luăm în considerare textele iudaice din epoca
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
l-au urmat pe Isus ar fi dorit să ducă mai departe mișcarea mesianică după ce mișcarea lui Isus a eșuat odată cu moartea sa, ei ar fi avut o singură opțiune: să-și găsească un alt Mesia. Mai multe grupuri din iudaism au apelat la această metodă în primul secol. Ori de câte ori un așa-zis Mesia era ucis, mișcarea găsea un altul, poate, vreun frate, văr, nepot sau fiu al respectivului. Care era situația în cazul creștinilor? Liderul cel mai important mare, în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ar putea întâmpla astăzi în unele locuri din Marea Britanie, America de Nord sau în alte părți, dacă această cale ar face parte dintr-un pachet „conservator” care ar susține status quo-ul în politică sau teologie. Cu siguranță, nu aceasta era situația în iudaism sau în creștinismul de la început. Gnosticii au fost cei care au tradus limbajul învierii într-o spiritualitate privată și o cosmologie dualistă și de aceea au scăpat de persecuții; în schimb, creștinii au fost persecutați mereu. Învierea înseamnă a da
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
felul acesta de discuții se preocupă prea mult de „evenimente”, în timp ce în limbajul religios predomină metafora și credința. E foarte adevărat că limbajul religios se folosește în mod necesar metaforă, iar credința este un element central. Însă ideea care definește iudaismul și creștinismul este atenția asupra creației; adică credința într-un Dumnezeu care a creat universul spațial, temporal și material și care îl revendică. În felul acesta, tot ce se întâmplă în universul real contează cu adevărat. Dacă cineva iese în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
inițiativă divină. Avalanșă de nume și atribute care îi scandează aproape fiecare verset nu se leagă de evenimente din istoria oamenilor, ci dezvăluie și totodată ascunde dumnezeirea inaccesibila, dar atotprezentă. Studierea numelor divine are o lungă tradiție în islam; în iudaism și creștinism, însă, ea face doar obiectul unor capitole, e drept că uneori substanțiale, din lucrările de teologie, exegeza biblică, spiritualitate. Studiul de față va avea obligatoriu un caracter interdisciplinar, cercetarea lexicologica neputându-se despărți de cea exegetica și teologica
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la doctrine d’Al-Aš‘ar et des premiers grands disciples, Université de Paris, Beirut, 1965, introduce cu multă limpezime în universul kal"m-ului mu‘tazilit și aš‘arit. Acest autor face, în introducere, o comparație între islam, creștinism și iudaism în privința punctului de înfruntare dintre transcendență și revelație: pentru islam, acesta este constituit de problema atributelor divine; pentru creștinism, de persoana Fiului lui Dumnezeu făcut om, iar în iudaism, de cuvintele Scripturii și de acțiunea salvatoare a lui Dumnezeu în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Acest autor face, în introducere, o comparație între islam, creștinism și iudaism în privința punctului de înfruntare dintre transcendență și revelație: pentru islam, acesta este constituit de problema atributelor divine; pentru creștinism, de persoana Fiului lui Dumnezeu făcut om, iar în iudaism, de cuvintele Scripturii și de acțiunea salvatoare a lui Dumnezeu în istorie. De aici importantă capitala a problemei atributelor divine în teologia musulmană. Această idee ne-a oferit o sugestie importantă pentru studiul nostru comparativ: să căutăm în Biblie, pe lângă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Tata, Stăpâne al cerului și al pământului”... (t.n.) Dar, în majoritatea cazurilor, acest nume, în sens de YHWH, îi este dat lui Isus, în special după înviere, ca o expresie a credinței în dumnezeirea lui244. Interdicția de vocabular din iudaismul post-exilic cu privire la numele YHWH a dus la înlocuirea lui nu numai cu ’A:Än"y/ Kýrios, dar și cu metonimii precum „numele”, „slavă”, „puterea”, „mărirea”, „cerul”, sau epitete de tipul „Cel binecuvântat”, si aceasta obișnuință transpare uneori și în Noul Testament
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
prologul Evangheliei sale vorbește despre Cuvânt, care se va arăta ulterior a fi întrupat în Isus Hristos și afirmă: theòs QÎn ho lógos „Cuvântul era Dumnezeu 268” (1,2). Această afirmație este mărturisirea de credință prin care creștinismul se desparte de iudaism: Isus Hristos nu este simplu om, ci Om-Dumnezeu. 3.2.2.1.2. (ho) kýrios: „Domnul” (toate traducerile românești); „Dominus” (Vg); „le Seigneur” (BJ); „the Lord” (RSV). Acest nume, cu care Septuaginta a transferat numele personal YHWH/’A:Än"y, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o găsim într-o aclamație din finalul Epistolei întâi către Corinteni: Marana tha!, „Vino, Doamne!” (1Cor 16,22). 3.2.2.1.3. tò ónoma: „Numele”. În Vechiul Testament, h"ššem / tò ónoma este rezultatul aceleiași interdicții de vocabular statornicite în iudaismul postexilic că și în cazul lui ’A:Änai/kýrios. În Noul Testament este reflexul unei obișnuințe ce interacționează cu mărturisirea de credință creștină privind dumnezeirea lui Hristos, fiindcă aici „Numele” se referă mult mai des la Hristos decât la „Dumnezeu-Tatăl”. Există
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
26,64): „...de acum îl veți vedea pe Fiul omului șezând de-a dreapta Puterii și venind pe norii cerului.” (t.n.) Credință Bisericii primare îi atribuie lui Isus titlul de christós inițial din motive apologetice, pentru a le arăta adepților iudaismului că Mesia cel așteptat de ei, adevăratul fiu al lui David, a venit în persoana lui. Petru explică acest titlu în Fapte arătând că „Dumnezeu l-a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret” (10,38
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nume care îl arată pe Dumnezeu că izbăvitor al omului din primejdii și necazuri, iar în Noul Testament, ca salvator eshatologic. Acest rol al divinității cu privire la om este evidențiat numai în Biblie. 4.4.12. Numele metonimice preluate în Noul Testament de la iudaismul târziu, unde apăruseră ca rezultat al interdicției folosirii numelui YHWH: megaloprepgs dóxa („Slavă minunată” - 3.2.1.1.4.), hQ dýnamis („Puterea” - 3.2.1.1.5.), hQ megalosýnQ („Mărirea” - 3.2.1.1.6.), ho eulogQtós („Cel binecuvântat” - 3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Introduction”, În Graham Harvey (coord.), Shamanism: A Reader, Routledge, Londra Hasdeu, Bogdan Petriceicu, 1970, Etymologicum Magnum Romaniae, Minerva, București Hastings, Michel, 1986, „Communisme et folklore: étude d’un carnaval rouge. Halluin, 1924”, În Ethnologie Française, nr. 2 Hayoun, Maurice-Ruben, 1996, „Iudaismul”, În Jean Delumeau (coord.), Religiile lumii, Humanitas, București Hedeșan, Otilia, 1998, Șapte eseuri despre strigoi, Marineasa, Timișoara Heers, Jacques, 1983, Fêtes des fous et carnavals, Fayard, Paris Hell, Bertrand, 1994, Possession et chamanisme: les maîtres du désordre, Flammarion, Paris Henniger
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
în mod direct în contextul în care Sfântul Paul elaborează concepția sa despre conștiință. 1.1.2.1 Interpretarea din Romani 2, 15 Lectura textului ne poziționează în ambientul Scrisorii către Romani, cel al reconcilierii dintre creștinii care provin din iudaism și dintre neamuri, pentru a învăța să se respecte și să se accepte în diversitatea față de lege și față de legile morale. Sfântul Paul este foarte legat de legea Alianței, care se rezumă la iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui. El
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
după exemplul Mielului lui Dumnezeu. Putem să afirmăm că această Carte a Apocalipsului este o carte despre nonviolența credincioșilor, care fac apel la dreptatea lui Dumnezeu prin intermediul rugăciunii și martiriului lor. Arma lor de apărare era cuvântul lui Dumnezeu, căruia iudaismul îi atribuia un rol decisiv în contextul judecății escatologice. Un ultim aspect pe care l-am subliniat constă în faptul că acest cuvânt al lui Dumnezeu distruge doar operele rele și păcatele oamenilor, dar nu distruge omul și nu-l
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
orientarea biblică pe care vrem să o dezvoltăm. Unele studii asupra condițiilor socio-culturale ale mișcării creștine, în fază incipientă, au arătat că, din punct de vedere sociologic, ea reprezenta un grup social și religios asemănător celorlalte grupuri sectare prezente în iudaismul primului secol. Isus și primii săi ucenici nu erau membri acceptați în societatea lor, iar ei nu acceptau întru totul valorile și instituțiile timpului, ci erau devianți și în opoziție față de acestea. Refuzau legile de purificare ale religiei iudaice provocând
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
doi (Lc 10,1): faptul ar fi de negândit în contextul iudaic. Deși nu se teme să sfideze opinia comună, Isus, prin atitudinea sa față de femei (Lc 7,38-39; In 7, 53-8,11), pare să se conformeze acestor conduite ale iudaismului. Contextul în care se desfășoară ungerea din Betania nu este prezentat ca fiind scandalos în Mc 14,3-9, Mt 26,6-13, nici în In 12,1-8, unde femeia care o realizează este Maria, sora lui Lazăr. Ceea ce-i irită pe
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
să ne gândim că mișcarea lui Isus nu poate fi considerată ca o simplă mișcare religioasă, din moment ce voia să se insereze în mod deplin în societate. Fără îndoială, începând cu Paul, mișcarea lui Isus experimentează ruptura culturală și socială de iudaism pentru a se deschide spre universalitate, trecând de la ghetou la ekklesia (într-un prim moment întâlnind lumea greco-romană). În lumea greacă, casa - familia era marcată în profunzime de raportul cu polis-ul și funcționa ca un microcosmos al polis-ului
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Descifrarea acestora nu poate să neglijeze aspectele de purificare și de convertire la care se referă. Conform lui G. Piana, această interpretare negativă a fost una din cauzele discriminării sociale a bolnavului, agravată de procesele de izolare și de excludere. Iudaismul creștin vorbește despre un raport inerent cu boala, concepție legată de religiozitatea cultuală, după cum apare în Cartea Leviticului, în cartea lui Tobia și în alte izvoare culturale care îi privesc pe esenieni, rabini sau alte școli. Acest cadru ne poate
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
îngr. Vasile Sporici, pref. Michael Finkenthal, Iași, 2000; Strigăt întru eternitate, îngr. Geo Șerban, București, 1998; Benjamin Fondane et les „Cahiers du Sud”. Correspondance, îngr. Monique Jutrin, Gheorghe Has și Ion Pop, pref. Monique Jutrin, București, 1998; Versuri, Chișinău, 1999; Iudaism și elenism, îngr. și pref. Leon Volovici și Remus Zăstroiu, București, 1999; Ființa și cunoașterea: încercare asupra lui Lupașcu, pref. și trad. V. Sporici, Iași, 2000. Repere bibliografice: Aderca, Contribuții, I, 461-468, II, 200-211, 342-345, 419-421, 462-463; Constantinescu, Scrieri, III
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
Marin Sorescu, B. Fundoianu sau Făgăduința ca afirmare, L, 1995, 40; Dosar B. Fundoianu, APF, 1995, 11; Caraion, Tristețe, 107-111; Pop, Recapitulări, 134-141; Mirodan, Dicționar, II, 299-323; Z. Ornea, La centenarul Fundoianu, RL, 1998, 49; Mănucă, Perspective, 26-41; Z. Ornea, Iudaismul în estetica lui Fundoianu, RL, 1999, 48; Hrimiuc-Toporaș, Atelier, 109-125; Dicț. esențial, 320-322; Gina Sebastian Alcalay, Fundoianu, eseist, filosof și profet, RL, 2001, 20; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
PRINCIPIUL Motive etice și religioase. În primul rînd, pentru foarte mulți oameni din lumea întreagă, el este compatibil cu principiile și convingerile lor etice cele mai fundamentale. Că toți sîntem în mod egal copiii lui Dumnezeu este o dogmă a iudaismului, creștinismului și islamismului; budismul cuprinde un punct de vedere oarecum similar. (Printre religiile importante ale lumii, hinduismul poate fi o excepție). Cele mai multe raționamente morale, cele mai multe sisteme de etică presupun, în mod explicit sau implicit, un astfel de principiu. Slăbiciunea unui
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]