5,195 matches
-
la mine că mă deochi! - rânji diavolul cu satisfacție. Ștefan se smuci de lângă stâlp, dar o gheară lungă și vânjoasă îl prinse de turul izmenelor. - Unde fugi? - Tu ești, ucigă-l toaca! - strigă disperat Ștefan. În acel moment diavolul îl izbi cu putere de stâlpul porții. - Termină cu prostiile, creatură obraznică! Acuși apar zorile și nesuferitul de cocoș îmi ia puterile cu cântecul său. Să fi pregătit de plimbare, că mâine noapte vin să te iau! Omul încremeni. - Ce rămăseși cu
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
Ei, așa mai merge! - se bucură vampirul. Dar unde-i fecioara? - întrebă cu ochi lacomi de bucurie și plăcere. - Aici, Majestate! - îi răspunse căpitanul Arnăutu. Ursuz tresări și se ridică răsucindu-se într-o parte. Spre surprinderea sa, Arnăutu îl izbi puternic cu o țepușe în inimă. Vampirul urlă îngrozitor, apoi în încăpere răsună un horcăit și sângele țâșni împroșcându-l din cap până-n picioare. În momentul următor, Sasu îi vârî în gură o făclie aprinsă înăbușindu-i urletul disperat. Vampirul
X. VAMPIRUL TRĂDAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377065_a_378394]
-
nopții până ultimul licurici extatic moare sau diletant stele căzătoare pictează aerul nesățios miroase diafan a iubiri /licurici străvezii/ iubitul meu de moarte și de os în aula sufletului meu e o liniște de adormit iubirea aud lilieci cum se izbesc de pieptul tău amorțit aerul nopții /șarpe alb cu limbi negre/ne șuieră dezamăgirea licurici îmi dorm pe sâni să nu uit c-am (mai) iubit ca un jeleu se scurg cele o mie de sentimente pe pereți iubirea este
DANS CU LICURICI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377086_a_378415]
-
lamento strigă: “o, nimicitorule El Shaddai! Tot ce mi-ai dat, mi-ai luat”. Autorul își numește pierduta: “Tu, chintesență-a zilelor senine !” Frânturi de amintiri, flashbackuri, cioburi de vitraliu... Și peste toate: “absența ta, ca o stihie, / m-a izbit în adâncul / cel mai adânc”, în timp ce omul se recunoaște: “Un strop de duh și-un / munte de / pământ...”. Și, uneori, absența prinde formă, concretețe, precum aripa îngerului... Elegiile blânde și uneori halucinante, numite “arhi-elegii” - au patosul de romanță al dorului
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
casă urma ta. Îmi este mult prea dor, iubite, De chipul tău și de-al tău glas Și te jelesc cu dulci cuvinte Peste-amintiri ce mi-au rămas. Și-mi bate vântul greu în nopți Prin rănile adânci din suflet, Izbind și zăvorâdu-mi porți Ce te-au pierdut de-al tău răsuflet. Și îți ating și mângâierea Ce-a rătăcit prin așternut, Îți sorb sărutul și tăcerea Rămase-n dorul meu gemut. Și-aștept în șoaptă să-mi apari, Săruturi vii
IUBITUL MEU FĂRĂ PRIVIRE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378020_a_379349]
-
punte sub clar de lună. Ies pe balcon. Geamul imens din stică se desface în două când apăs pe butonul roșu din spatele ușii, pe care scrie „ Press”. Nu știu unde dispar cele două jumătăți, fiindcă alturi de mine este alt balcon. Mă izbește în față mirosul de apă sărată, cu un iz dulceag, tropical, întinderea oceanului este întunecată, parcă vâscoasă, iar valurile sunt lente și grele. - N-ai somn nici tu? aud o voce de alături și n-am niciun dubiu că este
DRUMUL APELOR, 55 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376313_a_377642]
-
XV. ETAJUL NOSTRU, de Radu Liviu Dan , publicat în Ediția nr. 1823 din 28 decembrie 2015. când nu ne contraziceam ne iubeam ca într-o mansardă eliberând dragostea și remușcarea pașilor fugiți din noi refugiați în simțuri puneam și sufletele izbite de senzualitatea lecturii înalte era ultima sincronizare a etajului nostru încărcat cu două cărți deja citite pe urmă au venit ploile ... Citește mai mult când nu ne contraziceamne iubeam ca într-o mansardă eliberând dragostea și remușcarea pașilor fugiți din
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
la restul de viață și-n concertul lui Haydn, și să aștepte trenul acolo - singur și liber - în mijlocul șinelor aproape imediat, un sunet sec, urmat de un zgomot de oase sfărâmate, umplu pentru o clipă spațiul întunecat de sub pod. trenul izbi din plin cerșetorul ce stătea în picioare, nemișcat, în calea sa, aruncându-l brutal în tufișurile cu țepi înghețați de pe margine pacea se reașeză încet peste noapte odată cu stingerea ultimelor sunete ale trenului ce gonea indiferent mai departe viața părăsea
O BALADĂ MODERNĂ A MORŢII CERŞETORULUI DE SUB POD de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376425_a_377754]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > FIINȚA-I TRECĂTOARE Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului O ploaie se izbește de fereastră La umbra gândului, curg picuri, Cu aripi ca o pasăre măiastră, Pe mine mă petrec niște nimicuri. Privesc la mine cea pe dinăuntru, Nu am curaj să intru pe afară, Îmi bat la ușă ca să pot să intru
FIINȚA-I TRECĂTOARE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376513_a_377842]
-
casa femeii, a încercat să se urce prin față la clasa a doua, dar cineva l-ar fiîmbrâncit,și , în ultima secundă, s-a prins de grătarul intermediar, dintre vagoane. „Țineam ochii mari deschiși și vedeam cum, din capul meu izbit de caldarâm, ies scântei”. În ziua de 22 decembrie, orele 2, inima poetului a încetat să mai bată. Prof. dr. T. Firică:„ A murit strigând oxigen, oxigen!” Corpul neânsuflețit este depus la Casa Scriitorilor din Calea victoriei 115. au urmat
LABIŞ-ZIDIT LA TEMELIA MĂNĂSTIRII POEZIEI ROMÂNEŞTI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376495_a_377824]
-
lumea mea cu tine un vis se scaldă-n tihnă Ce mare-i provocarea prin care fuge timpul Ce-n urmă-i pasul nostru și el se uită-n clipă Trăind printre iluzii făcând în dor risipă Ca valurile mării izbind la țărm Olimpul Hai vin' de te așează în curtea fără garduri E plină de lumina ce curge în rutină Pământul ne dă forță ne dă adrenalină Să ardem două umbre și-un zgomot mut de falduri Imagine: facebook Referință
ÎN CURTEA FĂRĂ GARDURI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375942_a_377271]
-
Acasa > Stihuri > Semne > RĂNILE MELE TE VISEAZĂ DRAGOSTE Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Marea din noi ne izbește de stâncile înstelate ale firmamentului Uneori câte-un vers însân gerat atinge pământul Sunt ceea ce respir la crimă și surâs ochi și petardă Timpul ne pune în jurul gâtului interjecții într-un vers Stea som nambulă dansând în sonet Lumea-i
RĂNILE MELE TE VISEAZĂ DRAGOSTE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375967_a_377296]
-
-n vis iar mi searată Cum mă-nvîrtește ea în dans, În valsul frunzelor tomnatici Căci pîn dimineață, cea rămas? În aste ore somnolente Mă simt asemeni unui astru, Iubesc un chip ce mă seduce E noaptea dragostei, albastru. Mă tot izbesc din a ei brațe Fugind prin coloritul serii, Căzînd pe iarba cea uscată Eu o-ndulcesc cu guste de miere. Referință Bibliografică: Încerc să adorm / Alexandru Topolenco : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2121, Anul VI, 21 octombrie 2016. Drepturi
ÎNCERC SĂ ADORM de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375994_a_377323]
-
asculta, și începu să plutească săltând în derivă la vale. Speriat și neputincios, urmărea cum ambarcațiunea fuge amețitor de repede pe ape, cum trece pe lângă maluri înalte, întortocheate, cu viteză și mai amețitoare, se apropie de un ostrov, apoi se izbi cu trosnet de un dig, se sparse, și începu să ia apă. Rameses rămase descumpănit, neștiind ce să facă. Barca se scufunda repede. Văzând că apele fluviului înghit ambarcațiunea, sări în apă, înotând vânjos să ajungă la mal. În acele
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
Barca se scufunda repede. Văzând că apele fluviului înghit ambarcațiunea, sări în apă, înotând vânjos să ajungă la mal. În acele momente văzu pe ape o nălucă neagră care se ascunse în apa fluviului, ca apoi acea creatură să se izbească sub ambarcațiune și s-o înece de tot. Era un crocodil din apele fluviului, furios pe cel care a îndrăznit să-i încalce împărăția. Cât timp acea fantomă neagră se lupta cu ambarcațiunea, Rameses înota voinicește să ajungă la stufărișul
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
singur, altul nu poate decât să îl compătimească, fiecare om râde în văzduhul inimii sale, altul nu-i poate arunca înlăuntrul său râsul lui. Așa a înțeles actrița Florina Cercel să opună rezistență cu propriul piept, piepturilor ce s-au izbit de ea! Așa a înțeles să se mistuie în propriile bucurii, să nu râvnească ce nu-i al ei, să nu lase din mână fără împotrivire ce-i al ei! Peste luptele sale, însă, viața i-a fost trecută de
FLORINA CERCEL. SPIRITUL, SINGURUL SCUT AL SIEŞI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375998_a_377327]
-
lumea mea cu tine un vis se scaldă-n tihnă Ce mare-i provocarea prin care fuge timpul Ce-n urmă-i pasul nostru și el se uită-n clipă Trăind printre iluzii făcând în dor risipă Ca valurile mării izbind la țărm Olimpul Hai vin' de te așează în curtea fără garduri E plină de lumina ce curge în rutină Pământul ne dă forță ne dă adrenalină Să ardem două umbre și-un zgomot mut de falduri Imagine: facebook ... Citește
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
care-n tunel mă-nhațăîn lumea mea cu tine un vis se scaldă-n tihnăCe mare-i provocarea prin care fuge timpulCe-n urmă-i pasul nostru și el se uită-n clipăTrăind printre iluzii făcând în dor risipăCa valurile mării izbind la țărm OlimpulHai vin' de te așează în curtea fără garduriE plină de lumina ce curge în rutinăPământul ne dă forță ne dă adrenalinăSă ardem două umbre și-un zgomot mut de falduriImagine: facebook... II. CHEALĂ DE PERSPECTIVE, de Carmen
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
picurată în sufletul tău de copil. Primele jaloane ale vieții noastre se sprijină de cuvintele mamei. Ea știe să strângă în sacul inimii lacrimi scurse ale ochilor și să spele cu ele tot greul de care în viață, poate, ne izbim. Când apa ochilor săi este liniștită, vei ști că totul este bine, dar... atunci când se tulbură, ceva nu este în regulă, fiindcă mama simte cel mai bine asta. Ea aude și mugurul verde ce crește pentru copilul său! Bunătatea, candoarea
MĂICUȚA MEA de IONEL CADAR în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376090_a_377419]
-
de picioare ??? M-am ridicat cu greu ,nu-mi venea să cred că nu sunt eu , că picioarele nu mă mai țin,că fentele și schemele m-au părăsit, încercam doar să mă apăr de ploaia de lovituri ce mă izbea de peste tot. Un pumn puternic sub bărbie, mi-a curmat până la urmă umilința. Eram deja în altă lume...în lumea minunată a viselor în care mă mișcam țanțoș,înfofolit în halatul auriu.... M-am trezit a doua zi la spital
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
-n vis iar mi searată Cum mă-nvîrtește ea în dans, În valsul frunzelor tomnatici Căci pîn dimineață, cea rămas? În aste ore somnolente Mă simt asemeni unui astru, Iubesc un chip ce mă seduce E noaptea dragostei, albastru. Mă tot izbesc din a ei brațe Fugind prin coloritul serii, Căzînd pe iarba cea uscată Eu o-ndulcesc cu guste de miere. Citește mai mult Cînd ochii mă scufundă-n visePrintre frumoasele priviri de toamnă,Încerc s-adorm, buze destinseAlături de frumoasa
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
suflet îngeresc.Adorm, și-n vis iar mi searatăCum mă-nvîrtește ea în dans,În valsul frunzelor tomnaticiCăci pîn dimineață, cea rămas? În aste ore somnolenteMă simt asemeni unui astru,Iubesc un chip ce mă seduceE noaptea dragostei, albastru.Mă tot izbesc din a ei brațeFugind prin coloritul serii,Căzînd pe iarba cea uscatăEu o-ndulcesc cu guste de miere.... II. O ȚARĂ DE VIS, CU CASE FĂRĂ FERESTRE!, de Alexandru Topolenco, publicat în Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016. Prin
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
primăvară înflorește,Pe o lalea de ploi îmbobocită,Și vine o furtună și-o loveșteO smulge din pământ-ntr-o clipită.... IV. FIINȚA-I TRECĂTOARE, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017. O ploaie se izbește de fereastră La umbra gândului, curg picuri, Cu aripi ca o pasăre măiastră, Pe mine mă petrec niște nimicuri. Privesc la mine cea pe dinăuntru, Nu am curaj să intru pe afară, Îmi bat la ușă ca să pot să intru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
curaj să intru pe afară, Îmi bat la ușă ca să pot să intru, Cu timpul care și acesta zboară. Un alt fior mă-ncearcă și mă prinde; Ca un cârcel de talpă, cu sudoare ... Citește mai mult O ploaie se izbește de fereastrăLa umbra gândului, curg picuri,Cu aripi ca o pasăre măiastră,Pe mine mă petrec niște nimicuri. Privesc la mine cea pe dinăuntru,Nu am curaj să intru pe afară,Îmi bat la ușă ca să pot să intru,Cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
Willem Cornelisz Schouten și Jacob le Maire, în 1616, cu nava maritimă „Eendracht”, care descoperă Peninsula Mitre, Isla d'Estados și renumitul Hoom Caap (Cap Horn). Furtunile pe mare, gheața și terenul ostil, frigul excesiv sunt obstacole de care se izbesc navigatorii. Frații Nodal navighează cu două caravele (caravel), în anul 1618. Jacques l'Hermite (c. 1582 - 1624), cunoscut și ca Jacques le Clerq, un comerciant olandez, se încumetă și el în areal, în anul 1624. În Golful Nassau, 14 dintre
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (4) – PLECAREA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376542_a_377871]