3,194 matches
-
devastat tot, a intrat și în camera întunecoasă unde mă aflam, însă nu ne-a putut descoperi. Peste câteva minute banda a dispărut în urlete. Când am ieșit din ascunzătoare, n-am mai recunoscut localul. În amândouă Camerele era o jale. Mesele răsturnate, hârtii și registre rupte și împrăștiate, toate lămpile sparte, scaune sfărâmate etc. Geamurile de la ferestre erau țânduri. Camera administrației avea ferestre mari, cum sunt cele ale magazinelor, având geamuri de o grosime neobicinuită, de cel puțin 6-7 centimetri
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
mai este. În astă noapte, la orele 2 jum., marele cetățean, zia ristul strălucit, luptătorul neobosit pentru drepturile poporului, omul politic consecinte [consecvent] s-a stins. Pătrunși de cea mai adâncă durere în fața acestei morți, luăm haina întristării și a jalei împreună cu toți aceia pe cari Rosetti i-a iubit și pentru cari a luptat.“ În testamentul său Rosetti lasă ca ultimă voință să fie înmormântat cât mai simplu, cu un dric cu doi cai, fără doliu, cu un singur preot
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
dat un festival cu muzică și dans. Cine cânta pe podul Crișului acest cântec? Eu cu o colegă de-a mea Dorina care a murit la vârsta de 24 de ani, nu-mi amintesc de ce boală, dar a fost mare jale, iar la festival a fost tare frumos, o iarbă verde-covor, iar sălciile și cântecele noastre îți dădeau viață. Mai întoarce Doamne roata!: Șatra Hai, șatră iar la drum Alt popas de-acum, haideți copii, Hai, ia-ți vioara ta, ea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Sigur, m-am întors cu darul lor înapoi - aceleași turte mai de mult pregătite - și am fost și condusă o bucată de drum. Cum m-am întors în București, conducerea m-a trimis la practică la spital. Când am văzut jalea care era, când am văzut un ferestrău care tăia un picior, am leșinat, mi-a dat sânge pe nas, m-au scos afară iar medicii s-au supărat, mi-au recomandat să-mi schimb meseria, i-am ascultat și bine
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Umblă zvonul deșănțat Că-n Harghita și Covasna Vor să facă “stat » în Stat ! S-a udat de lacrimi pragul ; În Cristuru e prăpăd ! Imnul românesc și Steagul Nu se-aud și nu se văd! Crișul, Mureșul și Târnava Poartă jalea în aval. Nesfârșită e gâlceava ; Nu e liniște-n Ardeal ! Munții stau să răbufnească, Fierbe galbenul podiș ! Vatra sfântă strămoșească E tăiată-n curmeziș. Se anunță o furtună Cu efect devastator ; Impostorii vor să pună Pe cultură sigla lor. Atmosfera
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
chinuri grele De copilul cel iubit. N-a trecut prea mult de-atunci Și-a căzut și mama ta, Șase ani te-ai chinuit Și-ai îngrijit-o și pe ea Până ea a decedat. Și ce chinuri, și ce jale, Dar, te-ai zbătut cu viața-n parte Și cu atâta durere Tu le-ai rezolvat pe toate. Acum ce-ți doresc eu ție, Bună și scumpă Marcela, Să-ți dea Domnul sănătate, Să mai lași munca de-o parte
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Și - a prins dorul să mă-ndrume Să mai văd odată maică, Ce mi-a fost mai drag pe lume ! Caierul mi-i pe sfârșite... Mâine, poate-și curmă firul, Și-ntre patru blăni de scânduri Să mă cheme cimitirul... Jale mi-i de voi mămucă, Și visez chiar și deșteaptă, Cum, pe-o margine de groapă, Bietul taică-tău m-așteaptă... Tu odorul mamei-n urmă Să te-aduni cu frații-acasă Și să-mparți agoniseala De pe urma mea rămasă: Lui Codrin
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
simplu. Dar, trebuie să recunoaștem, dragă prietene de demult, că dacă unii dintre noi au ajuns ce au ajuns, asta se datorește în mare măsură și necruțătoarei doamne Averescu. Nu ierta nimic. Dacă veneai la școală cu lecțiile neînvățate, era jale mare. Punea în funcție vergeaua. Nu de puține ori îmi ordona ca un veritabil sergent major : Toloacă, mâine să am pe catedră o sfântă vergea nou-nouță. Asta însemna că din cea veche mai rămăsese doar un căpețel. Conștiincios din fire
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
am învățat câte ceva din tainele muzicii, ale muzicii corale, mi-am dat seama că erau femei școlite. Rugăciunile lor cântate erau ceva mai presus de firea pământească. Cântau noaptea de se auzea în tot satul. Strălucirea lunii se potrivea cu jalea armoniei lor. Nemărginitul nopții se armoniza cu chemarea nemărginitului care zbura din corul lor. Și necuprinsul Volgei, și chemarea deznădăjduită a veșniciei se deslușeau deopotrivă în imnele pe care le cântau. Corul lor se adresa sufletului, nu urechilor. Inima vibra
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
aș fi învățat”. „Te-am bătut mă dar tot n-ai învățat”! El umilit de necazuri: „Trebuia să mă bați mai tare și aș fi învățat și eu ca Florica sau ca Ștefan. Nu m-ai bătut destul, mamă”. Ce jale la înmormântarea soției lui! Câte lacrimi istovitoare! După decesul soției, copii lui au fost îngrijiți de bunica Iordana un timp. După o vreme de doliu, unchiul Scarlat s-a recăsătorit pentru că nu era în stare să-și crească copiii singur
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
unei națiuni, ci și un instrument operativ, activ. Literatura trebuie să exprime mai puțin declamativ, dar mai profund și mai conținut, dramatica luptă pe care națiunea noastră o poartă pentru împlinirea unui incomparabil ideal social: comunismul.“ (Argeș, iulie 1971) 232 JALEA Ion „În expunerea sa la actuala Plenară a CC al PCR, tovarășul Nicolae Ceaușescu, vorbind despre creația artistică, a spus: „Avem nevoie de o artă care să fie suflet din sufletul poporului, să redea și greul, și bucuria, și visurile
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
acela îl votează, fără să se întrebe de ce el, alegătorul, trebuie să respecte legea, trebuie să dea socoteală pentru faptele sale, trebuie să se încadreze în limitele bunului-simț, iar alesul său nu. De aceea și azi la noi este «atâta jale n casă », cum zicea Goga.” Observând cum rezonează puterea la reacțiile mulțimii, la dorințele ei imediate, putem afirma că România este de fapt condusă de un autoritarism popular, care a înlocuit autoritatea statului. De aceea, a și câștigat alegerile d
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de evoluție ale României nu sunt de natură religioasă. Dacă nu ne-am mișcat atâta timp, nu este de vină ortodoxia: suntem noi. Ea n-a făcut decât să ne închidă în noi înșine și să ne vegheze tăcerea sau jalea. Destinul ei are toate caracterele destinului României. Astfel se explică de ce a participat ea la aproape toate formele de naționalism și de ce ea nu poate fi decât naționalistă. [...] Naționalismul românesc de până acum n-a fost pozitiv, ci patriotism... adică
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
inimă un vierme tainic mi s-a furișat, Și cu toată voinicia-mi, mă simții adânc rănit Perdui voia mea cea bună, obiceiul de dormit, Ș-atunci... te-ntâlnii pe tine, călător pe-aceeaș cale, Amândoi în sânul nostru ascundeam aceeași jale, Jale nu, căci era dulce taina care ne rodea, Însă nu-ndrăzneam s-o spunem tocmai cui se cuvinea. Și m-ai sfătuit, țin minte, eu copil neștiutor, Pe vorbarița hârtie să aștern ascunsu-mi dor. Eu te-am ascultat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un vierme tainic mi s-a furișat, Și cu toată voinicia-mi, mă simții adânc rănit Perdui voia mea cea bună, obiceiul de dormit, Ș-atunci... te-ntâlnii pe tine, călător pe-aceeaș cale, Amândoi în sânul nostru ascundeam aceeași jale, Jale nu, căci era dulce taina care ne rodea, Însă nu-ndrăzneam s-o spunem tocmai cui se cuvinea. Și m-ai sfătuit, țin minte, eu copil neștiutor, Pe vorbarița hârtie să aștern ascunsu-mi dor. Eu te-am ascultat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care cântau frumos de tot, mai frumos decât adevărații lăutari, mai frumos decât ar fi cântat ei însuși altă dată, pentru că atunci erau încălziți de ospățul câmpenesc și mai știu eu de ce alte focuri nemărturisite? Apoi dânșii schimbară cântecul de jale într-un cântec de brâu de acelea care îți dau furnici la picioare și îți răstoarnă căciula pe ceafă, și atunci am încins și noi părechi, părechi, un joc năstrușnic, pe iarba verde, un joc cum nu s-a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din dosul cărora ei fulgerau pe dușmani. Și acum, ce a ramas? Acum în locul unde era odinioară atâta freamăt de viață, atâta zgomot de arme, atâtea inimi calde, atâta dragoste de moșie, atâtea brațe vânjoase nu-i decât tăcere, pustiu, jale, locaș de cocoveice, unde nu se mai aude decât suspinul vântului prin spărturile meterezelor. O, Doamne! Cine a pus oare întăia piatră în temeliile cetăței pe această culme de munte așa de bine aleasă pentru apărarea țărei? Orișicât aș întreba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
după ce am isprăvit compunerea și am făcut pe Ștefan să moară de un plumb 212 leșesc 213 pe câmpiile Basarabiei și pe Maria să dispară ca o dragalașă nălucire lăsând în urmă-i numai un eco al cântecului ei de jale, care parcă răsună și astăzi în raiul Brădățelului, am luat manuscriptul subsuoară și cu multă sfială, cu multă îndoială în inimă, l-am dus la societatea "Junimea", unde am primit botezul de autor. Cum a fost judecat în "Junimea" acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vi se pare: că s-a mai schimbat ceva în ceea ce privește vizibilitatea literaturii noastre în Europa și în Occident, suntem cunoscuți? Dacă literatura română ar fi cunoscută doar după cum e "reprezentată" la Târgurile de carte din străinătate ar fi / este "de jale"... Urmăriți cine au fost finanțați / trimiși în ultimii ani: aceleași nume, "grupuri" din jurul Ministerului Culturii, Institutului Cultural Român, al editurilor clientelare... Chiar asta e totul? Chiar numai atât e în scrisul contemporan?... Mereu nu comentăm, "nu ne băgăm", ne lăsăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
deliruri dominate de inefabil și de mister, pedagogia lui La Flèche nu l-a influențat prea mult pe Descartes nici lecțiile lui Verrocchio la Florența nu l-au creat pe Da Vinci cum nici Brâncuși nu l-a modificat pe Jalea cel ascuns nici lecțiile dure de la Rimsky nu l-au format pe Stravinsky nici Enescu nu l-a domolit pe Menuhin din plâns nici orele cu fanfara de la penitenciar nu l-au scos la lumină pe Louis Armstrong în spiritul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ce „strâng prăseaua cuțitului din cingătoare”. Ei au cultul străbunilor și al legii, adică al religiei și al tradiției („cinstita și curata noastră lege”), joacă hora, merg la cârciumă, unde cântă Laie chiorul, dar mai cu seamă zic doina de jale: „Din casa voastră, unde-n umbră / Plâng doinele și râde hora.” Sensul și formula artistică a poeziei apar și mai limpede, insistând asupra altui cuvânt recurent înrudit cu primul: casă, termen ce comunică de fapt sentimentul dezrădăcinării, al trecerii timpului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
liturgice. Satul se opune ca entitate orașului, ceea ce dă măsura viziunii antitetice care structurează lirismul lui G. Dar opozițiile sunt de căutat și dincolo de antagonismul supralicitat rural-urban. Semnul major sub care evoluează poezia celui ce a scris Noi este al jalei și al nădejdii, ipostaze fundamentale ce reflectă, pe de o parte, o calitate obiectivă a satului, a „plugarilor” și „clăcașilor” aflați în robie străină și visând la scuturarea jugului milenar și, pe de alta, una subiectivă, a poetului, care a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
visând la scuturarea jugului milenar și, pe de alta, una subiectivă, a poetului, care a vorbit cel mai adesea în numele alor săi, la persoana întâi plural. Tribun al unei comunități etno-sociale, s-a confundat cu ea, a devenit exponentul ei. Jalea lui e a unei „lumi”, a unui „neam”, a unei „pătimiri”, a unei suferințe străvechi, ce nu se măsoară decât cu măsura istoriei: „Vreme lungă câtă jale / Scrisă-n sufletele noastre” (La groapa lui Laie). Sentimentul este atât de adânc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
al unei comunități etno-sociale, s-a confundat cu ea, a devenit exponentul ei. Jalea lui e a unei „lumi”, a unui „neam”, a unei „pătimiri”, a unei suferințe străvechi, ce nu se măsoară decât cu măsura istoriei: „Vreme lungă câtă jale / Scrisă-n sufletele noastre” (La groapa lui Laie). Sentimentul este atât de adânc, încât poetul simte nevoia unui parangon de natură specială, reluând nu același cuvânt cu altă formă flexionară, ci aceeași idee printr-o sintagmă foarte apropiată, ca în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
sufletele noastre” (La groapa lui Laie). Sentimentul este atât de adânc, încât poetul simte nevoia unui parangon de natură specială, reluând nu același cuvânt cu altă formă flexionară, ci aceeași idee printr-o sintagmă foarte apropiată, ca în invocația: „Ci jalea unei lumi, părinte, / Să plângă-n lacrimile mele” (Rugăciune). Termenul inițial își formează o adevărată constelație de echivalenți, uneori sinonimici, alteori foarte înrudiți ca sens. Jalea se traduce atunci cu „amarul” sau cu „necazul”, ea este provocată de durere, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]