2,169 matches
-
țesătură cu o miraculoasă perfecțiune de strălucire și culoare. Dar nu atunci m-am apropiat cel mai mult de starea În care să mă hrănesc din frumusețe. Cât de mic este cosmosul (ar Încăpea În marsupiul unui cangur), cât de jalnic și plăpând este În comparație cu luciditatea umană, cu o singură amintire individuală și cu exprimarea ei În cuvinte! Poate că Îmi sunt exagerat de dragi primele impresii, dar am și un motiv să fiu recunoscător. Ele m-au călăuzit spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
zadumicivoi beriozî, de pildă. Pe atunci nu-mi trecea prin cap că departe de a fi un văl, acele biete cuvinte erau atât de opace, Încât, de fapt, ele formau un zid În care nu puteai distinge altceva decât niște jalnice rămășițe din poeții majori și minori pe care-i imitam. Câțiva ani mai târziu, Îmi amintesc că am văzut În mahalaua mizeră a unui oraș străin, un gard ale cărui scânduri fuseseră aduse din alt loc unde mai fuseseră folosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
O tamburină Încă vibrând părea să zacă pe mușchiul tot mai Întunecat. Un timp, ultimele note ale răgușitului contralto mă urmăreau În lumina crepusculară. Când se făcu din nou liniște, prima mea poezie era gata. 5 Era Într-adevăr un jalnic ghiveci, cu multe alte Împrumuturi În afară de modulațiile pseudo-pușkiniene. Scuzabile erau doar un ecou al tunetului lui Tiutcev și o rază de soare refractată din Fet. În rest, Îmi amintesc vag de menționarea „ghimpelui memoriei“ - vospominania jalo (pe care o vizualizasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În pâcla unei proze ritmice, În timp ce urmăreai tremurul nervos al sărmanelor lui degete neîndemânatice, dar prudente, de fiecare dată când vâra pagina pe care o terminase sub cele ce trebuiau să urmeze, astfel Încât manuscrisul Își menținea pe tot parcursul lecturii jalnica și Înfricoșătoarea lui grosime. Mai era tânărul poet În care confrații invidioși nu puteau să nu vadă o tulburătoare licărire de geniu la fel de evidentă ca dungile unui sconcs; ținându-se drept pe scenă, cu ochii palizi și sticloși, neavând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ca un fugar ce era, unei mici corăbii de pirați bețivi ce eșuase, Într-o noapte fără lună, la intrarea În golful din San Juan, Puerto Rico. Ziua următoare, tunurile fortăreței din El Morro se amuzaseră efectuînd exerciții de tir asupra jalnicului corp al nefericitei nave, pînă ce reușiseră să o preschimbe Într-un morman de așchii, În vreme ce rechinii dimprejur se desfătau cu un delicios banchet de pirați abțiguiți, care se azvîrleau În apă ca apucați de streche, Încercînd să scape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prin toate crăpăturile punții. Cei patruzeci de bărbați muriră asfixiați cu mult Înainte ca scheletul navei să Înceapă să dea semne că avea de gînd să cedeze. Barca ajunse pe uscat. Oberlus Îl Îmbrînci pe căpitan pînă-l culcă pe nisip, jalnic și ridicol, Înfășurat În murdarul lui cămeșoi alb, plîngînd și tremurînd de frică și tristețe, și așteptară Împreună, tăcuți, ca, preschimbată Într-o singură flacără halucinantă, María Alejandra să fie Înghițită de apă, scoțînd scîntei, scrîșnind și lamentîndu-se, Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mi-am dus cumpărăturile acasă, dacă nu cu un cântec întreg în inimă, măcar cu câteva note la întâmplare. Mai târziu, la cină, le-am spus lui Ben și Judy despre reușita zilei, făcându-i să râdă de încercările mele jalnice de a comunica cu biata fată. — Dar nu vedeți? am zis eu, entuziasmat de vin, am obținut un zâmbet! Ăsta e primul! Habar nu aveți ce fel de triumf e ăsta - până acum doar Warren cel alunecos a stârnit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe care îl purta sclipea reflectând lumina. Îmi amintea de ceva, dar sentimentul inconfortabil pe care mi-l produsese se datora unui lucru pe care nu puteam să îl pricep. Când a început să vorbească - detaliind pe marginea unui motiv jalnic pe care îl invocasem între noi pentru vacanțele ei prelungite - și-a trecut mâna înapoi prin șuvițele blonde, aranjând și rearanjând felul în care cădea părul; era clar un obicei nervos care o ajuta să treacă peste stresul produs de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe undeva pe lângă magazin și ar putea să apară în orice clipă ca să intre-n tură. Am ales casa unde se instalase fata a cărei înfățișare părea cel mai puțin neprietenoasă și mi-am descărcat pe bandă conținutul mai degrabă jalnic al coșului meu, dregându-mi glasul. Și eu, și fata am privit letargici cele două pachete de fursecuri cu fructe îndreptându-se încet spre ea și mi-am dat brusc seama că probabil nu vor fi niciodată mâncate. Judy face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
destul de jenat pentru mama când am văzut cum se schimbase luând felicitarea. Tata uitase de tot să-i ia singurul lucru pe care chiar îl voise, în definitiv, și-acum devenise iertătoare cu totul doar pentru că-i luase o felicitare jalnică. —Vai, Charlie - mulțumesc, dragul meu. Ce felicitare minunat de înfiorătoare - îmi place la nebunie! A deschis-o și-a citit cu voce tare, așa cum face mereu când primește felicitări. Cei mai mulți oameni își aruncă ochii pe text sau nici măcar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
n-are cum să fie fierbinte, nu? Io n-o să-l ajut să spună ce vrea să spună - asta-i problema lui. Mai ales că se uitau fetele și domnu’ C- nu-i las io să creadă că-s așa jalnică să fac conversație cu vreun babalâc. Charlie N u mai suport. N-am putut scoate nici măcar un zâmbet de la ea când am văzut-o azi din nou: nu suport să fiu acasă și să trebuiască să fac conversație cu Judy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
întrebând unde e tata - ca o imagine din oglindă sau ceva, că de obicei noi îi punem întrebarea asta: el știe mereu programul lui tata și e genial când trebuie să-l organizeze. — Cum adică? am zis sau ceva la fel de jalnic. Nu e la serviciu? — N-a mai fost la serviciu în mod regulat de ceva vreme, Sally, mi-a răspuns, iar eu am simțit un mic fior de panică - nu doar din cauza a ceea ce spunea, ci felul în care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
deschise toate canalele către Stacey, așa că i-am zâmbit vag în loc de asta. Am ezitat o clipă înainte să-i răspund, dar am conchis că odată ajuns atât de departe în cadrul extraordinarei mele călătorii n-aș câștiga nimic invocând vreun motiv jalnic pentru prezența mea. Într-adevăr, șansele mele de a progresa ar fi putut fi îmbunătățite dacă recunoașteam motivul într-adevăr jalnic al prezenței mele. — Mda - așa e, am zâmbit eu, apucându-i mâna și strângându-i-o ferm. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am conchis că odată ajuns atât de departe în cadrul extraordinarei mele călătorii n-aș câștiga nimic invocând vreun motiv jalnic pentru prezența mea. Într-adevăr, șansele mele de a progresa ar fi putut fi îmbunătățite dacă recunoașteam motivul într-adevăr jalnic al prezenței mele. — Mda - așa e, am zâmbit eu, apucându-i mâna și strângându-i-o ferm. Chiar și prin mănușa de lână am simțit cât de moale era răspunsul lui Chipstead și am fost, în liniște, recunoscător stratului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să absoarbă numele și fețele când le aud prima dată? Sau și el îmi știa de la bun început numele, așa cum îl știam eu pe al lui? Poate că discutaseră despre mine la ceai, în cantina personalului, râzând de încercările mele jalnice de a o face pe Stacey să vorbească). Voiam doar să spun - iar expresia i-a devenit și mai sarcastică atunci când s-a aplecat ușor spre mine și mi-a vorbit ca de la bărbat la bărbat - că trupul lui Stacey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vopsită pe lângă ea: temerile mele exagerate de om din clasa mijlocie, care se amestecau cu dorința și cu vinovăția și cu groaza, care-mi dăduseră vertijuri de anxietate în tentativele mele de a-i comunica fetei iubirea mea disperată și jalnică îmi părură brusc prostești și inutile. Da - bineînțeles că-mi plăcea de ea, și dacă ea putea accepta asta, atunci cine știe ce bucurii neașteptate mi se așterneau înainte? —Da, așa e. —Păi, asta-i bine, să știi. Nu le place la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vorbi: — Cu Stacey. Și cu asta, gata: a trebuit să mă așez iar. Bietul meu trup putea îndura în picioare doar un număr limitat de emoții și asta le pusese capac. Mi-am trecut mâna peste față într-un efort jalnic de a-mi împiedica zâmbetul să fie atât de lat și prostesc încât să par nebun și mi-am dres vocea fără să fi fost nevoie. — Grozav. Ar fi minunat, Lena - atâta vreme cât nu se supără Stacey, desigur. Judy N u
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a fost de partea asta (cum insistă să o numească), refuză să îl abandoneze acum că a trecut de partea cealaltă. Fără să vreau, am ajuns să cunosc numele celor mai multe dintre personajele din East Enders, să strig răspunsurile la întrebările jalnice care răsar peste zi și să râd, încruntat, la glumele ieftine și innuendo-ul îngrozitor al comedianților. Dar să am parte de un travestit sau transsexual sau cum și-o zice, în carne și oase, așezat pe canapea, asta era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
tata, fratele, rudă, prieten sau vecin. Când au sosit pompierii, au stins focul, care deja reușise să mistuie aproape tot. Ce a rămas din biserică? Zidurile înnegrite de fum, nici urmă de acoperiș, scrum și cenușă... O priveliște atât de jalnică, că scotea lacrimi din ochii oamenilor credincioși, care erau adevărați iubitori de Dumnezeu. Ciorile negre, speriate, au privit și ele de prin pomii sau de pe acoperișurile caselor din apropiere, neînțelegând ce se petrecea. Doar o urmă, zidurile arse, mai aducea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
un tablou cu micșunele. Șerbănică Miga căscă gura să spună ceva, dar se răzgândi. ― Hai, Ioniță, șopti Melania, vezi că altfel nu se poate. O să te ajutăm și noi. Dragu începu să cânte cu privirea în pământ. Avea o voce jalnică, melodia falsă abia se deslușea. ― Azi am să-ncrestez în grindă, grindă / Jos din cui acum oglindă... ― Nu! urlă cârnul și trimise trei gloanțe în oglinda venețiană agățată deasupra servantei. Ceva mai vesel! Oglinda plesni. Trei păianjeni uriași înotau în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aceeași oră. Mitiță Haznaș, fost consilier la înalta Curte de Casație, și Dinu Calotă, funcționar superior pe vremuri ia Banca de Credit. Țineau în mână plase cu borcane goale, îmbrăcați în paltoane care cândva purtaseră semnăturile unor artizani iluștri, acum jalnice, obosite de perie, naftalină și curățătorie chimică. Șerbănică îi mobilizase sub o streașină, cu o grimasă scurtă, conspirativă. Mitiță, slab, sec și bățos, se interesase cu maxilarele încleștate: "Ai auzit ceva? Tocmai aseară n-am ascultat. A avut Colette sindrofie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
barbă mare, Care cade jos în noduri ca și câlții ce nu-i perii, Stă să crească iarbă-ntr-însa, s-îmble gâze ca puzderii. Nu mai ese sara-n prispă să stea cu țara de vorbă. (40) Ca un pomătuf de jalnic și tăcut ca o cociorbă, Ș-a uitat de mult luleaua și clocește tot pe gânduri, Doară plosca-l mai ochește de pe-a policioarei scânduri. Dar în satu cela-n care ședea Împăratul dornic Era și un om de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
străinului Ca și umbra spinului, Când vrei să te răcorești Mai tare te dogorești. .......................... De-aș trăi ca bradu-n munte N-aș ave necazuri multe, Da trăiesc ca piatra-n vale Tot cu lacrimi și cu jale. .......................... 115 Cântecul străinătății Jalnică străinătate, Mult ești fără direptate: Ocolii țările toate Și de bine n-avui parte, Că de mic am pribegit Tot în străini am trăit Și odihnă. n-am avut... Vine-mi dorul uneori Să mă sui la munți cu flori
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a sa soție, Veselia n-o mai știe. Oh, vai! nu se poate scrie - Mai mult moartă decât vie. Așa și eu plâng de jele, De plânsul iubitei mele, Amar și necazuri grele - Cum să pot trăi cu ele. Oh! jalnică despărțire, Face să-mi țin chinuirea, Face dorului prăznuirea, Inimei mele peire. Pre întristătoarea soarte Rău se bate să mă poarte, Dorul mă ajunge foarte Vai, necazuri pân-la moarte. Ilenuță bobocică, Ce despărțire ne strică, Greu nour se mai ridică
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Inima mi s-au negrit, Sufletul mi s-au rănit, Trupul mi s-au veninat, Amoreza m-au lăsat. Spune-mi, puică, ce-am greșit În vremea, ce te-am iubit, Dacă la a mea durere Vei ave milostivire. Liră jalnică, duioasă, Ce mai răsuni în zadar, Când fericirea și viața Se sfârșește cu amar? Ah - fericirilor trecute Care n-o să mai veniți, Truda gândurilor mele, Pomeniri, ce mă munciți? 29 M-am rănit făr de nădejde, Ah. mă cunosc săgetat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]