2,068 matches
-
esența, adevăratul suflet al unei ființe sau chiar al unei pietre. Datorită nasului său supraomenesc de fin, eroul romanului e singurul om în măsură să valorifice toate aceste secrete și singurul om în măsură să aprecieze la adevăratele lui dimensiuni jalnicul eșec al proiectului uman de a pune lumea în cuvinte toate aceste grotești neînțelegeri între bogăția lumii percepute olfactiv și sărăcia limbajului. Spectacolul din Parfumul constă în bravura cu care autorul mobilizează toate resursele limbii (germane) pentru a ține pasul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
foiește și scheaună pe prispa casei, de parcă ar vrea să spună ceva, spuse Maricica; − Da’ am lăsat-o cu caii, pe imaș; am îndemnat-o să vină cu mine înapoi acasă și n-a vrut; De pe prispă se aude scheunatul jalnic al cățelei; ea avusese mai multe rânduri de pui, unii spuneau că ar avea mai mult de zece ani, și era foarte credincioasă stăpânului. Odată a fost chiar până la Iași, drum de peste 70 de kilometri prin Dumbrăveni, ea mergând în urma
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
spus de propunerile unor ofițeri de rang mare care propuseseră mareșalului Antonescu ca armata română să nu treacă peste Nistru, dar acesta, invocând onoarea militară, a decis să se meargă mai departe alături de aliații germani, deși echiparea trupelor române era jalnică, datorită în special jafului din timpul domniei lui Carol al doilea. Hotărâri ale justiției obligau pe fostul rege să restituie statului român o sumă uriașă, de aproape 1,2 miliarde lei; fostul rege luase cu el în străinătate și tablouri
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pleacă adânc marcat de situația mea, iar noi am pornit la treabă cu toată hotărârea și îndârjirea de a schimba situația dezastruoasă în care se afla localul de școală, dar mai ales - și aici era greul adevărat - să redresăm starea jalnică a procesului instructiv-educativ. Impulsionați de prezența și hotărârea noastră, meșterii mobilizează și alți membri ai familiilor lor și repararea școlii avansează promițător. Achit o primă parte din suma promisă, totul merge bine. Până la 15 septembrie ne familiarizăm cu satul, ne
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
chiar și cea rece erau cu program, masa pe sponci datorita lipsei multora din produsele necesare unor rețete de calitate, distracția cu restaurantele și barurile închise la ora 21,00, stațiunile turistice orbecăiau în întuneric, programele noastre de televiziune erau jalnice, șoselele pline de gropi și autocarele ca vai de ele... Eram însă fruntași pe ramură la băgat mâna cât mai adânc în buzunarul clientului, în șicanarea și enervarea acestuia, care începea de la frontieră cu vameșii scotocind minute în șir prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
țesătură cu o miraculoasă perfecțiune de strălucire și culoare. Dar nu atunci m-am apropiat cel mai mult de starea În care să mă hrănesc din frumusețe. Cât de mic este cosmosul (ar Încăpea În marsupiul unui cangur), cât de jalnic și plăpând este În comparație cu luciditatea umană, cu o singură amintire individuală și cu exprimarea ei În cuvinte! Poate că Îmi sunt exagerat de dragi primele impresii, dar am și un motiv să fiu recunoscător. Ele m-au călăuzit spre un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
zadumicivoi beriozî, de pildă. Pe atunci nu-mi trecea prin cap că departe de a fi un văl, acele biete cuvinte erau atât de opace, Încât, de fapt, ele formau un zid În care nu puteai distinge altceva decât niște jalnice rămășițe din poeții majori și minori pe care-i imitam. Câțiva ani mai târziu, Îmi amintesc că am văzut În mahalaua mizeră a unui oraș străin, un gard ale cărui scânduri fuseseră aduse din alt loc unde mai fuseseră folosite
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
O tamburină Încă vibrând părea să zacă pe mușchiul tot mai Întunecat. Un timp, ultimele note ale răgușitului contralto mă urmăreau În lumina crepusculară. Când se făcu din nou liniște, prima mea poezie era gata. 5 Era Într-adevăr un jalnic ghiveci, cu multe alte Împrumuturi În afară de modulațiile pseudo-pușkiniene. Scuzabile erau doar un ecou al tunetului lui Tiutcev și o rază de soare refractată din Fet. În rest, Îmi amintesc vag de menționarea „ghimpelui memoriei“ - vospominania jalo (pe care o vizualizasem
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În pâcla unei proze ritmice, În timp ce urmăreai tremurul nervos al sărmanelor lui degete neîndemânatice, dar prudente, de fiecare dată când vâra pagina pe care o terminase sub cele ce trebuiau să urmeze, astfel Încât manuscrisul Își menținea pe tot parcursul lecturii jalnica și Înfricoșătoarea lui grosime. Mai era tânărul poet În care confrații invidioși nu puteau să nu vadă o tulburătoare licărire de geniu la fel de evidentă ca dungile unui sconcs; ținându-se drept pe scenă, cu ochii palizi și sticloși, neavând În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un zâmbet cinic, drăcesc îi schimonosește gura. Au n-ați aflat ce-a pățit sărmanul Cupcici în noaptea aiasta chiar? Alexa și Negrilă îl privesc uluiți. N-ați aflat?! Chiar n-ați aflat?! Ce?!... Ce?!... Sărmanul boier Cupcici... îngână Isaia jalnic, neconsolat. În noaptea aiasta chiar, în puterea nopții, l-au călcat tâlharii! L-au jefuit de scule și-apoi i-au făcut de petrecanie, spune el și cu latul palmei își taie beregata, jeluindu-l. Săracu' boier Cupcici... Ceee?!... L-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
douăzeci de ani... Ce-am împlinit din ce-am visat? Și ce scump am plătit pentru el. "Măria ta, proclamă Ștefan înclinându-se în fața propriei sale umbre de pe perete, ar fi cazul să ieși din scena Istoriei!... O ieșire cam jalnică, pe brânci, hohotește el sarcastic. Mai multă demnitate, domnul meu! Mai multă demnitate!" Ștefane! Ești sleit... Te zbați ca marea de maluri... Arzi ca focul... Ți s-au aprins crierii... Prea-ți pui cenușă pe cap. Ai luat pe umerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trântit cu umerii de pământ și strâns de gât nemilos, unul din combatanți a fost nevoit să execute, precipitat, cele două lovituri. Drept urmare, meciului i s-a pus capăt imediat. Poate că lupta din arenă era trucată și atleții niște jalnici impostori. Pe mine însă m-au „durut” cele două lovituri cu pumnul în pământ, modul acesta disperat de a te declara învins. * O moarte veselă, dacă se poate vorbi de așa ceva, evoca mama, povestindu-ne cum o femeie, întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Svidrigailov), căința și grăbind resurecția morală a lui Raskolnikov, care, în realitate (în realitatea textului), se predă și merge la ocnă netransformat (de-abia în Siberia eroul se căiește, renaște). Puțin mai târziu, mi-a căzut în mână o ediție jalnică, trunchiată și rău tradusă, a Fraților Karamazov. Am înghițit-o, bineînțeles, așa cum era, fără să înțeleg mare lucru. Mai mult m-a impresionat o broșurică intitulată Precocii și care includea unele pagini despre copii din diverse opere ale lui Dostoievski
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
împiedica să se războiască și el cu autorul romanului Doctor Jivago, acuzat de la catedră că și-ar fi trădat nu numai patria și literatura, ci și - nu se știe de ce - chiar pe Maiakovski. Pasternak era prezentat ca un fel de jalnic impostor care ar fi încercat acum (atunci) să i se substituie cu perfidie marelui poet al Revoluției (poet ce și-a încheiat zilele sinucigându-se, eveniment căruia Boris Pasternak i-a închinat câteva pagini extraordinare, cutremurătoare ca document, uimitoare ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dinainte sigur de victoriile sale. Unii colegi motivau modul meu de a scrie printr-un ascuns spirit de avariție. Vroiam, cu alte cuvinte, să fac economie de hârtie, care pe atunci, de altfel, se găsea din belșug și era ieftină. Jalnică explicație, nemeritând nici cea mai mică atenție. În schimb, cu mult umor, un prieten din acea vreme a observat că, în ciuda caracterului foarte mărunt, scrisul meu e cam... lăbărțat. Îmi recomanda să-l mai comprim! În dimineața aceea lucram la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de curte, unii mai obedienți decât alții, cu nelipsitele carnețele în mâini, firește. O imagine pe care o mai văzusem, de sute și mii de ori, reiterând la nesfârșit, ni se părea uneori, în clipe de neagră disperare, monotonia unei jalnice vulgarități. Cu această mizerie de fotografie voiau - și ne cereau - cei de la „foruri” să înlocuim nobilul chip al marelui poet, al Poetului nostru național (pentru semnele de exclamare cuvenite - vezi mai sus). În redacție domneau stupefacția și revolta. Țin minte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
locuim. Cum însă nu-și pot permite să cadă prea des și cum ferestrele sunt prevăzute cu plase împotriva țânțarilor, de obicei se rezumă la a scoate un sunet cu totul special, un fel de clămpănit de ciudă neputincioasă, de jalnică furie. Viteze cu vrăbiile, se tem, în schimb, de enormii guguștiuci, a căror apropiere le face să se tupileze și să bată în retragere. * Pot afirma cu certitudine că pisicul cel mic învață de la pisicul cel mare‚ îl imită. Astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aceasta, e nevoie ca el să-și biruie slăbiciunile. Iar pentru ca biruința lui să însemne ceva, acele slăbiciuni nu pot fi nici într-un caz mărunte” (p. 81) ; „Cine nu știe să-și păstreze prietenii, se vede ajuns în situația jalnică de a pactiza cu dușmanii” (p. 82) ; „A fi moral înseamnă a avea simțul valorilor. Nimic mai mult, deocamdată ” (p. 64). Remarc că Robescu nu spune „cultul”, ci simțul valorilor ; sunt atâția care proclamă cultul valorilor, dar dacă le lipsește
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se punea carne, resturi de la păsările sau de la mieii tăiați. Groapa era înconjurată cu sârma care era prinsă sus într-o cumpănă ca de fântână. Când cădea în capcană câte un câine, mai ales noptea, se auzea în tot satul jalnica chelălăială a câinelui strâns de gât. „MAMA MARE” era tare bună la suflet și frumoasă la chip și foarte inteligentă. „Mama Mare” era mică de statură dar foarte harnică și frumoasă chiar și când devenise bunica noastră. Eram trei nepoți
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
izvorul lor curat, dar mi se părea că merg spre mormânt. Duceam această povară să o înmormântez pe locul pe care s-a zămislit și a crescut. Cu cât mă apropiam de sat, cu atât gândurile mele deveneau un mai jalnic convoi de înmormântare. Rugăciunea și apa rece a unei fântâni, cu care m-am spălat pe față abia a putut să-mi pună pe chip o mască de indifernță stranie sub care m-am furișat prin sat, printre cunoscuți, până
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
chiar și cea rece erau cu program, masa pe sponci datorită lipsei multora din produsele necesare unor rețete de calitate, distracția cu restaurantele și barurile închise la ora 21,00, stațiunile turistice orbecăiau în întuneric, programele noastre de televiziune erau jalnice, șoselele pline de gropi și autocarele ca vai de ele... Eram însă fruntași pe ramură la băgat mâna cât mai adânc în buzunarul clientului, în șicanarea și enervarea acestuia, care începea de la frontieră cu vameșii scotocind minute în șir prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
a ucis trei bărbați "personali", unul . după altul... Și, când să ridic arma... vrajă, domnule, vrajă: a început să se strângă osul pe mine, și mușchiul, am intrat în mine... prefăcut în motan. Când să țip, am slobozit un mieunat jalnic. Am sărit afară, lăsând și baba vie, și safirul, care nici nu era al meu"... Nu știu ce neîncredere a citit în ochii mei, de a simțit nevoia să repete totul, cu un ton patetic, să mă convingă... "Am rămas în stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acum, lucrurile par ușor echilibrate: e bine că suntem aliații militari ai USA și e rău că suntem foarte săraci, practicăm emigrări riscante și ne vindem ieftin, fără asigurări. E amuzant și exotic să ai vrăjitoare, dar cam primitiv. E jalnic și vinovat să tolerezi scoaterea din școală și căsătorirea copiilor cu forța. După Crăciun însă, fremătam împreună cu superba comunitate românească din Bloomington, așteptând marele eveniment care avea să dreagă ceva mai mult busuiocul în privința „imaginii” eternei și fascinantei noastre țări
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Text publicat în România Liberă, 1 noiembrie 2006 Cu fața sau cu spatele la promisiunile electorale? Probabil că multora dintre noi, primul termen care ne vine în minte despre situația politică actuală este: anomie. Acest spectacol al acuzelor, rupturilor, poziționărilor politice arată jalnic, incoerent și neinteligibil, la nivelul aparențelor mediatizate. Chiar și pentru politologi este dificil să interpreteze într-un minim consens criza politică actuală. Locul comun este acela al unui președinte „păpușar”, supărat pe premier pe care vrea să îl dea jos
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
-se deci să ne plecăm cu creștinească resemnare în fața rămășițelor sale pământene și să rugăm pe Dumnezeul părinților noștri să-l primească în ceata celor drepți. Fie-i țărâna ușoară și amintirea veșnică!”. De cealaltă parte, patriarhul îi alină pe „jalnicii ascultători”: „nu mi-aș fi putut închipui vr’odată, că - într-un timp relativ atât de scurt de abia 10 ani - să am eu dureroasa îndatorire de-a înmormânta doi venerabili mitropoliți ai acestei pravoslavnice provincii românești: Bucovina [...]. Deși scumpul
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]