3,852 matches
-
Încercat, probabil, să-i oprească pe japonezi. Dar medicul avea grijă să nu se apropie niciodată de terenul de adunări. Jim se gîndi la tema lui de algebră, pe care o rezolvase parțial În minte. Zece minute mai tîrziu, cînd japonezii se Întoarseră la casa paznicilor, sutele de prizonieri se Îndepărtară de terenul de adunare. Actorii Își continuară repetiția. Ascunzînd sub cămașă revista Reader’s Digest, Jim se Întorse la Blocul G pe un alt drum. Mai tîrziu În seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că nu au unde să se ducă. Nevrînd să-și piardă locul În fruntea cozii de la bucătărie, unde el și domnul Maxted așteptaseră din zori, Jim se cățără pe căruciorul de mîncare. Pe deasupra capetelor bărbaților din fața sa, Îi urmări pe japonezi trecînd În șir prin porțile lagărului. Se aliniară pe șosea, cu spatele la fuselajul ars al unui avion japonez care zăcea În orezării la circa o sută de metri mai Încolo. Avionul bimotor fusese doborît cu două zile Înainte, cînd decola de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În aer saboții de lemn, să pună mîna pe sirena de alarmă aeriană și să o facă să sune enunțînd avioanele americane care aveau să vină. Dar prea mulți dintre ei erau asemenea domnului Maxted, și se uitau tăcuți la japonezi. Păreau posaciși temători, bărbații aproape goi În pantalonii zdrențăroși, femeile În rochii de plajă spălăcite și rochii de bumbac peticite, cu ochii lor de bolnavi de malarie, incapabili să privească lumina libertății. În lumina care parcă pătrundea În lagăr prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ținea pe toți treji, noapte de noapte. Sergentul Nagata și paznicii abandonaseră orice Încercare de a patrula În perimetrul lagărului de teama de a nu fi Împușcați de poliția militară care supraveghea convoaiele. Spre sfîrșitul lui iulie, aproape toată rezistența japonezilor În fața bombardierelor americane Încetase. Un singur tun antiaerian, urcat pe platforma superioară a pagodei Lunghua continua să tragă spre avioanele care se apropiau, dar bateriile din jurul pistei fuseseră retrase ca să apere docurile din Shanghai. În aceste ultime zile ale războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pistei Îl emoționa pe Jim, suprafața ei albită de soare amestecată cu oasele calcinate ale chinezilor morți și, poate, chiar cu propriile sale oase Într-o moarte care ar fi putut avea loc. Aștepta nerăbdător ultimul act de rezistență al japonezilor. Acest amestec de credințe, teama de ce se va Întîmpla cu ei odată ce japonezii vor fi Învinși afecta pe fiecare om din lagăr. Adesea, deținuții vlăguiți care stăteau pe vine În fața barăcilor scoteau urale cînd un avion B-29 era lovit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
calcinate ale chinezilor morți și, poate, chiar cu propriile sale oase Într-o moarte care ar fi putut avea loc. Aștepta nerăbdător ultimul act de rezistență al japonezilor. Acest amestec de credințe, teama de ce se va Întîmpla cu ei odată ce japonezii vor fi Învinși afecta pe fiecare om din lagăr. Adesea, deținuții vlăguiți care stăteau pe vine În fața barăcilor scoteau urale cînd un avion B-29 era lovit și cădea din formație. Doctorul Ransome avusese dreptate cînd prezisese că aprovizionarea cu alimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe jos la Shanghai. Bătuți crunt, zăcură inconștienți pe treptele casei paznicilor. CÎnd sergentul Nagata permise să fie duși În priciurile lor, descriseră regiunea devastată de la sud și vest de Shanghai, miile de țărani disperați, mînați Înapoi la oraș de japonezii În retragere, și bande de jefuitori și de soldați Înfometați din armatele regimului marionetă, lăsați să se apere singuri. În ciuda acestor pericole, chiar a doua zi, Basie, Cohen și Demarest evadară din Lunghua. Deținuții Înaintară spre casa goală a paznicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ani de zile, pantofii, rachetele de tenis și sutele de prezervative. Jim Își aminti că Basie vorbise despre deținuții unor lagăre de lîngă Shanghai care fuseseră mutați În altă parte. Oare Îl avertiza că era momentul să plece Înainte ca japonezii să Înnebunească, așa cum se Întîmplase la Nanking În 1937? Japonezii Își ucid Întotdeauna prizonierii, Înainte de ultima Împotrivire. Dar Basie se Înșelase; În momentul acela probabil că zăcea mort Într-un șanț, ucis de bandiți. Faruri străluciră de-a lungul șoselei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prezervative. Jim Își aminti că Basie vorbise despre deținuții unor lagăre de lîngă Shanghai care fuseseră mutați În altă parte. Oare Îl avertiza că era momentul să plece Înainte ca japonezii să Înnebunească, așa cum se Întîmplase la Nanking În 1937? Japonezii Își ucid Întotdeauna prizonierii, Înainte de ultima Împotrivire. Dar Basie se Înșelase; În momentul acela probabil că zăcea mort Într-un șanț, ucis de bandiți. Faruri străluciră de-a lungul șoselei spre Shanghai. Ștergîndu-și bărbiile, femeile se retraseră de lîngă gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de trupuri. Un caporal japonez, un bărbat mărunt, dar puternic, al cărui revolver Mauser se mișca din talie ca o măciucă, apucă mînerele căruciorului și Îl Împinse spre porți. Jim era gata să fugă Înainte și să smulgă mînerele de la japonez, dar domnul Maxted Îl prinse de brațe. — Jim, pentru Dumnezeu... Lasă-l! — Dar - e căruciorul Blocului G! Or să ne omoare, domnule Maxted? — Jim... o să-l găsim pe doctorul Ransome. — Oare vine camionul cu mîncarea? Jim Îl Împinse la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bolnav. — Mai tîrziu, Jim. Poate o să vină mai tîrziu. — Nu cred că o să vină camionul cu mîncarea. În timp ce soldații japonezi Îi Împingeau pe deținuți spre terenul de adunare, Jim urmări gărzile patrulînd pe lîngă sîrma ghimpată. Văzîndu-i din nou pe japonezi, Îi reveni Încrederea. Perspectiva de a fi ucis Îl incita; după incertitudinile din săptămîna de dinainte, saluta orice sfîrșit. În ultimele cîteva momente, ca și acel hamal cu ricșa care Își cîntase sieși, Își vor da pe deplin seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să-ți faci bagajul. Aștepta ca el să plece Înainte să poată rămîne singură În cameră ultimele cîteva minute. — Așa-i. Eu am fost la Nantao, doamnă Vincent. — Și eu am fost. Nu pot să-mi imaginez de ce ar vrea japonezii să ne ducem acolo din nou. — Rațiile noastre sînt acolo, Într-o magazie. Jim se gîndea deja dacă să-i ducă valiza doamnei Vincent. Trebuiau legate noi alianțe, iar trupul subțire dar cu șolduri mari al doamnei Vincent ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vedea pe doctorul Ransome mișcîndu-se printre pacienți cu un copil mic În brațe. Plînsetele acestuia răsunau În lumina orbitoare a soarelui. Sutele de prizonieri ședeau În lumina febrilă, ca figurile din tablourile fantomatice care făceau reclamă spectacolelor chineze de film. Japonezii stăteau pe vine lîngă camioane, mîncînd o pastă de orez fiert pe care o scoseseră din ranițele lor. Dădură nici un semn că ar vrea să-și Împartă mîncarea cu tinerii soldați care apărau podul. În altă parte...? La Nantao erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mîncînd o pastă de orez fiert pe care o scoseseră din ranițele lor. Dădură nici un semn că ar vrea să-și Împartă mîncarea cu tinerii soldați care apărau podul. În altă parte...? La Nantao erau docuri, dar de ce să vrea japonezii să-i mute din Shanghai? Jim o urmări pe doamna Vincent Îndreptîndu-se cu pași nesiguri către marginea apei, la cincizeci de metri mai departe. Găsind o porțiune care o mulțumea, umplu o gamelă pentru soțul și pentru copilul ei. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din oamenii care ședeau pe mal lîngă camioane și treceau din mînă În mînă vase cu apă pentru pacienți. Jim clătină din cap, uimit de tot acest efort. Era limpede că erau duși În altă parte, În așa fel Încît japonezii să-i poată omorî fără să fie văzuți de piloții americani. Ascultă cum soția celui de la Shell plîngea În iarba Îngălbenită. Lumina soarelui umplu aerul de deasupra canalului, o aură strălucitoare de foame Înțepîndu-i retina și amintindu-i de haloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
La vreo opt sute de metri de pod, lîngă un camion de muniții ars, drumul spre Nantao făcea o cotitură În unghi drept față de canal și mergea de-a lungul unui drum pietruit, Între două orezării. Procesiunea se opri. Urmăriți de japonezi, care nu făceau nici o Încercare să-i grăbească, prizonierii așteptau, toropiți, În soare. Jim asculta respirația lor obosită. Apoi se auzi un tîrșîit de saboți și convoiul se mișcă din nou Înainte. Jim privi spre camionul de muniții. Fu uimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
șine. Conduși de cele trei camioane, prizonierii părăsiră calea ferată și se adunară pe chei, lîngă magaziile În ruină. O sută de prizonieri rămăseseră În urmă, pe drumul pietruit prea obosiți să continue și resemnați față de orice viitor le pregătiseră japonezii. Stăteau În ploaie, sub taluzul căii ferate, urmăriți de soldații cu pelerinele șiroind. CÎnd coloana deținuților porni, Jim Își dădu seama că un sfert din deținuții care plecaseră din Lunghua În acea dimineață rămăseseră pe drum. Chiar Înainte de a ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
după căderea nopții, ajunseră la un stadion de fotbal, În suburbia de vest din Nantao. Această arenă de ciment fusese construită la ordinul doamnei Chiang Kai-Shek, În speranța că, eventual, China ar putea fi gazda Jocurilor Olimpice din 1940. Capturat de japonezi după invazia din 1937, stadionul devenise cartierul general militar al zonei de la sud de Shanghai. Coloana de prizonieri traversă parcarea tăcută. Zeci de cratere de bombe distruseseră suprafața pistei, dar liniile albe de marcaj Încă se Întindeau În Întuneric. Vehicule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
peste pacienții săi și coborî prin spate. Doamna Pearce se dădu jos din cabina celui de-al doilea camion, lăsîndu-i pe soțul și pe fiul ei lîngă șoferul japonez. Prin ploaie, Jim Îl putu auzi pe doctorul Ransome discutînd cu japonezii În contradictoriu. Ascuns sub pelerină, sergentul de jandarmi se uita la el indiferent, apoi aprinse o țigară și plecă spre gradene, unde se așeză În primul rînd, de parcă era gata să urmărească o reprezentație de acrobație la miezul nopții. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ruginite, Jim Își dădu seama că aceste mașini americane fuseseră parcate acolo de ani de zile. Pe geamurile parbrizelor se formase un strat de mîzgă adunată În timpul iernii; mașinile stăteau pe cauciucurile lor dezumflate, o parte a prăzii luate de japonezi de la cei din Națiunile Aliate. Jim cercetă cu privirea băncile peluzelor din nordul și sudul stadionului. De pe platformele de ciment fuseseră smulse scaunele, iar părți ale gradenelor erau folosite ca depozite În aer liber. Zeci de birouri și mese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fi așteptat ca mama lui să apară, Într-o rochie de mătase, și să-și treacă o mînă Înmănușată peste aceste suprafețe de lac negru. Se așeză și Își feri ochii de lumină. Își șterse mîinile de șortul domnului Maxted. Japonezii folosiseră frecvent stadionul drept lagăr de tranzit, iar iarba tocită era acoperită cu cîrpe uleioase și cenușa unor mici focuri, bucăți de pînză de cort și de lăzi de lemn. Erau, fără Îndoială, rămășițe omenești, pete de sînge și excremente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
așteptau lîngă tunel și urmăreau avioanele americane de recunoaștere, care zburau pe deasupra capului, fără să facă vreo Încercare de a-i mobiliza pe deținuții de pe stadion. Totuși, peste vreo cincisprezece minute, un al doilea grup Începu să se adune, iar japonezii veniră să-i inspecteze. Jim Își șterse mîinile pe iarba umedă și Își vîrÎ degetele În gura domnului Maxted. Buzele arhitectului tremurară În jurul lor. Dar soarele de august usca deja umezeala din iarbă. Jim Își Îndreptă atenția spre o baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o baltă de pe pista de zgură. Așteptă ca santinela să treacă, apoi traversă peluza și bău din mîinile făcute căuș. Apa Îi alunecă pe gît ca un mercur Înghețat, un curent electric care aproape Îi opri inima În loc. Înainte ca japonezul să-i ordone să plece, Jim Își făcu repede mîinile căuș și duse apa domnului Maxted. În timp ce turna ușor apă În gura domnului Maxted, muștele ieșiră de pe gingiile lui. LÎngă el, zăcea trupul mai vîrstnicului maior Griffin, ofițer În rezervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care părea tulburat de lumina aceea. Amîndoi așteptau tunetul care urmează după lumina bombei, dar o tăcere deplină se așternuse peste stadion și peste terenul Înconjurător, de parcă soarele ar fi Închis ochii pierzîndu-și pentru cîteva secunde puterea. Jim Îi zîmbi japonezului, dorind să-i poată spune că lumina era o prevestire a morții lui, imaginea micului său suflet care se alătura sufletului mai mare al lumii muribunde. Aceste jocuri și halucinații continuară pînă după-amiază tîrziu, cînd un raid aerian la Hongkew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Într-o coloană. Unde se duceau oare? Mulți dintre bărbați și femei abia se puteau ține pe picioare, iar Jim se Îndoia că vor putea ajunge măcar pînă la parcarea din afara stadionului. Pentru prima oară de cînd plecaseră de la Lunghua, japonezii deveniseră nerăbdători. Dornici să scape de ultimii deținuți care mai erau În stare să meargă, soldații plimbau de colo-colo pe ternul de fotbal. Îi loveau pe deținuți și Îi trăgeau de umeri. Un caporal cu o mască de bumbac pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]