2,253 matches
-
acei oameni de cultură care au făcut investigații în domeniul psihologiei poporului român, alături de D. Drăghicescu, C. Rădulescu-Motru etc. O poziție asemănătoare în problemele educației, dar mai ferm exprimată, mai combativă, întîlnim la ONISIFOR GHIBU (1883-1972). Fiind încă student la Jena, el a publicat un amplu studiu asupra dreptului la cultură națională a populației române din Transilvania Păreri cu privire la o nouă fundamentare a învățămîntului primar (1909). În concepția tînărului pedagog, școala primară trebuia să fie nu numai o instituție de alfabetizare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în umbra celor mai activi și cu mai multă inițiativă. Cu toate aceste deficiențe, R. Cousinet are meritul de a fi pus în evidență rolul grupului școlar în individualizarea actului educațional și socializarea elevului. PETER PETERSEN, profesor la universitatea din Jena, a inițiat, din 1924, un sistem de instruire în care clasa era înlocuită cu comunitățile de muncă. Urmîndu-l pe sociologul Fr. Tönnies (1855-1936), pedagogul german făcea distincție între societate (Gesellschaft) și comunitate (Gemeinschaft). Prima presupune o grupare umană care urmărește
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de instrucție (Lernschule) care se îngrijește numai de dezvoltarea inteligenței. În consecință, ea a fost înlocuită cu comunitatea, care grupează copiii de sexe și valori intelectuale diferite, cu o diferență de vîrstă între ei de aproximativ trei ani. Potrivit Planului Jena, cele opt clase ale școlii primare erau înlocuite cu trei grupuri de bază: inferior (cuprinzînd elevii din fostele clase I-III), mijlociu (clasele V-VI) și superior (clasele VII-VIII) (14, p. 53). Un grup de bază cuprindea cam 40 de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
șefilor de comunitate, a copiilor "conducători", ce "vor aparține celor l-2% care vor putea lua rolul de conducători ai cadrelor națiunii lor" (14, p. 43). Așa se și explică interesul pe care nazismul l-a manifestat față de experimentul de la Jena care, minimalizînd procesul instrucției, oferea, prin "comunitățile libere de muncă" și prin teoria asupra "conducătorului", un instrument de educare a tinerei generații în spirit fascist. Dincolo de această utilizare brutală a grupului de copii pentru interese politice, trebuie precizat că în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
BÂRSĂNESCU, Unitatea pedagogiei contemporane ca știință, E.D.P., București, 1976. 13. STANCIU STOIAN, Pedagogia română modernă și contemporană, E.D.P., București, 1976. 14. G. G. Antonescu a făcut studii de filosofie în Germania și o specializare în pedagogie cu W. Rein, la Jena. A funcționat la catedra de pedagogie a Universității din București între anii 1910-1947, fiind unul din cei mai fecunzi teoreticieni ai educației din perioada interbelică. În 1926 a organizat Institutul pedagogic român. Autor a două lucrări de sinteză (Istoria pedagogiei
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se îmbogăți o armonizare perfectă între altruism și egoism. În al doilea exemplu dat, între vizitatorii Muzeului Britanic, mulți vor resimți mai curând plăcere în a plăti decât în a nu plăti. Aceasta din mai multe posibile motive obișnuință, conștiință, jenă, atașamentul față de o voință generală rousseauistă, pentru că sunt bogați (bunăstarea personală, deși nu întotdeauna, neutralizează factorii demoralizatori) sau pentru a-și impresiona partenera. În mod clar, respingerea ideii de pasager clandestin este sau ar trebui să fie o prioritate strategică
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
secția Sculărie, m-a sunat la telefon o voce și mi-a spus că e fostul meu profesor de limba română din vremea liceului, profesorul Hamzea. Mi-am răscolit memoria și nu am găsit nimic. I-am spus cu multă jenă, „iertați-mă, dar nu-mi amintesc”. A insistat cu amănunte, acelaș rezultat, nu mi-am putut aminti. Ajuns însă acasă, în alt decor, nu în cel de fabrică, de atelier plin de mașini unelte cu zgomote și mirosuri specifice, mi-
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
să mă lase așa, cu ochii în soare, trebuia să mă ajute cu ceva, așa mi-a și mărturisit, io, oaia neagră a facultății trebuia să fiu consiliat de cineva competent. Se simțea datoare să mă scoată din belea, din jena financiară. Auzi, mi-a zis, nu știi să faci niște integrame? Și-n momentul acela mi-am dat seama, cum să vă spun, că tot ceea ce mă chinuiam io să produc n-avea absolut nici o valoare. Ei nu dădeau trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se plicitisise de toată cloaca. De asta mai târziu, când s-a lămurit, și-a luat calabalâcul. Problema e că noi întreținem toată cocina asta făcând reclamă an de an facultății, trimițând alți și alți nefericiți la pregătire. Ne e jenă să recunoaștem că suntem niște ratați, că n-avem nici un viitor. Io măcar am scăparea asta cu scrisul. Dar sunt atâția colegi tabula rasa. Și io am nevoie de oameni care să mă incite, care să-mi piște orgoliul, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de probleme de matematică sau subiecte date la admitere de-a lungul timpului. Și cărțile astea oricum se vindeau. Spre deosebire de a mea. Fusesem cu ele la anticariat. Mă întrebaseră cetățenii ăia cine e autorul de pe copertă și mi-a fost jenă să le spun că io sunt. - Sigur era Miorița, nea Titi? l-am somat. - Io așa am înțeles, da’ poate tu știi mai bine, mi-a răspuns, ca și cum faptul că vorbise la telefon, primise o informație, nu-l califica în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
iunie 1999. Am auzit că a fost pe la Taxobeni domnul Chirilă de la Iași. La mine totul e pe vechi, fără schimbări, căldura doar e mare. Cred că ați făcut tatei de un an? O fi fost Iurie și Aneta și Jena. Pe fotografia din ziar am văzut că ați scos gardul de la fântână. Dacă voi ieși cândva de aici, îi voi pune tatei altă cruce. Pe fotografie se văd niște buruieni pe mormânt, ar trebui de rupt. La mine cam asta
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cu tot felul de lume despre iubirea pentru cățeii noștri au ceva dintr-o parolă de conjurație. De câteva ori, străinii mi s-au destăinuit într-un mod exagerat de sincer, genul de sinceritate care induce și o stare de jenă. E ca și cum aș fi fost prins cu un sentiment pe care până atunci l-am ținut ascuns. Străinii aceștia care-mi taie calea, care deschid abrupt discuția și apoi dispar ca să nu-i mai văd niciodată spun că au învățat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
eu refuz cu fermitate să mai accept Încă una, iar Alberto se uită aiurea la mine. Gazda noastră devine un pic agitată și insistă, dar eu refuz, fără să explic de ce. Omul tot Întreabă, pînă cînd Îi spun, plin de jenă, că obiceiul nostru În Argentina este să mîncăm În timp ce bem. CÎt de mult mîncăm depinde de felul În care apreciem fața candidatului. Una peste alta, treaba asta necesită destul de mult rafinament. În San Ramón am Încercat-o Încă o dată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
după ceva care se asemăna cu o „ceartă“ între noi... Situația mi se păru de nesuportat și nu am făcut un secret din asta. Ceea ce m-a mirat și de data aceasta a fost aerul tău natural, lipsa ta de jenă. Când am făcut eforturi pentru a putea pleca, m-ai întrebat „dacă sunt grăbit, dacă vreau să iau masa atât de devreme“ etc. Ca și cum ar fi fost vorba de un joc de subtilități între noi, și nu de o confruntare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
întâmpina această seară cu sânge-rece. Am accentuat că mă duc la mine, sperând că poate vei face ceva care să ne prilejuiască „o explicație“ chiar în seara aceasta, ca să nu mai rămânem în acea situație falsă, care îmi provoca o jenă aproape fizică... (E drept că eu însumi aș fi voit să întârziem momentul întrevederii, pentru ca lucrurile să se „decanteze“, dar odată ce eram puși față în față, simțeam nevoia stringentă de a face să se spargă acest buboi de venin...) Fără
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
venit să mă vadă și Ticki Rădulescu, dar, îmbrăcat în halat alb, în calitatea lui de medic, a putut pătrunde chiar în salon și am putut astfel să stăm mai mult de vorbă. Afară bântuind căldurile bucureștene și având eu jena mică, mă lăfăiam zi și noapte doar într un minuscul slip de baie, spre amuzamentul studenților cărora le erau prezentate cazurile grave de hepatită. Iar eu eram un astfel de caz. Dar tot din această cauză mi se lua cam
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
toată forța pe jos, simulând o căzătură sau un leșin, care produse un anumit zgomot. Am stat câteva clipe așteptând o urmare... Dar nu s a întâmplat nimic: nu m-a auzit nimeni... M-am ridicat cu un simțământ de jenă și m-am așezat din nou la birou, în fața declarației mele. și am așteptat. Radu Marin intră de câteva ori, poate și alții. Îmi citi declarația, rânjind batjocoritor. La un moment dat fu introdus un băiat tânăr, foarte speriat și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
altceva. Mai curând sau mai târziu m-am văzut înconjurată de tot felul de nimicuri cu umbre însemnate. Nu era rodul nici unei imaginații, nu era vorba nici de atracția exercitată de suprareal, ci de o despuiere sau îmbrobodire fără nici o jenă, de indiscreția în care se drapase tot ce mă înconjura. Mă obișnuisem acum ca, de câte ori mă întorceam din oraș, să dau mai întâi o raită prin toată casa, verificând dacă nu intervenise vreo schimbare cât lipsisem. Aceste controale, prin care
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mama cumpăra de mâncare pentru familie. Nu era cine știe ce, dar dispăruse frica de foame, ideea de lipsă acută și permanentă a alimentelor. Tatăl nostru era sănătos și puternic și era lângă noi, alături de mama, pentru a ne proteja de starea de jenă, disconfort și umilință a sărăciei degradante. Bătrânului îi plăcea de noi, copiii, și se străduia să ne rețină numele fiecăruia ori de câte ori mama ne chema la masă, ori când gălăgia pe care o făceam depășea anumiți decibeli. Ca unul dintre cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
când de-o parte și când de alta a corpului ei slăbănog a izbucnit mânioasă: Oare de ce mă examinează plodul ăsta și se holbează la mine ca la o vedenie, tulburându-mi liniștea micului dejun? Din această situație neplăcută, de jenă caprină, Miți a fost salvată de ajutorul nesperat al mamei. Aleargă, Titi! Du-te fuga, fuga! Aleargă!!! Strigătele insistente și persistente ale mamei m-au determinat să abandonez cazul și s-o iau la fugă cu cea mai mare viteză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
studențesc, în care mi-am petrecut mare parte din viața de adult: nimic mai penibil ca întâlnirea a doi masculi plecați după "pradă" în fața ușii camerei în care locuiește o femeie dorită de amândoi. Sentiment la fel de viu de fiecare dată (jenă, conflict, tensiune, harță), în ciuda repetabilității actului și a banalității sale absolute. Uneori se întâmplă să mai faci și "dialog" în trei, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. "Nu poate exista o relație de prietenie între un om și un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de satisfacție după lectura unui articol de-al meu publicat într-o revistă de limbă franceză. Revista am primit-o prin poșta din Franța, mi-a trimis-o un prieten din milă dublată de ceva solidaritate intelectuală. Mi-e tare jenă de mine, de bucuriile pe care le pot avea în această Românie căreia îi vorbesc limba, dar care parcă nu mai este țara mea. O țară străină. Andrei Pleșu: "Bărbații și femeile au unul asupra celuilalt o superioritate reciproc acceptată
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
doi tineri studenți în imposibilul dialect québécois. Regresie temporală totală, mă simt iarăși student de 20 de ani în Galați, căminist, dar îmbătrânit și fără atmosfera protectoare a prieteniei de acolo. Îmi amintesc de mândria amestecată cu modestie și puțină jenă cu care cei doi țărani bătrâni din Ianca răspundeau "agricultor" atunci când tatăl meu îi chestiona în legătură cu profesiunea avută în timpul celui de-al doilea război mondial. Pasaj adăugat anterior: vara anului 2008, anchetă de teren pentru proiectul european Arhivele Sonore ale
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
am discutat spuneau firesc, atunci când îi întrebam ce anume au lucrat înainte să fie deportați în Rusia, într-o limbă româno-transilvană cu accent fermecător: apoi ce să lucrăm noi domnule, plugari am fost, plugari rămânem. "Beruf" nemțesc. Nici urmă de jena celor din Bărăgan). 27 noiembrie 2004 Livada cu vișini (La Cerisaie) de Cehov văzută în Québec, în campus. Coproducție a unui teatru studențesc cu nume studențesc, La Troupe des Treize și Grand Théatre du Québec, una dintre instituțiile teatrale cele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
înconjurând triumfal, pe motocicletă, Arcul de Triumf din Paris. Cireașa de pe tort: la sfârșit, feministele canadiene din sală iau cuvântul pentru a "protesta energic" împotriva înjosirii imaginii femei din acest videoclip, folosirea femeii ca obiect sexual etc. Atmosferă plină de jenă, bietul Leonard nu înțelege ce nu a fost în regulă cu conferința sa. Eu și Bill, un alt student din România, abia ne mai ținem râsul când vedem atâta îndârire inutilă, consumată degeaba. Bariera dintre Ei și Noi pare de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]