2,723 matches
-
drit și încă mai puțin interes de a se împotrivi la aceasta ... când ea a învățat atât și învață în toate zilele a estima cât prețuiește neatârnarea staturilor, negreșit că nu ea tocmai ar putea avea iseea de a o jigni cât de puțin.”. Marele gânditor aprecia că neăendența unei nații presupune neatârnarea e, deoarece cel mai sfânt dintre drituri “este neatârnarea noastră dinlăuntru și prin urmare autonomia”. Kogălniceanu pe baza cercetărilor făcute ajunge la concluzia că a fost o vreme
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
acest minister „scopul ministerului nu e de a sfărâma partidele ci de a-i potoli patimile și urile din țară”propunerea Epureanu, ca și cum de asta-i ardea lumii în 1876. Erou la 1876 oameni care, din dorința de a nu jigni interesele puterilor, ar fi fost în stare să facă și concesii Turciei slăbite, a cărei menținere părea problematică pentru unii și a cărei ruină părea sigură pentru cei mai mulți. Kogălniceanu nu putea fi dintre aceștia; era prin studiile sale din tinerețe
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
Nu...Dar înainte de-a-mi povesti..."] prezintă același aspect dialogic din varianta finală; conținutul este nou față de ceea ce știm din [Archaeus] și ceva mai explicit în creionarea ființei arhetipale. "[...] iată un arch[a]eus jignit și simți tu că-i jignit. De ce simți? Pentru că acel nimic e și-n tine, pentru că, insultat pe scenă, e insultat în tine. [Mai departe, nu se știe dacă autorul se referă la Archaeus care este în toți sau la unul dintre cei în care sălășluiește
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
un albastru deschis înfricoșător, care, ori de cîte ori se oprește asupra naratorului, îl îngheață instantaneu, tulburîndu-l emoțional pentru tot restul zilei. Paradoxal rămîne faptul că între cei doi există o relație pozitivă, eroul mărturisind explicit că bătrînul "nu mă jignise niciodată și nu rîvneam la aurul lui" (p.45). Tensiunea psihologică derivă exclusiv din prezența ochiului monstruos, identificat, de altfel, ca "Ochiul cel Rău" și devenit ex abrupto motivul esențial al eliminării fizice a posesorului său. Crima, ca model exemplar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
modernă, Dorothy încearcă să reziste multitudinii de provocări. Resemnată cu statutul de fată bătrînă (deși nu e lipsită de șarm și nici nu are o vîrstă înaintată), ea suplinește eroic numeroasele deficiențe de caracter ale sarcasticului său tată. Împacă enoriașii jigniți de condescendența irepresibilă a parohului, vizitează bordeiele săracilor, pentru a le aduce o rază de speranță (episodul în care masează, plină de repulsie, picioarele murdare, umflate și vineții ale doamnei Pither ramîne antologic!) și duce povara facturilor neplătite la timp
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
întregii lirici moderne 39. Iată preeminența poeziei în fața vieții! De altfel, în al doilea volum, Ana Blandiana își va afirma și propriul crez poetic, printr-o definiție proprie atribuită poeziei: "Cred că singura definiție a poeziei, care nu m-a jignit, care nu m-a travestit vulgar, în clovn sau colombină, care m-a liniștit, împăcându-mă cu mine, a fost fraza lui Carl Sandburg Poezia este jurnalul unui animal marin, care trăiește pe uscat și ar vrea să zboare -. [...] Poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe care poezia îl joacă în fața vieții. Exponentă a generației sale, Ana Blandiana "respinge ideea de frivolitate și își asumă condiția prin înțelegerea rostului superior"54, păstrând fundamentul originar pe care să se sedimenteze evoluția. Cine ar putea să mă jignească?/ Măduva surâsului mi-e caldă/ Chiar și-atunci când înghețat pe buze/ Și-ntărit îmi fac din el unealtă.// Însă fericirea-i apă gravă,/ Și în albia mea copilărească-/ Epoleții generației mele/ Cine ar îndrăzni să îi jignească?". (Mândrie) Raportarea permanentă la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ar putea să mă jignească?/ Măduva surâsului mi-e caldă/ Chiar și-atunci când înghețat pe buze/ Și-ntărit îmi fac din el unealtă.// Însă fericirea-i apă gravă,/ Și în albia mea copilărească-/ Epoleții generației mele/ Cine ar îndrăzni să îi jignească?". (Mândrie) Raportarea permanentă la ceilalți, într-o perfectă suprapunere cu sine, cu propria viață socială și chiar intimă devine elementul definitoriu al condiției poetice, idee care, alături de alte toposuri, precum vârsta copilăriei, fericirea, jocul, bucuria de a trăi, moartea sau
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și inima cu pricina sunt și ale lui Nichita Stănescu, și ale lui Adrian Păunescu"55, tot așa idea că oamenii unei epoci se aseamănă între ei domină și versurile din Mândrie: "Epoleții generației mele/ Cine ar îndrăzni să îi jignească?", conform cărora "întreaga generație se consacră la începuturile ei unei lirici pe care am putea-o numi de identificare afectivă, caracterizată de un declarativism ingenuu și tineresc, de un entuziasm factice artistic (...) și de recurența câtorva teme (candoarea, adolescența, natura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
2, p. 326]. Pentru moralul soldaților, care este esențial în luptă, contactul permanent al ofițerilor cu trupele, inclusiv vizitele de inspecție ale ofițerilor de stat major, îi însuflețește, așa după cum orice manifestare de indiferență sau de lipsă de grijă îi jignește [2, p. 327]. Pentru desfășurarea acțiunii "Overlord", în Anglia fuseseră concentrate mari efective de militari americani și din Imperiul Marii Britanii. O parte însemnată din diviziile americane erau pregătite să părăsească porturile din Statele Unite și să se alăture și ele, treptat
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
certa cu ei! Nu te amesteca într-o discuție dintre două persoane fără să știi despre ce este vorba! Vorbește pe un ton calm, convingător, folosind cuvinte pe care să le înțeleagă toți partenerii de discuție! Ai grijă să nu jignești pe nimeni, folosind cuvinte urâte sau porecle și nu te lăuda singur. Lasă-i pe alții să te laude! Evită să bârfești pe cineva sau să critici defectele celorlalți! Din când în când poți face complimente cuiva, fără să-l
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
când mănânci și nu te linge pe degete oricât de mult ți-a plăcut mâncarea. Pentru a te șterge, folosește șervețelul! Poți face un compliment gazdei, dacă mâncarea îți place și poți accepta o porție în plus dacă dorești. Nu jigni pe nimeni și ascultă-i pe ceilalți, evitând să-i întrerupi de fiecare dată; Să nu așezi un tacâm folosit direct pe fața de masă. Dacă ai terminat de mâncat așază tacâmurile unul lângă altul, pe farfurie. În timpul conversației, nu
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
-ți sprijinul atunci când unul dintre prietenii tăi are nevoie de el! Nu uita să faci complimente atunci când merită! Arată-te interesat de activitățile pe care le desfășoară prietenii tăi! Nu-ți critica prietenii atunci când nu sunt de față! Evită să jignești pe cineva, chiar dacă te-a supărat foarte mult! V.4. LA TEATRU SAU LA SPECTACOL Mia este foarte bucuroasă. Toata clasa se pregătește să meargă la un spectacol de teatru. Au auzit că vor urmări piesa „Cenușăreasa” și toți sunt
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
suspensie”. La punctul 3, „...tov. Herșcovici Zigu a ridicat critici asupra tov. Elena Zelinescu în privința atitudinei nejuste pe care o are față de tinerii U.T.C. iști ignorândui (sic!, n.n.) complect și tot o dată o atitudine nejustă față de tov. Herșcovici Zigu jignindu-L (sic!, n.n.). Tov. Schulimshon Rubin a susținut părerea tov. Herșcovici. În același sens a vorbit și tov. Scherer Seli”. Din punctul nostru de vedere, concluzia care se desprinde din acest document este că tov. Zelinescu Elena (româncă) a trebuit
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
cadre, școli apărute ca păduchii în lipsa săpunului și a apei calde, atât la Vaslui cât și la Iași, dar și de aiurea, după cum vom afla în continuarea acestui studiu. Cu doar doi ani în urmă, directorul Căminului de Ucenici îi jignise grav pe tinerii comuniști ce-i călcaseră pragul instituției fără aprobarea cuiva, numindu-i „golani”, lucru de altfel perfect adevărat. Ei bine, acest „afront” trebuia pedepsit exemplar așa că, pe 20 mai 1947, comitetul județean al UTM Vaslui trimitea centralei de la
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
organizației de bază a partidului muncitoresc român”. Ce „bortă-n cer” au făcut acești netrebnici, ne spune tot Busuioc în continuarea scrisorii sale: „...cei doi au început să taie și să spânzure-n sat, conducând (<<massele>>, n.n.) după bunul plac, jignind pe toată lumea, dar mai ales pe cei ce <<aveau câte ceva>> (oareșce avere n.n.), deși acei oameni erau gospodari fruntași ai satului, ce-și agonisiseră avutul prin muncă, nicidecum prin furat. Mai mult de atât, îi persecutau pe toți cei care
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
noii Securități a Poporului (???). Cadrele didactice erau sistematic discreditate și erau ținute în ședințe interminabile, până după miezul nopții, la Sfatul Popular. Ba, acești doi frați, foști elevi (submediocri n.n.) ai tatălui meu, participau, culmea, la consiliile pedagogice, unde-și jigneau grav învățătorii, învinuindu-i că nu fac nimic, că nu se implică în aplicarea directivelor <<partidului>>, că s-a terminat cu huzurul și statul în fund pe scaunul de la catedră, că a venit timpul să pună osul la treabă, forțându
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
28 decembrie. Sub ploaia de metal fierbinte, rănitul Laurențiu este scos, nici el nu știe cum, și dus la Spitalul Militar Central din București. Pentru el „războiul” se terminase într-un mod norocos, dacă e să spunem așa, fără a jigni pe cineva...Glonțul tras de „teroriștii” din clădirea vecină cu ministerul, îi sfârtecase adânc brațul drept fapt care a dus la o masivă pierdere de sânge. A fost imediat operat și cusut cu 12 copci. În jurul lui, un număr nepermis
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Aș vrea să discutăm despre raportul înjurătură-argou. Altfel spus, frecvența și diversitatea unei limbi dau socoteală de forța argotică a acelei limbi? Să vă spun ceva: nu cred, deși nu este exclus! Nu cred pentru că argoul nu vine să te jignească, ci să te seducă. Argotinul e seducător, deși nu știe să-ți citească ode, sau poeme clasice. Există o revistă solidă de înjurături în SUA; ne dăm seama că există un clasament al limbilor bogate în înjurături. Spre rușinea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
dedicat lui Caragiale, ca și în cazul altor oameni cari au fost, istoricul îi surprinde cu finețe contradicțiile ce i-au caracterizat personalitatea: "I se recunoștea lucru rar pe lume dreptul de a zice și a face orice, de a jigni sentimentul public în orice formă, de a sta împotriva vremii sale, și cînd greșea ea, și cînd el era greșitul." Referiri la alți botoșăneni include Caragiale într-un post scriptum al unei scrisori din 1899 către Scipione Bădescu: "Complimente tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
fi încurajați să extindem lista partenerilor posibili de dialog și să abordăm în conversațiile noastre teme mai variate. De asemenea, această etapă presupune să fim conștienți și onești referitor la intențiile pe care le avem, să înlăturăm posibilitatea de a jigni sau înjosi pe cineva și să învățăm să-i tratăm pe ceilalți oameni ca parteneri egali de dialog. Acest lucru este impus de faptul că participarea la conversație a partenerului nostru într-o asemenea manieră, în ultimă instanță, este un
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
în stare să stea departe de dânsa, se întorcea fără de vreme acasă, îi vorbea ca s-o îndulcească în limba ei. Persida știa, ce-i drept, să-l potolească, de câte ori însă el o da pe românește, ea se simțea adânc jignită de neîncrederea lui. La Viena sau acasă, cuplul caută, permanent, soluții de armonizare a celor doi parteneri. Cititorul are, însă, mereu senzația existenței unei suite de contradicții care cu timpul va pune capăt relației, atunci când conflictul va deveni ireconciliabil. Totul
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
nainte îi părea sfânt, acum era o prostie pentru dânsa: hotărâtă o dată într-un fel, ea nu mai putea să-și schimbe hotărârea, își schimbase deci vederile, ca să poata fi împacată cu sine. Ulterior încearcă să-și modifice bărbatul. Îl jignește, îi pune la îndoială calitățile, îi stârnește furia, îi provoacă forța. Națl reușește, în ciuda dificultăților începutului, să găsească suficiente resurse interioare pentru a răspunde "nevoilor de întâmpinare"1 ale femeii iubite, cum le numesc psihologii. Tânărul intuiește că soția lui
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
vedere. Ambele au un raport particular cu lumea: Viețuirea lui întreagă ne spune naratorul despre judecătorul Corbei pornea de mult acum din gândul de a se strecura nebăgat de nimeni în seamă, ferindu-se de tot ceea ce ar putea să jignească pe alții, și un fel de groază-l cuprindea când vedea că ochii tuturora stau îndreptați asupra lui, că i se scrutează viața până-n cele mai intime amănunte ale ei. Sihăstria este și pentru călugărul Pantelimon alegerea ultimă. Ambii eroi
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
posesiei reale. S-a observat că cel care dorește un obiect aflat în posesia unui alt copil mai întâi îl cere cu împrumut și apelează la furt doar dacă cererea sa a fost refuzată. Refuzul de a împărți un bun jignește". (Eibl-Eibesfeldt, 1995, p. 111) Rolul copiilor mai mari în cadrul grupului este și el ambiguu, mai ales în contextul solicitărilor tot mai intense (și în bună măsură argumentate) de renunțare la configurarea claselor de copii în funcție de criteriul vârstei. Agresivitatea înnăscută îi
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]