42,645 matches
-
evacuare se judeca cu citarea partilor, in afara de cazul in care evacuarea imobilului pentru neplata chiriei sau a arenzii se solicita in baza unui contract care constituie, pentru plata acestora, titlu executoriu, potrivit legii". "(2) Cererea de evacuare se judeca de urgenta, in camera de consiliu, cu dezbateri sumare, daca s-a dat cu citarea partilor." "(3) Intâmpinarea nu este obligatorie". "(4) Daca s-a solicitat si plata chiriei ori a arenzii exigibile, instanta, cu citarea partilor, va putea dispune
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
capăt judecății, efectul principal este că procesul se stinge și nici nu se poate deschide o altă acțiune pe dreptul subiectiv pierdut prin renunțare.Totuși, mai trebuie arătat că în cazul medierii, părțile pot merge mai departe, putând să se judece în instanță, dar și să se răzgândească și să revină la mediere. 2-Recunoașterea sau achiesarea la pretențiile reclamantului de către pârât : a) în cazul medierii partea pârâtă din conflict își poate recunoaște necondiționat vinovăția și să fie de acord cu prestațiile
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
nu încerce să fraudeze legea; învoiala părților să nu fie influențată din afară, prin mijloace de constrângere; înțelegerea să fie formulată în scris. b) aceleași condiții trebuie îndeplinite și în cazul când părțile pun capăt cauzei civile înainte de a se judeca. Deci procesul poate înceta printr-o tranzacție sau prin înțelegerea părților și printr-o hotărâre de expedient, care poate fi atacată cu recurs din motive procedurale și cu privire la înțelegerea părților.
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
să închidă ușa. Ceva însă îl neliniștea și, bâlbâindu-se, mi a mărturisit că așa citește el ziarul, că pentru el evenimentele sunt aievea. M-am întors la mine și la viața de dinainte. Simțeam în sânge rușinea că-l judecasem greșit. El folosise ziarul să-l salveze pe Blunt, eu îl folosisem să împachetez morcovii și cartofii pentru la iarnă. PUZZLE CU NEW YORK Lucrurile întotdeauna se întâmplă treptat. Mai întâi a fost Alex și plăcerea lui de a hașura
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și istoric - este numit de către filosof, caracter metaistoric, căci transcende istoria particulară a unei națiuni. O a treia dimensiune a filosofiei dreptului este cercetarea deontologică - subliniază Giorgio del Vecchio, În Înțelesul că: „orice individ simte În sine facultatea de a judeca și de a prețui dreptul existent, În fiecare există sentimentul justiției.” Științele juridice, prin natura lor, se mărginesc să explice un sistem de drept existent, adică se țin strict de el fără a-i pune În discuție temeiurile. Un jurist
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
jurisprudența etc. impun, de asemenea, norme de drept pozitiv. Pot Însă exista date juridice și fără nici o referire la o normă de drept pozitiv pentru că putem emite judecăți de drept chiar făcând cu desăvârșire abstracție de dispozițiile pozitive; putem anume judeca faptele sociale numai prin rațiune, din punct de vedere al justiției pure. Așa judecăm de obicei faptele oamenilor și abia În urmă căutăm a vedea dacă ele sunt de acord și cu regulile dreptului pozitiv”. Filosoful face constatarea că: „Putem
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și fără nici o referire la o normă de drept pozitiv pentru că putem emite judecăți de drept chiar făcând cu desăvârșire abstracție de dispozițiile pozitive; putem anume judeca faptele sociale numai prin rațiune, din punct de vedere al justiției pure. Așa judecăm de obicei faptele oamenilor și abia În urmă căutăm a vedea dacă ele sunt de acord și cu regulile dreptului pozitiv”. Filosoful face constatarea că: „Putem judeca prin aprecieri libere de justiție chiar și regulile dreptului pozitiv; putem constata un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
faptele sociale numai prin rațiune, din punct de vedere al justiției pure. Așa judecăm de obicei faptele oamenilor și abia În urmă căutăm a vedea dacă ele sunt de acord și cu regulile dreptului pozitiv”. Filosoful face constatarea că: „Putem judeca prin aprecieri libere de justiție chiar și regulile dreptului pozitiv; putem constata un drept pozitiv nedrept. Chiar și Înăuntrul cadrelor dreptului pozitiv, juristul emite de multe ori asemenea aprecieri de justiție; părțile, apărătorii și avocații le invocă fără Încetare; judecătorii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
atribut, independența civilă sau personalitatea civilă, conform căreia el singur este reprezentantul legal al propriilor sale interese. Conducătorul statului nu poate și nici nu trebuie să dețină rolul judecătorului, ci el instituie doar, judecători din rândul poporului. Deci, poporul se judecă pe sine prin reprezentanții săi. Dreptul conducătorului față de supus este dreptul penal, prin care, primul Îl face să sufere pe celălalt, pentru delictul comis. Delictul constă În Încălcarea legii publice, iar individul În cauză, este incapabil de a mai fi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nemaiputând suporta vederea unui asupritor al dreptului, unui distrugător al moralei, al prosperității poporului său, el este justificat În modul său de a gândi: cine face ce-i ordonă conștiința, fără să pregete, acela acționează moral În esență, oricum ar judeca alții acest lucru: din acest punct de vedere propria sa conștiință este ultima instanță. Un alt lucru este Însă judecata asupra valorii obiective a unei asemenea acțiuni În genere. Asupra acestui lucru se decide nu pe baza convingerii acestui făptaș
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În genere. Asupra acestui lucru se decide nu pe baza convingerii acestui făptaș, ci pe baza efectelor pe care acest mod de acționare le are ca atare asupra desfășurării vieții umane. Și aici, bineînțeles, va trebui să se spună că judecat În genere, asasinatul politic este obiectiv condamnabil, din cauza efectului aflat În Însăși natura sa: să desființeze starea de drept și să distrugă pacea publică; În ceea ce-1 privește, el aruncă Înapoi toate lucrurile umane În starea luptei tuturora Împotriva
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și Mircea Djuvara. Este evident, totuși, că În drept nu e vorba numai de materialitatea unui act, căci acest act trebuie să fie al unui subiect despre care presupunem că acționează În mod rațional și deci el trebuie să fie judecat prin prisma intențiilor, scopurilor și a sentimentelor care l-au provocat. O acțiune absolut lipsită de orice intenție este, de fapt, o simplă mișcare mecanică și va fi absurd să fie judecată din punctul de vedere al valorii morale sau
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mod rațional și deci el trebuie să fie judecat prin prisma intențiilor, scopurilor și a sentimentelor care l-au provocat. O acțiune absolut lipsită de orice intenție este, de fapt, o simplă mișcare mecanică și va fi absurd să fie judecată din punctul de vedere al valorii morale sau juridice. În morală, judecata se face asupra unui act interior; este deci scopul subiectiv al agentului ere trebuie să fie el Însuși binele, așa cum agentul poate să-1 conceapă cu toată sinceritatea. În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aceste considerații teoretice. Într-adevăr, să nu uităm că orice judecată poartă asupra acțiunilor unei ființe pe care o presupunem că intervine prin rațiune, respectiv asupra acțiunilor, ce-i drept, exteriorizate, Însă considerate prin prisma sursei lor reflectate interioare. Dreptul judecă astfel activitatea interioară reflectată, În același timp, cu acțiunea materială În care ea se exteriorizează. Se spune că dreptul public nu poate fi despărțit de morală și că orice afirmație juridică opusă acesteia din urmă n-ar putea fi decât
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fină, ca de exemplu, În limba franceză prin distincția care se face Între pronumele „je” (eu) și pronumele „moi” (eu) . Obligația morală față de sine presupune, de fapt, o obiectivare logică posibilă a eului În raport cu propria sa activitate percepută interior: noi judecăm propriile noastre acțiuni, ca și cum ele erau acțiunile altuia și le judecăm moral, raportându se la propria noastră persoană ca și cum ea ar fi străină. Fiecare se concepe atunci detașat de activitatea sa, ca un subiect logic pur căruia i se opune
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
face Între pronumele „je” (eu) și pronumele „moi” (eu) . Obligația morală față de sine presupune, de fapt, o obiectivare logică posibilă a eului În raport cu propria sa activitate percepută interior: noi judecăm propriile noastre acțiuni, ca și cum ele erau acțiunile altuia și le judecăm moral, raportându se la propria noastră persoană ca și cum ea ar fi străină. Fiecare se concepe atunci detașat de activitatea sa, ca un subiect logic pur căruia i se opune acest alt eu care este subiect ce acționează. „Eul se contrapune
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
reale reflectate. Eul care acționează ajunge astfel să fie gândit ca având același obiect. O obligație morală față de sine Înseamnă astfel, În realitate, dacă se observă cu atenție acest lucru, un drept al unei persoane În raport cu propriul eu. Noi ne judecăm uneori pe noi Înșine, de exemplu atunci când recunoaștem că am meritat moral o suferință pe care o Îndurăm; acest exemplu exprimă categoric posibilitatea unui drept moral față de noi Înșine. Rațiunea creează, astfel un subiect logic nou de atribuire pe care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
specific de a cugeta, deosebit de această constatare, și condamnând moralmente pe vinovat. Cum ajungem astfel să-i atribuim o obligație morală? Nu gândindu-ne numai la procesele psihologice care s-au produs În conștiința lui, ci, după ce le-am constatat, judecându-le dintr-un alt punct de vedere: a nesocoti cu intenție și fără alt motiv o ființă umană, fie chiar și a noastră, este În principiu un act imoral și avem, prin urmare, obligația morală de a nu proceda În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care e valoarea logică a obiectului astfel sugerat. A cerceta și a descoperi obligații nu e, prin urmare, În nici un fel totuna cu a descoperi procesul cauzal care a produs stările psihice prin care noi le gândim În mod subiectiv. Judecând că unele interese sau tendințe constatate sunt eticește preferabile altora și recunoscând că există o obligație ca satisfacerea unora să se facă cu sacrificarea altora, nu facem o simplă constatare a realității intereselor În prezență, ci procedăm la o ierarhizare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cele ale lui Proudhon și Tucker, fac abstracție de „complexitatea oricărui regim contractual și de problemele ce izvorăsc inevitabil din el”. „O experiență milenară probează că: cine zice contract, zice posibilitate de controverse și necesitățile unei puteri de a le judeca”. Expresia extremă a doctrinelor individualiste se găsește În formula care declară Statul ca fiind un „rău necesar” și care afirmă că acest rău este destinat să dispară Într-un viitor mai mult sau mai puțin Îndepărtat, deci când, În virtutea evoluției
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o societate de egali; e Însă o simplă iluzie a voi să derivăm validitatea acestui pact din existența unei voințe empirice În acest sens. O atare voință poate chiar lipsi În fapt, fără ca validitatea acordului să fie zdruncinată”. Filosoful nostru judecă, În continuare, Într-o manieră care favorizează, În felul său, Dreptul natural relevând viciile organice (de esență!) ale Dreptului pozitiv. El spune: „Trebuie să presupunem că a intervenit un acord, fiindcă o lege rațională impune ca el să intervină, și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
noapte de hărțuire. A treia zi de dimineață, mascații au fost înștiințați că se pot prezenta, pentru a-l prelua și a-l duce la interogatoriu. A urmat un proces mai răsunător decât multe alte, din acea vreme. L-au judecat, lau condamnat și l-au pus după gratii. și ce mai viață de huzur a dus, Mobulu Moni, după gratii! Trai de mare restaurant de lux. Apoi au venit alegerile. Au ieșit învingători ai lui. Roata istoriei și-a modificat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mai sus decât muncitori necalificați. De șantiere, mai cu seamă pentru locuințe, pe-acele timpuri, puțea lumea. Tatăl, om prevăzător, s-a gândit că s-ar putea ca nu pentru totdeauna să fie ca atunci. Ca să-și asigure băieții, a judecat în felul următor. Noi, ăștia din zonele necooperativizate, dispunem de pământuri proprietate personală. Mie, din șapte hectare, mi-s destule două. Din celelalte, dau Vasililor câte două, în câmp, iar unul, îl împart în două, și le fac grădini, și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
venit Maria s-a prefăcut că nu știe ce e cu Lăcrămioara, că nu știe unde ar putea fi. Au căutat-o întreaga noapte. Au găsit-o în ziua următoare. După ce totul a fost lămurit, l-au arestat. L-au judecat. L-au condamnat. L-au băgat la pușcărie.Lovitura a doborât-o pe Maria. Se stingea de pe picioare, ca o lumânare, care se apropie prea iute de final. Nu târziu - o altă veste-șoc a invadat lumea lor, îngustă, și săracă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Pentru că a doborât recordul mondial, al unui crescător american. Acela, intrase în Cartea Recordurilor, cu doar 99. Ei, iată, am ajuns și noi cineva. Nu voi, domnule, scroafa, mama-eroină. Da, dar, nu e a noastră? Da, e a voastră; dacă judecăm lucrurile din acest punct de vedere, sunteți și voi, alături de mama-eroină, cineva. Păi, atunci, avem cum îi anunța, pe cei de la Cartea Recordurilor, despre acest fapt? Evident. A și scos, doctorul, telefonul mobil din buzunar, și a întrebat, unde știa
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]