2,595 matches
-
spun: să vă fie rușine, domnule Scargill! Acum când noi toți ne chinuim să punem din nou pe picioare această țară, cum de vă permiteți să ne duceți înapoi în vremurile întunecate ale frământărilor sociale? Cum de îndrăzniți să puneți lăcomia voastră egoistă înaintea interesului național? Hilary se uită la ceas. Primul ei articol îi luase ceva mai puțin de douăsprezece minute de scris: nu era rău pentru o începătoare. I-l duse redactorului-șef adjunct, care începu prin a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să râdă. — Exact. Ei bine, mătușa lui Henry - cred că îi e mătușă - vrea să se scrie o carte despre ei toți. Numai că vrea, înțelegi, un scriitor ca lumea. Nu orice scribălău. Doamne, dar trebuie să fii de o lăcomie proverbială ca să accepți așa ceva, nu crezi? — Probabil. Dar să știi că toți sunt duși cu pluta și se pare că ea e dispusă să ofere o sumă incredibilă. Mi-am frecat bărbia, căzând pe gânduri și începând să mă prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu le-a fost greu să-l evite în timp ce încă mai trăia proprietarul său? Răspunsul e simplu: vor fi îmboldiți de aceeași forță care i-a mânat întotdeauna - singura, de altfel - în comportamentul carierei lor profesionale. Mă refer desigur la lăcomie: lăcomia pură, brută, sufocantă. Nu contează că avem astă-seară la această masă șase dintre cei mai bogați oameni din țară. Nu contează că tot ce știu ei cu certitudine este că averea mea personală nu se reduce decât la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
le-a fost greu să-l evite în timp ce încă mai trăia proprietarul său? Răspunsul e simplu: vor fi îmboldiți de aceeași forță care i-a mânat întotdeauna - singura, de altfel - în comportamentul carierei lor profesionale. Mă refer desigur la lăcomie: lăcomia pură, brută, sufocantă. Nu contează că avem astă-seară la această masă șase dintre cei mai bogați oameni din țară. Nu contează că tot ce știu ei cu certitudine este că averea mea personală nu se reduce decât la o fracțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că avem astă-seară la această masă șase dintre cei mai bogați oameni din țară. Nu contează că tot ce știu ei cu certitudine este că averea mea personală nu se reduce decât la o fracțiune minusculă din propria lor avere. Lăcomia este atât de adânc înrădăcinată în acești oameni, ea a devenit o obișnuință atât de fixă, încât știu că nu vor rezista să nu facă această călătorie, numai și numai pentru a mai răzui ce-a rămas din butoaiele putrede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vorbit adineauri cu ea. Părea perfect sănă... — E o moștenire de familie. Suntem toți nebuni de legat, dezaxați, avem mințile tulburate. Pentru că vine un moment, Michael - se aplecă în față și arătă spre el cu siringa - vine un moment când lăcomia și nebunia practic nu se mai deosebesc. Sunt unul și același lucru, s-ar putea spune. Și mai vine un moment, când dorința de a tolera lăcomia și de a trăi cu ea, ba chiar de a o susține, devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aplecă în față și arătă spre el cu siringa - vine un moment când lăcomia și nebunia practic nu se mai deosebesc. Sunt unul și același lucru, s-ar putea spune. Și mai vine un moment, când dorința de a tolera lăcomia și de a trăi cu ea, ba chiar de a o susține, devine și ea un fel de nebunie. Ceea ce înseamnă, cu alte cuvinte, că ne împotmolim în ea. Nebunia nu se va sfârși niciodată. Cel puțin nu... (glasul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nici un președinte nu poate trimite cu ușurință în război pe fiii și fiicele noastre. Mă prăbușesc, mă prăbușesc. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți. Mă prăbușesc... E un moment istoric. Până când vine un moment... Vesel, vesel Vine un moment când lăcomia... Vesel, vesel Un moment când lăcomia și nebunia... Apoi ultimul scrâșnet metalic, sfâșierea cumplită, când bucăți de fuzelaj încep să se desprindă, până ce tot avionul se rupe în bucăți și țâșnește într-un milion de direcții și el e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ușurință în război pe fiii și fiicele noastre. Mă prăbușesc, mă prăbușesc. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți. Mă prăbușesc... E un moment istoric. Până când vine un moment... Vesel, vesel Vine un moment când lăcomia... Vesel, vesel Un moment când lăcomia și nebunia... Apoi ultimul scrâșnet metalic, sfâșierea cumplită, când bucăți de fuzelaj încep să se desprindă, până ce tot avionul se rupe în bucăți și țâșnește într-un milion de direcții și el e în cădere liberă, plonjează, descătușat, doar cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
acum, ridicându-se să-l întâmpine, cu coastele continentelor, insule, fluvii, mari întinderi de apă. Vesel, vesel, vesel Nu mai sufăr... Viața e doar un vis Nu mă mai tem... Viața e doar un vis ...pentru că vine un moment când lăcomia și nebunia nu se mai pot deosebi. Această linie despărțitoare e foarte subțire, asemănătoare cu o peliculă de film care înconjoară sfera pământului. E de un albastru delicat și această trecere de la albastru la negru e treptată și frumoasă. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fum. Deschise ochii. — Îmi place sunetul ăsta. — Și mie, zise Helen. E un sunet de vacanță, nu-i așa? Unul amintind de găletușe și lopățele. Mă face să-mi doresc să plec, să părăsesc Londra, măcar o clipă. Bău cu lăcomie restul de ceai din fundul ceștii. Dar n-am nici o șansă, cred. Nu? Întrebă Julia. Nu poți aranja ceva? — Dar unde să te duci? Și apoi, trenurile... Oricum, n-aș reuși s-o conving pe Kay. Acum face ore suplimentare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
multă vreme. Încerc să mă liniștesc, dar gândurile mă prind ca într-un carusel: De la o vreme, parcă românilor nu le mai pasă de Dumnezeu, de locul lor natal, de parinți, de progeniturile lor și se agață cu disperare sau lăcomie (unii) de himerele pe care le întrevăd în alte colțuri de lume. Așa că, fără să mai privească în urmă, aleg să plece, cu gândul că vor reveni la familie, cu ceva bani adunați. Doar că odată ajunși acolo, uită de
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
deja un fel de adulter, cred eu. Noua dragoste din cuib e atât de lacomă Încât tot ceea ce poate face cea veche este să aștepte răbdătoare, sperând să-i pice niscaiva firimituri pe care intrusul nu le-a Înfulecat cu lăcomia unui cuc. Cel de-al doilea copil Înghesuie și mai mult dragostea adultă În colț. Miraculos este când pasiunea totuși supraviețuiește, de prea multe ori ea murind În acei primi ani de trezit În zori. În primele ore și zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de o așa-numită atmosferă respingătoare, reprezintă semnul sigur al ambiției intrate pe furiș în inima lor. Și ce motiv de separare și de schismă să fie mai mare decît ambiția, care a influențat întotdeauna cele două slujitoare ale sale, lăcomia de bogății și aceea de putere? Un fapt constant în istoria Bisericii este acesta, că "oriunde există un scaun episcopal există multă vreme și o putere trecătoare și acolo se manifestă motive de discordie". Constantinopolul este un exemplu care ne
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lucruri decît cu nemărginită durere și cu lacrimi, nu așa a fost și cu succesorii lor. De la episcopatul sărac și ostenitor, predicat de Evanghelie, și de la grija nemijlocită pentru suflete, toți cei care erau mînați de un spirit secular, de lăcomia după bogății și de aviditatea de putere profană erau atît de departe de episcopat prin ei înșiși; și, așadar, nu găseau în el decît munci și îngrijorări și adesea persecuții, privațiuni și martiraje; și atît de mare era apoi puterea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de separările dintre oameni și Cler care au rezultat din cauzele deja examinate. Cum prăpastia se adîncea, oamenii au devenit mai corupți, alegerea unor păstori merituoși nu mai era o preocupare majoră pe de o parte, pe de altă parte, lăcomia era un motiv din ce în ce mai important pentru candidații care concurau pentru averea, onorurile și demnitățile ce erau de acum parte a episcopatului, iar infracțiunea era esențială în obținerea acestora. În aceste împrejurări, nu e greu de înțeles cît de mult s-
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de păstorii lor189, împie-dicînd alegerile și impunînd ca alegerea Episcopului să nu se poată face fără permisiunea Regelui 190 și făcînd să depindă în așa manieră Evanghelia și sănătatea sufletelor de voința regelui, de capriciul său și, mai ales, de lăcomia sa. Și pentru că simplii preoți primeau și ei din veniturile Bisericii, s-a decretat ca, de atunci înainte, Biserica lui Dumnezeu să nu mai aibă dreptul să hirotonească nici măcar cei mai mărunți preoți decît prin grația și concesiunea suverane!191
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
bunul plac al Curții regale prin învestirea cu inel și bunuri pastorale"204. Papa s-a plîns de Franța lui Filip I într-o scrisoare adresată lui Procleus, Episcop de Chalons: "Printre ceilalți principi ai vremurilor noastre, ce prin înșelătoare lăcomie și-au tîrguit și propria lor mamă, am aflat cu siguranță că Filip, rege al francilor, s-a opus în fapt Bisericilor galicane, care se pare că au atins deja culmea în detestabila lor încercare. Este deosebit de trist că acest
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mult sufletele, cît le dezgusta; și este mai puțin de condamnat mînia, cît este disprețul; și este mai mică pierderea bunurilor temporare expuse violenței și persecuțiilor, în comparație cu pierderea propriei demnități morale. Din păcate, Providența divină, care dorea să curețe de lăcomie acel prim Scaun pe care nu-l va abandona niciodată, a trebuit să îl supună unei încercări amare și riguroase. Ea a îngăduit ca acea lăcomie să fie învinsă pe calea violenței, a urii și disprețului și, din păcate, ea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în comparație cu pierderea propriei demnități morale. Din păcate, Providența divină, care dorea să curețe de lăcomie acel prim Scaun pe care nu-l va abandona niciodată, a trebuit să îl supună unei încercări amare și riguroase. Ea a îngăduit ca acea lăcomie să fie învinsă pe calea violenței, a urii și disprețului și, din păcate, ea nu cedează niciodată decît sub greutatea forței care o oprimă. Dar înfrîngerea suferită de Roma a lăsat în suflet urme atît de contrare, încît Biserica lui
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
înalți Pontifi care păstrau ideile nobile și adevărate ale libertății pe care Isus Cristos le-a dăruit Bisericii sale249, dacă ar fi spus cineva că modul de gîndire al Pontifilor era exagerat, după cum întotdeauna se grăbesc să spună ignoranța și lăcomia omenească. Eu mă refer la cei mai mari, sfinți și buni oameni care au înflorit în Biserica acestor vremuri; mă refer la Sf. Bernard, al cărui catolicism era dat drept pildă de însuși Napoleon; la prea-bunul Abate de Clairvaux care
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și servitor care îl despărțea; de unde rezultă slaba educație a Clerului (Plaga a II-a), și deci o altă separare a Clerului superior, adică între Episcopii înșiși, fiindcă i-a făcut să uite de fraternitate, să-și aducă aminte de lăcomia seniorială atît pentru ei, cît și pentru principele de care depindeau prin vasalitate, rămînînd astfel Episcopul separat de popor și prizonier al episcopatului (Plaga a III-a); cît privește apoi servitutea feudalismul, cu Episcopii supuși direct Domnului temporar ca fideli
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Bisericilor. 154. Cel de al patrulea principiu de reglementare a bunurilor ecleziastice împiedică posibilitatea ca acestea să lezeze integritatea Clerului, pentru că "nu numai că bunurile trebuiau să fie folosite în scopuri pioase și caritabile, mai mult, se îndepărta arbitrariul și lăcomia, pentru ca bunurile să fie folosite în scopuri precise și sigure". Dat fiind că bunurile Bisericii au sporit, au apărut și abuzuri grave, deși accidentale și parțiale; Biserica și-a dat seama de acest lucru și a dorit ca bunurilor bisericești
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Archiepiscopo, tenuit Dominus, rex Carolus Remense episcopium in suo dominatu, et dedit villam Novilliacum in beneficio Anschero Saxoni etc, deci unui soldat, amestecîndu-se beneficiul temporar cu Episcopatul. Dar, cu adevărat, nu există nici o limită a eforturilor și ingeniozității prin care lăcomia și puterea împreună caută să obțină spre propria lor satisfacție. Atunci cînd conducătorii erau forțați de Biserică să lase diocezele fără păstori pe perioade lungi de vreme, inventau anumite comisionariate, denumite chorepiscopi, pe care le trimiteau în locul Episcopilor pentru a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
aveau intenția să-l pedepsească ei pe rege et quidem, în fapt. 222 Iată adevărata origine a învestiturilor feudele. 223 Ep. XXII. 224 Alții îl vor acuza pe marele Pontif că nu a susținut, prin aceasta, îndeajuns drepturile Bisericii, abandonînd lăcomiei unora bunurile temporare ale Acesteia. Să-mi fie iertată o observație apropo de aceasta, căci îmi iau libertatea de a supune judecății celor ce văd mai bine decît mine. Mi se pare că bogățiile și puterea temporare abia ce au
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]