2,387 matches
-
ea răspunde. Și-au adormit încet, încet feciorul, - Sub a lui leagăn a împins o piatră - Gândirea ei spre viitor ia sborul. Mai licuresc cărbuni colo pe vatră, Ea cade-ncet pe-a scaunului spate, Din codri lupii urlă, cânii latră. Ea doarme-adînc cu brațe-n jos lăsate, Dară prin somn stă țintă să privească: Un mândru vis în sufletu-i străbate. Da, când a fost copilul să se nască, Opri Orion ale sale pasuri Ca soarta-n lume el să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cristaliză Hexacontetraedre! {EminescuOpIV 537} 79. UN CÎNE-I OMENIREA... (cca 1879) Un cîne-i omenirea, cu o căldare veche De coada lui legată... și nu-ntrebați de ce? Noaptea ca și poeții îți urlă la ureche Ca un ostaș de gardă el latră-n trecători. Ca tinerii la baluri e Don Juan de stradă, Se hîrîe în ură, se pupă-n promenadă, Ca omul are patimi, ca ei este zelos De-a îmmulți nainte tot neamu-i păcătos. Dar omul are atîtea: cugetători el
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
probă a valorii. Atâta timp cât e verde, orice fir de iarbă rămâne un învingător. Câteva genii pot da de lucru omenirii secole întregi. Succesul poate fi un detergent al inhibițiilor. Valoarea este caravana care își continuă nestingherită drumul în ciuda câinilor care latră în urma ei. Tenacitatea este condimentul fundamental al tuturor creatorilor. Laudele pot îmblânzi chiar mai repede decât banii. Cele mai vechi blazoane ale românilor rămân doinele și baladele populare. Performanța poate apărea din logodna chinului cu pasiunea. Ambiția nu se lasă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
eliberează - i! Sărăcia și talentul - două belele năzuroase. Necazurile ne sunt date ca să ne putem proba generozitatea și iubirea față de semeni. Singura osteneală a celor mai mulți oameni e să existe. Mulți bărbați s - au domesticit : gătesc, spală, calcă și, la nevoie, latră prin curte. Fără cel puțin o generație de caracter, o țară nu poate ieși din mocirlă. Crizele, de orice fel ar fi, trebuie gestionate, nu doar condamnate. Sângele - acest filon al eredității. Le - a spus angajaților răspicat că în firmă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
slugi leneșe și hoațe. Cel mai infect drog rămâne lingușirea. De râie scapi ușor. Ea nu e ca lingușirea. Trepădușii știu că de la înaltele mese rămân întotdeauna lături consistente. Lingușirea este o admirație băloasă. Câinele se gudură pe lângă stăpân și latră la străin. Există femei care procedează invers. Peste tot în lume lingușirea este subvenționată. Stă la îndemâna oricui să zugrăvească cu noroi o valoare. Ne mâncăm cu atâta poftă unii pe alții, de parcă am fi din turtă dulce. Doamne, de ce ne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu suntem canibali; ne hrănim doar cu cadavre. Necazurile ne sunt date ca să ne putem proba generozitatea și iubirea față de semeni. Singura osteneală a celor mai mulți oameni e să existe. Mulți bărbații s-au domesticit: gătesc, spală, calcă și la nevoie latră prin curte. Fără cel puțin o generație de caracter, o țară nu poate ieși din mocirlă. Crizele de orice fel ar trebui gestionate, nu doar condamnate. Sângele - acest filon al eredității. Le-a spus angajaților răspicat că în firmă el
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Boticul tău cel mic îmi cere de mâncare Și privirea ta de cerșetor, Mi-aș dori să te am pentru eternitate, Iar dacă nu, mă bucur să te am acum. Vrei să ne jucăm și să ai grijă de mine, Latri dacă cineva e pe scară. A nu știu câta oară, am observat Că ești un paznic minunat! Nu poți vorbi dar ne vorbești oricum, Și știi să prețuiești Mult mai bine decât toți oamenii din lume Prietenia pe care ne-
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
mine: - Joe Maynard, o să vezi tu ce te așteaptă când s-o întoarce acasă taică-tu! Ajuns afară, am pășit în plin tărâm al fanteziei: în lumea simplă a unui orășel de la sfirșitul veacului trecut. Un câine a început să latre și s-a luat după mine. Trotuarele erau de lemn iar pe străzi galopau cai. Eu crescusem înconjurat de automobile somptuoase și călătorisem cu autobuzul. Nu puteam accepta schimbarea. Următoarele ceasuri mi s-au șters complet din minte. Știu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
Toți șăgalnici și berbanți Încep să bată țara-n lung și lat, Fug câinii după ei și latră a pustiu, A început prin colț, în orice sat, Să scârțâie fântâna și totu-i arămiu. De fiecare dată, berbanții candidați, Îți rup câte un dinte și limbile-și ascut, Căci, multe axiome, voi, oameni, descifrați Dar, creierul politic e
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93374]
-
tare, să-l audă peste tot. Întotdeauna când mă întorc acasă și dau drumul la televizor, începe câte o horă sau cine știe ce cântec moldovenesc dat la o așa intensitate, încît se sperie și cânii din curte, care brusc încep să latre. Măcar pentru ei ar trebui să mă ridic, să le dau de mâncare. Pot să o fac când vreau, dar acum vreau să stau așa, nemișcat, și nu vreau nici să apăs cu degetul, pe care nu mai sânt sigur
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
astea, mai ales când se prind că-i vital pentru tine ca ele să nu facă nici un zgomot. Cred că sânt vii, ale dracului, că hârâie și mîrîîe, precum cățeii care se prind când ți-e frică și atunci parcă latră mai tare. Deci mă strecor în lift pe șest, parcă aș fi știut că în spatele meu se mai află cineva, dar, crede-mă, când m-am disimulat înăuntru, jur că nu știam că mai e cineva în spatele meu, că dacă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
spulberă surpriza pe care i-o pregătise mamei. Voia să se strecoare neauzit și, din spate, să-i acopere ochii cu palmele. Savurând surpriza, avea s-o întrebe: Ghici, cine-i? încântat apoi de bucuria revederii. Dar câinele se îneca lătrând furios, mușcând în gol. - Cuțu-cuțu, fii cuminte! Eu sunt de-al casei urâtule! Adevărat, tu nici nu existai când am plecat de aici. Femeia se ridicase de deasupra covățelei în care spăla rufe, își șterse mâinile de șorțul din pânză
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
un târg cu curvulița aia că cunoaște prezența. Mănâncăac tot ce-mi stă În putință să-i țin curun libertate mănâncă mănâncă. Dar aici Înăuntru Ar trebui să ies În oraș mai există cineva. Dacă iei un câine și să latri chiar tu? Îl sun pe Geu exist, mai trebuie să fie șiurgându-mi balele, zgândărindu-i uralții. Mai mulți ca mine. De la o vreme Lennox știe, iar Gillman, puțoiu ăla sunt din ce În ce mai data viitoare. Computerul e doar la fel de bun ca conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ale școlilor ce ne sînt familiare. „Un edificiu scolastic trebuie să fie construit Într-un loc deschis, unde este aer curat. Trebuie să fie departe de locurile frecventate de femei, de zgomotele pieței, de cai, de canale, de cîini care latră, de gălăgie dăună toare, de trosnete și de mirosul rău. Lățimea și lungimea edificiului trebuie să fie aceeași. CÎt despre ferestre - ele trebuie să fie nici mai puține, nici mai multe decît este necesar pentru o iluminare corectă. Este bine
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
de plopi Înălbind Lunca Dunării cerul varsă foc - soare viu de aramă pe fața apei Sub pale de vânt florile cireșului - cascadă albă În curând vântul va lovi marea-n valuri... sărutul apei hoțul de copil fură cireșe din pomsar, lătrând, câinii Alteori, una din părți tinde să se constituie În definiția metaforică a celeilalte. Un concept este ilustrat/caracterizat de o imagine concretă. Sau chiar, cînd poemul suferă de metaforită, o imagine, pescăruși care Înnoadă cerul cu pămîntul, este avansată
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
educă prin cuvinte numele culorilor, o bună paletă de substantive, ne ajută să discriminăm mai bine între tonuri. Poeții buni ne învață să vedem mai bine și totuși cuvintele lor sunt oarbe. Un roșu-mac este incolor, conceptul de cîine nu latră. Și totuși de ce Bergotte, suferind de uremie, a ieșit din casă pentru a merge la Luxembourg? Fiindcă în ajun citise articolul foarte amănunțit al unui critic de artă despre Vermeer. Fără acest text, n-ar fi văzut niciodată zidul galben
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
tonetele-cotețe nu au apă, condițiile buticarilor care stau acolo toată ziua fiind scandaloase și umilitoare (nu au unde se spăla, unde merge la toaletă ...). Peisajul adesea degradant este completat de mulțimea de câini vagabonzi care se plimbă printre vizitatori și latră noaptea spre disperarea celor care nu se pot odihni. Și totuși, valoarea acestor clădiri pe piața imobiliară este imensă în raport cu condițiile pe care le oferă. Instituțiile publice, serviciile nu sunt dotate cu sistem de acces pentru persoanele cu handicap, cu
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
insulei, pe țărm, și acolo face auzit cântecul (singurul numit în piesă explicit „Cântecul lui Ariel“): „Spre-auriul țărm veniți, / Mâinile vă-nlănțuiți; Vă plecați, vă sărutați, / Valurile-astâmpărați; Bateți pasul binișor. Iar voi, silfi, cântați în cor. Ascultați! / — HAU, HAU! / — Câinii latră / — HAU, HAU! / — Iar cocoșul, îngâmfat, / Nu se-oprește din cântat / — CUCURIGUUU! “ Cântecul se adresează spiritelor marine (aceleași pe care, spre sfârșitul piesei, le invocă Prospero: „voi care, fără urme pe nisip, / Goniți după Neptun“), îmbiate să înceapă, pe nisipul țărmului
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
insulei, pe țărm, și acolo face auzit cântecul (singurul numit în piesă explicit „Cântecul lui Ariel“): „Spre-auriul țărm veniți, / Mâinile vă-nlănțuiți; Vă plecați, vă sărutați, / Valurile-astâmpărați; Bateți pasul binișor. Iar voi, silfi, cântați în cor. Ascultați! / — HAU, HAU! / — Câinii latră / — HAU, HAU! / — Iar cocoșul, îngâmfat, / Nu se-oprește din cântat / — CUCURIGUUU! “ Cântecul se adresează spiritelor marine (aceleași pe care, spre sfârșitul piesei, le invocă Prospero: „voi care, fără urme pe nisip, / Goniți după Neptun“), îmbiate să înceapă, pe nisipul țărmului
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
piesei, le invocă Prospero: „voi care, fără urme pe nisip, / Goniți după Neptun“), îmbiate să înceapă, pe nisipul țărmului, dansul care potolește apele și să asculte, venind din depărtare, cele două refrene, intonate de alte duhuri ale insulei, de silfi, lătrat de câini de pază și cântec de cocoș de curte. Este aici o interferență neașteptată de lumi, aceea a mării furtunoase, apoi alinate, și cea a unei gospodării țărănești ori păstorești pierdută în nevăzutul insulei. Ferdinand este sensibil doar la
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
frică, ori au vreo durere, Ori sânt cuprinse de vreo bucurie. Aceasta tu o poți vedea cu ochii: Atunci când, mâniați, dulăii mârâie Și-n rânjetul mâniei lor și-arată Puternicii lor colți, cu totul altul E glasul lor, decât atunci când latră Și umplu mprejurimea cu lătratul. Iar când îi ling pe puii lor cu limba Și când îi dau cu labele de-a dura În joaca lor, și se reped să-i muște, Făcându-se că vor să-i și înghită
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
farsă, turbura importanța rolului ei social și politic și solemnitatea ședințelor, cu pauza caricaturală a unui trombon, iar grava ei amabilitate și marele-i prestigiu genealogic, se găseau astfel știrbite periodic, ca o liturghie de catedrală în care ar intra lătrând un câine urmărind o pisică.191 Interesantele piese într-un act ale lui Ion Coja sunt, de asemenea, plasate sub semnul umorului absurd (Președintele) și al grotescului, chiar al celui cu sensul etimologic de contopire și transpunere fabulistică a umanului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
A doua zi în jurul lui zece, Parfumat, pe frunte cu roșu canaf, Tocmai se pregătea ca să plece, Cu o sexi asină la o baie de...praf; Apare...Ion! Cu fața de piatră, Că-s oile-n strungă și câinii nu latră! Că se doarme-n continuare ... Cât timp Ion îi... aplica pe spinare, Vreo...cincizecișicinci de ciomege, Pentru măgar decretă noua lege: --Te-am primit când n-aveai nici un rost, Am creat pentru tine nenorocitul de post: Dimineața când afon cânți... și
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
la pușcărie, Ca toată lumea să știe, C-ai furat ca și altădată, Dar azi ai făcut-o...lată! N-auzi?Noi vorbim cu tine! Cui îi adresăm cuvinte ?! Ursul spuse-atâta: Bine ! Și calm... merge înainte ! Geaba câinii l-au lătrat ! De legi tot nu i-a păsat ! Morală : Câți pe nedrept cocoțați, În post mare, potentați, Nu spun încălcând vre-o lege: ,,Câinii latră ursul...merge !’’ MOLIA ȘI BURSUCUL Bursucul cu blană vărgată și deasă, Tocmai se pregătea să ierneze
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Cui îi adresăm cuvinte ?! Ursul spuse-atâta: Bine ! Și calm... merge înainte ! Geaba câinii l-au lătrat ! De legi tot nu i-a păsat ! Morală : Câți pe nedrept cocoțați, În post mare, potentați, Nu spun încălcând vre-o lege: ,,Câinii latră ursul...merge !’’ MOLIA ȘI BURSUCUL Bursucul cu blană vărgată și deasă, Tocmai se pregătea să ierneze, (Așa! Cum zici mata, să hiberneze!) Când molia întreabă: Acasă? Rugându-l simandicoasă, Subtilă și grațioasă, S-o lase că iarna geroasă A prins
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]