2,010 matches
-
de pantomimă. Publicată în revista „Teatrul”, piesa Schimbarea la față este o frescă expresionistă, cu ecouri brechtiene, a revoluției proletare într-o țară din America Latină, iar Mârâiala, reprezentată în 1981 și publicată în 1982, o viziune polemică asupra conformismului și lașității din contemporaneitatea imediată, ambele încadrându-se în formula, originală pe teren românesc, a „teatrului agitatoric” (Constantin Cubleșan). Atenția criticii a fost atrasă în special de calitățile stilistice ale altei piese din culegerea publicată în 1982, Europa, aport-viu sau mort, comedie
CHITIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286215_a_287544]
-
sub semnul răspunsului la necesități de apărare și conservare a ființei naționale. Când vorbim de spațiul public național românesc apare un aspect interesant: dominarea lui de către mentalitatea mic burgheză, această balansare între idealism și teamă, între atitudini de bravadă și lașitate, între proiectarea unor mari proiecte și autoimpunerea unor limite. Mentalitatea mic-burgheză nu și-a asumat nici o misiune revoluționară radicală. În planul raporturilor sociale avem o dualitate comportamentală: burgheză prin comportament economic și mentalitate mic-burgheză în atitudinile publice, o dualitate datorată
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
cea tăcută și restrânsă la domeniul ei nu poate fi privită cu dispreț, ea, care este ținută la mare cinste între toate disciplinele și chiar la cei mai răi dintre oameni"30. Prin urmare, discreția Lupului nu este semnul vreunei lașități, ci al unui echilibru. Într-o lume în care oricine se simte obligat să aibă o opinie, doar adevăratul înțelept ține la discreția sa. Știe oricum că nici măcar cuvântul său chibzuit nu are forța de a da peste cap jocurile
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cap jocurile deja făcute. De aceea, Lupul este prudent. Iar prudența, să nu uităm, se numără printre virtuțile capitale ale doctrinei stoicilor 31. Prin urmare, rezerva Lupului de a se manifesta reprezintă o dovadă a stoicismului său, nicidecum semnul unei lașități. Oricum, e clar că el posedă toate datele pentru a reuși să judece lucrurile în mod corect. Vulpea o știe, poate mizează și pe faptul că cinismul Lupului îl va împinge să iasă în față, dar se înșeală. Formația sa
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cea negativă, care se petrece sub semnul heraldicii: "Heraldica nobiliară a făcut din vultur, puternic dar laș, care se lasă ucis cu un băț uneori, când este prea obosit, antiteza Acvilei, nobilă în mod regal, energică și bravă. Este emblema lașității, a moravurilor rele și demnă de dispreț pentru toți oamenii nobili"9. Ei bine, risc să emit o ipoteză auxiliară, o intuiție de profan, fără pretenția de a o argumenta potrivit: această schimbare de atitudine nu așteaptă neapărat nașterea artei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
din minte nu scoateți"40. Este mai mult decât îndrăzniseră celelalte personaje. Liliacul spusese același lucru și fusese expulzat, Lupul, chiar și fără să își asume public opinia, era socotit periculos și împins către margine. În tot acest anturaj al lașității sau al prudenței, Brehnacea are totuși curajul de a spune lucrurilor pe nume. Firește, astfel de sfaturi înțelepte nu au căutare în lumea coruptă din Istoria ieroglifică, dar ele își demonstrează realismul și clarviziunea către final, când Brehnacea joacă un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
voi afla"28. Firește, răspunsul Liliacului este ironic, el știe că tirania nu va permite o bună vecinătate, dar nu pierde ocazia să mai demaște o dată adevărul pe care ceilalți îl țin zăgăzuit în inimile lor, din teamă sau din lașitate, din interes sau din ticăloșie. Oricum, trebuie observat că, în afara Inorogului și a Lupului, Liliacul este singurul personaj din roman care își permite să rămână singur, împotriva tuturor, de dragul dreptății. Un alt rejectat, Vidra, ispăsește păcate anterioare, deci își merită
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de lege. Ciacalul din Istoria ieroglifică intervine în dezbaterea privind "hirișia" Strutocamilei într-un moment critic, imediat după ce Corbul emanase "siloghismul" cel șchiop, iar celelalte păsări acceptaseră obediente natura de pasăre a hibridului, în timp ce animalele, de teama vreunei represiuni, din lașitate, se arătau dispuse să primească judecata strâmbă a tiranului. Într-o astfel de atmosferă încordată, Ciacalul are intenția de a o provoca pe Vulpe, renumită pentru istețime și viclenie, să ia cuvântul și să salveze onoarea patrupedelor. E o strategie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Ț.: Pentru țara asta sunt gata să pun mâna pe armă și să lupt până în cea din urmă clipă, nu pentru acest popor, să nu confundăm țara cu poporul. Cea mai mare parte a poporului român este laș, are o lașitate evidentă, n-aș lupta pentru el, ci pentru acest pământ pe care ni l-a dat Dumnezeu. Ia, uitați-vă, ce flutură acolo? C. I.: Am văzut și cred că este singura casă din zonă sau chiar din Bârlad care
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la ziarele generaliste, nu la cele financiare sau cu un anumit profil. Un ziar care neglija religia nu își îndeplinea menirea, deoarece în anumite situații, apărarea religiei era o datorie de conștiință, iar trecerea ei sub tăcere o dovadă de lașitate. Era de datoria ziarului să propage credința, chiar dacă existau cărți, catehisme și instituții care se ocupau de asta. Ziarul nu era unicul mijloc de răspândire a credinței, iar catolicii nu trebuiau să se mulțumească doar cu ceea ce citeau în el
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în versiunea relatată de Langlois, spre disperarea lui Julien după revelația tragică, ea exclamă: "Ah, frate, răspunde castelana izbucnind în lacrimi, poți să cunoști atât de puțin inima soției tale încât să o crezi în stare să te abandoneze cu lașitate sub povara răului? O! Nu, nu, niciodată! Ei bine, renunță la lume, pleacă dacă voiești, dar după ce am împărtășit plăcerile împreună, îți voi urma pașii ca să-ți împărtășesc și suferințele" (E. H. Langlois, Mémoires sur la peinture sur verre et
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
reflexe, precum și cu cea în legătură cu răspunderea majoră ce revine „intelectualilor de prestigiu care aveau și au datoria de a apăra libertatea de conștiință”. De asemenea, susțin opinia aceluiași M. Nițescu care denunța fără rezerve tarele poporului nostru: „Un fel de lașitate colectivă, de mentalitate a căpătuielii mărunte, de absență a sentimentului istoriei - acestea ne caracterizează”. în același spirit, Horia-Roman Patapievici arată că românii sunt sau cel puțin au fost un neam-turmă, înclinat să se supună unui conducător providențial, în ciuda experiențelor nefaste
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
710 ori între 1939 și 1947; de la 1.000 la 710.000 membri). După părerea mea, tocmai această creștere uriașă demonstrează oportunismul masiv al românilor. Totodată, țin să subliniez că intelectualitatea românească a fost dintotdeauna predispusă la compromisuri, slugărnicie și lașitate, indiferent de regimul dictatorial existent: carlist, legionar, antonescian, comunist. Dăm doar un singur exemplu: numărul omagial din iunie 1940 al Revistei Fundațiilor Regale în care avem nenumărate expresii tipice cultului personalității lui Carol al II-lea - la 10 ani de la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
niște ratați. Operele noastre, ceea ce noi înșine numim astfel, nu sunt altceva decât niște palide simulacre de opere. Un imens azil de mutilați. înainte de a fi desfigurate de cenzura atotstăpânitoare, ele au fost desfigurate de noi înșine, din teamă și lașitate, din dorința de a nu rămâne niște anonimi. Cu toții am mimat viața literară, am mimat rolul de scriitori, înșelându-ne cititorii și amăgindu-ne pe noi înșine. Nu ar fi fost mai frumoasă, mai grăitoare tăcerea? [...] Din ea ar înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
au trimis aici. Ar fi fost mai uman. Dar se vede că ne e dat să ne zvârcolim în spasme, și nu un minut, ca la zid, ci luni și ani, Dumnezeu știe cât”; „De ce nu ne scurtăm chinurile? E lașitate sau e măreție în putința și voința de-a străbate greul? Și până la urmă îl vom străbate? Poate că toate acestea vor face din noi oameni și în alte vremuri vom ști să prețuim binele”; „De ce mai trăim”; „Sunt zile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
teatrul oferă mai multe posibilități? În România, în perioada când eram student și tânăr autor, teatrul nu era pentru mine altceva decât o formă extraordinară de „denunțare“ a prostiei, a imbecilității, a spălării creierelor, a regimului totalitar și chiar a lașității din sufletul nostru. Școala care m-a format ca dramaturg a fost în primul rând cea a marilor actori, care erau capabili, pe scenă, să-și asume o libertate enormă. Actori precum Ștefan Iordache, Ion Caramitru, Valeria Seciu, Virgil Ogășanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
Bancul prost ajunsese o formă de rezistență. Spuneau bancuri cu voluptate și cu iluzia că, iată, ei pot să-și manifeste cumva libertatea și împotrivirea față de regim. În fapt asta nu însemna nimic, dincolo poate de o reconfirmare a fricii, lașității și complicității generalizate. Cea mai mare problemă a lor era foamea. Nimeni nu știa ce se întâmplă, dar socialismul victorios construise magazine numai că rafturile acestora erau în totalitate goale. Nimic de mâncare în ,,alimentarele" de pe întreg cuprinsul țării. Din
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
al Rectorilor. Este de regretat însă că nici un rector în funcție nu a luat, cel puțin până la momentul în care scriu aceste rânduri, o poziție oficială împotriva acestei norme. Regret, de asemenea, limbajul de lemn, entuziast - aprobator care amintește de lașitatea acomodativă din vremea socialismului . Nu voi încheia fără a mă adresa direct Primului Ministru al României,un om tânăr a cărui singură semnătură încheie OUG 49/2014. Îmi permit acest mesaj pentru că suntem colegi de generație și am trăit o
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
nu are nimeni curaj, atunci să dea mita și să tacă din gură. Știa, și știm cu toții, că este greu să te pui ,,cu sistemul" indiferent de ocazia pe care ți-o alegi. La noi, în spațiul tuturor intereselor, trădărilor, lașităților și nimicniciilor umane, a ieși din rând echivalează de cele mai multe ori cu ,,sinuciderea". Am asemenea experiențe proprii și la ultima, un coleg ,,cuminte" chiar așa mi-a spus: ,,Ai grijă ce faci! Cred că ești conștient că te poți ,,sinucide
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
nu permitem ca cineva, în jurul nostru, să se implice 77. Acesta este un alt motiv de suferință. Atitudinea, mai exact lipsa de atitudine, ne doare. Ne-am dori cu toții să fim viteji, să fim eroi, dar ne copleșește comoditatea și lașitatea. Numai noi am putut să inventăm o zicală de care ar trebuie să ne fie rușine: "capul plecat, sabia nu-l taie". A sta în rând, liniștit, este mai mult decât o regulă, este un mod de viață. A ieși
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
bănuiam atunci că altădată lumea a fost organizată și a trăit și în alte cadre. Mai târziu, în anii '80, odată cu descoperirea ,,Moromeților" și a lui Petrini din ,,Cel mai iubit dintre pământeni" aveam să aflu ceva ce profesorii, în lașitatea lor, nu ne spuseseră niciodată la școală. Înainte de Marin Preda, ,,Politicianu" mi-a fost primul, și cel mai bine păstrat în amintire, profesor de viață și istorie. Vorbea apăsat, răsucindu-și o țigară în care presăra un fir de tutun
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
vorbește de creșterea economică a țării. Imaginea sa multilateral catodizată, țipetele triumfaliste, ca la o confruntare între babuini, zvârlitul cu promisiuni fără nici cea mai vagă acoperire nu lasă loc nici unei alte opinii la televiziunile aservite. Numai așa - că de lașitatea colaboraționistă, de la director general la ultimul prezentator ce dă în bâlbe când pronunță ilustrele nume ale pesedeilor nu îndrăznesc să vorbesc - se explică refuzul marii majorității a televiziunilor din țară de-a sprijini programul Uniunii Europene, pus în practică de
Nu da șagă dă tunuri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12552_a_13877]
-
nici într-un caz - bag mîna în foc! - Dorin Tudoran nu și-ar ignora igiena morală făcându-se că nu vede jegul vreunuia dintre prietenii săi. Dorin Tudoran are însă un mare defect. Prin simpla lui existență ne reamintește de lașitățile și fricile noastre de pe vremea lui Ceaușescu. Pe când el făcea disidență - greva foamei! - sub un regim în care nu sufla aproape nimeni, curajul lui ne pălmuia moral. Cine e acesta? Ce-a vrut el să demonstreze cu greva lui? Voia
Marele defect al lui Dorin Tudoran by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12550_a_13875]
-
un tătar!". Sau ,un urs", spuneau alții; la care Contesa de Ségur adăugase: , Deschizându-i vesta, vei găsi blana!". Rănit în orgoliul său național, Bibescu l-a provocat pe publicistul francez la duel, dar acesta a părăsit în grabă Parisul. Lașitatea lui l-a discreditat, dar el a fugit de frica morții. În primul rînd, pentru că știa că Bibescu este un spadasin redutabil și, în al doilea rând, pentru că și-a dat seama că prințul român dorește să facă din acest
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
fost nici o clipă așa ceva. Dar, cine știe, cu viteza rescrierii istoriei în România pedeserizată, în câțiva ani descoperim că eroii au fost trădători și trădătorii eroi... Nu m-ar mira ca peste câteva luni cei doi criminali fugari, mostre de lașitate comunisto-milițistă, Tudor Stănică, fostul șef-adjunct al Direcției de Cercetări Penale la Inspectoratul General al Miliției, și Mihail Creangă, șeful Arestului din Calea Rahovei, să fie ei înșiși decorați pentru imensele servicii aduse statului român. Într-adevăr, prea se vorbește mult și
Niagara de sulf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13678_a_15003]