3,980 matches
-
să-și mai înmoaie urechile în siropul cântecelor regișorului ăsta. Al patrulea, dacă nu mă înșel... Însă pe al cincilea regalist... Și tocmai în acest moment se lăsă în genunchi și Bruță, povestitorul cu șobolan, apucînd-o și el, în patru labe, pe urmele negriciosului, și făcîndu-ne să-i simțim pe amândoi, după vibrațiile vocilor, că, dîndu-ne târcoale, se 62 DANIEL BĂNULESCU Într-a treia zi, arătam așa de scheleticiți, ca și cum tot cartierul s-ar mai fi ținut într-o singură străduță
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
era hotărât, nu puteai să-i înscrii cu forța la cooperativă!..." se hlizea sătenii, trăgîndu-și zăpăciți capetele dintre găurile prin care se zgâia, crăciți, la oraș, noapte de noapte. Ba câte unii, mai cotoioși, începuse de-și vâra înăuntru și labele păroase, de-și procura, ba cîte-o cameristă nemțească, c-o carne de îl umilea pe șorici, ba cîte-o guvernantă englezească. De-o tracta pîn-acasă și-o zbânțuia... până năruia, cu oarfa, jumătate din făuririle societății noastre socialiste multilateral dezvoltate. Alții
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
semnalul ridicării blocajului. Semaforul clipi. Iar lumina verde expulză coaja de nucă a taximetrului în uriașul bol al intersecției bucureștene, șters pe dinăuntru de postavul gros, gri-albăstrui, al uniformelor sutelor de milițieni, printre care Genel slalomă cu talent, mieros, cu laba la un chipiu imaginar, salutîndu-i zâmbitor și înjurîndu-i fulgerător printre dinți. Depășind Piața Victoriei, hărăbaia se înscrise pe un binecunoscut și liniștitor segment al Căii Victoriei. Șoferul își abandonă tărăboanța într-o delectabilă viteză de croazieră. - Mare pișichier! Pehlivan nepereche
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tot parcursul executării pasajului, pasagerul audie recules, cu capul depus pe șaua banchetei, ca la concert. - Ai văzut?! Chiar acuma fac pariu că s-a produs în jurul tău o bălăcăreală de îngeri și demoni. Belstemîndu-se și frîngîndu-și articulațiile să pună laba pe poezia asta a ta... Huf! Hof! Ești dat în paștele mă-tii de talentat, puturosule! Câtă străluminare!... În alte vremuri, ai fi fost medicul de spirit al unora dintre cele mai importante persoane. Mai aveai puțin și coborai cerurile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Eram atât de neconsolat pe chestia asta, încît mă ustura în cot. Polizam destul de șucărit deci, că nu răzbeam să guvernez nici la masa mea, reperând între timp stârpitura cum se insinua languroasă către mine, dar nereperînd-o când, iute de labă, mi-a slobozit tinicheaua în halbă. Nu l-am cârpit. Mi-a demonstrat chiar atunci, în stolul de argint ridicat deasupra clăbucului berii, că descoperitorul poeziei perfecte va avea fix numărul și seria mea de buletin... - Arasel! Aici trebuia să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Orice cântecel poartă vulcanizată, la turul pantalonilor lui, cîte-o rimă... Rima e un soi de chiloțel. N-ai slip, n-o întinzi la plajă... Cine te-a păcălit pe tine, scămoșatule, că jerpelitura asta de vorbe e poezie? Făcând crețuri "laba gîștei" pe la colțul ochilor, has-Satan toarse melancolizat, se-ntinse și sfârâi ca o salamandră. - Mai mă asculți? - Ca pe glasul lui părintele Birizdael. Care, ori de câte ori descleștează gura, să târguie sau să drăcuiască la vreo păcătoasă, o încurajează pe gudulancă prin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
insecte. Iar după ce-i păscuseră complet, nefericitului, nefastele linii ale Soarelui și ale Inelului lui Venus din podul palmei, acum sub bunele oficii ale fermecătoarei se pregăteau să-i pirograveze cooperatorului alte linii de destin, îmbunătățite, pe pieile ferfelițite ale labei și ale degetelor spatulate. Din sperietura glisării bruște a ușii, tendoanele țărănoiului se scuturară, eliberând în ceșcuța de cafea a aristocratei casei un cocoloș baban de furnici. Tipa tresări. Cu un gest nobil și imperativ, dădu de înțeles cooperatorului să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mirosul de balegă emanat de la subțiorile babei, Țaca trecu prin spaima că fermecătoarea putrezise. Amănuntul că și horcăia, așa putrezită, nu i se păru decât unul din obișnuitele și dezgustătoarele trucuri ale nenorocitelor de muieri. O scutură pe cordoaică, cu labele lui mari, de pe șolduri. Și, când se ridică de pe canapeaua desfăcută și ea direct pe parchet, căutând să pescuiască vreuna din fiolele de vin spumos și șampanie, răspândite peste tot și care, desigur, azi-noapte îi puseseră capac, se împiedică, părîndu-i-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rebranșa proaspetelor știri. Se întinseseră noi zvonuri. Cică-se în Cotroceni, într-un bazin răzlețit, coborând să peticească un hidrofor, un instalator calcă, cu vârful unui sabot, peste un cap secționat de femeie și izbește, cu același macabru sabot, două labe ale picioarelor, decupate și abandonate acolo. Gazetele de seară, calandrate cu înfrigurare, confirmă carnagiul. Carnagiile, pentru că sânt două. A doua zi, experții poliției anunță că bucățile de corp uman prelevate din cele două cartiere nu aparțin uneia și aceleiași persoane
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe care ar sta cineva să și le închipuie. 194 DANIEL BĂNULESCU și îl luă pe Papașa, turuind, la discuțiile cu responsabilitatea existenței și desăvârșirea psihică. Mai pragmatic și ocnaș destul de versat, după ce-și încurcă, de vreo două ori, labele prin părul ei, făcîndu-i suficientă curte, Papașa o montă pe fermecătoare pe covor, cu curul în sus și o luă la măciuci. Geaba încercă fermecătoarea să-i explice lui Papașa cum trebuie să-și potrivească polaritățile electromagnetice ale trupurilor și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu câinele ei. Pe-al meu îl chema Dumitrescu Vasile. - Nu e un nume prea sofisticat pentru un cîine? - Stai, să vezi! Habar n-aveam eu ce zăcea în sufletul lui. Într-o zi, dulăoașul mi s-a ridicat cu labele pe umeri, m-a mângâiat c-o lăbuță și mi-a spus: "Cristina dragă, dacă cobori până-n centru, ia la tine și o pungă și treci, te rog, pe la Perju, că ieri am uitat la el niște oase... - Și-ai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pasionate de a-și câștiga existența prin muncă? N-ar putea lucra pentru dumneavoastră? Să vă scrie texte pentru cântece, de exemplu. - Nu știe să scrie. Vreau să zic că nu poate să scrie tot timpul. Uneori o dor îngrozitor labele. - Oh, o dor labele? - Da. De la lonjeroane. De la scule și dispozitive... Sedevistică. - O, ce interesant. Sedevistică... 218 DANIEL BĂNULESCU mate s-o apuce pe-acolo. Dacă nu par receptive la music, dau drumul mai tare la stații și una o să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
câștiga existența prin muncă? N-ar putea lucra pentru dumneavoastră? Să vă scrie texte pentru cântece, de exemplu. - Nu știe să scrie. Vreau să zic că nu poate să scrie tot timpul. Uneori o dor îngrozitor labele. - Oh, o dor labele? - Da. De la lonjeroane. De la scule și dispozitive... Sedevistică. - O, ce interesant. Sedevistică... 218 DANIEL BĂNULESCU mate s-o apuce pe-acolo. Dacă nu par receptive la music, dau drumul mai tare la stații și una o să moară de inimă și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dacă am vasturi de chirurg! Să n-o lăsăm să se aglomereze pe policlinică... Cordoaico, te mănâncă mai tare și vrei să ți-o fac ție prima pe operație?!... Și, profitând de pasivitatea desăvârșită a trupei IF-ului, grăsanul introduse laba în buzunarul sacoului, extrase cu două degete un brici de bărbier, îi crăcănă lama. Și haț! cu cîte-o unduire fulgerătoare a brațului drept îi văduvi, pe fiecare dintre cei patru, de sfârcul urechii stângi. Ca și cum ar fi retezat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fost nevoit să aleg pe unul dintre ei și să-l invit la un lapte. Omul probabil poseda o soție, își fixase un țel, la început a fost demn, m-am chinuit să-l conving să se așeze în patru labe, insista să scâncească, eu îi împărtășeam din cunoștințele mele despre faptul că laptele ar putea fi un aliment minunat; când am adormit, l-a băut pe tot, apoi m-a lăsat singur. Nu prea mai poți să ai încredere în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
moarte mi-e frică și totuși către moarte zilnic alerg Cu șlițul desfăcut de colțișori ațâțători de cucoană Cu picioarele ridicate în ritm unul după altul Și dansând Acum moartea mea s-a ridicat deja către mine Mi-a pus labele ei din față pe umeri Mă adulmecă ușor dar nici eu nu încetez să mă rog Și aproape oricare lucru pământesc și real E o păpușă cu ochii scoși și gâtul tăiat Tolănită între labele ironice ale morții De la etajul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
către mine Mi-a pus labele ei din față pe umeri Mă adulmecă ușor dar nici eu nu încetez să mă rog Și aproape oricare lucru pământesc și real E o păpușă cu ochii scoși și gâtul tăiat Tolănită între labele ironice ale morții De la etajul întîi al blocului în care mă rog Rugăciunea mea iese pe fereastră Taie ancora cu care blocul meu era legat de pământ Și blocul începe să se înalțe în văzduh urmat de sufletul meu Lăsând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o spuză roșie, pierită. Fumau sprijiniți în cozile lopeților. Erau osteniți și strânseră paiele rare din jur. Se lungiră unul câte unul pe pământ. Împrejur mirosea a bălegar încins. Începea o noapte liniștită. Câinii se ogorâră lângă gunoieri, îngenuncheară pe labele dinainte, mișcară cozile groase și hămăiră scurt, stins. Încet, își lăsară capetele lungi și mândre pe gheare și moțăiră cu ochii deschiși. Femeia îmbuca deoparte. Se uita rar spre Grigore și întingea miezul de pâine în resturile răcite. Se auziră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așezîndu-se strat peste strat. Ieșea afară și chema câinii. Ceata se aduna împrejur. Privea mahalaua adormită și cerul limpezit. Stelele călătoreau peste Cutarida. Dinspre groapă adia vântul de martie. Își aprindea luleaua și aștepta ivirea zorilor. Dulăii se așezau pe labe și moțăiau. Spre dimineață răsunau strigătele ascuțite ale cocoșilor. Se chemau de departe peste câmpul sur. Urechile lui bătrâne auzeau umbletul furiș al unor oameni. Către fundul gropii se mișcau umbre aplecate. Câinii tresăreau în somn, ridicau capetele, dar nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
unduioase și miroseau plăcut. Le-ar fi luat pe toate. Le cântări în mână și începu să se tocmească. Două a cumpărat. Mai târgui o flendură de palton, o cravată și o pereche de ghete. Nugăsi măsura la început. Avea labele noduroase și late. Cizmarul a scotocit tot magazinul până să-i brodească o pereche. Îl cam țineau, dar la umblătură, spunea, se mai lasă! Au plecat apoi spre Cuțarida, încărcați de pachete, prin noroiul drumului. Seara, Stere și-a numărat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fără minte, Prăpădește gloanțe multe, Ia patagda, patagda, patagda... Lângă el pe peticul bătătorit se adunau piesele de doi lei, grămadă. Paraschiv avea mână bună. Luase de trei ori și ăl bătrui se uită la el pe sub sprîncene: - Ai fermece-n labă, le potrivești, ai? Aruncară de câte două ori. Bozoncea pierdea și fuma otărît, trăgând fumuri dese pe nas, dintr-o Mărășească. Până spre ziuă, tot Gheorghe îi lăsă lefteri. Oacă adormise lângă ei și se zbuciuma în vise. Florea tot
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mamii lor!" I-a potolit el, starostele, nu le mai trebuie, și doar asta nu voiam, să fie cu vărsare de sânge, dar ce să le faci? A trebuit să le dăm buzunări la burți. Mi-a dilit unul o labă peste muie de nu mai vedeam. -Lam împuns nițel, da tu veniși de mult? - Să fie un ceas, două. - Te-a ginit careva? - Nici dracu nu era pe drum. Bătrânul înconjură caii, le pipăi grumazurile și dădu din cap: - Marfă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nămiaz, Să-ți aduc bătrân și breaz, Să-mi dai drumul la chindie, Să-ți aduc de-o herghelie. S-aduc tata cailor, Și muma cârlanilor... - Așa, candriule! Așa... făcea Sandu între două înghițituri. Guristul iar gungurea. Florea a pus laba pe masă: - Brava, ostreață! Halal de mă-ta de te-a făcut! - Stați colea de înfulecați și voi ceva! i-a poftit Bozoncea. Țiganii nu prea se îndemnau. - Las', că luăm alături, făcu Neacșu, nădușit tot. - Nu, aici, cu mine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
putea să le spună. Ce știau ei? Și, pe urmă, era rost de țuică, de câte... Lăsa să treacă o vreme. Ceilalți, numai ochi. - Băi, și mi-adunați chiștoace? Și mi-aduceți bani și țuică? 122 -Aducem. - Bine. Atunci bateți laba cu geambașul! Prin apă veneau racii la mortăciune. Îi auzeau cum se înfig în carnea putrezită. - Sânt niște huidume de te fărîmă! Fugiți de la armată, dizertori... Se strângea carnea pe copii ca la găini. -Dizertori? , - Da. Au centiroane și bărbi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
culc? Și treaba cui s-o las? Scuipă între picioare. Omu nu-i făcut să tragă numai pedepse pe lumea asta. Mai trebuie să și petreacă. - De, dacă pîrlitu ăla de Adam n-a avut de lucru și-a pus laba-n pomu Iu Dumnezeu... 144 - Dă-l în suflet încolo și pe Dumnezeu! N-avem ce face. Burta cere, nu știe carte, da mie tot mi-ar place într-o zi ca asta să umblu așa, de capu meu... că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]