4,795 matches
-
său și al familiei, Cel de Sus și băutura peste măsură l-au făcut să-și dea duhul în aceeași zi. Zvonul însă, odată ajuns la urechile lui Grasulf, a pus pe jar gărzile care controlează toate pachetele mari și lăzile la ieșirea din Cividale, iscoadele care supraveghează cimitirele și cercetează orice groapă de curând astupată. L-am auzit cu urechile mele pe duce spunând: „Doar atunci când vor fi arse resturile curvei de Romilde am să pot închide ochii liniștit“. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
stărui. Când am ajuns la Cividale, am aflat că a fost ales rege Rodoald, fiul lui Rotari, iar Ansoald mi-a luat locul definitiv la palat. După ce am deshumat resturile lui Romilde, am avut grijă să fie puse într-o ladă, în mare secret, dar cu acordul lui Ago. Ascunzând-o sub urcioare mari pline cu mei și dughie, am dus-o până la Gruse sub paza unor falși negustori, oameni bine plătiți, gata să ia gâtul oricărui vrăjmaș. Fără să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vechi. Ajutoarele noastre și-au amintit de generozitatea regelui și s-au arătat deosebit de grijulii. Cu purtări respectuoase de care nu i-aș fi crezut în stare, au înfășurat trupurile în pânzeturi albe de in și le-au depus în lada așezată pe un car pitit de noi în spatele absidei bisericii. După care au golit peste trupuri sacii de pământ ascunși în ladă. Ariberto a binevoit să ne ofere oameni din propria gardă, meniți să escorteze carul până la hotarele ducatului Benevento
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aș fi crezut în stare, au înfășurat trupurile în pânzeturi albe de in și le-au depus în lada așezată pe un car pitit de noi în spatele absidei bisericii. După care au golit peste trupuri sacii de pământ ascunși în ladă. Ariberto a binevoit să ne ofere oameni din propria gardă, meniți să escorteze carul până la hotarele ducatului Benevento; nădăjduia astfel să aibă din partea lui Grimoald un pic de recunoștință. Aținându-mă în preajma lăzii, mi-am însoțit prietenii, implorându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
peste trupuri sacii de pământ ascunși în ladă. Ariberto a binevoit să ne ofere oameni din propria gardă, meniți să escorteze carul până la hotarele ducatului Benevento; nădăjduia astfel să aibă din partea lui Grimoald un pic de recunoștință. Aținându-mă în preajma lăzii, mi-am însoțit prietenii, implorându-l pe Cel de Sus să nu-mi mai dea prilejul să străbat regatul cărând cadavre pe furiș. La fruntariile ducatului Benevento ne aștepta Grimoald, însoțit de un mare număr de luptători. De îndată ce escorta regelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spuse Meri. Îți aduc un pahar cu apă. Se lăsă să alunece la pământ, dar două brațe o prinseră cu putere oprind-o. — Ești nebună? E murdar aici, te pătezi, o certă Meri. O Împinse apoi Înspre o grămadă de lăzi goale de lemn - poate relicve din piața din apropiere -, pe o bancă aranjată În fața unei săli mari și Întunecate, În care trupuri vlăguite zăceau Îngrămădite În saci de dormit. Maja se lăsă să cadă pe ceva dur, un cui Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în puncte de sprijin pentru un șir de povești care aureolează atitudini, gesturi, obiecte, uneori, intrate sub ochii cititorului într-o mitologie pe cât de inopinat instalată, pe atât de credibilă. Este și cazul unui inel, care străbate istoria, ascuns prin lăzi străbune, până prin 1982, când un popă îl scoate din zidul unei biserici: „L-a ținut și el multă vreme, apoi i l-a dat fiicei lui, ca recompensă c-a intrat la facultate, iar ea l-a uitat pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
trecută, în odaia grajdului, dacă era adevărat că a intrat în el vreun duh rău și mai ales dacă îi arsese cumva lui Mașcatu vreuna. Seara trecută nu se întâmplase mare lucru, doar că începuse un vânticel pervers de aprilie. Lada pe care dormea Pampu era chiar lângă fereastră. Ceilalți aveau locuri ferite, iar Iscru se lăfăia lângă cuptorul sobei. Nu stătuse mult pe gânduri. Se ridicase domol și o luase spre el. Se vedea proiectat pe pereții camerei ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
locuri ferite, iar Iscru se lăfăia lângă cuptorul sobei. Nu stătuse mult pe gânduri. Se ridicase domol și o luase spre el. Se vedea proiectat pe pereții camerei ca o namilă neagră. Ajunsese lângă cuptor și apucase cu amândouă mâinile lada pe care dormea Iscru. Apoi o mutase binișor către ușă. Ca și când ar fi mutat un scaun. Fără efort și fără comentarii. Cât timp își făcuse culcușul în locul cel bun, nimeni nu scosese nici o vorbă. Apoi, în timp ce Iscru, buimăcit, se strecurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
teamă. Cu toate acestea, îi plăcea noua postură și simțea că și Pampu este satisfăcut. Când Mașcatu intrase în cameră, adus de Iscru, îl identificase ca pe stăpânul nemilos, care trebuia pus la punct. Pur și simplu se ridicase de pe ladă sub impulsul obișnuinței. Apoi se îndreptase spre vătaful care îi punea întrebări și-i răsese un pumn în ochi. Omul căzuse în nesimțire peste trupul firav al lui Iscru, iar în încăpere se lăsase o liniște absolută. Imediat fusese năvălit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Imediat fusese năvălit de un sentiment necunoscut, de o părere de rău, și cu gesturi hotărâte se grăbise să-l ridice pe Mașcatu. Dar nu știa ce să facă mai departe. Se uitase spre Mărineci, iar acesta părea împietrit pe lada lui. Pe fereastră alunecau lumina albă de lună și umbrele depărtate ale unei tufe de liliac. Ceilalți băieți nici nu respirau. În cele din urmă, îl rezemase pe Mașcatu de tocul ușii, iar pe Iscru îl așezase cu grijă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui. Pe fereastră alunecau lumina albă de lună și umbrele depărtate ale unei tufe de liliac. Ceilalți băieți nici nu respirau. În cele din urmă, îl rezemase pe Mașcatu de tocul ușii, iar pe Iscru îl așezase cu grijă pe lada pusă acum lângă fereastră. Apoi adormise buștean. În zorii zilei, când deja curtea forfotea de glasuri și mișcare, odaia grajdului era pustie. Pampu se trezise ca omul care-a dormit bine. Mai întâi plecase să privească livada înflorită. Apoi coborâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un fum care se risipește. - Acum o să te transformi și tu. - Nu cred. De ce m-aș transforma? - Pentru că așa se întâmplă de obicei. - Ai văzut tu pe cineva? Aiurea! Nu se întâmplă nimic. - Dar deja te-ai transformat. Ai ridicat lada cu Iscru și l-ai luat pe Mașcatu în brațe ca pe-un fulg. Era adevărat. Și el își dăduse seama că putea să facă lucruri pe care Pampu nu le putuse face vreodată. Dar de ce-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-l mai cheme, ca și când n-ar mai fi fost același om ascultător: servitorul ei. De Sfântul Gheorghe, când Ghighina împlinea 17 ani, Gongea s-a ținut de cuvânt. Cu două-trei zile înainte, a sculat toată curtea în picioare să pregătească lada cu haine, coșurile cu mâncare, să curețe și să aranjeze caii și trăsura. Pe urmă a hotărât cine să meargă la Târgoviște: câțiva băieți mai voinici, ca să facă față eventualelor peripeții. De când urcase pe tron Vald Dracul cel Tânăr, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și, cum s-a îndepărtat Iscru, Petru a strecurat inelul în buzunar. Apoi a tot săpat în tăcere, cu ochii strălucitori și fața palidă și zgrunțuroasă, ca o colivă fiartă bine. Apoi a ținut inelul până la bătrânețe, ascuns în chichița lăzii, unde l-a găsit Ioniță Zugravu și l-a păstrat și el până când i-a venit ideea să-l pună în zidul bisericii din Comoșteni, unde a stat fără grijă până prin 1982, când l-a văzut un popă tânăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Victor Ionescu la Ministerul Culturii. Zogru se simțea inutil și își dădea seama că Andrei o pusese pe Giulia să muncească pentru el. Și pentru o prostie. Știa foarte bine că cenușa lui Dracula zăcea pe fundul Lacului Snagov, în lada ferecată cu argint. Mormântul acesta putea să fie al cuiva din familia Drăculeștilor ori, pur și simplu, al cuiva care doar păstrase sigiliul. Inelul cu onix i se părea cunoscut, dar nu-și mai amintea de Mihnea și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
găsesc în cufăr un răspuns la întrebarea ce nu-mi dădea pace. Dar n-am găsit nimic decât alte indicii că bunica a dansat în tinerețe. O rochie de un roz pal ce avea multe pietricele colorate zăcea pe fundul lăzii. Fără să mai stau pe gânduri am probat-o. Mi se potrivea perfect. Am luat albumul și am urcat grăbită în casă. Din bucătărie se răspândea în toată casa miros de cozonac. „știe bunica ce-mi place cel mai mult
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din apă îndoită cu vin alb, miere, sare, mirodenii de tot neamul și câteva frunze de busuioc. Scoase din această”zeamă fiartă”, aceste bunătăți sunt puse la fum. Dar nu afumate. Într-un butoi mare din metal sau într-o ladă de lemn, anume meșteșugită, pe suporturi din lemn, aceste bunătățuri sunt coapte la foc măricel, supravegheate continuu să nu ia foc. Doamne, ce gustoase mai sunt!!! Am uitat să amintesc de cârnații afumați și de tobă; sunt bucate pregătite cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de prezent, acum, în vâltoarea tulbure a vieții n-ar fi bine să facem la fel? De ce? Prezentul ține doar cât întindem mâinile spre îmbrățișare, ce va fi după, nu știm. Viața noastră este o sumă de ,,prezent”adunat în lada trecutului, ce va fi mâine nimeni nu știe. Că avem așteptări, dorințe, speranțe, e minunat. Că e bine să credem în ele, suntem îndemnați. Că trebuie să luptăm pentru idealurile noastre e firesc, dar nimeni nu-și poate ,,citi” sau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
strigat că sacul ăsta, pe cuvânt de onoare, e plin cu boabe neprăjite de cafea adevărată, și că în magazia asta sunt de toate, chiar de toate, magazia asta e belșugul pe pământ, e ciocolată câtă vrei, portocale, smochine, curmale, lăzi întregi de suc de lămâie grecească, e de toate, pricepeți, de toate. Și într-adevăr, pe ușa magaziei ieșeau în fugă oameni, unul după altul, care mai de care cu câte ceva de-acolo, pungi și baloturi și lăzi și portocale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
smochine, curmale, lăzi întregi de suc de lămâie grecească, e de toate, pricepeți, de toate. Și într-adevăr, pe ușa magaziei ieșeau în fugă oameni, unul după altul, care mai de care cu câte ceva de-acolo, pungi și baloturi și lăzi și portocale în fileuri roșii, scoteau afară și din magazin, am văzut că rama geamului s-a desprins, întreagă, din perete, una foarte-naltă și subțire încerca să-și deschidă drum cu-o scândură de raft, cu cealaltă mână strângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cârpă, cu mâini și picioare abia schițate, când a fost gata, i-a înfipt în spate aripile de pasăre, preschimbând-o într-un înger de noroi, hidos, s-a dus pe urmă la peretele din spate, a scos dintr-o ladă de unelte o lanternă și o oglindă mică pentru bărbierit, a așezat pe masă o sticlă de bere, a sprijinit de ea oglinda, apoi a pus figurina în fața ei și mi-a spus să mă uit în oglindă, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pus în vedere că cei care n-ajung înapoi cu berile până sună de ieșire, la sfârșit de trimestru or să rămână corigenți, treaba asta de-acum e mult mai importantă decât orice probă la alergare, duminica trecută câștigase patru lăzi de bere de la chelnerul-șef de la Vânătorul la skanderbeg, iar dacă nu și le ia cât mai repede, atunci o să le bea clienții, cei de-ai casei, deci, pe locuri, fiți gata, pas alergător, înainte marș, celor care ajung primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
În urma sicriului, dînd semnalul localnicilor insulei, care alcătuiră un cortegiu Înaintînd agale În direcția cimitirului. La cîțiva metri distanță, pe chei, Fersen și Morineau supravegheau descărcarea unei platforme. Deodată, cablul macaralei scîrțîi, se rupse brusc, platforma se răsturnă și toate lăzile căzură În apă Într-o jerbă de stropi. Se scufundară pe loc. Fersen nu-și putu opri uun șuvoi de Înjurături. Morineau Își luă un aer Îngrozit: - Tot materialul de supraveghere video! E o nebunie, vă pricepeți cumva la deochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Și apoi, naufragiații erau cu toții morți, la ce bun să mai vorbim de ei? CÎnd marea s-a retras, am dat o raită În grotă ca să vedem dacă nu cumva rămăsese ceva În urma refluxului... Acolo am văzut lingourile, erau trei lăzi... Dumnezeule, tot aurul ăla! Asta ne-a scos din minți... - Ce-ați făcut cu el? Yvonne avu nevoie de cîteva secunde ca să iasă din amintirile ei, părea sfîrșită de puteri, se uită la Lucas, gura i se strîmbă Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]