1,913 matches
-
de prima gazdă intermediară, un copepod ("Diaptomus", "Cyclops", "Mesocyclops", "Eudiaptomus", etc.) care este un crustaceu zooplanctonic. În tubul digestiv al acestora, din coracidiu iese oncosfera, care, trece în cavitatea generală a corpului crustaceului, unde, după 12-14 zile se transformă în larva procercoidă infestantă. Ca și la "Diphyllobothrium" copepodul infestat cu procercoizi poate fi înghițit de un pește zooplanctonofag (ciprinide, siluride, percide, esocide, mai ales crapul sau costrășul): a doua gazdă intermediară în care larva procercoidă se transformă în plerocercoid. Acesta din
Ligula intestinalis () [Corola-website/Science/333658_a_334987]
-
unde, după 12-14 zile se transformă în larva procercoidă infestantă. Ca și la "Diphyllobothrium" copepodul infestat cu procercoizi poate fi înghițit de un pește zooplanctonofag (ciprinide, siluride, percide, esocide, mai ales crapul sau costrășul): a doua gazdă intermediară în care larva procercoidă se transformă în plerocercoid. Acesta din urmă se localizează în cavitatea abdominală a peștilor, unde se hrănește, crește, și rămâne acolo pentru o lungă perioadă de timp (mai mult de doi ani). Plerocercoidul asemănător cu adulții, au doua șanțuri
Ligula intestinalis () [Corola-website/Science/333658_a_334987]
-
perioadă de timp (mai mult de doi ani). Plerocercoidul asemănător cu adulții, au doua șanțuri longitudinale mediane, sunt musculoși, albi, plați cu aspect de curea și se dezvoltă enorm, având 10-100 cm lungime și 0,5- 1,5 cm lățime. Larvele fiind deci mari, umflă abdomenul peștelui-gazdă. În fine, acest pește parazitat poate fi ingerat de o pasăre acvatică ihtiofagă, în special de cufundaci ("Podiceps", "Colymbus"), care este gazdă definitivă în care larva plerocercoidă se transformă în forma sa adultă, care
Ligula intestinalis () [Corola-website/Science/333658_a_334987]
-
lungime și 0,5- 1,5 cm lățime. Larvele fiind deci mari, umflă abdomenul peștelui-gazdă. În fine, acest pește parazitat poate fi ingerat de o pasăre acvatică ihtiofagă, în special de cufundaci ("Podiceps", "Colymbus"), care este gazdă definitivă în care larva plerocercoidă se transformă în forma sa adultă, care trăiește în intestinul acestei pasări. Aceasta ajunge la maturitate în 1-3 zile și produce ouă care sunt eliberate în apă prin excrementele păsării încheind astfel ciclul și inițiind ciclul următor. După depunerea
Ligula intestinalis () [Corola-website/Science/333658_a_334987]
-
etc. Vara se hrănește cu părțile verzi ale plantelor acvatice, iar iarnă cu tulpinile proaspete și rizomii de stuf, papură, pipirig, rogoz. Cu toate că hrana de iarnă este redusă cantitativ, ea este mai consistentă. Ocazional consumă și hrană de origine animală: larve și adulți de insecte acvatice, melci, scoici, crabi și raci, pești mici, amfibieni (broaște) și mici rozătoare. Un individ consumă zilnic în medie 0,5 kg hrană. Bizamul nu face rezerve de hrană, iar iarna se hrănește cu rădăcinile și
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
folosește la atașarea parazitului la suprafața rinichiului gazdei. Dicyemidele există atât în forme sexuate cât și în forme asexuate. Forma sexuată predomină în gazdele mature, iar cea asexuată în gazdele juvenile și imature. Forma asexuată se numește „nematogen”; ea produce larve vermiforme înăuntrul celulei axiale. Acestea se maturizează și formează și mai mulți nematogeni. Nematogenii abundă în cefalopodele tinere, umplând rinichii. În timp ce infecția se dezvoltă, poate și când nematogenii ajung la o anumită densitate, larvele vermiforme se maturizează și nu mai
Dicyemida () [Corola-website/Science/333737_a_335066]
-
asexuată se numește „nematogen”; ea produce larve vermiforme înăuntrul celulei axiale. Acestea se maturizează și formează și mai mulți nematogeni. Nematogenii abundă în cefalopodele tinere, umplând rinichii. În timp ce infecția se dezvoltă, poate și când nematogenii ajung la o anumită densitate, larvele vermiforme se maturizează și nu mai formează nematogeni, ci „rombogeni”, forma sexuată. Felul acesta de ciclu reproductiv sensibil la densitate e similar cu reproducerea asexuată a sporocistelor și rediilor în infecțiile melcilor cu larve de trematode. La fel ca la
Dicyemida () [Corola-website/Science/333737_a_335066]
-
nematogenii ajung la o anumită densitate, larvele vermiforme se maturizează și nu mai formează nematogeni, ci „rombogeni”, forma sexuată. Felul acesta de ciclu reproductiv sensibil la densitate e similar cu reproducerea asexuată a sporocistelor și rediilor în infecțiile melcilor cu larve de trematode. La fel ca la stadiile asexuate ale trematodelor, câțiva nematogeni rămân și în gazdele mai bătrâne. Funcția lor este să crească populația de paraziți pentru a ține pasul cu creșterea gazdei. Rombogenii au gonade hermafrodite înăuntrul celulei axiale
Dicyemida () [Corola-website/Science/333737_a_335066]
-
câțiva nematogeni rămân și în gazdele mai bătrâne. Funcția lor este să crească populația de paraziți pentru a ține pasul cu creșterea gazdei. Rombogenii au gonade hermafrodite înăuntrul celulei axiale. Aceste gonade, numite corect „infuzorigene”, se autofertilizează pentru a produce larve infuzoriforme. Acestea au o morfologie foarte distinctă, înotând cu inele ciliate. S-a considerat mult timp că această infuzoriformă, care iese atunci când gazda eliberează urină din rinichi, este și stadiul dispersal, și cel infecțios. Totuși mecanismul de infecție rămâne necunoscut
Dicyemida () [Corola-website/Science/333737_a_335066]
-
externă. Numărul mediu de icre depuse de o femelă este de aproximativ 28.000, cu variații de la 4.000 la 60.000 în funcție de dimensiunea ei. Icrele sunt de culoare neagră, lipicioase și se agață de roci și de plante acvatice. Larvele eclozează în câteva zile și puietul se fixează de plantele acvatice prin discuri adezive de la capătul botului și rămân agățate până sacul vitelin se resoarbe. După aceasta, puietul înoată liber, hrănindu-se cu larve de țânțari și alte insecte acvatice
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
de roci și de plante acvatice. Larvele eclozează în câteva zile și puietul se fixează de plantele acvatice prin discuri adezive de la capătul botului și rămân agățate până sacul vitelin se resoarbe. După aceasta, puietul înoată liber, hrănindu-se cu larve de țânțari și alte insecte acvatice. Icrele și puietul nu sunt îngrijite de părinți. Icrele sunt extrem de toxice. Longevitatea acestor pești este de cel puțin de 20 de ani. Lepisosteiformele sunt frecvent considerate ca dăunători pentru peștii destinați pescuitului sportiv
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
care trăiește. După împerechere femelă își depune icrele în apă pe plantele acvatice, acestea nu sunt comestibile drept caviar, din contră sunt otrăvitoare. După o perioadă de numai 7 zile icrele eclozează și apare puietul ce se hrănește cu insecte, larve de insecte și mici crustacee acvatice. Numărul în declin al peștilor aligatori a condus la eforturi internaționale de monitorizare a populației și de regularizare a pescuitului comercial.
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
secrețiile glandelor anale. Ziua stau ascunși în vizuinele săpate de ei în pământ sau în cele abandonate de alte mamifere, mai ales ale porcului furnicar ("Orycteropus afer"). Hrana constă în principal din termite (specii de "Trinervitermes") și alte insecte și larvele lor, pe care le descoperă săpând pământul. Mai rar mănâncă și șoareci, păsări mici, șopârle etc. Sunt monogame. Reproducerea este sezonieră și are loc în luni diferite, în funcție de areal. Gestația durează 90-110 de zile. Femelele își caută culcușuri bine dosite
Lup de pământ () [Corola-website/Science/333809_a_335138]
-
un chenar alb îngust. Înotătoarele dorsală și caudală cenușii. Înotătoarea dorsală cu pete rotunjite negre și roșii. Înotătoarele pectorale, ventrale și anală cenușii-gălbui, deseori cu marginea anterioară albă. Hrana principală a păstrăvului o constituie viermii și diverse insecte, atât acvatice (larve de efemeroptere, plecoptere, tricoptere), cât și aeriene (pentru prinsul cărora peștele sare deseori din apă). Se mai hrănește și cu broaște, peștișori ("Cottus", "Phoxinus", "Noemacheilus" ș.a), icre și chiar cu puietul din propria progenitură. Îi plac și lătăușii (crustaceii
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]
-
pete roșii sau portocalii, asemănătoare celor de la păstrăvul de munte, dar în general în număr mai mic. Exemplarele juvenile practic nu pot fi deosebite de cele ale păstrăvul de munte. Adulții sunt răpitori, consumând peștișori. Peștii tineri se hrănesc cu larve de insecte: perlide, friganeide ("Phryganeidae"), gamaride ("Gammaridae"), etc. Maturitatea sexuală este atinsă începând de la vârsta de 5 ani, majoritatea exemplarelor devin însă mature abia la 6-7 ani. Depune icrele are loc în septembrie-decembrie, la o temperatură a apei de 8
Păstrăv de lac () [Corola-website/Science/332037_a_333366]
-
dezvoltatorului sunt date însă peste cap atunci când Godzilla apare din nou și distruge o parte a orașului Tokyo. Godzilla se luptă cu Mothra și o învinge, apoi Godzilla învinge cu ușurință armata oamenilor. Din oul lui Mothra ies însă două larve Mothra, nu una, care-l prind pe Godzilla cu spray-ul lor de mătase și-l duc departe în ocean, salvând astfel Tokyo de la distrugere. Filmul a vândut 3.510.000 de bilete în Japonia. Filmul a primit recenzii critice
Mothra vs. Godzilla () [Corola-website/Science/332123_a_333452]
-
este brun și are o linie albă pe abdomen. Aripile de sus sunt brun-închise. Adulții zboară tot anul în zona tropicelor. Au ca principală sursă de hrană nectarul de la specii variate de flori, printre care se numără specii de "Abelia". Larvele se hrănesc cu specii variate de Rubiaceae, printre care: "Genipa americana", "Alibertia edulis" și specii de "Randia". Pupele sunt negre și subțiri.
Aellopos fadus () [Corola-website/Science/332229_a_333558]
-
naturală albă, care nu se vopsește prea bine, dar este foarte rezistență și elastică. Acum este foarte rară și scumpă. Are o anvergură de 110-150 mm. Adulții zboară între lunile august și septembrie într-o singură generație (depinzând de locație). Larvele au că principala sursă de hrană specii de "Quercus", dar au fost observate și pe "Fagus sylvatica", "Castanea sativa", "Carpinus", "Roșa" și "Crataegus".
Antheraea yamamai () [Corola-website/Science/332446_a_333775]
-
peste 10 segmente. Aripile sunt înguste și lungi, picioarele lungi și subțiri, abdomenul lung, subțire și cilindric. Palpii maxilari sunt de asemenea lungi, drepți și subțiri, formați din 3-6 articole și atârnă în jos. Ochii lor sunt destul de bine dezvoltați. Larvele sunt eucefale, cu capul diferențiat, care poartă mandibule bine conformate. Nimfele sunt libere și, de regulă, foarte mobile. Larvele se dezvoltă sau în apă sau în medii umede, cuprinzând substanțe organice (în sol, mușchi de pământ etc.), sau sunt terestre
Nematocere () [Corola-website/Science/332479_a_333808]
-
sunt de asemenea lungi, drepți și subțiri, formați din 3-6 articole și atârnă în jos. Ochii lor sunt destul de bine dezvoltați. Larvele sunt eucefale, cu capul diferențiat, care poartă mandibule bine conformate. Nimfele sunt libere și, de regulă, foarte mobile. Larvele se dezvoltă sau în apă sau în medii umede, cuprinzând substanțe organice (în sol, mușchi de pământ etc.), sau sunt terestre, fitofage, uneori producătoare de gale, sau zoofage. le sunt diptere primitive, cuprinse în numeroase familii, grupate de unii autori
Nematocere () [Corola-website/Science/332479_a_333808]
-
Au antene subțiri, filiforme și picioare lungi. Ocelii prezenți. Adulții sunt crepusculari sau nocturni și trăiesc în locuri umede și umbrite, zburând în roiuri mari toamna sau chiar iarna, pe zile însorite. Multe specii sunt comune în peșteri și mine. Larvele sunt eucefale și trăiesc în vegetația putrezită, în băligarul putrezit, în ciuperci. le este o familie mică cu 150 de specii, răspândite în întreaga lume. Familia cuprinde peste 150 de specii distribuite în patru genuri, dintre care cele mai reprezentative
Trihoceride () [Corola-website/Science/332497_a_333826]
-
Azerbaijan). Subspecia "stroehlei" este endemica din Munții Troodos din Cipru. Anvergură este de 62-88 mm pentru specia "caecigena" și 40-65 mm pentru masculi și 48-90 mm pentru femelele subspeciei "stroehlei". Adulții zboară de la sfârșitul lunii septembrie până la începutul lunii noiembrie. Larvele au că principala sursă de hrană specii de "Quercus", incluzând "Quercus robur", "Quercus petrea", "Quercus pubescens", "Quercus cerris" și "Quercus ilex", dar și "Populus albă", "Populus nigra", "Fraxinus", "Pyrus" și "Prunus". "Salix" poate fi de asemenea plantă gazdă, deoarece larvele
Perisomena caecigena () [Corola-website/Science/332530_a_333859]
-
Larvele au că principala sursă de hrană specii de "Quercus", incluzând "Quercus robur", "Quercus petrea", "Quercus pubescens", "Quercus cerris" și "Quercus ilex", dar și "Populus albă", "Populus nigra", "Fraxinus", "Pyrus" și "Prunus". "Salix" poate fi de asemenea plantă gazdă, deoarece larvele au fost crescute pe "Salix caprea" în captivitate. Există următoarele subspecii:
Perisomena caecigena () [Corola-website/Science/332530_a_333859]
-
Cisticercoza este o infecție a țesuturilor provocată de dezvoltarea larvelor (cisticercilor) de tenie porcină ("Taenia solium"). În cazul persoanelor infectate, simptomele pot fi reduse sau inexistente timp de mai mulți ani, pot să se formeze chisturi solide nedureroase de 1-2 centimetri la nivelul pielii și al mușchilor, sau pot apărea
Cisticercoză () [Corola-website/Science/333922_a_335251]
-
Săracii locuitori de la nivelul solului, din Mulci, sunt pradă de vânătoare pentru bogătașii care trăiesc în Coronament. Undeva, în subteran, stă captivă o ființă extraterestră care produce carburantul-viselor, un drog care compensează efectele fatale ale Epidemiei Fuziunii (indusă tot de larva extraterestră). Tanner reușește să se infiltreze în Coronament în urma uneia dintre aceste vânători și cunoaște astfel persoane care-l pot ajuta în demersul său de a-l prinde pe Reivich. Dar, pe măsură ce trece timpul, începe să nu mai fie convins
Orașul Abisului () [Corola-website/Science/333974_a_335303]