1,986 matches
-
priceput încotro bați? Dacă nu pricepeam înseamnă că degeaba am făcut o viață umbră pământului. Vorbele nu țin de cald, Dumitre. Sau, mai pe șleau spus, vorbele nu țin loc de udătură. Mai bine fă pași încoace, Pâcule, că altfel leșin și eu de sete... Cu o căutătură hâtră Pâcu și-a scos luleaua din chimir, cu gesturi leneșe și priviri șirete, strecurate pe sub sprâncene groase și colilii. .Doar nu vrei să mă afumi în casa mea, Pâcule. Lasă, Dumitre, că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tocmai m-am aplecat să rup o margaretă care râdea cu toată fața spre mine, am simțit că nu sunt singur pe costișă. Cineva îmi călca pe urme...Nu îndrăzneam însă să întorc capul. Până la urmă, l-am întors...Să leșin și alta nu! In urma mea călca ușor, sau mai degrabă plutea, o femeie. Dar ce femeie! Fața îi era albă ca spuma laptelui, ochii ca două picături de cer, rochia părea țesută din razele soarelui, iar părul cum îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cui să mulțumesc pentru că a avut curajul să-și opereze șeful? ― Ce spui, Despi? Să-i spunem, ori ba? ― Știu și eu, tati? Tu hotărăști. ― Mami scump. Dă-te aproape de mine și așează-te aici, pe marginea patului, ca să nu leșini când vei afla cine a făcut parte din echipa operatorie. Ascultătoare, Lia s-a așezat, luându-i mâna În căușul palmelor ei. ― Te ascult, tati - l-a Îndemnat Lia. Despina s-a apropiat din spate și și-a așezat mâinile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de apoi, ori a înnebunit, l-au dus la spital, i-au făcut cine știe ce injecții și acum aiurează... În momentul în care observă cum se apropie de el un popândău uriaș, îmbrăcat în uniformă de camuflaj, cu automatul la piept, leșină... Alături de el, întinsă pe pat, Lucia îi auzi suspinele prin întuneric. Îi puse o mână pe frunte și simți cum dogorea. Alături de ei, în picioare, lângă marginea patului, Magicianul făcu o reverență până la pământ, apoi merse liniștit în debara și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
identifica acel coif, nici nu ar fi avut cum din moment ce pelicula nu exista pe atunci sau nu-i căzuse lui sub ochi o altă ecranizare, însă anii trecuseră, intrase în maturitate și avusese un șoc atunci când văzuse filmul, aproape că leșinase, se îngălbenise la față, arăta ca o lămâie îmbrăcată în sacou, cămașă și blugi decolorați, iar Lucia îl luase de mână și îl dusese pe hol, casiera de la cinematograf îi privise intrigată, era un film de succes, cum să pleci
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pânză. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc din noaptea aceea este tentativa de a naviga primprejurul masivului meu pat În cizmele cu toc, cu fustă, fără bluză și cu dese pauze de odihnă În urma epuizantului efort. Trebuie să fi leșinat din cauza anxietății, pentru că adrenalina a fost cea care m-a trezit la ora cinci și jumătate dimineața. Am sărit din pat. Nervii Îmi fuseseră Încordați la maximum toată săptămâna și-mi simțeam căpățâna pe cale să explodeze. Aveam la dispoziție exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ani de căsătorie În urma lor - Încă nu se reproduseseră. De vreo șase luni Încoace tema cu pricina ajunsese de la stadiul de obsesie familială la cel de criză notorie. Sora mea părea Îngrijorată. Kyle s-a Încruntat. Părinții păreau gata să leșine din cauza tăcerii. Tensiunea era palpabilă. Jill s-a ridicat de pe scaun, s-a dus la Kyle și s-a proțăpit pe genunchii lui. Și-a Încolăcit brațele În jurul gâtului lui, și-a apropiat obrazul de al lui și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
concediată În timp ce se afla În luna de miere. Și aflase asta absolut Întâmplător, răsfoind un exemplar al revistei Women’s Wear Daily, În Bali. Am sunat repede la numărul pe care mi-l dăduse Uri și mi-a venit să leșin când am dat de robot. — Bună, Jonathan. Sunt Andrea Sachs de la revista Runway. Sunt asistenta Mirandei Priestly și trebuie să te Întreb ceva despre cursa pe care ai făcut-o ieri. Ăă, de fapt, dacă mă gândesc bine, tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Crezi că te sun pentru că-mi face bine la sănătate? Pentru că nu pot rezista să petrec un singur weekend fără să-ți aud Împuțita aia de voce? Dar cum rămâne cu mine și cu fetele mele? Am crezut că o să leșin de furie, dar am inspirat adânc și am plonjat direct În miezul problemei. — Miranda, Îmi pare rău dacă nu e momentul cel mai potrivit, dar sun ca să mă asigur că ai primit cărțile cu Harry Potter. Am primit mesajul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asta mi-a Închis telefonul În nas, iar mâinile Îmi tremurau atât de tare Încât am scăpat celularul pe podea. Nu l-aș fi putut scăpa mai repede nici dacă mi-ar fi luat foc. Sebastian, care părea gata să leșine din cauza celor petrecute, s-a aplecat imediat, a ridicat telefonul și mi l-a Înapoiat. — S-a supărat pe noi, Andrea? Sper că nu consideră că am dezamăgit-o! Așa consideră? Chiar așa consideră? Gura i s-a strâns pungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
prins să‑mi pulseze. Nu de o durere ascuțită, doar de genul acela de durere nebuloasă și persistentă căreia nu Îi poți găsi cauza, dar care știi că o să devină tot mai intensă, tot mai intensă, până când fie reușești să leșini, fie Îți explodează căpățâna. În nebunia atâtor telefoane de peste ocean, care produseseră atâta neliniște și atâta panică, uitasem să petrec treizeci de secunde dintr‑o zi Întreagă sunându‑l pe Alex la ora la care mă rugase să‑l sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai face atâtea griji. Nu mușc. A râs, iar eu am simțit că roșesc. Iar dacă mușc, Îți promit că o să‑ți facă plăcere. După care s‑a răsucit În loc și a pornit‑o spre bar. Ca nu cumva să leșin sau să‑mi zboare gândul la ceea ce se petrecuse, am scanat vizual bezna de cavernă a localului În căutarea lui Lily. Nu intrasem decât de trei minute și ea era deja adâncită Într‑o conversație cu un tip negru Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aș fi mai mult decât doritoare să te ajut să ajungi unde vrei să ajungi, acum că ai demonstrat că Îmi ești devotată. Ar trebui să fii mândră de tine, Ahn‑drea‑ah. Tocmai când simțeam că sunt pe cale să leșin din cauza lungimii și profunzimii și conținutului discursului ei - de bucurie sau de durere, nu eram prea sigură - ea a mers Încă mai departe. Cu un gest profund necaracteristic la orice nivel pentru această femeie, ea și‑a pus o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, fața mi s-a sluțit, și am pierdut orice vlagă. 9. Am auzit glasul cuvintelor lui; și pe cînd auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leșinat cu fața la pămînt. 10. Și iată că o mînă m-a atins, și m-a așezat tremurînd pe genunchii și mîinile mele. 11. Apoi mi-a zis: "Daniele, om prea iubit și scump, fii cu luare aminte la cuvintele, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
fost foarte tentat de corporalitatea ei; mi-am apropiat buzele, o greață m-a lovit brusc, am Înfipt dinții, am... „aaaaa“, un urlet, un răcnet de fiară. Da, fiara se aciuase chiar În brațele mele. Era Luminița D., care a leșinat, săraca. (miezul nopții) Avem de discutat poemul dramatic Cain de Byron. Pentru a mă pune În temă, recitesc din Genesa episodul „Cain și Abel“. Iată-l: 1. Adam s-a Împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas Însărcinată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Această stranie concupiscență În atingere cu apa am simțit-o și la mare; exista riscul să pierd controlul și să uit să mai ies la suprafață. Când țâșneam aproape sufocat, Înotam până pe plaja de nisip de pe insulă și acolo cădeam leșinat de efort și de acea plăcere a simțurilor fără sens. După ce soarele Îmi Înfigea mii de ace În epidermă, intram În apă și, Înotând contra curentului, treceam din nou pe malul unde ne erau hainele, ne Îmbrăcam și plecam. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de un impuls necunoscut și, pentru moment, am pierdut controlul situației; puteam să alunec: ceva rece (și pur, ai spune tu) urca În mine, se strecura material prin contactul cu sânul, se Împrăștia În sânge, În oase; mă Înmuia, mă leșina ca Într-o plăcere irepetabilă (era să strig de amintirea acelei clipe când noi doi Împreună, În acea duminică dimineața, ne-am Întâlnit corporal); puteam să alunec: bluza sfâșiată, piatra, sânul aderând amoros la stânca muntelui dur; nu-mi trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
țăranii ce-l ținuseră și se aruncă la fiul său: ― Dragul tatii, dragul tatii... Of, tîlharii! Chirilă Păun coborî cu Nicolae în curte, iar ceilalți îi urmară, lărmăluind în neștire. Platamonu însă se dezmetici brusc, chemă pe nevastă-sa, care leșinase de câteva ori de groază, îi spuse că trebuie să plece imediat cel puțin la Costești, la un medic, altfel se prăpădește băiatul. Pe urmă, cu o sforțare desperată, ridică pe Aristide de jos, îl luă în brațe ca pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spate, încât cei care o loviseră crezură că strigătul e de durere și se simțiră încurajați să continue. Avu, pentru o clipă, imaginea uciderii pruncilor din tabloul lui Bruegel. Întotdeauna rămâne cineva care scapă, fu ultimul ei gând înainte de a leșina. — Da’ ce zic io, dacă mă mai cunoașteți... spuse bărbatul, continuând să-și privească palma goală și străduindu-se să iasă din vedenia lui. N-aveați de unde să mă cunoașteți, doar am venit din spate. Și din spate am și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dar n-avea cum. Și nici ei nu așteptau vreo lămurire, de vreme ce loviturile lor făceau ca lucrurile să fie din cale-afară de limpezi, iar gemetele ei nu izbuteau decât să le încuviințeze. „Gata, c-o omori !“, mai auzise, înainte de a leșina. Probabil crezuseră că îndemnul de a opri loviturile venise prea târziu, căci, văzând-o astfel, o traseră de brațe până la fântâna arteziană din apropiere, în care doar o pojghiță băltită pe fund, din ploile mai vechi, amintea de rosturile ei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
glas. „Pe asta care a înviat o duceți la secție, s-o trezească de-a binelea. Și ălălalt, nu mai trebuie să vă spun cine e, îl duceți la morgă. Să-i facă formele imediat, să scrie ce-or ști.“ Leșinase din nou, probabil, căci se trezi abia în mașină. Ambulanța se hurducase peste niște gropi și atunci blondul aruncat pe targă, cu brațele așezate în formă de cruce, gemu. Se auzi o înjurătură și Rada văzu bastonul ridicat, gata să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-mi tremure. Ca să-mi abat atenția în altă parte, mă holbez la operele de artă care înconjoară cadrul ușii. O caligrafie în aur pe plăci negre de lemn redă patru ideograme gigantice: nor, absorbție, stea și glorie. Fata care a leșinat se întoarce. Arată la fel de palidă ca o păpușă de hârtie. — Majestatea Sa Împăratul și Majestatea Sa Împărăteasa! anunță eunucul-șef Shim când intră. Mult noroc, fetelor! Cu Nuharoo în frunte și cu mine închizând șirul suntem toate șapte îndrumate printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în Sala Pedepsei, unde am văzut pentru prima dată faimoasa frumusețe a doamnei Fei. A fost concubina favorită a împăratului Tao Kuang, dar acum trăiește într-un borcan. Când am văzut că doamna Fei nu are membre, aproape că am leșinat. „Doamna Fei a fost prinsă pastrându-l pe împărat doar pentru sine, și nu a păcălit pe nimeni decât pe ea însăși“, a zis Marea Împărăteasă cu răceală. Singurul motiv pentru care doamna Fei e ținută în viață e de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
numele împăraților. Sunt pe cale să îmi pierd cunoștința, însă îl zăresc pe An-te-hai. Se repede spre mine și mă ajută să mă ridic. Îmi pare rău, doamnă. N-am știut că acest călugăr o să tot citească până când victima sa va leșina. Am crezut că frații mei au glumit când mi-au povestit despre el. — Acum putem pleca? — Mă tem că nu, doamnă. Fapta cea bună nu va fi înregistrată decât dacă e îndeplinită așa cum trebuie. Nu voi supraviețui! — Nu vă faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe moarte intră în faza de meditție. Mă rog ca Majestatea Sa să-l cheme pe Tung Chih. Dacă nici singurul său fiu nu îi ocupă ultimele gânduri, atunci la ce ar putea medita? Miniștrii încep să plângă. Câțiva bătrâni leșină în curte și eunucii vin cu scaune să-i scoată afară. Mă duc spre patul lui Hsien Feng, trăgându-l pe Tung Chih cu mine. Nimeni nu are voie să tulbure spiritele! îmi blochează eunucul-șef Shim calea. La semnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]