3,457 matches
-
vorbește și că avem un copil care îi la școală? Cum s-a simți el când vreun neisprăvit i-ar zice căăă...?” ― Păi, numai o dată am făcut eu asta? Da’ cred că știi tu cum se spune: răul din născare leac n-are. ― Și ce crezi tu că ar fi de făcut? ― Întreabă-mă, să te-ntreb. Ce pot să mai fac acuma, după atâția ani? Ce ar zice lumea săăă... ― N-ar spune nimic. Ar zice: „Brava! Uite că până la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
din pahare parcå tremura de atâta liniște. Era iarnå. Un ger puternic îmbråcase våzduhul cu cristale infime de gheațå iar respirația påmântului era o ceațå sclipitoare zvârcolitå când și când, pe stråzi, de metalice creaturi gråbite, zgomotoase, supuse dorințelor fårå leac ale celor ce se visau ființe atotståpânitoare. Lumini multicolore, jucåușe, se propagau în jeturi difuze peste existența sinteticå a nopții. Falsă sårbåtoare a pragului dintre ani își tråia ultimele amintiri. 2006, 3006, 4006, ... , Cât de importantå poate fi o astfel
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
prea aproape de Moldova, doctore. Ajută-ne să ajungem În munții Balcani. - N-am cum! - Vei găsi o modalitate, odată ce ne vei Însoți! - Vă voi Însoți? Eu?! - Da. Și chiar acum. Ai o jumătate de ceas să-ți pregătești trusa și leacurile. - Dar nu aveți aprobarea șefului garnizoanei, Ahmed Pașa! - Șeful garnizoanei se va Înclina În fața acestui semn, spuse Ali arâtând pe partea dreaptă a platoșei semnul șarpelui și săgeții. Doctorul rămase Încremenit. Alah Îl trimitea, În toiul iernii, alături de cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
putea fi Începutul sfârșitului. Dar imediat după discuția cu medicul, Amir scosese un alt mesaj de la Marele Maestru al Cuceritorilor. Un mesaj pe care Îl considerase inutil, și care nu era construit din cuvinte, ci din substanțe. Două pungi cu leacuri sub formă de praf, una albă, alta cenușie. Deși medicul clătinase negativ din cap, Angelo aprobase experimentul, iar Erina Îi dăduse să bea un amestec din praful alb și lapte, apoi din praful cenușiu și apă de izvor. La Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe sultan Într-o criză pe care n-o mai avusese niciodată. Stătuse Închis În odăile sale vreme de trei săptămâni, nu mâncase aproape nimic, iar medicii fuseseră convinși că sufletul luminăției sale e atât de greu Încercat Încât nici un leac n-ar mai putea ajuta. Istanbulul Își pierduse strălucirea. Înalții dregători nu mai Îndrăzneau să se arate stăpânului lumii. Sosirea rămășițelor armatei Învinse În Moldova fusese privită cu spaimă. Toată lumea se aștepta ca războinicii și, mai ales, comandanții, În frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
părți ale trupului Începuseră să se vindece, dar altele nu. Brațul drept nu voia Încă să se miște, cum nu voia nici piciorul drept. Nici mersul și nici călăria nu erau deocamdată cu putință. Dar respirația redevenise normală, semn că leacurile ajutaseră la refacerea plămânilor. Cea mai mare Îngrijorare a Erinei erau, Însă, ochii. Vederea căpitanului slăbise Într-atât Încât nu deslușea decât figurile sau obiectele aflate la mai puțin de zece pași. Tot ce era mai departe se pierdea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
figurile sau obiectele aflate la mai puțin de zece pași. Tot ce era mai departe se pierdea Într-o ceață care Împingea realitatea În nesiguranța spaimelor și În nesfârșitul joc al iluziilor. Iar pentru această boală medicii măriei sale nu găsiseră leac, cum nu găsise nici doctorul venețian. Mitruț Îndrăzni, totuși, să deschidă ușa larg, căci auzise dinăuntru un zgomot de obiecte căzute pe podea. Îl văzu pe căpitan În dreptul ferestrei, privind, parcă trist, Într-o depărtare pe care n-o putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
schimba. . . Ce? Ceea ce fusese. Adică ceea ce era iremediabil. Aci era punctul dureros și grav al tragediei. Când omul dă cu fruntea de imposibil, lupta e grozavă, tocmai pentru că e zadarnică. Gândurile se ciocnesc mereu de un fapt petrecut, deci fără de leac; voința stă încordată spre ceea ce s-a consumat și care e în afară de puterile voinței. Proces interior precis și oribil, ca gestul unui om care s-ar lovi cu capul de un zid de piatră, pentru a sparge piatra zidului. Lenora
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
palma destinului amar iar Marea este gigantica lacrimă de suspine și speranțe ce apar și dispar în harta din Cartea Iubirii cu număr impar! Cartea Vieții Bătrânul mag citește-n Cartea Vieții, Destinul umanității prin veacuri. O visterie doldora de leacuri, Un loc vrăjit în care-s închiși bieții Magi ai cuvântului ... un Rai făr'de porți în Cartea Sorții. Răsfoiești șapte file din carte. Speri ca visuri înalte să te poarte Pe un lujer ce rodește Sămânța Iubirii celeste. Să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
locul unde erau. 18. În timp ce păstorii tăi dorm, împărate al Asiriei, și vitejii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit pe munți, și nimeni nu-l mai strînge. 19. Rana ta nu se alină prin nimic, rana ta este fără leac! Toți cei ce vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela, pe care să nu-l fi atins răutatea ta?
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
idolii: căci din plăți de curvă i-a adunat, și în plăți de curvă se vor preface... 8. De aceea plîng, mă bocesc, umblu desculț și gol, strig ca șacalul, și gem ca struțul. 9. Căci rana ei este fără leac; se întinde pînă la Iuda, pătrunde pînă la poarta poporului meu, pînă la Ierusalim. 10. Nu spuneți lucrul acesta în Gat, nu plîngeți în Aco; tăvăliți-vă în țărînă la Bet-Leafra. 11. Treci, locuitoare din Safir, cu rușinea descoperită; locuitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
acrobați și jongleri care execută trucuri cu urși și maimuțe, rapsozi cu măști, peruci și costume fanteziste care spun povești străvechi. Meșteșugarii de mobilă au mâinile ocupate. Scenele sunt ca desprinse din opera chineză clasică. Cei care se ocupă cu leacurile din plante își expun ciupercile mari, negre și uscate, pe tarabe. Un acupunctor înfige ace în capul unui pacient, făcându-l să semene cu un porc spinos. Alții repară vase din porțelan cu fisuri mici, opera lor fiind la fel de fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mutăm. Mama și-a luat o slujbă ca menajeră, dar a fost dată afară a doua zi pentru că s-a îmbolnăvit. Trebuie să se sprijine de pat ca să se ridice, iar respirația ei e greoaie. Rong, sora mea, îi fierbe leacuri din plante. Pe lângă frunzele amare, doctorul i-a prescris coconi de viermi de mătase. Mirosul îngrozitor mi-a intrat în haine și păr. Kuei Hsiang, fratele meu, a tot fost trimis să împrumute bani de la vecini. După o vreme, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la mâna lui, care e dincoace de perdea. E așezată pe încheietura mâinii mele, pe care degetul său arătător și cel mijlociu o apasă ușor. Este o mână cu aspect delicat și cu degete uimitor de lungi, mirosind vag a leacuri din ierburi medicinale. Pentru că nici un bărbat nu are voie să vadă femeile din Orașul Interzis, medicul imperial își bazează diagnosticul pe pulsul pacientei. Mă întreb ce poate oare să examineze, când perdeaua îi blochează privirea; și totuși, numai pulsul i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Doamne, frumos era pe atunci, căci și părinții, și frații, și surorile îmi erau sănătoși, și casa ni era îndestulată, și copiii și copilele megieșilor erau de‐a pururea în petrecere cu noi, și toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea! și eu eram vesel ca vremea cea bună și șturlubatic și copilăros ca vântul în turburarea sa. și mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Minerva, București, 1979. APOLOG Mickiewicz spune că un om, Văzându‐și mama‐ n nesimțire, Mâhnit adânc de‐acel simptom, Chemă pe doctori cu grăbire - Consult făcură între ei Dar nu căzură la‐nvoire. Mult lăudații semizei Se tot certau pe leacuri multe La capul jalnicei femei ... Curgeau și vorbe și insulte, Zâmbiri amare fără spor, și alte lucruri zise culte ... Dar omul nostru din popor Privi icoana minunată și le grăi ca din topor și mi‐i luă la goană‐ ndată
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
informații despre tot ceea ce se petrece pe mapamond, dar nimeni nu mai vorbește despre Saddam Hussein, omul căruia nu-i ajungea întreaga lume, cu sadismul său de dictator, ca și Ceaușescu. Când boala puterii discreționare se urcă în capul unora, leacul le vine de la supușii asupriți, care abia așteaptă să scape de tirani și să-și recapete libertatea. Nu cred că dispariția dictatorului irakian va aduce și liniștea dorită, sau mai mult se vor agita și sfâșia între ei. Remarc splendide
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cine știe ce ochi focoși de căprioară cocoțată colo între pernele butcii cu un cârd de pierde-vară în jurul ei pot să-mi ație calea? Nu știi vorba? Ochii văd... inima cere... --Dacă n-aș ști sigur că șăguiești, ți-aș găsi repede leacul! - mi-a arătat el durda râzând. O fărâmă de nour iscată de cine știe unde a acoperit soarele, iar umbra se târa ca o părere peste marginea pădurii. Am privit spre soare. Când mi-am coborât ochii către locul unde ședea “lotrul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
s-o luăm din loc, că ne apucă chindia pe iaz... Bătrânul mergea cu pasul obișnuit. Eu încercam să țin cadența. Încercam doar, pentru că nu reușeam deloc și asta fiindcă el ici se oprea să-mi arate cine știe ce buruiană de leac, colo se apleca să mângâie o floare gingașă, dincolo culegea câteva fire de cimbrișor, schimbând mereu pasul... Astăzi ne-om ospăta cu niște ciuperci gata pregătite. Așa că nu-i nevoie să aștepți până fac de mâncare. Mâine, cu ajutorul lui Dumnezeu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cravate trenuri conserve sutiene tunuri cărți, competiția inventivă a zădărniciei. — O, ooo, Ina!... de zece ani nu te-am văzut. Domnul o bătuse, ușor, pe umăr. Irina răsfoia, la un stand de cărți, în stradă, un ghid al plantelor medicinale. Leacuri vechi, semințe și ierburi. Bărbatul era înalt, spân, palid. Buze groase, nas mare, chelie în creștere, ochelari. Costum cacao, cravată cafea, față albă, de lapte. Parcă nu purtai ochelari... îngână, zăpăcită. Ștefan Olaru, inginerul. Sef de promoție. Ambițiosul care luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nevăzute ajunseseră deja și aici, în patul plăcerii ilicite. Irina se aplecase peste marginea joasă a patului, să ia pachetul de țigări. Aprinse țigara, își aranjă perna de copil, sub cap. Degetele subțiri, străvezii strângeau țigara până la flacără. — Își găsise leacul, viciul, fixația, așa spunea tovarășul Popescu. Gata să se lase tiranizat dacă asta m-ar distra. Tiran el însuși, instabil, posesiv. Nu-mi punea la picioare decât... nimic. Adică, eventual: instituția subordonată. Micul său regat în republica nenumăratelor regate, mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Deci el supraveghea atunci porțiile acelea de înfometare. Și avea grijă să le vămuiască. Să poată el și alți câțiva supraviețui... Scosese mâinile de sub cearșaf. Le întinsese, paralel, ca o relaxare. Mâini mici, palide, puerile. Insomnia unei nopți bolnave, implorând leacul. Privirea verde, adâncindu-se, flămândă, tot mai întunecată, implorând leacul. Cearșaful se încreți, ca și gura îndurerată, uscată de așteptare. Ghemul de pânză fu zvârlit, înlănțuirea gemu, dăruire și plâns. Într-un târziu, noaptea își regăsi vocea. Arsă, tulbure. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
grijă să le vămuiască. Să poată el și alți câțiva supraviețui... Scosese mâinile de sub cearșaf. Le întinsese, paralel, ca o relaxare. Mâini mici, palide, puerile. Insomnia unei nopți bolnave, implorând leacul. Privirea verde, adâncindu-se, flămândă, tot mai întunecată, implorând leacul. Cearșaful se încreți, ca și gura îndurerată, uscată de așteptare. Ghemul de pânză fu zvârlit, înlănțuirea gemu, dăruire și plâns. Într-un târziu, noaptea își regăsi vocea. Arsă, tulbure. E un exemplar instruit precoce în strategii sordide, acest semen al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fără chef, ca de obicei, ca totdeauna, oricând nicicând. Plictis piruete pandalii, nu? Iată primul: electricianul căzut de pe stâlp. Buze mici, ochii roșii, frunte galbenă, hașurată. Maiou de marinar. Degete groase, uriașe, vinete. Vânătorul de lipitori. Așa le spunea, lipitori. Leac vechi, circulația sângelui. Le culegea de pe stradă, din parcuri, cinematografe, muzee, ștranduri, de oriunde. Le amețea cu politețuri și schimbătorul de viteze al marelui său TAUNUS. Apoi, brusc, ca în fața unui semafor neașteptat, frâna. Privirea ochi în ochi. Fără avertizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
astea-s pastilele verzi pentru somn și astealalte sunt pentru tremurătură și alelalte sunt pentru vise și alelalte pentru morți, lasă că știu eu, Rock Rock Rock again, se zguduie farfuriile și furculițele și cratița și borcanele și masa cu leacuri mirodenii siropuri pentru suferința cea mare, mare cât grădina lui Dumnezeu Nebunul, c-așa mi-a fost dat mie, puiule, să n-am liniște decât aici, la bunătatea lui don’ doctor, că tare-i cumsecade. Nu se aude nimic, nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]