8,145 matches
-
liceul la Alba Iulia. Licențiat al Universității din București, Facultatea de Limba și Literatura Română (1964), își ia doctoratul în filologie la aceeași universitate (1995). Predă în învățământul preuniversitar din Constanța până în 1994, când ocupă prin concurs un post de lector la Facultatea de Litere a Universității „Ovidius”, unde e promovat conferențiar, apoi profesor, fiind ales șef al Catedrei de filologie română și filosofie (1998). Debutează în presa literară constănțeană în 1958, cea mai importantă activitate publicistică a lui R. fiind
ROTUND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289391_a_290720]
-
englezi, turci sunt prezenți alături de figuri de fundal. Fiecare personaj oferă un mic nucleu narativ, un portret sau e caracterizat printr-o remarcă memorabilă, iar autenticitatea jurnalului face ca istoria războiului să fie un spațiu de tensiune și emoție, transmise lectorului ca într-un roman. Ion Antonescu are crize de plâns nervos; Ferdinand, Întregitorul, vizitând răniții dintr-un spital militar, se comportă atât de timid, încât nu știe ce să le spună soldaților; autorul însuși rememorează cum, copleșit de cele mai
ROSETTI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289379_a_290708]
-
populară, tipărită în anul următor. Cooptat în 1953 la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie de la Universitatea din București, trece prin toate gradele didactice până la cel de profesor; se pensionează în 2001. Între 1968 și 1971 predă ca lector la Facultatea de Litere a Universității din Lyon și la sucursala acesteia din Saint-Étienne (Franța), iar după 1995 este profesor la instituții de învățământ particular: Universitatea „Spiru Haret”, Colegiul de Birotică, unde predă un curs de stilistică birotică, Institutul de
ROTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289386_a_290715]
-
32; Elena Tacciu, Virtuțile umorului, ST, 1982, 6; Virgil Nistor, „Audiență în cer”, ST, 1984, 3; Mircea Constantinescu, „Audiență în cer”, RL, 1984, 19; Laurențiu Cerneț, Un moralist bonom, O, 1984, 41; Mircea Ghițulescu, „Luna de pe cer”, ST, 1986, 8; Lector, „Cercul virtuos”, RL, 1987, 52; Popa, Ist. lit., I, 382, II, 965. C.Dt.
SALEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289448_a_290777]
-
la Slatina, dar în urma reformei învățământului trece la o școală generală (1948-1950), apoi frecventează liceul din Slatina (1950-1954). Licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București în 1959, este angajat preparator la Catedra de literatură română, devine asistent (1960), lector (1969) și conferențiar (1992). Debutează cu o recenzie, în „Luceafărul” din 1960. În 1973 obține titlul de doctor în filologie cu o teză despre publicistica lui B. P. Hasdeu, care va deveni prima sa carte, apărută în 1974. Colaborează la
SANDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289466_a_290795]
-
București va absolvi Liceul „Aurel Vlaicu” și Facultatea de Filologie (1960), unde va fi numit asistent la Catedra de limba română. În 1974 obține, la Universitatea din Iași, titlul de doctor în filologie cu teza Otilia Cazimir. În 1965 devine lector de limba și literatura română la Universitatea din Pekin și, în 1967, la Universitatea Jagellonă din Cracovia. A debutat cu o poezie în „Gazeta literară” din 1958, iar prima carte, monografia Veronica Micle, îi apare în 1972. Mai colaborează la
SANDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]
-
un «profesor doctor» până să presupună că acel curs nu se va mai ține” (p. 283). (La noi și în alte țări funcționează povestea cu „sfertul academic”, dar studenții știu că se fac diferențe în așteptare și aici între asistenți, lectori și profesori.) Cunoaștem apoi foarte bine cum, pentru a-și marca importanța, multe persoane întârzie deliberat la diferite petreceri sau ceremonii publice. Utilizarea timpului ca simbol în viața de zi cu zi este preluată și în prezentările mediatice. Prin diverse
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
trei numere, dintre care ultimul nu s-a păstrat). Caton Theodorian este redactorul publicației, iar Petru Vulcan se ocupă de chestiunile administrative. L. trebuia să reprezinte gruparea tinerilor intelectuali craioveni, poeți, publiciști, profesori, așa cum se anunță și în Cuvântul către lectori din primul număr, și totodată să devină organul literar reprezentativ al Craiovei. Redactorii se arată deciși să lupte împotriva „exclusivismului literar”, dar noțiunea de exclusivism e destul de vagă. Oricum, ei se angajează să nu încurajeze tendințele de grup sau un
LUMINA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287903_a_289232]
-
Galați), traducător, eseist și poet. L., care a primit la naștere prenumele Raymond, este fiul Esterei (n. Vigder) și al lui Josef Lupan, funcționar. Licențiat al Facultății de Litere și Filosofie din cadrul Universității din București, lucrează ca redactor la „Contemporanul”, lector la Catedra de limba și literatura engleză a Universității din București, redactor-șef la Redacția publicațiilor pentru străinătate și la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, șef de secție la Uniunea Scriitorilor (1959-1983). A predat la Universitatea din Hull
LUPAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287927_a_289256]
-
experimentator și a unui alt adult complice ne trimite cu gândul la două metode aparent opuse: expunerea cu oponent și focus-group-ul. Expunerea cu oponent presupune utilizarea în cadrul activității și a unui alt cadru didactic sau student cu care, în prealabil, lectorul a stabilit anumite momente în cursul lecției când acest colaborator amestecat printre participanți trebuie să anime expunerea cu întrebări, comentarii și contraziceri. Aceste momente sunt bine alese de lector atunci când sunt probleme mai importante, și deci atenția auditorului trebuie să
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
a unui alt cadru didactic sau student cu care, în prealabil, lectorul a stabilit anumite momente în cursul lecției când acest colaborator amestecat printre participanți trebuie să anime expunerea cu întrebări, comentarii și contraziceri. Aceste momente sunt bine alese de lector atunci când sunt probleme mai importante, și deci atenția auditorului trebuie să fie maximă. Eficiența acestei metode privește, desigur, un element de contagiune și de demultiplicare în grup a divergenței/perturbării propuse nu de lector, ci chiar de unul dintre membrii
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Aceste momente sunt bine alese de lector atunci când sunt probleme mai importante, și deci atenția auditorului trebuie să fie maximă. Eficiența acestei metode privește, desigur, un element de contagiune și de demultiplicare în grup a divergenței/perturbării propuse nu de lector, ci chiar de unul dintre membrii grupului. În ceea ce privește corelația cu focus-group-ul, vom vedea că, în cazul acestei tehnici, un membru al grupului era desemnat să intervină cu critici/controverse la adresa problematicii în discuție atunci când părea că discuția a fost epuizată
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Universității din Timișoara, secția franceză-engleză (1974-1978); ulterior obține, la aceeași universitate, licența în limba și literatura română. Între 1978 și 1999 lucrează ca profesor la Școala Generală Nr. 4 și la Liceul „Joseph Haltrich” din Sighișoara. Din 2000 funcționează ca lector la Facultatea de Științe și Litere a Universității „Petru Maior” din Târgu Mureș, unde predă teoria literaturii, literatură comparată și hermeneutică. Își susține doctoratul în 2003, la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, cu teza Ion Heliade Rădulescu. Ontologie și poetică. Debutează
STEFANESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289906_a_291235]
-
din București) continuă firul întâmplărilor narate în Băiat de București, cu unele reminiscențe autobiografice. Dacă anterior fusese investigat universul mirific al copilăriei, acum e urmărită adolescența. Obiceiuri brașovene, întâmplări și întrebări iscate de vârsta protagonistului ar fi putut suscita interesul lectorului dacă prozatorul nu le-ar fi înscris într-o exagerată tentă didacticistă. Ș. este și autorul a două piese de teatru nereușite: Cinstea noastră cea de toate zilele (1958) și Camera fierbinte (1962). SCRIERI: Bobocica, București, 1949; Soare de august
STEFANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
august 1944 până în 1945, la postul de radio Donau, organ al așa-zisului „guvern național de la Viena”, prezidat de Horia Sima. În România va fi judecat și condamnat în contumacie la închisoare pe viață și dat în urmărire pe țară. Lector de limba și literatura română la Universitatea din Freiburg im Breisgau (1946-1948), își continuă studiile de filosofie cu Max Müller, succesorul lui Martin Heiddeger. Strămutat în 1948 la Paris, se va număra printre fondatorii Centrului Român de Cercetări, spre a
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
Slavici” din Panciu, iar între 1952 și 1957 este student al Facultății de Filologie „Al. I. Cuza” din Iași. Redactor la Studioul de Radio Iași (1956-1962), cursant la Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu” (1962-1964), activist de partid (1964-1966), devine lector la Conservatorul din același oraș (1964-1966), unde predă estetică. Este redactor-șef adjunct la „Cronica” (1966-1970), redactor-șef la „Convorbiri literare”(1972-1976), director-adjunct (1979-1982) și director (1982-1999) al Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași. Debutează în 1964, cu o
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, absolvită în 1970. Între timp funcționează în județul Vrancea, unde e învățătoare, profesoară suplinitoare, instructor metodist, iar după terminarea facultății intră redactor la editurile Litera (1970-1984), Ion Creangă (1984-1987), lector la Centrala Editorială (1987-1989) și la Editura Minerva (1989-1992). Ulterior lucrează ca expert guvernamental (1992-1993) și ca redactor de rubrică la ziarul „Mesagerul economic”, săptămânal al Camerei de Comerț și Industrie a României. Debutează cu poezie în „Luceafărul” (1964), iar
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
În 1964 își începe și cariera universitară la Facultatea de Limbi Străine, Catedră de limbă și literatura engleză. Două decenii, din ianuarie 1968 până în septembrie 1987, când pleacă definitiv din țară și se stabilește în Statele Unite ale Americii, va fi lector, ținând cursuri despre literatura victoriana, românul englezesc și american din secolul al XVIII-lea până în zilele noastre, poezia engleză modernă, teoria și critica literară de limbă engleză în secolul al XX-lea. În 1990 obține titlul de master în literatura
STOENESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289940_a_291269]
-
Cornell University din Ithaca (statul New York), ulterior devenind tot aici doctorand al profesorului Dominick LaCapra. Teza de doctorat, Modernitatea târzie și exilul lui Ovidiu. (Con)texte ale receptării, o va susține în 1996. În cadrul programului de doctorat și apoi ca lector, preda cursurile Aspecte ale simbolismului și modernismului în poezia europeană, Biblia și autorii antici ș.a. În 1995 devine cetățean american. Debutează în 1966, cu studiul Exercițiul esențial: Wallace Stevens și George Enescu, în „Secolul 20”, revista la care, până la plecarea
STOENESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289940_a_291269]
-
în Evul Mediu. Totodată, împreună cu călugărul Epifanie, Cassiodor a compus Istoria Bisericii, divizată în trei părți (Historia ecclesiastica tripartita), bazată pe Istoria Bisericii a lui Socrate, Sozomen și Teodoret (cf. pp. 000 și urm.), ca și cea scrisă de Teodoret lectorul chiar în acei ani. Totuși, Cassiodor a modificat planul lucrării în curs de elaborare: la început, ar fi vrut doar să traducă în latină compilația lui Teodoret lectorul, însă ulterior l-a însărcinat pe Epifanie să traducă operele celor trei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Teodoret (cf. pp. 000 și urm.), ca și cea scrisă de Teodoret lectorul chiar în acei ani. Totuși, Cassiodor a modificat planul lucrării în curs de elaborare: la început, ar fi vrut doar să traducă în latină compilația lui Teodoret lectorul, însă ulterior l-a însărcinat pe Epifanie să traducă operele celor trei istorici și a făcut el însuși o compilație pe baza materialului pus la dispoziție de Epifanie. A rezultat o operă în douăsprezece cărți care, în ciuda lacunelor și a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Gruyter, Berlin, 1964 (ed. critică a Antilogiei în greacă; pentru scrisori, reproducerea ed. lui E. Schwartz în ACO I, 4). 7. Proclus de Constantinopol Informațiile cele mai credibile privitoare la viața lui le avem de la Socrate (Istoria Bisericii VII, 41). Lector la Constantinopol, pasionat de studii de retorică, a devenit secretar al episcopului Atticus, care l-a hirotonit diacon și apoi preot. La moartea lui Atticus, în 425, Proclus a candidat pentru episcopat, dar cel ales a fost Sysinnius; acesta, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o epistolă emanată de o synodos endêmousa, condusă de el în 459 și la care au participat 81 de epsicopi, dovedește preocuparea sa pentru combaterea simoniei; o modalitate de a stopa decadența clerului este și refuzul său, atestat de Teodor Lectorul (Istoria Bisericii I, 15), de a-i hirotoni pe cei care nu știu pe de rost Psalmii. în aceeași perioadă, în contextul confruntărilor izbucnite la Alexandria după uciderea patriarhului Proterios (28 martie 457), Ghenadie a intervenit pe lîngă împăratul Leon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un anume Auxențiu, care fusese o vreme gardă de corp la curtea imperială, apoi se dedicase vieții ascetice și trăia la marginea capitalei; lîngă coliba lui, creștinii se adunau și cîntau imnuri. în același timp, apare obiceiul, atestat de Teodor Lectorul (Istoria Bisericii PG 86, 1, 173 și urm.), de a scrie „tropare”, și acestei activități i s-au dedicat, în afară de Auxențiu, doi dintre prietenii săi, Antim și Timocle. Primul era ortodox, iar cel de-al doilea, monofizit. Prin termenul troparion
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Cristos. Limba folosită de Roman nu mai este cea doctă a poeziei lui Grigorie și Nonnos, după cum a rezultat deja din ceea ce am spus la începutul acestor considerații despre poezia imnică și liturgică; el nu scrie pentru cercurile de lectori culți și rafinați cărora li se adresau contemporanii săi Agathias și Procopius. Roman scrie într-o limbă apropiată de cea populară, o limbă asemănătoare cu aceea a scriitorilor creștini de la începuturile epocii bizantine. O problemă care solicită încă atenția specialiștilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]