3,106 matches
-
sens larg, spre societatea civilă: partidele politice sunt ințelese ca instituții publice care canalizează cererea politică ce vine din partea societății, ghidând-o sau chiar controlând-o. Prin urmare, cele două dimensiuni principale ale procesului sunt, legitimarea și ancorarea. 2. Legitimarea Legitimarea este procesul prin care se dezvolta legitimitatea, adică un set de atitudini pozitive față de instituțiile democratice care sunt considerate cele mai adecvate pentru a guverna țara32. Cu alte cuvinte, este atinsă legitimitatea atunci când, în rândul cetățenilor, este răspândită convingerea că
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ale acestui concept problematic. Cu toate acestea, definiția adoptată aici pare cea mai convingătoare, în afara faptului ca este împărtășită de numeroși autori ca, de pildă, Linz, Lipset (1959) Almond și Verba (1963), care, studiind democratizarea centrată pe elite, recunosc importanța legitimării (v. Higley și Gunther, 1992). Cu toate acestea, unii autori subliniază capcanele teoretice și empirice generate de acest concept, chiar dacă, în cele din urmă, nu se pot evita referințe legate de anumite aspecte ale acestuia. Schmitter, de exemplu, se referă
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
primul autor se referă la "consensul organizat" (Przeworski, 1986: 53), iar al doilea la "construirea acordului democratic", ca formă de consens, obediență și sprijin (Di Palma, 1990: 145). Prin urmare, sunt mulți autori care recunosc rolul și semnificația legitimității și legitimării. Cu toate acestea, în spatele acestei unanimități substanțiale se ascund diverse probleme. De fapt, legând consolidarea de legitimare, putem configura o tautologie (instituțiile democratice se consolidează pentru că cetățenii le consideră pozitive) care lasă întrebări deschise. Mai mult decât atât, chiar dacă definiția
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ca formă de consens, obediență și sprijin (Di Palma, 1990: 145). Prin urmare, sunt mulți autori care recunosc rolul și semnificația legitimității și legitimării. Cu toate acestea, în spatele acestei unanimități substanțiale se ascund diverse probleme. De fapt, legând consolidarea de legitimare, putem configura o tautologie (instituțiile democratice se consolidează pentru că cetățenii le consideră pozitive) care lasă întrebări deschise. Mai mult decât atât, chiar dacă definiția legitimității adoptate aici este acceptabilă și utilă, ar fi oportun să se ia în considerare și o
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de violență și revoltă, chiar la nivelul maselor. În realitate, însă, aspectul empiric esențial este interacțiunea dintre consens și legitimitate: în termeni de consolidare este mai importantă atingerea unui consens - și nu reacțiile negative la nivelul maselor - și legitimitatea (sau legitimarea) la nivel de elite. Exprimarea legitimității și a sprijinului este concentrată substanțial la nivelul liderilor de partid care își dezvăluie preferințele prin declarații publice, prin conduita lor în parlament și pe alte arene politice. Liderii pot exprima, evident, și nelegitimitate
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
politice. Liderii pot exprima, evident, și nelegitimitate, găsind uneori "armonie" în protestele de masă. În acest sens, un grup sau un partid ostil regimului, format în timpul instaurării și stabilizându-se în perioada următoare, devine un actor major în procesul de legitimare. Un actor de acest tip ar putea avea, pentru o lungă perioadă de timp, un comportament ostil față de regim, schimbându-l, foarte încet, în decursul deceniilor următoare. Exemple de acest gen sunt reprezentate de schimbările foarte lente în partidele de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
stângă sau dreaptă din Italia și Portugalia, mulți ani după instaurarea democratică 34. O altă problemă trebuie menționată. Chiar și având în vedere ambiguitățile referitoare la colectarea de date empirice, ar trebui să se facă distincție între un proces de legitimare a democrației latu sensu și un proces care se referă la un regim democratic specific. Această distincție este esențială pentru analiza tranziției de la un regim democratic la altul și poate fi urmărită prin analiza empirică a expresiilor de protest sau
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sau chiar de conformitate cu normele instaurate, nu pot fi identificate empiric cu ușurință, deoarece acestea se ascund și se confundă cu alienarea și cinismul 35. Un alt aspect este cel legat de sincronizare (timing), adică de momentul în care legitimarea își face apariția și începe să "crească". În ceea ce privește masele, atitudinile populare pozitive au început să se dezvolte în urma introducerii noilor regimuri democratice. În stadiile incipiente ale democratizării nu este de așteptat ca astfel de atitudini favorabile și comportamentele asociate lor
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ocazii (Morlino, 1998) subliniază utilitatea folosirii atât a datelor calitative, cât și a celor cantitative, pentru a monitoriza diseminarea atitudinilor și a comportamentelor legate de legitimitate și consens din rândul maselor. Apare astfel un singur continuum care va genera o legitimare limitată, restrânsă, sau, mai degrabă, exclusivă, în sensul că sectoare întregi ale elitelor - uneori foarte importante în termeni de putere economică, de influență sau, pur și simplu de resurse - nu acceptă instituțiile democratice, acestea fiind astfel excluse (Morlino, 1980) până
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mai degrabă, exclusivă, în sensul că sectoare întregi ale elitelor - uneori foarte importante în termeni de putere economică, de influență sau, pur și simplu de resurse - nu acceptă instituțiile democratice, acestea fiind astfel excluse (Morlino, 1980) până se atinge o legitimare inclusivă (când toate organizațiile politice sunt integrate și implicate în acceptarea și susținerea instituțiilor democratice). În mod similar, când se pleacă de la un consens limitat (în care cel puțin o politică alternativă este prezentă în valorile oamenilor), se ajunge la
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
limitat (în care cel puțin o politică alternativă este prezentă în valorile oamenilor), se ajunge la un consens pe scară largă prin care este exclusă orice posibilitate de regim alternativ 36. Este probabil oportun să se precizeze faptul că extinderea legitimării implică apariția respectului fața de statul de drept, tradus prin capacitatea elitelor din guvern și din aparatele sale de a acționa ca garanți ai respectului față de legile și deciziile adoptate, deși într-o măsură limitată. Tocmai acest element face posibilă
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
element face posibilă activarea, și, apoi, funcționarea practică, a compromisului democratic, deoarece oferă o imagine relativ sigură a "securității juridice", acel compromis democratic de la baza definiției "genetice" a democrației așa cum a fost formulată în primul capitol. Un alt impact al legitimării este "neutralitatea" sau "neutralizarea" militară. Consolidarea devine viabilă numai în cazul în care această problemă este deja rezolvată sau politicile care o soluționează se dovedesc de succes. Mai exact, în unele țări, obstacolul a fost deja depășit în etapa de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de dominio. Organizația de partid, clientelismul, formele de corporatism și gatekeeping-ul de partid, sub diferite forme, sunt așadar "ancore" principale care se pot suprapune, amplificând procesul de consolidare. Legitimitatea "exclusivă" și "inclusivă" sunt cele două rezultate principale ale procesului de legitimare, cu adaosul aspectelor consensuale. Ipoteza de bază, derivată din analiza empirică a situației Italiei din anii de după război și a situației din alte trei țări din sudul Europei (Spania, Portugalia și Grecia) în anii șaptezeci și optzeci, demonstrează că o
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și a situației din alte trei țări din sudul Europei (Spania, Portugalia și Grecia) în anii șaptezeci și optzeci, demonstrează că o descriere mai eficientă a consolidării politice trebuie să pornească de la conexiunile diferite și de la schimbările care intervin între legitimare și un set clar de "ancore" instituționale. Se va ilustra o astfel de ipoteză din analiza unor cazuri concrete. 4. Analiza empirică: Europa de Sud În acestă etapă se cere analizarea tuturor conexiunile empirice dintre instituțiile statului, partidele politice și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
prin urmare, cu o autonomie largă față de instituțiile de stat și de partid a intereselor care rămân, astfel, pe poziții de neutralitate, chiar și în condițiile unui oarecare gatekeeping de partid). Figura 5.2. Cazuri și modele de consolidare democratică Legitimare Ancorare exclusivă inclusivă • dominio • neutralitate consolidare prin partide consolidare prin stat Italia Grecia, Portugalia, Spania menținere consolidare prin elite Informațiile sintetizate până acum (privitoare la procesele de ancorare), explică doar parțial funcționarea generală a procesului de consolidare. În esență, consolidarea
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
instituțiilor democratice existente). În această dimensiune se disting două rezultate posibile: o legitimitate parțială, limitată, sau, dimpotrivă, legitimitatea deplină a instituțiilor, în principal cea privitoare la activitatea partidelor politice și a elitelor de partid. Aceste alternative au fost definite ca legitimare exclusivă și, respectiv, legitimare inclusivă. Combinația dintre cele două dimensiuni conduce la patru procese polare diferite, care pot configura o tipologie a consolidării (vezi figura 5.2). Coloana din dreapta reflectă o situație în care există o legitimitate democratică larg răspândită
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
această dimensiune se disting două rezultate posibile: o legitimitate parțială, limitată, sau, dimpotrivă, legitimitatea deplină a instituțiilor, în principal cea privitoare la activitatea partidelor politice și a elitelor de partid. Aceste alternative au fost definite ca legitimare exclusivă și, respectiv, legitimare inclusivă. Combinația dintre cele două dimensiuni conduce la patru procese polare diferite, care pot configura o tipologie a consolidării (vezi figura 5.2). Coloana din dreapta reflectă o situație în care există o legitimitate democratică larg răspândită, chiar de la început, sau
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
polare diferite, care pot configura o tipologie a consolidării (vezi figura 5.2). Coloana din dreapta reflectă o situație în care există o legitimitate democratică larg răspândită, chiar de la început, sau în care se dezvoltă un sub-proces de consens care favorizează legitimarea într-o așa măsură încât grupurile (sau partidele) neloiale sau ostile regimului devin o minoritate nesemnificativă. Sunt situații în care este atinsă legitimitatea inclusivă. În aceste condiții, consolidarea democrației ar putea apărea în absența unor partide dominante sau, cel puțin
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
puțin, bine organizate. Prezența sau absența partidelor bine organizate pot avea un impact major asupra unui anumit proces de consolidare, precum și asupra unor caracteristici specifice democrației consolidate în urma acestui proces. Pasul ce succede instaurării unui nou regim democratic caracterizat prin legitimarea inclusivă (ce presupune controlul societății civile prin practici clientelare, un sector public puternic și partide care se bazează pe o penetrare "capilară" în societatea civilă), poate fi considerat un proces la sfârșitul căruia statul (aparatul birocratic în sens general) are
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în societatea civilă), poate fi considerat un proces la sfârșitul căruia statul (aparatul birocratic în sens general) are un rol predominant. Mai simplu, putem vorbi de o consolidare prin intermediul statului. A doua situație potențială (marcat pe această coloana) presupune că legitimarea inclusivă, care, în absența partidelor bine organizate (capabile să controleze societatea civilă) se bazează pe prezența unei societăți civile relativ autonome. Așa cum am afirmat deja, în aceste circumstanțe, elitele politice pot juca un rol-cheie în asigurarea legitimității noilor instituții democratice
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Așa cum am afirmat deja, în aceste circumstanțe, elitele politice pot juca un rol-cheie în asigurarea legitimității noilor instituții democratice și în sprijinirea procesului de consolidare democratică. Tocmai din acest motiv, este vorba de o consolidare prin intermediul elitelor. În condițiile unei legitimări limitate sau exclusive, singura cale către consolidare poate fi controlul societății exercitat de către un partid dominant. Cu alte cuvinte, în lipsa unei legitimări inclusive a noului regim (sistemul fiind insuficient consolidat) se impun: organizarea de partid, controlul grupurilor structurate și clientelismul
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
procesului de consolidare democratică. Tocmai din acest motiv, este vorba de o consolidare prin intermediul elitelor. În condițiile unei legitimări limitate sau exclusive, singura cale către consolidare poate fi controlul societății exercitat de către un partid dominant. Cu alte cuvinte, în lipsa unei legitimări inclusive a noului regim (sistemul fiind insuficient consolidat) se impun: organizarea de partid, controlul grupurilor structurate și clientelismul. În situații asemănătoare, entitățile de partid, în timp ce se organizează, înglobează diviziunile interne ale societății, influențând comportamentul grupurilor și al indivizilor din societatea
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
situație ca una de prezervare 46. Nu este posibilă consolidarea, iar probabilitatea unei crize stă mereu la pândă. Analizând empiric zona de Sud a Europei 47, un anumit număr de cazuri se poate plasa în cadrul tipologiei deja consacrate. În ceea ce privește dimensiunea legitimării, cincisprezece ani după inaugurarea unui nou guvern democratic, Italia, de pildă, este caracterizată printr-o legitimitate exclusivă - instituțiile sale și practicilor democratice au fost considerate ca fiind legitime, adică acceptate, dar parțial. În schimb, Grecia a realizat o legitimitate cvasi-inclusivă
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
1987 și Portugalia a atins un nivel de legitimitate cvasi- inclusivă, "cvasi" fiind explicată prin aderarea continuă a conducerii PCP la vechea ortodoxie comunistă. Declinul sprijinului electoral al acestui partid în anii optzeci și nouăzeci a făcut mai irelevantă limitarea legitimării. În aceste trei cazuri, procesul de legitimare a fost decisiv pentru consolidarea regimului democratic încheiat la mijlocul anilor optzeci (cazul Portugaliei). În Italia, în schimb, legitimarea limitată nu a fost suficientă pentru consolidarea regimului 49. În consecință, "ancorele" consolidării democratice apar
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de legitimitate cvasi- inclusivă, "cvasi" fiind explicată prin aderarea continuă a conducerii PCP la vechea ortodoxie comunistă. Declinul sprijinului electoral al acestui partid în anii optzeci și nouăzeci a făcut mai irelevantă limitarea legitimării. În aceste trei cazuri, procesul de legitimare a fost decisiv pentru consolidarea regimului democratic încheiat la mijlocul anilor optzeci (cazul Portugaliei). În Italia, în schimb, legitimarea limitată nu a fost suficientă pentru consolidarea regimului 49. În consecință, "ancorele" consolidării democratice apar ca fiind deosebit de importante în special în
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]