2,105 matches
-
hai la masă, Îmi strigă Mariana, o interesantă prozatoare din Rusia, ce privește Înainte-Înapoi cu dorință și mă duc. SFÎRȘITUL LUMII LA JAPONEZI Clădirea hotelului Villa Mauresque este veche, cochet dărăpănată, ca mai toate clădirile din Lisabona, aflată Într-o leneșă descompunere ce lasă totuși să se mai vadă ceva din fosta splendoare, pierduta Brazilie, profilul lui Cabral, Angola, sextantul lui Vasco da Gama, imperiul portughez al Indiilor, decolorata tapiserie maritimă a secolelor XV și XVI și caravelele neobosite, Încărcate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
petrecu atunci ceva ciudat. Aveam impresia că asist la o scenă de dragoste dintre cele mai intime. Lilu strânse între gleznele ei pulpa de jos a Maitreyiei, tresărind și zâmbind ca descătușată dintr-un sărut. Erau adevărate mângâieri alunecările acelea leneșe pe pulpă, cu degetele strânse, călcâiul aplecat, și apoi strânsoarea, în care carnea se strivea caldă, tremurând. Sufeream cumplit, și de gelozie, și de revoltă, împotriva dragostei acesteia absurde, între carnea a două femei. Maitreyi își retrase brusc piciorul din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
după resemnarea cu care își sprijinea capul pe umăr, înțelesei că nici ea nu mai are putere să spună ceva. Ne priveam numai. Apoi, ea a căutat sub șal, la sân, și mi-a zvârlit ceva alb și cu alunecare leneșă. În aer; o coroniță din flori de iasomie. N-am mai văzut-o în clipa următoare. Nici nu i-am putut mulțumi. M-am întors fericit și împăcat în camera mea, după ce am închis ușile cu aceeași grije. Întâlnii pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
farurile stinse, o coloană nesfârșită de camioane rusești. Noaptea era aici limpede și rece. Cerul parcă se apropiase deodată, scăpărând de stele, cu un singur nor, transparent, plutind departe, în fața lor, spre apus. La răstimpuri, ajungea până la ei o adiere leneșă de vânt, cu miros de iarbă uscată și benzină. Zărise de departe arborele crescut singuratic și îi fluieră scurt, să se îndrepte într-acolo, să se odihnească. Dar Zamfira îi făcu semn cu brațul să meargă înainte, după el. - Nous
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adăugă după o scurtă pauză. Când îl zări apropiindu-se, tânărul își împături jurnalul, căută ceva în servietă, apoi se ridică alene de pe bancă, parcă nu s-ar fi îndurat să se despartă de umbra teiului. Porni agale, cu pași leneși, în direcția opusă, întorcînd mereu privirile spre bancă. De abia după ce-l văzu așezîndu-se, grăbi pasul și câteva clipe în urmă dispăru. - Îmi pare bine că am, în sfârșit, prilejul să te întîlnesc, spuse Pantazi, și chiar aici, sub tei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
asculți, îl asculți mereu? Nu te plictisești să asculți mereu aceeași melodie? Se oprea în prag, și numai arareori intra în odaie. Avea obiceiul să spună repede ce avea de spus, în prag, și apoi dispărea, își continua plimbarea lui leneșă, melancolică, din încăpere în încăpere, prin toată casa. - Iar am visat-o pe Veronica, îi spusese în ziua aceea. Ascultă-mă pe mine: n-o mai duc mult. Îmi vine și mie rândul. Curând, curând o să rămâneți numai voi doi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de cald, Dumitre. Sau, mai pe șleau spus, vorbele nu țin loc de udătură. Mai bine fă pași încoace, Pâcule, că altfel leșin și eu de sete... Cu o căutătură hâtră Pâcu și-a scos luleaua din chimir, cu gesturi leneșe și priviri șirete, strecurate pe sub sprâncene groase și colilii. .Doar nu vrei să mă afumi în casa mea, Pâcule. Lasă, Dumitre, că olecuță de fum de tămâie nu strică nici într-o casă de gospodar - a răspuns Pâcu izbucnind în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
spun surorile tale? Să nu aud că tu îi lași pe oameni să fie liniștiți acasă la ei, în familiile lor! ...Alo, cu tine vorbesc, unde te uiți? Uită-te la mine, grăsano! Sau ești geloasă pe careva? Gelozia (vorbește leneș, peltic: Cu mine vorbești, babo? Jură-te! Nici tu nu te uiți la mine decât atunci când ai nevoie de ceva, știu eu... Lăcomia: Nu fi proastă, graso! Spune mai bine cum îi faci pe oameni să se închine la zmei
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
citească scrisorile și, din acest moment oscilează între planul prezent și trecut, în funcție de reacțiile și memoria lui Fred. Acesta este uimit cum un astfel de om nu se gândise că se compromite scriindu-i unei astfel de femei cu "insensibiliatea leneșă, puțin lălâie" o cocotă de lux pe care o vizitau și alți bărbați. Scrisorile lui Ladima creionează un îndrăgostit sensibil și sentimental, dând impresia de "loialitate și bravură" - calități a unui "frate bun" . Este preocupat ca iubita lui să obțină
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
adăpostite sub o pălărie de pai cu o zagara largă trasă pe ochi... Surprins, Gruia s-a oprit să deslușească cine se ascunde dincolo de acele mustăți și ochii dosiți sub pălărie. Omul, care se sprijinea Într-un baston - cu gest leneș, dar studiat - și-a ridicat borul pălăriei, pentru a-și descoperi fața... Gruia a privit la el cu atenție. „Uite cât de mică este lumea!” - a tresărit - când și-a dat seama că cel din fața lui nu era altul decât
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
impertinent. Fierbând, profesorul a rămas În așteptare. Securistul a așezat tabloul profesorului Zenit pe birou și a făcut un pas către profesor. ― Voi pleca, dar am să revin când terminați contravizita. În clipa următoare, a ieșit, depărtându-se cu pas leneș... „Revino. Tot nu ai nimic de făcut” - a gândit profesorul. ― Uite la acest individ. Își permite orice. Unde ai hainele de stradă? - l-a Întrebat pe Gruia, În timp ce Încuia ușa cabinetului. ― În camera de gardă, domnule profesor. ― Bine... Dă-mi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sunt frecvent prezentate în paginile jurnalului fragmentar-cum îl numește însuși autorul. „în spatele casei, un adevărat covor verde crud al corolelor lăcrămioarelor mele din care scot capul spre lumină nenumărate flori albe cu un parfum aparte, răspândit mai departe de adierea leneșă a vântului... va trebui curând să-mi fac timp să le culeg pentru a face o bucurie deosebită cunoștințelor mele feminine. Ce poate fi mai frumos decât un buchet de 51 de lăcrămioare!” Buchetul de lăcrămioare de pe coperta a IV
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
tineresc, abia atunci își fac apariția frunzele - veșmântul verde ocrotitorul de mai târziu contra arșiței soarelui. Și astfel împodobit, cu fiecare zi ce trece, sporește greutatea și bogăția rodului sezonier. Alți pomi precum cireșii, merii, perii ori prunii - ceva mai leneși dintr-o anumită prevedere, își sporesc nemăsurat bogăția frunzelor care-și iau în serios rolul de protector al fructelor contra unor brume întârziate ori mai ales în a le feri de dogoarea soarelui. Având asigurată protecția se dezvoltă fructele mult
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
așezase boluri roșii din interiorul cărora pulsau flăcările unor lumânări parfumate. O părere de fum, albastră, șerpuitoare, lascivă, insinuându-se printre clienții pierduți în gânduri, mângâindu-i pe umeri, invitându-i să se ridice și să se miște pe ritmul leneș, sub ochii închiși ai saxofonistului care dădea senzația că se contopește cu instrumentul său, transpus într-o altă lume sau, poate, chiar într-un alt timp. Femeia avea o rochie verde. În respectivul decor, s-ar fi potrivit mult mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
făcând orice altceva. — Ai dreptate, ai perfectă dreptate. — Și-apoi, asta ar Însemna că va trebui obligatoriu să te muți la New York, ceea ce, mărturisesc, mi se pare extrem de atrăgător la ora actuală. M-a sărutat, unul din acele săruturi lungi, leneșe pe care se părea că le inventaserăm noi doi. Însă nu-ți mai face atâtea griji. Cum spuneai și tu, nu știi sigur că ai obținut postul. Om trăi și om vedea. Am pregătit o cină frugală și am adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aștri, În al căror câmp magnetic se află prizonieră ființa mea, cu toate reacțiile și manifestările ei. Dar poate nu e decât singurătatea, din a cărei burtă se varsă o cohortă de gângănii negre ce se aruncă peste imaginația mea leneșă, fugărind-o până ajunge să confunde stările de existență. (azi) Nu Îmi face plăcere, dar o posed din orgoliu; În geamătul ei fericit e atâta candoare, atâta viață, că stau la pândă cu toate simțurile mele să prind cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai are nimic personal, nimic uman, prin care să se simtă că au trăit cu adevărat. A fi celebru nu este o mare fericire, ci mai degrabă o mare caznă; nu poți să faci ce vrei tu, nu poți fi leneș (de exemplu, să stai o zi Întreagă În pat și să citești o carte proastă despre viața lui Napoleon, cum fac eu acum, să stai acolo ascuns fără să te știe nimeni, fără să te spioneze nimeni, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pure, priviri vinovate, priviri arogante, priviri disprețuitoare, priviri dulci, priviri reci, priviri distante, priviri supuse, priviri provocatoare, priviri parșive, priviri ucigașe, priviri directe, priviri indirecte, priviri interiorizate, priviri senzuale, priviri rafinate, priviri voluptoase, priviri scormonitoare, priviri indolente, priviri inteligente, priviri leneșe, priviri interogative, priviri afirmative, priviri furioase, priviri insolente, priviri triviale, priviri pudice, priviri sincere, priviri de domnișoară, priviri de femeie, priviri de... Închei fiindcă am devenit prea patetic. (joi) 25.09.1960 Întreb pe zeu care-i sensul vieții (Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și basta“, „Cum te cheamă pe buletin?“, „Ascultă, cârlionțato, eu sunt un personaj literar, nu un ins cu buletin“, „Bine, personajule, baftă! Dacă te interesează, pe mine mă cheamă Aurora“, „Nu mă interesează deloc“. Găsesc astfel, Întâmplător, Într-un pliu leneș al memoriei mele, care au fost primele replici pe care le-am schimbat cu A. când ne-am Întâlnit pentru prima dată; mi-a reținut atunci atenția tocmai naturalețea cu care ea s-a angajat Într-un dialog gratuit Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
te cuprinde pe loc o durere subtilă a simțurilor și petreci un moment de desfătare imaterială. Parcă e o coborâre În sine a voinței de a fi, o eliberare din forme, o smulgere către lumină. Ești atins de o tânjire leneșă, necunoscută și te lași să aluneci În iarbă ca Într-un leșin amoros. E ca o posesiune totală a cosmosului. Te trezești ușor la o adiere de zvonuri, străluminat de aripa neantului. Începi să-ți reintri În trup cu emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
poate. Nu zic ba... Cu condiția ca țăranul să fi fost într-adevăr harnic și întreprinzător. Mie însă, care am o veche experiență în privința asta, dați-mi voie să rămân convins că arendașul a intervenit tocmai fiindcă țăranul român e leneș și nepăsător, așteptând să-i vie totul de-a gata de la boier sau, în vremea din urmă, de la stat... Uite-așa, domnilor! Scuzați-mă dacă sunteți de altă părere, dar eu... Baloleanu avu un gest de consternare, fără a putea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am auzit și în tren vorbind cum vorbiși acuma, onorate domn. Nu ți-am răspuns, fiindcă mi se pare monstruos ca un om care trăiește și se îmbogățește din exploatarea țăranului să afirme totuși, cu atâta insistență, că țăranul e leneș. Dar chiar presupunând că ar fi cum zici dumneata, imputarea sau ocara dumitale n-ar privi pe țăranul nostru, ci pe cei ce l-au emancipat numai de formă și I-au lăsat, în fapt, mai încătușat ca pe vremea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Și acuma, culmea batjocurii, îl mai și insultăm că e rău și trândav... A, întreabă-l pe dumnealui, continuă arătând brusc pe Titu, care încremeni, că-i ardelean și-a venit de curând încoace, întreabă-l dacă țăranul dumnealor e leneș și lipsit de inițiativă! Și nu uita că acolo românul se află sub jug străin! A avut însă conducători cu tragere de inimă, care I-au învățat și i-au deschis mintea, a avut pilde care I-au îndreptat pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dat cu bobii! Arendașul își compusese surâsul de circumstanță și-i sărută mâna. Bărbații se retraseră cu explicația că fiind vorba de afaceri... Îl pofti să șează pe fotoliul ce-l ocupase Raul, lângă căminul în care foșneau cu flăcări leneșe două buturugi uriașe. Se așeză și ea pe celălalt fotoliu, murmurând feciorelnic: ― Așa... Acum putem vorbi liniștiți! Platamonu cunoștea ceremonialul. Excesul de gentilețe înseamnă că are mare nevoie de bani. Încercă să previe primejdia și începu să-i pomenească despre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
las, că-i dreptul nostru și nu cerem de pomană, că taica pentru dânșii a muncit până l-a luat Dumnezeu... Sorbi ultimele linguri din farfurie. Tăcu îndelung. Se uita la flăcările roșii ce fâlfâiau în vatră cu un duduit leneș. Apoi cu glas mai molcom zise iarăși: ― Rabzi, rabzi și oftezi, până nu mai poți, ș-apoi... Iar tăcu și, după un răstimp, urmă gînditor: ― Că spuneau și oamenii și se sfătuiau cum să mai facă și ce să facă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]