2,072 matches
-
un foc mare. V-am mai zis că nu țin minte foarte bine. Aduna crengile rupte, ramurile de nuc, frunzele uscate. Uite, că dacă erau frunze uscate, asta însemna că era toamnă. Sau nu. Era o căldură blândă, un soare leneș, cam așa ceva. La patru ani vezi viața mai aproape de sol. Mai de jos. Altă perspectivă. Ce făceam io acolo e problema. Nu făceam nimic. Eram, pur și simplu. La vârsta aia, nimeni nu e obsedat de ideea că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pune opinci. Zicală din popor Cartea Întâi caleidoscopul unei jumătăți de veac În bucurești (1900-1950) Ridicare de cortină peste un Început de veac XX În București. Amintiri Începute Într-o doară și sfârșite cine știe când. Bucureștii de odinioară, patriarhali, leneși, de trai bun și lesni cios, cu „Micul Paris“, cosmopolit și frivol, și bucureștenii cei ade vărați, mahalagiii. Pe cheiurile buruienoase ale gârlei cu cân tecul ei dulce și tramvaiul electric, automobilul, cine mato graful, gramofonul, aeroplanul, radioul. - Stilurile epo
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În gârla cu cântecul dulce și apele murdare și Într-un neînchipuit amestec de sexe și sudori, băr bații, femeile și copiii localnicilor. Îi simt parcă și azi mirosul ei cald de etuvă. Viața În Bucureștiul de atunci era patriarhală, leneșă, de trai bun și lesnicioasă pentru toată lumea, iar orașul avea fața unui târg mai procopsit, infestat de venetici și, de aceea, mult colorat; și cu două lumi deosebite, care se ignorau reciproc și de departe: una, similievropenească prin gusturi, lux
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de note mari la examene pentru fe ciorul său ajuns un muzicant fără vocație și fără talent, dar strecurat, prin stăruințele baritonale ale lui taică-său, până la o catedră de profesor al tinerelor generații de muzicanți. Tot conu’ Mișu Caloianu, leneșul nostru profesor de latină, [a fost] singurul din toată școala care ne-a comunicat, iarăși ca un divertisment pentru lenea lui, fiorul de respect pentru textele clasice ale ediției Teubner de dinaintea nasului nostru, evocându-ni-l imaginației noastre de adolescenți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În afară de comun, așa cum mi-o arăta fruntea lui cu bose impresionante. — Uite-l, mă, pe Adrian Maniu! Ăsta e! ziceai că nu există! Tinerelul privea la mine zâmbind În doi peri; individ du bios, cu brațe lungi și moi atârnând leneșe În jos, ca la un personaj tragicomic, care primește palmele, din teatrul clasic de păpuși. Am pregetat să-i Întind mâna când l-am văzut, mai ales, fără manșete scrobite și interșanjabile la cămașă și nici măcar din cele inuzabile, de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
desăvârșite nu numai când ieșeau din mâinile meseriașilor cu bune și cinstite tradiții de la meșterii lor mai bătrâni, dar și din mâna, mai ales din mâna gospodinelor noastre cu excelente deprinderi de la mamele și bunicile lor de-acasă. Numai cucoanele leneșe și needucate se mulțumeau cu produsele anonime, dubioase și de serie ale cofetarilor din ultima vreme, care n-au putut nici odată atinge Înălțimea produselor reputate „de acasă“, chiar când purtau eticheta unor firme cu bună faimă, precum Capșa, Riegler
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cumpănă pentru soarta treburilor, dar repede dată pe linie moartă sau zvârlită peste bord, cu bagajele ei sărace de orișice profituri, atunci când corabia era adusă pe ape liniștite și prospere și când Își făceau loc și apăreau pe punte toți leneșii și incapabilii, incomodați de prezența la bara de comandă prea afirmată și de aceea temută. Aceste posturi de conducere te ajută să cunoști oamenii așa cum sunt: stăpâniți de instincte primare, pe care toate bunele tale exemple și toate generozitățile de pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
orgolioasă; excelenta ei sănătate fizică și morală deopotrivă cu un tot atât de excelent și sănătos apetit sexual, care o făceau [amândouă] să-și râdă de contrafacerile femeilor, ca și de per manenta minciună a vieții conjugale; prodigiosul ei dar Înnăs cut, leneș și capricios, cu care interpreta pe clasici și romantici, sau improviza variațiuni pe orice teme, sau trezea, sub degetele ei și În ritmica duhului sălbatec al jazzului afroamerican, pe toți morții din somnul lor adânc și consternat; sau, În sfârșit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aceea unde era deportat... Victor suferea în tăcere și în nopțile lungi, când nu izbutea să adoarmă, căuta să deslușească o ieșire din situația aceasta complicată. Trebuia neapărat să întreprindă ceva, să nu se lase în voia soartei, nepăsător și leneș, leneș la trup, leneș la suflet. Își promisese că se va împotrivi, își promisese că va lupta. De curând, pe 20 octombrie, împlinise și el optsprezece ani, devenise major, era momentul, așadar, să se comporte ca un adevărat bărbat, trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în oase și se făcea îndată deplin înțeles. Novăceanu a mâncat jar, nu alta, în vremea din urmă cam lâncezise: fără să crâcnească, i-a furnizat tovarășului Cameniță datele de care avea nevoie. Care sunt defectele lui Boromir: bețiv, afemeiat, leneș, măcinat și de-un ulcer, cam bătrân, plictisit - cu atâtea pe cap, gândul lui nu mai avea cum să stea la idealurile revoluției comuniste. Deci - vulnerabil. Apoi, tot șeful Securității i-a pus la dispoziție lista completă cu dușmanii lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din toate astea nu mi se citea pe față. Nici prin gând nu-mi trecea să vorbesc despre asemenea lucruri. Goana buimacă din cap trebuia tăinuită. Oricum, în dialect nici nu existau cuvinte pentru așa ceva, dacă exceptăm două: erai socotit „leneș“, în ce privea latura fizică a chestiunii, sau că suferi de „alean“, în ce privea latura psihică. Dar chiar și mie îmi lipseau aici cuvinte pentru mine însămi. și nu le-am găsit nici până azi. Nu-i adevărat că
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
erau abili și maleabili, știau să se gudure cu trupul și cu vorba. Erau români, dar se spălau mai des ca mine și erau mai harnici la învățătură. și-atunci, de ce-mi spuseseră acasă că românii sunt murdari și leneși? Un singur lucru era valabil: de ștabi e bine să te ferești. Prin iscusința lor naturală, cultivată în familie, copiii de ștabi dobândeau iute poziția de supraveghetori în clasă, se ofereau pentru activitățile politice ale organizației de tineret, conduceau ședințele
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
m-au mutat în gazdă. La mutare a contribuit poate și faptul că frustrarea că nu puteam învăța și scrie devenise atât de mare, încât îi trăsesem o palmă șefei de cameră, o fată cu un an mai mare, foarte leneșă și gălăgioasă de felul ei. O avertizasem regulamentar, e drept, de două ori, dar până la urmă o pocnisem, lăsând-o complet uluită. Nu neapărat pentru că fusesem impardonabil violentă, ci pentru că o lovisem „deși eram mai mică decât ea“. Teoretic, „meditațiile
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
primul război agricultura noastră s-a îmbunătățit foarte mult ajungând ba chiar să i întrecem pe cei de pe Lunca Oltului, bun înțeles nu toți ci unii care lucrau cu drag, ie un proverb că pământul bun și gras face omul leneș, iar pământul rău, sărac îi cere mai multă grijă și muncă și să nu se lase numai ce-i poate aduce iel, ci să-l lucre și să-l grijească cu ce trebuie ca să-i aducă folos. Mi-aduc aaminte
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
imaginea cerului intervine adesea în sentimentele, în amintirile și reveriile mele. În lungile, tristele, dezolatele nopți din timpul marelui război, nu de puține ori privirea mea a contemplat bolta înstelată pe întinderea căreia treceau încet, destrămându-se, nori posomorâți și leneși. Contemplațiunea aceasta permitea uneori spiritului meu să se desprindă mai lesne și să privească marea tragedie a omenirei cu desăvârșire altfel decât în mod obicinuit, ca și cum nu numai gândirea, dar toată ființa mea s-ar fi îndepărtat de atmosfera de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Nobel ?. Și tot el, firește, dădea și răspunsul : Parafrazându-l, m-aș întreba și eu în continuare : și, mă rog, ce stă, axiologic, deasupra Sfințeniei ? Răspunsul meu : refuzul Premiului Nobel (vezi Beckett, alt mare prieten al lui Cioran). Un estet leneș nu va fi niciodată invidios pe laureații Premiului Nobel. De ce ? Fiindcă participă și el, cu puținătatea sa, la ideea de Estet Leneș. Ce frumos sună acest cuvânt, Estetleneș ! (Ușor maghiar, nu găsiți ?) Căderea tovarășei arhitect (Florian Potra, despre O lumină
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
axiologic, deasupra Sfințeniei ? Răspunsul meu : refuzul Premiului Nobel (vezi Beckett, alt mare prieten al lui Cioran). Un estet leneș nu va fi niciodată invidios pe laureații Premiului Nobel. De ce ? Fiindcă participă și el, cu puținătatea sa, la ideea de Estet Leneș. Ce frumos sună acest cuvânt, Estetleneș ! (Ușor maghiar, nu găsiți ?) Căderea tovarășei arhitect (Florian Potra, despre O lumină la etajul zece, 1987) Regizoarea reușea (involuntar ?) un lucru paradoxal : acela de a face lumea bună și fostă care îi popula peliculele
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
un pustiu, claustrând și sterilizând: „Cei atinși de acest viciu nu caută în cărți nici idei, nici fapte, ci simplă defilare a unor cuvinte care să le acopere ochii”. (Lectură viciu, în nr. 50/ 27 mai 1972, p. 5). Alții, leneși mai „pragmatici”, folosesc lectură că somnifer. Se pare ca Olăreanu na avut previziunea vindecării postmoderniste de orice viciu al lecturii! Era încă vremea paradisiacă a viciului snob de a încropi în casa o bibliotecă. O spune, mai tarziu, în eseul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
bine, îmi amintesc cum Livia mi-a spus odată că, dacă faci dragoste dimineața, îți merge bine toată ziua, îi dau dreptate, mă bucur și mai mult că azi voi primi garsoniera și ies pe poarta combinatului, fericit nevoie mare. Leneșă, greoaie, deși are doar cîțiva pasageri, cursa pornește spre oraș. Doamne!, cît de încet merge... Niciodată nu am înghițit cu atîta nesaț distanța pînă la oraș. Niciodată nu am fost mai înfuriat că autobuzul merge așa de încet!... Dar ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Totka, cumpărați de tata de prin pusta maghiară, înghițeau depărtările, aprigi și nedomoliți. Tata, foarte important pentru mine și pentru satele pe care le străbăteam, își supraveghea caii pe care-i adora, dădea ordine-sfaturi: „Dă-i bice lui Totka, e leneș și șmecher, lasă toată greutatea trăsurii asupra lui Nonius. O să mi-l omoare!“ Tata a fost întotdeauna înalt și zvelt, fiind în același timp bine legat; stătea mereu pe partea stângă, din obiș nu ință. Eu, negricioasă ca un greier
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în care el dă să se dea jos din pat. — Mmm? Se întoarce și mă sărută, și e cald, delicios și minunat. — Nu pleca. Rămâi cu mine. Toată ziua. — Toată ziua? — Putem să ne facem că suntem bolnavi. Mă întind leneșă pe perne. De fapt, chiar îmi e puțin cam rău. — Serios? Ce te doare? — Păi... burta. — Mie mi se pare că arată foarte bine, zice el, aruncând o privire scurtă sub cuvertură. La pipăit nu se simte nimic... Regret. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să încerc și o lalea din aceea? Așa, pentru documentare. — Sigur, spune fata amabilă. Orice doriți. Îmi dă o lalea și niște lăcrămioare, pe care le ronțăi fericită, udându-le la final cu șampanie. Apoi mă uit cu o privire leneșă în jur și descopăr o floare imensă, extrem de elaborată, galbenă cu alb, cu câteva picături de rouă pe ea. Uau! Ce bine arată. Mă întind peste niște inimioare de caramel, o iau și aproape am băgat-o în gură, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
imens dispreț la cel de-al doilea : „Într-o duhoare ce amețește, se Îngrămădesc case evreiești strâmbe, care sunt lustruite de murdărie”, „case murdare, În care se oploșește jidovime”, „evreimea stă la iveală Înaintea tărăbilor joase, spurcate”, „această păcătoasă calicime leneșă, care spurcă țara”, „cârciumi murdare” pline de „multe lighioane”, „spurcate hanuri evreiești” și „scârboase cafenele”, În care specifice sunt „caftanele murdare, Îngrămădeala, harhătul germano-semitic, duhoarea și necurățenia, urâciunea răpareță”, „o putoare ieșind din dărâmături, ca niște peșteri de fiare”, „o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un antistereotip (toate evreicele sunt urâte). H. Stahl Îi receptează pe locuitorii cartierului evreiesc al Bucureștiului cu o antipatie fățișă : „La ferestre sau În fața caselor, [...] stau evreicele gătite, cele tinere dezghețate, cochete, enervante ; cele bătrâne diforme de grăsime, cu mutre leneșe, obosite”. Eleganța lor este percepută ca un lux ostentativ : „Nu sunt neveste cu haine mai scumpe pe ele, cu mai multe inele la toate degetele, cu blănuri mai scumpe de astrahan veritabil iarna, decât evreicele. Te miri de unde scoate atâția
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
autopercep ca un fel de „greieri” În raport cu „evreii-furnici”, În schimb aceiași români se autopercep ca un fel de „furnici” În raport cu „țiganii-greieri”. Într- adevăr, În imaginarul colectiv al românilor, aceștia din urmă apar ca fiind „cântăreți Înzestrați, sentimentali și senzuali, dar leneși, dezordonați, incapa bili de muncă susținută și, În consecință, pe drept săraci”. Utilizarea opoziției socio- economico-culturale prin această banală tipologie livrescă - remarcă antropologul Vintilă Mihăilescu - este „nu numai un mijloc de clasificare socială, dar și unul de excludere” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]