3,597 matches
-
sperietorile ale căror siluete sumbre se profilau pe cer. Muntele se înălța lin din câmpie, pe nesimțite. Pimen călca voinicește, fără să scoată vreun cuvânt. În curând Bătrânul începu să gâfâie, simțindu-și în sfârșit oboseala. Se hotărî să se lepede de traista din spate, plină cu obiecte agonisite de la graf și de prin târg. O ascunse într-o scorbură, acoperind-o cu mușchi și crengi. Tot timpul drumului au fost însoțiți de sunetele iarmarocului. Acum, însă, cu toate că se depărtaseră, zgomotul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fumegânde încă ale iarmarocului. Așa cum la urcare se scuturase (din întâmplare sau din instinct?) la această vamă imaginară, de obiectele și de gândurile unui tărâm ireal pentru a putea pătrunde în altul, la fel de ireal, tot așa trebuia acum să se lepede cu grijă de tot ceea ce aparținea lumii lui Pimen, pentru a nu contamina un spațiu cu microbul celuilalt. Universul lui Pimen era oricum foarte departe acum, ascuns în afundurile secrete și inoperante ale conștiinței, un tărâm imaginat sau necunoscut, inaccesibil
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și poate citi ursita omului ca într-o carte. Le era cam frică de ea și n-o chemau decât arareori, să gonească din târg ciuma sau să țină grindina departe. Se spunea că mă-sa a încercat să se lepede de ea după ce a născut-o, aruncând-o în vâltoare, de pe pod. Dar nu s-a dat la fund, ci a plutit pe ape, purtată de râu la vale, până au pescuit-o copiii dintr-un sat uitat de lume
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
zdrobite într-o piuă și aruncate într-un puț părăsit din care, spun oamenii, se aud și astăzi răcnete sinistre în nopțile cu lună plină. Capitolul VIII CAMERA BĂTRÂNULUI SE UMPLUSE de obiecte stranii. De mobilier și alte nimicuri se lepădase rând pe rând, uitându-le până și rostul. închise ochii și urechile încăperii, trăgând zăvoare și obloane. Întoarse pendula cu fața la perete. Sparse clepsidra, cu un sentiment de vinovăție că pune capăt zilelor unei viețuitoare. își șterse instinctiv mâinile de nisipul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cele două cravate identice din bumbac, galbene ca șofranul, pe care le păstram, în general, pentru ocazii festive. Ca să fiu sincer, de atunci încolo în nici un costum nu m-am mai simțit la fel de bine. Nu cred că vreun scriitor se leapădă vreodată de vechile lui cravate galbene ca șofranul. Cred că, mai devreme sau mai târziu, acestea răzbesc în proza lui și n-are ce să le facă.) Pe de altă parte, Seymour își alegea pentru el haine minunat de cuviincioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
furculiță, aducând cu un chelner sau frizer, Îmbrăcat Într-un halat alb, cu nelipsitul lui ștergar dungat aruncat pe umăr și o pereche de găleți. Oprindu-se sub cumpăna ce semăna cu un cioc uriaș de cocostârc, după ce-și lepăda gălețile, Ippolit se bărbierea Îndelung cu un ciob de sticlă privindu-se Într-o oglinjoară și strângând cu grijă clăbucii de săpun amestecat cu țepi din barba-i vineție pe care Îi arunca În fântână și abia după aceea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
roșii, acompaniind toaca și bătăile clopotelor ce vesteau sosirea vecerniei. În zori Își părăseau cuiburile și plecau lopătând peste fâșia de pământ ce delimita granița și reveneau la căderea serii, aducând În pliscuri tot felul de lighioane, pe care le lepădau prin curți sau Își hrăneau pe acoperișuri progeniturile tot mai nesătule, ce creșteau văzând cu ochii. Puiau de trei ori pe vară, iar puii, la rândul lor, aduceau alți pui, astfel că satul colcăia de berze. Rămâneau până toamna târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu ai voie să te atingi, altfel Îți ia casa foc. Berzele erau creaturi pașnice, dar răzbunătoare. Dacă le stricai cuibul, aduceau tăciuni aprinși În cioc și le aruncau pe acoperiș. Așa că oamenii preferară să suporte lighioanele pe care le lepădau păsările prin curți și Închideau ochii la clămpăniturile pe care mulțimea ciocurilor le Înălța ca un fel de preludiu la vreme de seară, privind cu teamă cuiburile mari cât niște anvelope de tractor ce acopereau În lung și În lat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu cumva acesta să-i ghicească gândurile și s-o ia peste picior sau s-o sperie și mai tare. Îl și auzea spunându-i: „Am, cum să nu am. Și nu unul, ci mai multe“. Sau: „Noi ne-am lepădat de mult de suflete, cum ne-am lepădat și de credință. Și ceea ce ne animă e hăul cosmic... De acolo vine și frigul...“. Cum te-ai fi putut apropia de cineva care În loc de suflet posedă un hău? Trupul Mașei fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
s-o ia peste picior sau s-o sperie și mai tare. Îl și auzea spunându-i: „Am, cum să nu am. Și nu unul, ci mai multe“. Sau: „Noi ne-am lepădat de mult de suflete, cum ne-am lepădat și de credință. Și ceea ce ne animă e hăul cosmic... De acolo vine și frigul...“. Cum te-ai fi putut apropia de cineva care În loc de suflet posedă un hău? Trupul Mașei fu scuturat din nou de fiori reci ca gheața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
au dispărut toate astea. Noi nu mai avem nevoie nici de cruci, nici de icoane și nici măcar de credință. Toate aceste fleacuri n-au nici un rost... Mult timp am avut și noi un dumnezeu de-al nostru, apoi ne-am lepădat și de acest „noi Înșine“ și nu mai credem În nimic. Nimicul l-am Înălțat la rang de dumnezeu și ne Închinăm la el. Nu ne Închinăm Însă cu patimă, ci doar așa, de dragul de-a ne Închina. Facem lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
au topit clopotele și le-au dărâmat cupolele semețe ale mănăstirii. Iar atunci când, după câteva decenii, armatele eliberatoare au intrat În sat, i-au adunat pe toți credincioșii În fața bisericii Uspenia și, sub amenințarea mitralierelor, i-au pus să se lepede de Hristos. Numai bunul Dumnezeu i-a putut salva vii din mâinile eliberatorilor. Dar oricât de crunt i-ar fi prigonit de-a lungul veacurilor Patria Mumă, ei au continuat s-o iubească și să se roage pentru bunăstarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
câțiva peștișori, prietenul vostru Iisus a săturat patru mii de oameni, ba a adunat și șapte coșuri de firimituri la sfârșitul ospățului. Desigur că acestea sunt doar simple povești, În care bunicii și străbunicii voștri au crezut. Noi ne-am lepădat de ele. Noi transformăm poveștile În realitate. Noi nu umblăm cu scamatorii ieftine de bâlci. Ba e albă, ba e neagră. La noi, lucrurile sunt clare. Puterea sovietică vă va da mai mult. Fiecare dintre ostatici va primi rația care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai aduci un castravecior murat și o bucățică de pâine, că după atâta pălăvrăgeală, iată, m-a apucat foamea din nou. - Femeie proastă, se apucă de cap gospodina casei, m-am luat cu vorba și am uitat de acrituri... Și, lepădându-și În degrabă cârpa cu care se apucase să șteargă vitrinele dulapului și luând de pe masă farfuria În care mai erau resturi de castraveciori, Mașa ieși În cerdac, unde avea trei borcane cu murături pregătite pentru iarnă. Nu apucase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cele din urmă, Nicanor, la insistențele babulei, a fost nevoit să-l lege Într-un sac și să-l ducă la Rădăuți, de unde Fedea a revenit exact peste o lună, bătut măr și fără coadă. Babulea crezuse că motanul Își lepădase la oraș, odată cu coada sa stufoasă, vechile năravuri Însușite pe ulițele satului, dar s-a Înșelat amarnic. Fiind hămesit de foame și pornit să se răzbune pe toată lumea, Adamul berc dădu iarăși iama În curtea vecinei Anastasia, Înjumătățindu-i În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Astfel că Nicanor a primit din nou Însărcinarea să-l facă dispărut. De data aceasta, tatăl Mașei Înhămă caii la căruță, dar Îl loc să meargă până la târg, o coti spre gară, iar acolo, legând motanul Într-un săculeț, Îl lepădă În primul mărfar Încărcat cu grâu și floarea-soarelui ce se Îndrepta, opintindu-se din greu, spre U.R.S.S. De atunci, motanul n-a mai revenit. Mărfarul l-a dus În Urali sau poate În Siberia. Sau, cine știe, poate trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fel de fel de orătănii, și, mai ales, ostași. Soldații făceau și ei parte din peisaj... Era suficient să ieși din curte,ca să-i vezi patrulând pe lângă fâșia de pământ ce despărțea Brodina de satul vecin. După liturghie, copiii Își lepădau odăjdiile și se așezau la masă alături de părinți, rude și vecini, modelați din lutul siniliu adus din râpă... Așa a fost lumea copilăriei ei, lume fabuloasă, În care timpul curgea tumultos, amestecând de-a valma oameni și lucruri, peste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
depună semnăturile În catastif. Bătrânii se dădeau de ceasul morții, iar femeile, tremurând din toate Încheieturile, se târau În genunchi În fața tovarășilor Îmbrăcați În haine lungi de piele, cerând Îndurare pentru copiii și bărbații lor ce luară calea pribegiei. „Vă lepădați de pământ?“ - le-au Întrebat hainele de piele. Femeile și-au plecat neputincioase capetele În piept. „Bărbații voștri, au zis tovarășii, s-au dovedit a fi nu numai lași, ci și trădători de patrie... Semnați aici și pentru ei...“ „Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de patrie... Semnați aici și pentru ei...“ „Dacă semnăm, Îi veți ierta?“ „Îi vom ierta, răspunseră șepcile de piele, punându-și revolvere pe masă... Însă cu o condiție, adăugară ele, aprinzându-și câte o țigară În colțul gurii. Să vă lepădați de Dumnezeul vostru fals, la care vă Închinați. Dacă nu, Îi vom Împușca pe toți ca pe niște câini...“ De teamă, femeile semnară. Bătrânii se codiră, prefăcându-se că nu Înțeleg. Tovarășii Însă nu-și bătură prea mult capul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pierdută, se metamorfozau nu numai capul Evlampiei, ci și celelalte extremități. În locul cozii, crescuseră acum niște coarne, iar din fundul animalului se ițea o față ce i se păru a fi destul de cunoscută. Era ca și cum capra ar fi Încercat să lepede pe cele două ieșiri doi fetuși, care Îndată ce dădură de lumina zilei Împietriseră În aerul dens, metamorfozându-se În două capete de om. Unul de bărbat și altul de femeie. Ugerul Evlampiei o atrăgea ca un magnet. Țâțele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că nevasta e nevastă, iar consoarta e consoartă... De nevastă nu vă temeți?“ „Și dacă mă tem, ce te privește?!“, răspunse Ippolit pe un ton calm, care nu prevestea Însă nimic bun. „Am o nevastă aprigă, care nu-i de lepădat. La unii, nevasta e o simplă cârpă sau o mătură, care deretică prin casă fără să scoată un cuvânt. La mine, nevasta e nevastă. Chiar dacă face gură, o respect“, adăugă el cu o privire cufundată Înlăuntrul său. „He-he, dar uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
noi Socrate e aproape un necunoscut. - Și la noi, exclamă Mașa. - Mă rog... Poate că tu n-ai auzit de el, dar dacă te Învârți În alte cercuri, una-două auzi vorbindu-se de Socrate sau de Platon. Noi ne-am lepădat de ei Încă din Antichitate. Filosofia lor ni s-a părut a fi nocivă... În fine, să ne Întoarcem la poveste. Nu știu de ce, dar argumentul lui Ippolit Își avu efectul. Auzind rostindu-se numele lui Socrate și cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bancnotele Îl ispiteau. Făcându-și curaj, le numără trecându-le dintr-o palmă-n alta. Grivele nu mai erau de o sută, ci de douăzeci și cinci, iar numărul bancnotelor scăzuse de la douăzeci la douăsprezece. Totuși, nici această sumă nu era de lepădat. Ippolit opri două bancnote, iar restul le dosi Într-un loc sigur din biroul său. În drum spre casă, Subotin se abătu pe la o bodegă, unde se Întâlni cu doi dintre subordonații săi. Își comandă o votcă mică și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai îngăduitoare nu puteau ocoli această realitate.) Dar mă remarcase. Mă alesese pe mine pentru prânzul de sâmbătă. Și cine eram eu să aleg? Timp de câteva zile, mă tem că imaginația mi-a luat-o razna. M-am văzut lepădându-mi vechiu și nefericitul eu și pășind în lumina și în aerul lumii obișnuite. Aveam să încetez a mai fi o hoașcă bătrână încuiată, așteptând o invitație de la singura și căsătorita mea prietenă. Aveam să devin, în sfârșit, o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
vrut ca Irene să fie judecată ca persoană adultă, dar asta era prima ei infracțiune, iar victima supraviețuise, așa că nu s-a ales decât cu un an la școala de corecție. În ziua în care a fost eliberată, s-a lepădat de părinții cei încovoiați de nevoi și-a luat-o, cu autostopul, spre vest. A mințit în privința vârstei ca să se mărite cu un producător de publicitate, care avea un conac în Pacific Heigjts. Acesta se umfla în pene atunci când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]