2,409 matches
-
cumpănă și împotrivire. 33 Pe Mini apropierea orașului viu o smulsese de la basmele stelelor. Cu gândul acum treaz, zorea spre dânsul. Intr-o ultimă proiecție de lună i se păru că vede casa ei înaltă odihnindu-se pe piața cu lespezi solitare. Peste somnul material al orașului, ipnoza acelei nopți lucra, totuși, tăcut, albastru, diafan. Dete Prundenilor un ultim gînd: în conacul burghez al Hallipilor stau fatalități seculare; vestibulul părăsit semăna cu parodia unui templu și Mika-Le cu o păpușă de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mare, puternică, bizuită, și s-a prăbușit totuși. . . Numele Lidiei, a acelei surori-idol a lui Nory, lăsa totdeanua în urma lui un spațiu tăcut și trist. - Așez ceaiul în sufragerie, le strigă de dincolo Lina. . . . După ce respectă tăcerea, solemnă ca lespedea unei cripte, în care ar fi fost închisă chiar sora ei, Lidia, Nory arătă spre ușa lui Rim: - Gloria asta chinuiește pe nenorocita de Lina, cu capriciile, maniile și pe deasupra mojiciile lui. Hamal afară din casă! Hamal în casă ... pe când
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
că nici într-un caz nu era înainte de miezul nopții, a avut cel mai frumos vis din viața lui... Se făcea că, săpînd într-un loc pe care de mult îl bănuia ca ascunziș al comorii, a dat peste o lespede mare de piatră, de care era prins un belciug de aramă. În clipa aceea Ilinca l-a strîns în brațe (trebuie să vă spun că în vis nu participau la săpături decît el cu Ilinca) și a strigat: Virgil, comoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să vă spun că în vis nu participau la săpături decît el cu Ilinca) și a strigat: Virgil, comoara! Ei, ei, ce vis, ce vis! Întotdeauna cînd își aduce aminte de el, nu mai poate de plăcere. Într-adevăr, sub lespede au descoperit comoara... Și cînd au scos-o de acolo nu mai știau pe ce să pună ochii. Toate erau extraordinare! Ilinca s-a îmbrăcat ca o zînă, cu rochie de aur, cu o mantie lungă, pe care străluceau mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
văzut de nimeni că are trei biscuiți și dorea să-i mănînce în liniște.) Așa că Vlad rămase în echipă cu Bărzăunul. Și, fără alte discuții, începură din nou treaba. Napoleon trecea pe la fiecare, privea curios și chiar lătra la orice lespede întoarsă, iar uneori, mai ales cînd simțea miros de șobolani, începea și el să scurme cu labele. S-a plictisit însă repede. Nimeni n-a observat cînd a plecat spre pădure, nu i-a simțit lipsa și nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
trist era însă altceva: comoara încă nu se lăsa descoperită. Nici măcar o brățară, o coroană, un inel, un cercel de domniță, sau măcar un papuc nu găsise nimeni. Doar Bărzăunul scoase dintr-o nișă a unui zid, acoperită cu o lespede, vreo trei tăblițe lucioase de argilă, cu un fel de litere sucite pe ele. Parcă el așa ceva căuta! Dar, de. Le privi pieziș, scuipă pe una și o frecă puțin cu mîneca, să vadă dacă nu cumva e de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
încă nimic pînă atunci. Auzindu-l însă pe Vlad vorbind și, mai ales, ajungînd pînă la el scîncetele Ilincăi, deveni deodată foarte interesat. Lăsă totul baltă și alergă într-un suflet pînă la locul unde Ilinca se prăbușise pe o lespede, cu capul în palme, suspinînd. În urma lui alergă și Vlad. Ilinca!... răsună plină de duioșie întrebarea lui Virgil, te-ai lovit cumva? Și în imaginația lui o și vedea pe sărmana fată cu un deget zdrelit... ori cu o rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Bărzăunul altă echipă, sau, ca să fiu mai exact, o bucățică de echipă. Și săpăturile reîncepură... Dar nu mai aveau farmecul de la început, orice s-ar spune. Marele interes pentru comoară se dusese parcă pe apa sîmbetei. Cazmalele cădeau mai rar, lespezile se ridicau mai greu, în schimb cuvîntul "ied" stăruia în fiecare clipă pe buzele tuturor. Și poate că lucrurile s-ar fi calmat și săpăturile ar fi recăpătat cu timpul importanța cuvenită, dacă nu și-ar fi făcut apariția în preajma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să-i prade. Cîțiva dintre ei au rămas la gura peșterii să lupte, iar ceilalți au ieșit prin altă parte afară. După ce-au ieșit cu toții, i-au lăsat pe tătari să intre înăuntru și au astupat gurile peșterii cu lespezi mari. Dar acolo, în peșteră, așa zicea mama, este o apă din care, dacă bei, te prefaci în liliac. Și toți tătarii așa au pățit: au băut apă de-aceea și s-au prefăcut în lilieci. Hă, hă, hă, rîse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu lemne de fag, dar merge și cu cepuri de brad, că pe-aici nu prea sînt fagi, iar cînd s-a făcut destul jar, pui o piatră de o parte a vetrei, alta de cealaltă parte, iar deasupra o lespede mare, dar nu prea groasă, ca să se poată înfierbînta bine. Cînd sfîrîie picătura de apă pe piatra încinsă, pui păstrăvii pe ea, apoi te dai deoparte și numeri pînă la 500. De ce pînă la 500? întrebă Virgil nedumerit. Bărzăunul abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Vlad făcînd-o pe neînfricatul. Cum să fie o vizuină de monștri? S-ar putea ca intrarea să fi fost mult mai mare altădată, dar cu vremea s-a acoperit de bolovani și pămînt... Nu vedeți? Dacă ar fi date deoparte lespezile astea, intrarea ar părea mult mai mare. Dar așa... Are dreptate Vlad, intră în vorbă Virgil, dîndu-și seama că, dacă n-o potolește de la început pe Ilinca, e-n stare să-i înfricoșeze pe toți și să nu mai intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
adresară cele mai grozave laude. E de la sine înțeles că asemenea laude, spuse în gura mare de față cu Ilinca, nu plăcură deloc lui Vlad și nici lui Virgil. Dar nu se manifestară în nici un fel. În timp ce păstrăvii sfîrîiau pe lespede, Bărzăunul, dîrdîind de frig, dar fericit în cel mai deplin înțeles al cuvîntului, aruncă iar priviri lungi spre cele două porți de întuneric din inima Pietrei Domniței. Și, fără să se gîndească prea mult dacă-i bine sau nu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
frumos! Apoi strigă spre Bărzăun, ca și cum ar fi primit adeziunea tuturor: Mai rămînem și noi un pic aici, Bărzăune! E bine? Bărzăunul nu răspunse nimic și se așeză pe o piatră. Fără să vrea, privirile sale căzură deodată peste niște lespezi așezate într-un mod foarte curios. Continuă să le privească cu o curiozitate din ce în ce mai accentuată. "Măi, a naibii treabă! își zise el scărpinîndu-se după urechea stîngă. Cine-o fi așezat pietrele astea așa și de ce oare?" Din clipa aceea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cuibul în capul Bărzăunului. Ochii săi dădeau mereu tîrcoale pietrelor... Da, categoric! Fuseseră așezate așa de o mînă omenească. Erau mai întîi trei bolovani de aceeași mărime și de aceeași formă așezați unul lîngă altul ca trei sentinele, apoi două lespezi de dimensiuni mari, una în fața alteia, vrînd parcă să marcheze o poartă, apoi alte două lespezi mai mici, aproape de o stîncă mai înaltă ca o casă, așezate în formă de unghi ascuțit. Bărzăunul se ridică și se apropie înfiorat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o mînă omenească. Erau mai întîi trei bolovani de aceeași mărime și de aceeași formă așezați unul lîngă altul ca trei sentinele, apoi două lespezi de dimensiuni mari, una în fața alteia, vrînd parcă să marcheze o poartă, apoi alte două lespezi mai mici, aproape de o stîncă mai înaltă ca o casă, așezate în formă de unghi ascuțit. Bărzăunul se ridică și se apropie înfiorat de lespezile dispuse în formă de poartă. Presimțise ceva și nu se înșelase. Se uită cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de dimensiuni mari, una în fața alteia, vrînd parcă să marcheze o poartă, apoi alte două lespezi mai mici, aproape de o stîncă mai înaltă ca o casă, așezate în formă de unghi ascuțit. Bărzăunul se ridică și se apropie înfiorat de lespezile dispuse în formă de poartă. Presimțise ceva și nu se înșelase. Se uită cu atenție și deodată nu-și mai putu stăpîni un strigăt de uimire. Hei, ia priviți aici!... Bănuiam eu că așa va fi! Și începu să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
contrariați, apoi curioși și, bănuind că Bărzăunul nu poate sări așa din senin, adică fără să aibă un motiv clar, se apropiară repede de el. Uitați-vă aici și aici! strigă din nou Bărzăunul arătînd cu degetul cînd spre o lespede cînd spre alta. Niște semne aiuristice săpate-n piatră, zise Vlad cu obișnuita-i zeflemea răutăcioasă. Și ce-i cu asta?... N-ai mai văzut așa ceva? Culmea, dom'le ! se necăji de-a binelea Bărzăunul. Găsești că pînă și astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
semne sînt fleacuri?... Ai mai văzut tu vreodată așa ceva? Vru să-i mai spună cîteva vorbe usturătoare, dar nu mai putu continua din cauza emoției. Nea Petrică, de cum văzu semnele, păru de nerecunoscut. Se întorcea ca o sfîrlează cînd spre o lespede, cînd spre alta și clipea de parcă l-ar fi frecat cineva cu ardei la ochi. Vlad își dădu seama, văzînd interesul actorului, de faptul că ar putea fi ceva deosebit și încetă să-l mai tachineze pe Bărzăun. Ești dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o asemenea intrare? O găsim noi, strigă Bărzăunul fericit că i se dă dreptate. Și porni ca din pușcă spre pietrele așezate în formă de unghi ascuțit. Nu departe de ele, rezemată de blocul uriaș de stîncă, zări o altă lespede, dreptunghiulară, cioplită parcă de o daltă măiastră. Se apropie de ea și o privi ca pe-o pîine caldă, dar nu descoperi nici un semn pe ea. Ceilalți, care-i urmăreau fiecare mișcare, se apropiară numaidecît, nerăbdători. Bărzăunul încercă să răstoarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dreptunghiulară, cioplită parcă de o daltă măiastră. Se apropie de ea și o privi ca pe-o pîine caldă, dar nu descoperi nici un semn pe ea. Ceilalți, care-i urmăreau fiecare mișcare, se apropiară numaidecît, nerăbdători. Bărzăunul încercă să răstoarne lespedea, dar nu reuși nici măcar s-o clintească. În schimb își putu da seama că acoperă o intrare. Le arătă și celorlalți și începură cu toții să se lupte ca să dea lespedea deoparte. Dar munciră cu toții aproape un sfert de ceas, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fiecare mișcare, se apropiară numaidecît, nerăbdători. Bărzăunul încercă să răstoarne lespedea, dar nu reuși nici măcar s-o clintească. În schimb își putu da seama că acoperă o intrare. Le arătă și celorlalți și începură cu toții să se lupte ca să dea lespedea deoparte. Dar munciră cu toții aproape un sfert de ceas, de curgeau sudorile de pe ei, fără să reușească să miște lespedea nici măcar un centimetru. Ce naiba are? se enervă Vlad. Nu vedeți că muncim degeaba? Asta-i de cînd lumea aici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
își putu da seama că acoperă o intrare. Le arătă și celorlalți și începură cu toții să se lupte ca să dea lespedea deoparte. Dar munciră cu toții aproape un sfert de ceas, de curgeau sudorile de pe ei, fără să reușească să miște lespedea nici măcar un centimetru. Ce naiba are? se enervă Vlad. Nu vedeți că muncim degeaba? Asta-i de cînd lumea aici și nu cred s-o fi dat cineva vreodată deoparte. Hai s-o lovim cu bolovani grei, poate se sparge, propuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să-i spunem domnului Răgălie să vină cu niște oameni pricepuți. Nici așa nu-i bine! pufni Bărzăunul. Adică cum? Noi o descoperim și să vină alții să tragă foloasele? Hai să mai încercăm! Și începură iar să tragă de lespede, icnind și spetindu-se de credeai că te afli cel puțin în fața unor constructori de piramide egiptene. Stați așa! zise la un moment dat actorul uitîndu-se spre un bolovan colțuros, așezat pe o margine a blocului de stîncă, la cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu care cumva să ne cadă în cap. Și, după ce se feriră cu toții din preajma sa, nea Petrică împinse bolovanul într-o parte, dar nu reuși să-l dea jos. Atunci însă se produse un fapt care-i uimi pe toți. Lespedea dreptunghiulară se desprinse singură din blocul de piatră, de parcă ar fi fost împinsă de-o forță a umbrelor din adîncul muntelui. Pe urmă nu le-a fost deloc greu s-o dea la o parte, mai ales că mergea aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lui, ale căror contururi se reflectă în lamele lustruite de Tayyib. L-a omorât? Tipic feminin. Să trecem peste luptă și să sărim la final. L-a omorât? Nu, l-a pus să-i jure credință, cu fruntea lipită de lespedea pe care se scurgea sângele a doi dintre fiii lui. Și a jurat? Da. A jurat. După care drumurile lor se despart. Musa îi dă drumul, își recuperează aurul, își răsplătește războinicii cu o mărinimie de calif. Tariq ia calea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]