1,939 matches
-
Enciclopedie Sovietică (ediția a 2-a) îi numea în mod explicit pe cazacii din Kuban ca fiind ruși. Dialectul al cazacilor din Kuban („balacika”) diferă în mod substanțial de limbile literare rusă și ucraineană contemporane. limbile nord-caucaziene au influențat puternic lexicul acestui dialect, dar este folosită totuși gramatica limbii ruse. Numeroși cazaci refuză să se consideră parte a etniei ruse și se consideră parte a unui subgrup etnic separat. În cadrul recensământului din 2002, cazacii au putut să-și declare o naționalitate
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
fost publicat în patru volume (1600 pagini) în publicațiile de lingvistică ale Academiei ungare de științe. Munkácsi a analizat în ele șase dialecte ale limbii mansi. Munkacsi a cercetat de asemenea și sursele iraniene și caucaziene ale unor cuvinte din lexicul maghiar. In anul 1915, în zilele primului război mondial el a continuat studiul limbii udmurte, cu concursul unor prizonieri de origine udmurtă din armata rusă, deținuți într-un lagăr de prizonieri de lângă Budapesta. Cu acest prilej Munkácsi a adunat date
Bernát Munkácsi () [Corola-website/Science/319633_a_320962]
-
cucerirea romană a Galiei, limba galică a subzistat în popor, amestecându-se cu limba latină și în urmă fiind înlocuită aproape complet de varianta vulgară a limbii Imperiului și de limbi germanice diverse între secolul IV și secolul VI Elementele lexicului galic au fost păstrate mai ales în limba franceză în forma de substrat lexical conținând între 180 și 400 de cuvinte și în toponimie, dat faptul că cuceritorii romani de obicei au adaptat numele galice ale localităților din cauza apropierii morfologice
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
onestitatea științifică. Analizând la rece influența slavă, el îndeamnă la eliberare de romantism sentimental, pentru a nu leza adevărul științific. Grigore Nandriș, ca specialist în slavistică, s-a aplecat și asupra relațiilor lingvistice româno-polone. Începând cu evidențierea elementelor românești din lexicul muntenesc (góralski) al Poloniei sudice, cercetătorul bucovinean a urmărit să demonstreze întâietatea românilor în zona cercetată (din zona populată de huțuli, până în Silezia și Moravia), combătând astfel cu argumente convingătoare teoriile maghiare. Preocupările sale pentru dialectologie demonstrează că lingvistului bucovinean
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
an. tută "plin, gust" ). Limba literară se bazează pe ambele dialecte. Atât limba tătară cât și limbile fino-ugrice au influențat limba ciuvașă, precum și limba rusă, limba mari, mongoleza, limba arabă și limba persană, limbi ce au contribuit din plin la lexicul ciuvaș. "Armonia vocalică" este principiul prin care un cuvânt ciuvaș nativ încorporează fie doar vocale posterioare (а, ă, у, ы) ori exclusiv vocale anterioare (е, ĕ, и, ). Armonia vocalică dictează că un cuvînt nu poate avea atât vocale posterioare cât
Limba ciuvașă () [Corola-website/Science/316304_a_317633]
-
slavă (27%), urmate de cele de origine latină (25%), germană (17%) și turcică (16%), dar mai sunt și din limbi iraniene, din limbi romanice (italiană, franceză, română) și din limba engleză. Și calcurile sunt un mijloc important de îmbogățire a lexicului maghiar. Mijloacele interne de îmbogățire sunt cele mai importante. Dintre acestea cele mai productive sunt crearea spontană de cuvinte (interjecții, cuvinte onomatopeice, creații expresive), formarea spontană de cuvinte prin derivare și compunere, precum și crearea conștientă de cuvinte prin derivare și
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
cuvintelor moștenite face parte din vocabularul de bază: verbe ce desemnează funcții vitale fundamentale; substantive ce denumesc elemente din natură (animale, plante, elemente meteorologice), părți ale corpului, membri ai familiei, unelte; adjective, pronume, numerale. Cuvintele împrumutate reprezintă circa 7% din lexicul limbii maghiare actuale. Cele mai multe sunt de origine slavă (27%), urmate de cele de origine latină (25%), germană (17%) și turcică (16%). Încă din perioada din istoria limbii maghiare numită proto-maghiară (1000 î.Hr. - 896 d.Hr.), au intrat în limbă cuvinte
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
expresive sunt cuvintele din limbajul copiilor mici și din cel folosit de adulți cu acești copii, dintre care unele au trecut în limba comună: "báb" „marionetă”, "baba" „bebeluș; păpușă”, "papi" „papa”, "pép" „terci” etc. Acest procedeu intern de îmbogățire a lexicului constă în combinarea unor elemente deja existente în limbă, pentru a obține cuvinte noi. Aceste elemente pot fi moștenite, împrumutate, calchiate sau create. Acest procedeu este foarte dezvoltat în limba maghiară. În această limbă se face prin sufixe. Pe de
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
cor”). Cuvintele create astfel au la bază cuvinte existente în limbă, dar n-au apărut spontan, ci au fost propuse de cărturari, mais ales scriitori și lingviști. Creatorii multor astfel de cuvinte sunt cunoscuți. Acest mijloc de îmbogățire internă a lexicului se aplică în cursul traducerii unor texte străine sau cu intenția de a crea termeni de specialitate. Această tendință a fost manifestă mai ales la sfârșitul secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea, în prima perioadă
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
că nu se poate vorbi despre o limbă otomană, așa cum nu se poate vorbi despre „limba austro-ungară” sau „limba elvețiană”. Problema era însă nu doar una de denumire. În joc era caracterul limbii. Limba turco-otomană era - mai ales la nivelul lexicului - puternic influențată de arabă și persană. Sami se pronunța pentru recursul la elementele turcești din vorbirea curentă a oamenilor și renunțarea la cuvintele arabe și persane. Au existat și implicații politice: reorientarea către elementele turcești din limbă însemna sublinierea afinității
Sami () [Corola-website/Science/317410_a_318739]
-
pozitivă. Exemplu: "Je ne le connais pas" „Nu-l cunosc” = "Il est faux que je le connaisse" „Este fals că îl cunosc”. Negația poate fi de asemenea parțială, contrazicând o parte dintr-o judecată pozitivă, în două accepțiuni: În domeniul lexicului, negația se poate realiza cu ajutorul unui cuvânt negativ ( non valable" „nevalabil”) sau al unui afix negativ: un prefix ( illisible" „neciteț”), neadevăr", inegalitate") sau un sufix: "nyugtalan „neliniștit”, "olvashatatlan „neciteț”. În limba română, cuvântul de negație principal este "nu", cu varianta
Negație (gramatică) () [Corola-website/Science/316336_a_317665]
-
ceasornicului"), sau al lui "pitpalac" care este și numele păsării ce are glasul redat de onomatopee. Un exemplu din franceză este "cocorico" „cucurigu”, ca substantiv cu forma de plural "des cocoricos" (literal „cucuriguuri”). Onomatopeele sunt o sursă de îmbogățire a lexicului limbii și prin derivare: "poc" > "a pocni", "vâj" > "a vâjâi", "splash" > "splashy" „noroios”, "splasher" „apărătoare de noroi” (la bicicletă). O categorie aparte de cuvinte onomatopeice este a celor care imită sunete și zgomote fără să existe o onomatopee corespunzătoare. Prin
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
influenței Fanarioților, snobism care mai apare încă la unele din personajele sale, precum și în multe dintre patronimele și prenumele lor. Pe lângă aceste snobisme ale căror adepți privesc spre străinătate, cel naționalist apare și el, printre « Latiniștii » care încearcă să șteargă lexicul ne-latin din limba română, folosind cuvinte artificial formate că "amic" sau "amor", printre « Moftangii », cu "Rromânul" și "Rromânca", sau printre oamenii care își atribuie origini cât mai posibil « neaoș românești » mergând până a își schimbă numele insuficient românesc. O
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
înțelege acest termen. Această teorie se regăsește într-o importantă controversă din istoria antropologiei cognitive. La începutul anilor 1960, psihologii Roger Brown și Eric Lenneberg au dorit să verifice această ipoteză prin prisma unor observații experimentale. Au demonstrat astfel că lexicul culorilor are o influență reală în ceea ce privește percepția și memoria persoanelor. Era vorba de o anchetă amplă, care consta în compararea mai multor termeni din mai multe limbi, care desemnau diferite culori. Studiul s-a realizat cu ajutorul a doi antropologi, Brent
Ipoteza Sapir-Whorf () [Corola-website/Science/325926_a_327255]
-
na" a dat "ardhuna" însemnând "profit" "câștig" Cuvintele "aridica" și formele "rădica", "ridică", "ar(i)dică" aparțin acestei rădăcini și se poate aminti semantic și epitetul Dacia "Felix" însemnând Dacia "Prosperă" Unii cercetători au propus o explicație bazându-se pe lexicul limbii sanscrite: "har-deal" (în ebraică, "hâr" „munte”), „Grădină Domnului”, ceea ce s-ar suprapune peste o tradiție românească creștină străveche, si anume aceea că Ardealul este „Grădină Maicii Domnului”. Dar această ipoteză este foarte puțin plauzibilă. Terminația “-eal” în romanescul cuvânt
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
vorbesc o limbă maa nordică care face parte din ramura de est a limbilor nilotice. Samburu este înrudită cu camus cu care împarte 88%-94% din vocabular (camus fiind considerat un dialect samburu) și cu limba masai (77%-89% din lexic fiind similar). Alfabetizarea este foarte redusă în rândul populației adulte 1%, dar în creștere în rândul tinerilor 15%-25%, care studiază în școli și limbile oficiale din Kenya: engleză și swahili. Cea mai mare parte a populației samburu practică o
Samburu () [Corola-website/Science/325237_a_326566]
-
Acest articol prezintă succint părțile de vorbire neflexibile din limba franceză care au funcție gramaticala: adverbul (cu funcție sintactica), prepoziția și conjuncția (cuvinte gramaticale). Interjecția, care nu are funcție gramaticala în propoziție, este prezentată în articolul Lexicul limbii franceze, secțiunea Crearea spontană de cuvinte. Spre deosebire de limbă română, în franceză sunt rare adjectivele folosite cu aceeași formă și că adverbe. În schimb sunt foarte frecvente adverbele, mai ales de mod, derivate din adjective. Un loc aparte merită cuvintele
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
Hitti (1886-1978), Ibn Jinnī a ajuns mândria curții hamdanide de la Alep. El i-a succedat profesorului sau al-Fărisī la Bagdad și a murit în anul 1002. Ibn Jinnī s-a dedicat în special studierii gramaticii, dovedind un interes major pentru lexic și morfologie. Este văzut ca cea mai mare autoritate în domeniul disciplinei lingvistice "tașrīf" (derivarea); de asemenea, este socotit întemeietorul științei etimologiei ("al-ištiqăq al-’akbar"). Că filolog se considera că a ocupat o poziție de mijloc între cele două faimoase
Ibn Jinni () [Corola-website/Science/331947_a_333276]
-
după Revoluția din 1989, în 1991, la Editura Humanitas, condusă de Gabriel Liiceanu. Editorul a hotărât să păstreze în mare parte grafia originală, care reflectă graiul bucovinean. Pe lângă regionalismele de această sorginte, o clasă aparte de cuvinte care dau unicitatea lexicului cărții sunt cuvintele rusești. Marea intelectuală, critică literară și luptătoare anticomunistă Monica Lovinescu spunea: Criticul Dan C. Mihăilescu a alcătuit antologia "De la coroana regală la cercul polar", punând în oglindă două poluri ale feminității române, titlul făcând referință la experiența
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]
-
substrat nu sunt numeroase, dar ele se integrează perfect în structura limbii nou formate pe baza substratului și a limbii adoptate, contribuind la evoluția limbii noi. Influența substratului se manifestă în toate sectoarele limbii noi, mai ales în fonetism și lexic, în special într-o primă perioadă, caracterizată prin bilingvism, și în cea imediat următoare. Prin substrat, atunci când este cunoscut, se pot explica unele particularități ale limbii noi, însă nu orice fenomen de limbă neexplicat și inexplicabil trebuie neapărat raportat la
Substrat (lingvistică) () [Corola-website/Science/331188_a_332517]
-
vorbitor și destinatar(i), precum și raportul ierarhic în care sunt aceștia. În literatura de specialitate franceză se disting trei registre de limbă principale, familiar, curent și elevat, între ele neexistând limite precise. Distincția se poate face mai bine la nivelul lexicului folosit, și mai puțin bine la cel al structurii gramaticale. Există sinonime care diferă numai prin registru, de exemplu, în limba română: Un vorbitor care învață o limbă sau chiar unul nativ poate face nu numai greșeli de pronunție, lexicale
Registru de limbă () [Corola-website/Science/331279_a_332608]
-
fără diferență de nivel ierarhic etc. Se caracterizează prin spontaneitate, modelul său fiind oral. În scris este folosit, inclusiv în literatura beletristică, numai pentru a reda vorbirea în același registru. Este influențat de un registru de limbă secundar, cel popular. Lexicul registrului familiar este format din cuvinte curente, putând să includă și cuvinte argotice sau vulgare. Din punct de vedere morfologic și sintactic, registrul familiar folosește mai mult propoziții scurte, uneori eliptice, și mai puțin fraze. De asemenea, își permite abateri
Registru de limbă () [Corola-website/Science/331279_a_332608]
-
Este folosit în vorbire în medii socioculturale elevate, în comunicări foarte politicoase, în discursuri etc., și este mult folosit în scris. Este un registru influențat de alt registru secundar, limba literară, care se deosebește de registrul elevat prin caracterul artistic. Lexicul acestui registru este bogat, căutat, incluzând și cuvinte rare. Din punct de vedere morfosintactic, standardul este scrupulos respectat, frazele sunt complexe și bine construite, cu forme verbale modale și temporale mai variate decât în celelalte registre. Vorbitorul urmărește să realizeze
Registru de limbă () [Corola-website/Science/331279_a_332608]
-
sensuri secundare derivate din acesta, această relație motivantă fiind încă percepută de vorbitori. Se consideră că în general sensul de bază este independent de contexte, pe când sensurile derivate sunt condiționate sintagmatic de anumite îmbinări intrate în uz. Mare parte din lexicul unei limbi este polisemică, polisemia fiind un mijloc economic de îmbogățire a lexicului. Unii lingviști, de exemplu Michel Bréal, cel care a introdus termenul „polisemie” în lingvistică, văd o relație între dezvoltarea culturii pe care o vehiculează o limbă și
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
Se consideră că în general sensul de bază este independent de contexte, pe când sensurile derivate sunt condiționate sintagmatic de anumite îmbinări intrate în uz. Mare parte din lexicul unei limbi este polisemică, polisemia fiind un mijloc economic de îmbogățire a lexicului. Unii lingviști, de exemplu Michel Bréal, cel care a introdus termenul „polisemie” în lingvistică, văd o relație între dezvoltarea culturii pe care o vehiculează o limbă și îmbogățirea polisemică a cuvintelor. S-a observat de asemenea că polisemia depinde și
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]