2,345 matches
-
românesc cu "mustul care fierbe". Profetic, într-un limbaj ce evocă Fericirile biblice (Matei, 5:3-11), poetul declamă: "Fericiți cei de mâine. Ei din mustul ce fierbe astăz vor puteà gusta vinul pur, după ce fermentația a încetat, unda s-a limpezit și drojdiile, vai, drojdiile s-au coborît la fund..." (Goga, 1927, p. 170). Anticipând ceea ce legionarismul a transformat într-un adevărat cult al morții, poetul din Rășinari care va ajunge prim-ministru în guvernul Goga-Cuza a fost unul din principalii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
constituirea oricărui obiect natural sau valoric, intrumental sau logic etc. Timpul judicativ este de la bun început împreună cu judecata și orice constituire obiectuală îi este supusă, așa cum orice act de constituire este supus judecății. Aceste sensuri, doar enunțate acum, se vor limpezi prin discursul care urmează. Totuși, înțelesurile de bază ale timpului în orizontul dictaturii judicativului sunt acestea. Cea de-a doua reducție, pe care o numesc non-judicativă, deși va fi aplicată tot asupra judicativului însă nu celui constitutiv, redus deja la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
rațiunii pure", care cercetează facultatea de cunoaștere în privința formelor sale pure și a competențelor și limitelor sensibilității, intelectului și rațiunii, poate fi scoasă la iveală aparența creată de raționamentele dialectice, a căror producere este, cumva, "naturală", susține Kant. Pentru a limpezi problema legată de raționamentele dialectice, este necesar un alt cadru de discurs, anume cel din parte a doua; important pentru demersul de față este faptul că aceste raționamente conchid asupra necondiționatului pornind de la condiționat: de aici încadrarea lor sofistică și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-mi revin. Gîndurile sînt în ceață încă și mă las ușor în voința divină. După cîteva minute ridic ochii spre Sfîntul Andrei: Sfinte, ajută-mă să-mi fac ruga, însăilez greoi. Minunea s-a făcut aproape imediat, gîndurile s-au limpezit, s-au ordonat, au căpătat forță și consistență. Cu privirea clară, cu evlavie, înalț ruga spre Domnul și am certa senzație că El acum mă aude. Ajută-ne și pe noi, Doamne, că mare este mila Ta. Și ne iartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fără voia mea, pașii au pornit pe urmele chipului de fum și a glasului de bucium...Am să te port pe căile urmate de bunii și străbunii noștri voievozi... Nu vom scrie o nouă istorie, ci vom încerca să ne limpezim cele știute, să ne reamintim cele uitate ori să aflăm cele neștiute...Voi fi gata să-ți sar în ajutor când vei avea mare trebuință. Vom încerca amândoi să ne lămurim cum s-au petrecut faptele în negura timpului. Spunând
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Sunt gata să ți-o îndeplinesc, mărite Spirit - am răspuns eu cu grăbire. - S-ar putea ca unele întâmplări să fi fost tare încurcate. La aceasta mai adaugă și fireasca uitare. Așa că, să nu te superi dacă n-om putea limpezi până la cel din urmă amănunt toate lucrurile. Asta mai ales când vremurile erau tulburi, iar țara era stricată din cauza jafurilor pornite de tătari lehi ori muscali. De multe ori domnii erau chemați de mai marii lumii să ia parte la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cărți...Ce și ei ce au scris, mai mult den basne și den povești ce au auzit unul de la altul...” Trebuie să recunosc, mărite Spirit, că din cele câteva vorbe pe care mi le-ai spus unele fapte s-au limpezit deja în mintea mea. Nu mai departe înțelesul cuvintelor: „țara era stricată”. Rogu-te, deci, mărite Spirit, să-mi spui acum cum pot afla mai multe despre sfintele zidiri care împânzesc aceste meleaguri străbune. - Dacă mi-ai pus o asemenea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
biserică. - Intocmai, mărite Spirit - am îngăimat eu. - N-are să fie ușor de lămurit acest lucru. Eu zic s-o iei cătinel pe firul documentelor și apoi vom mai vedea... Am pus mâna pe izvoadele domnești și cronicărești, cu gândul să limpezesc povestea. Aveam în minte faptul că Petru Schiopu a domnit în Moldova în două rânduri: 1574-1579 și 1582-1591. Apoi, că în prima domnie a zidit Galata din Vale, iar în a doua domnie a zidit Galata din Deal. Primul zapis
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Nectarie are dreptate într-un fel, fiindcă, pentru a face un zid trainic, întâi este nevoie să-l dărâmi pe cel vechi. Abia după aceea se poate spune că e „de iznoavă făcut.” Adică zidit din temelii. - Uite cum se limpezesc lucrurile. Eu aș lua în seamă și oarece mândrie din partea celor care făceau asemenea lucruri. Una-i să spui că zidul a fost refăcut și alta-i să zici că l-ai zidit din nou. S-a întâmplat însă că
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ce-au avut strămoșul mării sale Stefan vodă Tomșii aice, în târgu în Iași, svintei biserici acestiia.” - Până aici am aflat că pe acest loc a fost biserica lui Stefan Tomșa voievod.Drept-îi, mărite Spirit, că până aici treburile sunt limpezi. Rogu-te însă să-mi dai voie să-ți citesc zapisul din 1 aprilie 1685 (7193): „Io Dumitrașco Cantacuzino voievod...Adică domniia mea ...am datu și am întărit...egumenului și la tot soborul de la svânta mănăstire de Sveti Ioan Zlataust
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
atenție și ai trudit notându-ți ce era nou pentru tine...Asta-i dovada că vrei să afli și să știi cât mai multe despre vremurile apuse și despe oamenii care ne-au lăsat aceste „sfinte rugi” unde să ne limpezim sufletul și mintea atunci când ne apasă greul... - Bucuria și mulțămita este de partea mea, pentru că am avut norocul să te întâlnesc, și cinstea - pe care n-o are orice muritor - să vorbesc cu tine, mărite Spirit... - Uite, omule însetat de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
grijile și rostuirea celor trei copii și multe altele. Atunci când o parte din aceste greutăți au luat sfârșit, când putea să aibă o viață liniștită, să se bucure de rezultatele muncii sale, întoarcerea unor datorii din partea copiilor, când se mai limpeziseră apele în urma marilor furtuni, atunci bătăile inimii au părăsit-o, lăsând în urmă durere, tristețe, regrete și foarte multe lacrimi. Pentru toate activitățile și greutățile ce le-a avut, regret foarte mult că nu am găsit cuvintele cele mai potrivite
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ar trebui, ci lăsat În plata domnului. À propos: nici noi nu suntem perfecți, dar facem așa vin, bere și rachiu... Lăsat În plata domnului? Nicidecum. Acele viitoare zăcăminte, acum abia gropi de gunoi, se ascund, afundându-se. Aerul se limpezește, iar temperatura sufocantă scade. Și apar mamiferele, iar În vârful piramidei, curând și omul... Procesul de dosire a carbonului continuă și astăzi, dar mai Încet, căci bioxidul de carbon e doar de leac, dar Îndestul ca să susțină evoluția. Doar că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
face ca nici în epoca cea mai fragedă să nu se fi întâlnit laolaltă 23. Cu toată pioșenia și respectul cuvenite marelui cercetător, corecția unor amănunte se impune, cu atât mai mult cu cât, timpul trecând, lucrurile s-au mai limpezit și alte detalii au ieșit la iveală. Călinescu nu a văzut casa decât după ce scrisese monografia și se bănuiește că descrierea a făcut-o după fotografii, întrucât amintește de cei doi tei care străjuiau pridvorul casei. În baza documentelor, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mâinile sub cap, vedea, ca-n ziua cea dentâi 126, un cer albastru-negriu al stelelor din lac, reflectate din înaltul adânc și limpede al cerului. Există ceruri și ceruri; însă cerurile sunt mai ales ale copilăriei și tinereții; mult mai limpezi atunci decât altădată, iar culoarea lor rămâne veșnic aceeași, dar numai în amintire. Un ce nevăzut întrețese aceste două cupole miraculoase, cea a apei, dar și cea a văzduhului, încât adesea ele, depărtate fiind, se unesc prin fire nevăzute, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sunt de un albastru întunecos, demonic, asemenea unui smarald topit noaptea. Poate că, neumbriți de gene atât de lungi și atât de dese, n-ar fi părut atât de întunecoși, poate că lumina, neoprită de acea mătase brună, ar fi limpezit noaptea voluptoasă a acelor ochi. Aveau albăstrimea transparentă a strugurului negru. Dacă a cunoscut cineva ochi frumoși, la a căror vedere se cutremură orce fibră, pe care i-ai privi cu o intensivă și, ca să zic, dureroasă plăcere, atunci erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
revistele de istorie din București.) Titulatura unor capitole poate fi relevantă pentru unghiul din care autorul examinează tema: "Condamnați la fericire", "Parfumul schimbării", "Cuibul de vipere", "Primus inter pares", "Necazurile tovarășilor", "Eroul națiunii". E-o cercetare serioasă, care izbutește să limpezească necunoscute ale ascensiunii unui personaj "viclean, ranchiunos, introvertit, mohorât și suspicios", într-un context în care "nu principiile îi animau pe acești demnitari cinici, ci dorința de a perpetua la infinit dominația nomenclaturii". Cum bine se observă în Prefață, "nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
BUNICA -1 Era o femeie înaltă, subțire, sprintenă, energică, dreaptă și frumoasă. Avea o față netedă, fină, albă, ușor ovală, înconjurată de un păr brumat, bogat, ca o diademă voievodală de argint. Ochii îi erau căprui. Niște ochi mari. Adânci. Limpezi ca unda fântânilor de la munte. Când te privea aveai senzația că te și cântărea în gând. Te asculta și te judeca răbdătoare. Cu o anumită severitate. Dar, totodată, și cu înțelegere, cu o ascunsă bunătate, generate de o experiență de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nu mai fusese de prea multe ori pe toate traseele. Corina s-a sculat pe la orele 7. Era încă mahmură. Buimacă. Avea o durere cumplită de cap. Și-a făcut o cafea tare. A sorbit-o și s-a mai limpezit. Într-o altă zi ar fi putut lipsi de la serviciu. Dar acum n-ar fi vrut să dea loc la tot felul de comentarii. Nu era nici o zi ca oricare. Erau probleme. Trebuia intervenit în toate părțile. Și ea avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
rugină și cu fermoarul rupt, lăsând să se vadă șortul negru prin gaura căscată a prohabului. Da’ fă-te comod, prietene. Stai o secundă. Iese, se Întoarce numaidecât cu un ibric pe care-l pune pe godin, privirile ni se limpezesc În aroma tare a aburului de cafea și, după ce aduce două căni de undeva din spatele colacilor de fier, deja Îl văd mai bine și mă vede și el mai bine. Credeam că-s singur pe-aicea, sfinte Dumnezeule! — Te-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
părințelul Andrei plescăind În batjocură, e vânos, uite-l, nu-l vezi că se ține băț? Iar Laur, că-i verde ca prazu’ moșu’, toată viața lui s-a hrănit numai cu fripturi În sânge, iar dorința din mine se limpezea pe măsură ce eu Însumi mă schimbam și Începea să semene tot mai mult cu un gând de sinucidere și Încă n-aveam răgazul să-mi amintesc și să mă gândesc și n-aș mai fi vrut să știu. Totuși beteșugul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nenorocirea aia care depășea până și competența lui Cosmescu. Să-l ia dracu’ și p-ăla, el a ieșit din tură, În vreme ce noi cine știe cât om mai avea de tras. Se stârnise un vânt rece pe cale de a ne răcori și limpezi. Era numai bună vremea, doar dacă nu s-ar pune ploaia, ba uite că se Înseninează și dintr-o dată am văzut luna plină și cerul potopit de stele. N-avem nici unul ceas, trebuia să ne fi gândit, să-l fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-mă ca scos din minți cu pumnii și picioarele pe unde nimerea, zbierând că unde-s banii, cm altă treabă n-aș fi avut peste noapte decât să-l buzunăresc. Nu fusese un coșmar, ci asta era realitatea, tulbure și limpezindu-se dureros și apăsător, ca zorii acelei dimineți de decembrie pâlpâind la fereastră. Banii. — Lasă-i, am spus, nu mai răscoli ca idiotu’ că știi bine că nu i-ai pierdut prin casă. Banii noștri dispăruseră și odată cu ei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu lacrimi... „De-ar fi Moldova în...”. Dar, nu se mai auzi nimic, că locomotiva pufăind aruncă încă un nor imens de aburi, înecând pentru câteva clipe gara cu toată mulțimea. Apoi, ca într-un număr de magie, totul se limpezi și din nou mica gară răsări cu tot cu mulțime.. și, încet, încet, trenul porni îndepărtându-se. O vreme, încă, se mai văzu mulțimea de mâini întinse spre cer fluturând batiste și pălării, din ce în ce mai mici.. tot mai mici... Satul pribegiei noastre rămânea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
multe cozi de topor..!” Își aminti că după miezul nopții, Alistar s-a ridicat încet, și, s-a dus.. „poate pentru necesități”, nu i-a dat importanță, și adormi. Ca un văl îi căzu de pe ochi, și totul i se limpezi. „ Plecați.. plecați, imediat, suntem împresurați !”, fură ultimele cuvinte ale lui Neagu,.. mâna îi slăbi strânsoarea, și capul îi căzu pe-o parte.. cu ochii în ochii lui Baltă. Căpitanul îl îmbrățișă strâns la piept și-l sărută pe frunte, obrajii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]