5,957 matches
-
umbră din străine seri: Cu drumul meu, atunci, le-am mai văzut. La Düsseldorf, o cadră-n Bolkenstrasse... În jilț adânc, Evreul Botezat. Și mâinile, cascada unei rase, Înfășurau cărbunele uzat. "Stinse flăcări. Arsă, struna S-a lăsat în arcul lirei. Cartea singură mi-e urna Cu cenușile iubirii."1 Tu, salt, tu, creșteri stângi, urzică-nalbă! Acestui scris valah, ca din Sion Ridici o nevăzut de scumpă nalbă Și - adiată - boarea altui zvon. Un cânt de mat argint al palei Nine
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la suprafață anumite puncte de contact. În poezia mea, ceea ce ar putea trece drept modernism, nu este decât o înnodare cu cel mai îndepărtat trecut al poeziei: oda pindarică. Neputând să apar înaintea concetățenilor mei, ca poeții de altădată, cu lira în mână și florile pe cap, mi-am poleit versul cu cât mai multe sonorități. Pe lângă unitatea spirituală, adaug și una fonetică. În acest sens, poezia Uvedenrode o consider ca o extremală a producțiunii mele, scrisă sub obsesia unei clarități
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dumitale, martor al schimbărilor ei la față (de la prima versiune, de a cărei definitivă pierdere ar fi timp să te consolezi, până la ultimele retușări, formă destinată pentru volum): o încercare, mereu reluată, de a mă ridica la modul intelectual al Lirei. Faptul poetic inițial: cununa înflorită și Lira. La această puritate aeriană, în care poeții englezi se așează, pare-se, toți, urmând un singur instinct, al Cântului, vream să invit poezia noastră. În certitudinea liberă a lirismului omogen, instruind de lucrurile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de la prima versiune, de a cărei definitivă pierdere ar fi timp să te consolezi, până la ultimele retușări, formă destinată pentru volum): o încercare, mereu reluată, de a mă ridica la modul intelectual al Lirei. Faptul poetic inițial: cununa înflorită și Lira. La această puritate aeriană, în care poeții englezi se așează, pare-se, toți, urmând un singur instinct, al Cântului, vream să invit poezia noastră. În certitudinea liberă a lirismului omogen, instruind de lucrurile esențiale, delectând cu viziuni paradisiace: într-un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
iubite poete, că poezia inventivă, în care un anumit Ion Barbu a căutat să se instaleze, este totuși o poezie impură: că dacă pe atunci ar fi făcut matematice Liniștitul pârâu pătruns de lumină/ Oglindește păsările și cerurile primăverii/ O, Liră! dar mai puternică e frumusețea apei/ Ce se duce săpând piatra în adâncul altui întuneric! (Fr.) (cum face acum) poezia lui ar fi câștigat în curăție; că și-ar fi pus invențiunea în teoreme și perfecțiunea în versuri; că, în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în versuri; că, în sfârșit (cum s-a mai spus), Byron neexilat, membru al Camerei Lorzilor, ne-ar fi scutit de mult patos oratoric și fericit cu o poezie mai scurtă? Știu, mă vei destitui (de myrth, de zeu, de liră, cum am spus într-o oră slabă), dar dau drumul cuvântului, cu cinism. Socotesc pe Jean Moréas drept primul poet francez (mai mare ca Rimbaud, ca Mallarmé și Kafka 1), pentru poezia lui de locuri comune reabilitate, "superficialități din adînc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
constelația și în rarefierea lirismului absolut, depărtat cu mai multe poduri de raze de zodia celeilalte poezii: genul hibrid, roman analitic în versuri, unde sub pretext de confidență, sinceritate, disociație, naivitate poți ridica orice proză la măsura de aur a lirei. Versul căruia ne închinăm se dovedește a fi o dificilă libertate: lumea purificată până a nu mai oglindi decât figura spiritului nostru. Act clar de narcisism. Desigur, ca tot absolutul: o pură direcție, un semn al minții. Dar ceasul adevărat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Le creux néant musicien 1 va fi umplut și mai departe de un interminabil conținut. Pentru aceasta se vor găsi ebraice și slăbănoage Danaide. Lirismul cel nou se limpezește de apele, mai luminate, ale unei melodice arhitectonice: modul dorian (al lirei), echivalentul simplicității cântării bisericești. * Pentru "Sburătorul", această lecție de discriminare. Domnul E. Lovinescu n-are nevoie de lecții de poetică. Sincronismul și participarea lui îi umplu cu prisosință neantul zilelor. Atât numai că, în caligrafierea sincronică ori tardivă a ideilor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe Moréas. Ceea ce-l preocupă pe Hilbert este numărătoarea exhaustivă a ideilor generatoare a unei doctrine, din care aceasta decurge prin simplă dezvoltare logică. E o problemă de fundamentare autonomă, o problemă de purism. Pentru Moréas, matca oricărei poezii este lira; nu lira materială, ci o anumită atitudine rapsodică. O dată evocată, din această liră originală derivă un anumit număr de operațiuni aedice, de rituri proprii aedului, care constituie domeniul poeziei. Efectele orgii romantice sau ale orchestrei simboliste sunt exilate din această
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ceea ce-l preocupă pe Hilbert este numărătoarea exhaustivă a ideilor generatoare a unei doctrine, din care aceasta decurge prin simplă dezvoltare logică. E o problemă de fundamentare autonomă, o problemă de purism. Pentru Moréas, matca oricărei poezii este lira; nu lira materială, ci o anumită atitudine rapsodică. O dată evocată, din această liră originală derivă un anumit număr de operațiuni aedice, de rituri proprii aedului, care constituie domeniul poeziei. Efectele orgii romantice sau ale orchestrei simboliste sunt exilate din această strictă întocmire
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a unei doctrine, din care aceasta decurge prin simplă dezvoltare logică. E o problemă de fundamentare autonomă, o problemă de purism. Pentru Moréas, matca oricărei poezii este lira; nu lira materială, ci o anumită atitudine rapsodică. O dată evocată, din această liră originală derivă un anumit număr de operațiuni aedice, de rituri proprii aedului, care constituie domeniul poeziei. Efectele orgii romantice sau ale orchestrei simboliste sunt exilate din această strictă întocmire. Mai trec doar adierile compatibile cu dublul tetracord al stanței papadiamantopoline
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
identifică Platon cu Poesis-ul. Deci, problema lui Poe: cercetarea adevăratului domeniu al poeziei, pe care el a rezolvat-o prin adjoncțiune, Moréas o rezolvă prin excluziune. Domeniul poeziei nu este sufletul integral, ci numai această zonă privilegiată, unde răsună actele lirei. Este locul oricărei frumuseți inteligibile: ințelegerea pură, onoarea geometrilor. * Dar receptivitatea lui Moréas la ideile pe-atunci în circulație merge mai departe. Pe la 1900, geometrii încep să considere insuficiente cercetările diferențiale locale. Sunt înlocuite de teorii globale, în care existențele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
acestui tip de eseuri rimate, îi preferăm eseurile pur și simplu din admirabilele Varietăți. * Mult mai pur este Moréas decât acești doi poeți, recunoscuți ca atare. Pur, mai întîi prin alegerea profund gândită a simbolurilor lui: sămânța, floarea, luna și lira. E uimitor să constați ce savante configurări scoate din atât de puțină substanță. Îți vine-n minte Shelley, care, cu cele trei simboluri ale lui: fluviul, barca și lampa, compune un vast ritual. Moréas, cel din Syrte, începuse să versifice
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de Arghezi? Cert e că în 1927 Barbu se delimitează de poezia lui Arghezi, după el cultivând genul hibrid al romanului în versuri "unde, sub pretext de confidență, sinceritate, disociație, naivitate, poți ridica orice poză la măsura de aur a lirei". Poezia sa se îndreaptă către altceva: "Versul căruia ne închinăm se dovedește a fi o dificilă libertate: lumea purificată până a nu mai ogindi decât figura spiritului nostru. Act clar de narcisism". Poezia, citim în versurile liminare ale volumului Joc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
961 din 18 august 2013 Toate Articolele Autorului Dulce, dragă și duioasă Ne e limba și nu-i grai Din urzeală mai frumoasă Pentru al rostirii strai, Nu-i plămadă mai mănoasă Din al vorbei spic pe pai, Vers de liră mai mieroasă În al slovei dor și vai, Nu-i văpaie mai focoasă Sub copitele de cai, Curgere mai mlădioasă În al dansului alai, Nu-i cântare mai aleasă Plânsă-n bocete de nai, Lacrimă mai cuvioasă Pe al doinei
NU E LIMBĂ MAI FRUMOASĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364333_a_365662]
-
și muzica se îmbină armonios. În toate timpurile, omul a combinat muzică și cântecele cu tot ceea ce a făcut. Această broderie bogată și încântătoare a liniștii, spirit al extazului și al visării, ale cărei aripi de foc cântă asemenea unei lire, muzica este în tot, iar atunci când inima ta bate și simte durerea aproapelui, totul este minunat. Nimic nu rezistă voinței înverșunate de a reuși. Tenorul Romeo Saleno a reușit, iar acum, alături de soția sa sunt fericiți și formează primul cuplu
ROMEO SALENO CÂNTÂND NICOLAE FURDUI IANCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364519_a_365848]
-
Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin Țene Arzând ca o torță Departe de trupul tău pe malul mării Mă simt ca Orfeu rătăcitor pe ape Și nici o liră nu vibrează pe coarda zării Să mă îmblânzească simțindu-te aproape. Nu-ți mai simt căpșunile buzelor deșarte Și nici sânii piersice coapte, Marea sublimă la picioare mă desparte De tine și-n scoici mi-aduce șoapte. Mă simt un
ARZÂND CA O TORŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364558_a_365887]
-
ARZÂND CA O TORȚĂ Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 233 din 21 august 2011 Toate Articolele Autorului Arzând ca o torță Departe de trupul tău pe malul mării Mă simt ca Orfeu rătăcitor pe ape Și nici o liră nu vibrează pe coarda zării Să mă îmblânzească simțindu-te aproape. Nu-ți mai simt căpșunile buzelor deșarte Și nici sânii piersice coapte, Marea sublimă la picioare mă desparte De tine și-n scoici mi-aduce șoapte. Mă simt un
ARZÂND CA O TORŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361549_a_362878]
-
Acasa > Poeme > Devotament > DE DRAGUL TĂU, IUBITE EMINESCU. POEZIE DE SANDU CĂTINEAN Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Poezie de Sandu Cătinean De dragul tău, iubite Eminescu De dragul tău, iubite Eminescu Azi, lira-mi scutur, de-un parfum ciudat Purtând povara unei lumi prea triste Cu versuri fade, scrise-ntr-un palat Mai bine mă întorc pe dealuri verzi Să simt trecut, de la izvoare sacre În zbucium greu, s-adorm sub un copac
DE DRAGUL TĂU, IUBITE EMINESCU. POEZIE DE SANDU CĂTINEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363792_a_365121]
-
și eu... Când doinele mă-ngână tot mai tragic Cu gândul dus, mereu gândesc la tine Copaci întregi rămas-au făr de ramuri Și pier în cer, izvoare cristaline... De dragul tău, iubit copil al Muzei Tot mai duios, îmi cântă lira-un cânt Despre-un băiet și floarea lui albastră Un geniu trist, al poeziei sfânt... Iar lira mea, cât am să fiu, cânta-va De lacul tău, de codrii și de tei S-or scurge ani și lumea-o să
DE DRAGUL TĂU, IUBITE EMINESCU. POEZIE DE SANDU CĂTINEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363792_a_365121]
-
întregi rămas-au făr de ramuri Și pier în cer, izvoare cristaline... De dragul tău, iubit copil al Muzei Tot mai duios, îmi cântă lira-un cânt Despre-un băiet și floarea lui albastră Un geniu trist, al poeziei sfânt... Iar lira mea, cât am să fiu, cânta-va De lacul tău, de codrii și de tei S-or scurge ani și lumea-o să se schimbe Dar tu rămâi, un geniu printre zei... De dragul tău, mai des mă urc pe creste
DE DRAGUL TĂU, IUBITE EMINESCU. POEZIE DE SANDU CĂTINEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363792_a_365121]
-
rămâi, un geniu printre zei... De dragul tău, mai des mă urc pe creste Privind ades luceafărul din cer Prin gândul meu, te plimb până la ziuă Și-adorm uimit, de stelele ce pier... Și tot de drag, îmi port cu cinste lira Și cânt și eu, de dragoste prin vânt Dar cât voi fi, am să-ți urmez trăirea Al Muzei zeu, mereu am să te cânt... Sandu Cătinean din Bonțida Referință Bibliografică: De dragul tău, iubite Eminescu. Poezie de Sandu Cătinean / Al
DE DRAGUL TĂU, IUBITE EMINESCU. POEZIE DE SANDU CĂTINEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363792_a_365121]
-
Publicat în: Ediția nr. 923 din 11 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Cât mai am stropi de vigoare, Picături de tinerețe Și o gură de licoare Inima să îmi dezghețe, Nu voi înceta o clipă Să-ți cânt elegii cu lira Viselor ce se-nfiripă Și să bei din elixir a Cărnii-mi ultimă dulceață Noaptea când delirul arde În combustii de o viață Și când muza mea de bard e O fecioară desfrânată, Lacomă poftind să beie Cu reținere de
MUZA MEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363879_a_365208]
-
sub coordonarea unui grup de scriitori profesioniști, membri ai asociației A.S.P.R.A. (Asociația Scriitorilor pentru Promovarea Realizărilor Artistice). Antologia “Lirica primăverii” a adunat sub streașina paginilor sale 20 de autori, prezentați în prefață de scriitorul și coordonatorul proiectului, Petre Rău: “Lira aparține autorilor, ei au smuls-o din brațele primăverii ca să ne arate cu ce pot să ne încânte. Și cred că au ce oferi.” Volumul este deschis de Mihaela Aionesei, “poeta este înarmată cu metafore cuceritoare”, Maria Chiriac “e mai
LIRICA PRIMĂVERII, ANTOLOGIE COLECTIVĂ DE CREAŢIE LITERARĂ de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363881_a_365210]
-
Cine suntem“ din platforma online “Certitudinea“. “Statul de Țară“ al său “seamănă izbitor în privința expertizei istorice, a diagnozei sociale a motivației și a reperelor de bune practici (preluate din experiența sistemelor britanice) cu Teoria Statului Organic al lui Mihai Eminescu. “Lira Tracă (la care cânta Orfeu) are virtuți de brand național“, susține “naivul blindat“ din tinerețe și “rebelul dogmatic“ de acum, Miron Manega. Alte repere remarcabile în scrisul său: Octav Minar, Tudor Gheorghe (Targetul meu e România), Ficțiunile lui Marko Bela
PANEGIRIC EMOŢIONAL- ÎMPLINIRE, ARTICOL DE PROF. PETRECURTICĂPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363968_a_365297]