5,029 matches
-
la concursurile săptămânale de la Majestic, este foarte lent. Curând, se mișcă aproape ușor în jurul mesei verzi, capitonate cu catifea verde, ascultând cum englezii râd și-și povestesc despre afacerile pe care le-au încheiat, despre cum i-au păcălit pe localnici, cum jocul a mai slăbit și cum noaptea e încă tânără. Bobby reușește o lovitură dificilă și Philips îl bate ușor pe spate, iar mâna îi alunecă așa, ca din întâmplare, pe fesele lui. Bobby se întoarce și observă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spațiu gol. Imediat, în prima vacanță de vară a pornit într-acolo. Asta a fost cu mulți ani în urmă. În pofida privațiunilor vieții Fotse, Chapel a descoperit ce a căutat în Africa. Totul era nou. Totul era teribil de necunoscut. Localnicii se adunau să-l întâlnească sub copacul frangipani din mijlocul satului, părând o adunare de profesori universitari, o sală de prelegeri plină de studenți, o petrecere la ora ceaiului, o congregație sau o mulțime la teatru. Pământul se întindea cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
A umplut un caiet cu o singură listă lungă, sinuoasă, detaliind capsulele de semințe magice, instrumente chirurgicale, bețe chinezești de joc, tigve Naga cu coarne, un hăitaș, un pandantiv cu jad, o cască făcută din pielea unui porc țepos de localnicii din Insula Gilbert, o hârcă într-o sticlă din Gloucestershire, un fluier din os de Arapaho, un set de chakre Sikh din oțel, țigle din Maroc, o pușcă pentru vânătoarea de lupi, un ciomag pentru foci sculptat din penisul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
venit! Aplauze pe ici și colo. Crainicul coboară de pe podium. Soldații și cercetașii pun în scenă nașterea Imperiului, trăgând Britannia pe o plută mare în centrul spațiului. După ce fac acesta, realizează medalioane cu dezvoltarea Imperiului, asistați în fiecare situație de localnici din teritoriile nou cucerite. Luptătorii mauri realizează o haka, apoi se predau cercetașilor îmbrăcați în ofițeri de marină. Zulușii dau năvală cu săbii și scuturi ascunse, apoi cad răpuși de cavaleria glorioasă a reginei Victoria. Cavaleria face circuite în jurul stadionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de mal și rămân să scruteze întunericul, ascultând mișcările, fără a vedea ceva. Este imposibil de spus câți sunt campați acolo și tot ce-și amintește profesorul din călătoriile anterioare este un mic loc unde se face comerț, în care localnicii i-au vândut cândva o conservă argentiniană stricată, cu carne de vită. Dimineața le aduce în fața ochilor o scenă stranie. Postul de comerț a dispărut de parcă (după cum le șoptește Marchant) n-ar fi fost niciodată acolo. În locul lui văd un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
colacul de cablu. — Telefonie, spune. Instalăm linia telefonică. De-a lungul drumului. Antropologii îl privesc cu suspiciune. Martti și Eino par mulțumiți. Încep să le vorbească despre importanța muncii lor, pentru că într-o zi toată lumea va fi conectată telefonic, iar localnicii care nu înțeleg munca noastră grea, taie sârma pentru cupru sau doboară stâlpii pentru lemn de foc. Poate că nu vor face bani aici. Poate vor găsi ceva mai bun de făcut în Finlanda. Dar deocamdată li s-a stricat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Fotse sunt un popor docil, vesel, aproape neatins de relele lumii moderne, viața lor pastorală... Da, da, încuviințează profesorul. Cum să mă mai descurc eu cu ei dacă administrația deja le cere atât de multe? Știți cât insistă să pună localnicii la muncă. Am încercat să le explic, dar nu-i interesează știința! Nu-i poți face să vorbească decât despre blestematele alea de taxe. Dacă vor să plecăm de aici, zice Jonathan, n-ar trebui s-o facem? Toți îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Idris, Ali și Danjuma și când le dă ordin să meargă înainte, realizează că-i este teamă de ei. Oamenii vorbesc încet între ei în Hausa și-l privesc cu ochii lor în care nu poate citi nimic. Sunt primii localnici de care este pe deplin răspunzător. Este o ușurare pentru el să plece din umbra povârnișului, dar nu știe cum va proceda în privința recensământului. În instrucțiunile pe care le-a primit de la guvern a găsit noțiuni de genul: adunarea sătenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de folos. Când cântărețul se întreabă retoric de ce ar vrea cineva să numere caprele sălbatice de pe Spatele Șopârlei, Jonathan nu-i poate da un răspuns. Începe cu prima gospodărie pe care o înseamnă pe listă cu numărul unu. Cam toți localnicii se ascund de el și este nevoit să-și trimită însoțitorii să-i scoată din hambare sau staule, dacă nu chiar de prin tufișuri. Oamenii lui îi caută cam fără zel și de cele mai multe ori se întorc fără a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-i face pe oameni să fie mai puțin speriați, nimic nu-i ușurează munca. Însoțitorii săi îi detestă pe Fotse și nu suportă să-i atingă din cauza bolilor și a poluării. Când trebuie să-i tragă afară din ascunzători pe localnicii mai mai șovăitori, aceștia își manifestă disprețul pentru ei folosind forța. La început, Jonathan îi roagă, apoi le cere, pentru ca în final să-i implore să-i trateze pe aceștia cu blândețe, dar este ignorat. Când Idris îl pocnește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
șovăitori, aceștia își manifestă disprețul pentru ei folosind forța. La început, Jonathan îi roagă, apoi le cere, pentru ca în final să-i implore să-i trateze pe aceștia cu blândețe, dar este ignorat. Când Idris îl pocnește pe unul din localnic peste ceafă în fața soțiilor și copiilor lui, Jonathan înțelege că nu poate continua așa. Poposește în noaptea aceea la umbra unui copac impunător. După ce însoțitorii au adormit, se așează pe scaunul său din lemn cu pânză care scârție și încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mare. Era splendid. — Cine îngrijește acum acel loc? — Din Lipari n-au mai rămas decât amintirile, în sufletele noastre și ale prietenilor care se bucuraseră cu noi de această creație. Praful s-a ales de toate, a oftat adânc Ioana. Localnicii au furat cât au putut. Doar câteva picturi de sfinți au mai fost salvate de niște prieteni care aveau și ei o casă la Lipari. Când am cerut poliției locale să su pra vegheze domeniul nostru, ni s-a spus
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
sta calitatea oamenilor mei. Însă lucrurile sunt mai complicate. Cel mai serios obstacol pe care îl au de înfruntat ofițerii mei este Curtea. Nu am parte de nici un fel de respect din această zonă. Ei se bucură în secret când localnicii hărțuiesc ambasadori străini și omoară misionari. Nici nu pot să vă spun cât de periculoasă e o astfel de purtare. Ea poate duce la izbucnirea unui război. Oamenii de vază din clan sunt orbi din punct de vedere politic. — Luminează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
l-a rugat să o convertească la religia lui. A devenit o credinciosă ferventă și i-a primit călduros pe misionarii străini. — Necazurile au început când misionarii au construit biserici? îl întreb. — Da, când ei au ales locurile pe care localnicii le considerau ca având cel mai bun feng shui. Sătenii credeau că umbrele aruncate de biserici peste cimitirele lor strămoșești îi vor deranja pe morți. De asemenea, catolicii au denigrat religia chineză, ceea ce i-a jignit pe localnici. — De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe care localnicii le considerau ca având cel mai bun feng shui. Sătenii credeau că umbrele aruncate de biserici peste cimitirele lor strămoșești îi vor deranja pe morți. De asemenea, catolicii au denigrat religia chineză, ceea ce i-a jignit pe localnici. — De ce nu au fost străinii mai înțelegători? — Ei susțineau că Dumnezeul lor este singurul zeu. — Oamenii de la noi nu ar accepta niciodată așa ceva. — E adevărat, dă prințul Kung din cap. Au început lupte între noii convertiți și aceia care țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la vechile lor credințe. Oameni de reputație dubioasă, infractori chiar, s-au alăturat catolicilor. Mulți au comis crime în numele Dumnezeului lor. — Și asta a dus la declanșarea numeroaselor violențe. Într-adevăr. Când misionarii au încercat să îi apere pe criminali, localnicii s-au adunat cu miile. Au ars bisericile și i-au omorât pe misionari. — De asta tratatele stipulează limpede că țara noastră va fi amendată usturător dacă nu reușește să controleze revoltele? — Amenzile ne duc la faliment. Se așterne liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
amatorilor, scriam un articol la gazeta de perete ori pregăteam conferința „Cum să mărim producția de ouă”. Fluierașii lui Costică nu lipseau de la nici o repetiție. Cum la alte activități nu venea nimeni, m-am plîns de lipsa de cooperare a localnicilor. Costică îmi trimise atunci doi țigani analfabeți pentru echipa de teatru. M-am plîns din nou. Fărocoastă mai aduse un individ care pretindea că știe, din armată, un monolog. L-am pus să repete. Roșu, flăcăul recită un text intitulat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
piele străvezie și uscată de reptilă, semn - pentru cei care o pot vedea - că părintele Își Îngroașă și Își lungește coada verde de gușter; pesta porcină face ravagii și, pe cale de consecință, pentru că boala nu se ia la om, mulți localnici Își sacrifică porcii mai abitir ca de Crăciun, se pun pe chefuit cu zilele - căci carnea trebuie consumată repede, să nu se strice -, iar taraful Căloi a intrat În repaus medical din pricina vocilor gâjâite și a degetelor Înțepenite; Titel Meșteru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de ce fusese ales el drept comandant, spunând că responsabilitățile lui Hideyoshi fuseseră, din capul locului, prea grele pentru el. Rivalii săi invocau drept dovadă propriile păreri, conform cărora fie Hideyoshi nu precupețea cheltuielile militare, căutând să câștige popularitate în rândurile localnicilor, fie nu respecta foarte strict interdicția de a se bea sake în tabără, fiindcă se temea de antipatia soldaților. Dar, indiferent ce voiau să aducă în discuție adversarii săi, era ușor de văzut că, unul câte unul, toate fleacurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Katsura și ajunse la Castelul Kameyama pe seară, tocmai când soarele cobora sub linia orizontului. Informați despre înapoierea seniorului lor, orășenii din Kameyama îl primiră acasă cu focuri aprinse, care luminau cerul nopții. Era un conducător popular, care cucerise afecțiunea localnicilor prin administrația lui înțeleaptă. Zilele din an pe care Mitsuhide le petrecea cu familia se puteau număra pe degetele unei singure mâini. În timpul campaniilor îndelungate, se întâmpla să nu ajungă acasă vreme de câte doi-trei ani în șir. Din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
imnurile slujbelor religioase din Templul Honno, iar seara, clopotul bisericii răsuna pe alei. Poarta Templului Honno era foarte impunătoare, iar călugării care locuiau acolo mergeau pe străzi cu expresii trufașe, însă misionarii, când treceau, se arătau umili și prietenoși cu localnicii. Văzând un copil cu plăgi pe față, îl mângâiau pe cap și-i explicau cum să și le trateze; dacă auzeau că cineva era bolnav, vizitau persoana. Se spunea că nu trebuia să se amestece nimeni într-o ceartă dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Partizanii lui Mitsuhide ar fi vrut să evite pe cât posibil asemenea așezări omenești, dar drumul trecea printre case. Din fericire, nicăieri nu licărea vreo lumină. Casele erau înconjurate de desișuri mari de bambus, sub luna argintie, și totul arăta că localnicii dormeau adânc, ignorând haosul din lume. Sfredelind întunericul cu ochii îngustați, Akechi Shigemoto și Murakoshi Sanjuro cercetau terenul până departe în față, călărind de-a lungul satului îngust, fără vreun incident. Oprindu-se într-un loc unde drumul ocolea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
destul de mare. Era a șaptea zi din Luna a Douăsprezecea. Soarele dimineții strălucea printr-un vânt puternic și uscat. Oamenii nu aveau idee ce se întâmpla. Marea slujbă funerară din timpul Lunii a Douăsprezecea se desfășurase cu fast și strălucire. Localnicilor le era mai ușor să se complacă în propriile lor judecăți meschine. Chipurile lor arătau să se lăsaseră amăgiți crezând că, deocamdată, n-avea să mai înceapă nici un război. — Însuși Seniorul Hideyoshi călărește în frunte. Au venit forțele lui Tsutsui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
forță irezistibilă; se spunea că „acolo unde înaintează Nobunaga, ierburile și copacii se ofilesc“. Dar stilul de a lupta al lui Hideyoshi era cu totul diferit. Oriunde avansa, oriunde-și stabilea tabăra, atrăgea în mod firesc oamenii spre el. Câștigarea localnicilor era o chestiune importantă, înainte de a încerca să înfrângă inamicul. Disciplina militară strictă este vitală, însă chiar și în zilele când curgea sânge, oriunde își instala Hideyoshi scaunul de campanie apărea o briză de primăvară. Cineva chiar scrisese: „Unde stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cât de puțini suntem. Iar acest lucru îi va face să întârzie. Debarcați trupele și grăbiți-vă înapoi la Kaitsu. Armata debarcă la Ozaki, iar corăbiile ridicară pânzele numaidecât. Niwa își opri calul în sat, pentru a-i interoga pe localnici. Sătenii îi spuseră că bătălia începuse în zori și că era complet neașteptată. Tocmai când văzuseră flăcările de pe Muntele Oiwa, auziseră strigăte de război care răsunau ca niște valuri tsunami. Apoi, niște războinici ai armatei lui Sakima, probabil o grupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]