KorAP: Find »[drukola/base=lojă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...75 76 77 ...89 >

2,223 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351

casă. L-au ucis pe sărmanul animal! Ha! V-am prins! Ray dă din cap spre George Mackie, cel care se ocupă de câini, care stă jos pe trotuar, iar o polițistă-l consolează. Îl știu pe George de la masoni. Loja St John, Corstophine. — Bruce... șuieră el... s-a prăpădit, Bruce... Pedro-i mort... Pedro al meu... cel mai bun cățel din poliție la detectat droguri... s-a prăpădit... — Ce s-a Întâmplat George, Îl Întreb, aplecându-mă spre el. — A găsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
copți la cuptor ai lui McCain 0000000mănâncă0000000000ticle de cidru din frigider. 000000000mulțumesc0000000 Îl sun pe Bladesey p00000000000000000000000tă acasă ca s-o consoleze pe Bunty. Îl sun pe Ray Lennox, da-i plecat. Nu pot face față iarăși unei seri la Lojă, dar mă hotărăsc să ies doar eu să beau ceva. Poate am noroc de vreo curvă bagaboantă la miezu nopții. Pe drumul spre centru mă opresc la bibliotecă. Iau o carte de medicină și citesc despre viermi. Mă sperie ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
gândit că ar trebui să arate o crâșmă tradițională și nu cum arăta inițial. Așa că tot nu intră nici un puțoi. Mă gândesc la Amsterdam, apoi mă apucă un acces de inspirație și Îl sun pe Marele Maestru Frank Crozier la Lojă și Îi spun să-i pună cuțitu la os puțoiului ăluia de Toal, explicându-i că mi-am programat să plec la Amsterdam. Frank și cu mine nu ne-am Înțeles niciodată prea bine. El vrea să-l vadă În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
mult pentru mine să-l văd cum Își dă aere pe acolo plin de el. Nu cred că o să fie prea multă lume. Îmi Închipui că ceva de genul lui Gary McKay sau Craig Levine. Așa că seara mă surprinde la Lojă ascultându-l pe un blegoman de arbitru care e un inspector În construcții la consiliul districtual. Se Întreține cu admiratorii și nu-i un tip prea nasol. Bladesey e pierdut. Vine să ni se alăture, purtându-și ochelarii cei noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
abia așteptând să sărbătorească. Coisty le dă un unu-la-zero cu o deviere de lânga linia porții la stâlpul din spate. Ha ha ha. E o figură. Se bănuiește că ar fi offside, dar steagul lui Oswald Beckton rămâne coborât. Oswald, Loja 364. Îi știi sigur mutra, sugerează arbitrul. Câțiva din jurul mesei Înclină din cap și zâmbesc ca niște cunoscători. — Deci În orice caz, toată lumea se ridică și petrecerea Începe. Toată lumea cântă, suntem băgați pân-la genunchi În sânge fenian și e atmosferă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
aș fi putut să le stric cheful ridicând steagul la ei acasă? Oricum ar fi câștigat! Cu un avans cât Argyll Street! În nici un caz mandea n-avea să le spargă petrecerea. Imaginați-vă ce-ar fi zis băieții din Loja de la Whitburn! Mi-ar fi făcut viața un iad. Să stric o zi de sărbătoare! Așa că am făcut semn ca jocul să continue. — Așa și trebuia frățâne, ăăă, a spus Consilierul Bill Armitage. — A trebuit să-l dau afară pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
ori și au evitat să dea vreo imagine filmată din alt unghi. Oricum, am vorbit cu observatorul federației de fotbal la meciul din Blue Room de după aia și el a Înțeles pe deplin situația. Se pare că e În aceeași Lojă ca și micuțul Sammy Kirkwood. Îți amintești de micuțul Sammy! Îmi spune el mie. Încuviințez din cap. Sammy obișnuia să-mi aducă reviste. Marfă bună și chestii din astea, da nu așa de bună ca a lui Hector Fermierul. Tresăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
de inși. N-au zis decât o chestie sau două ca bigoții ăia din divizie care ar fi spus oricum asta. — Puțoii ăștia sunt paranoici, râde Armitage. — Un reporter principal din secțiunea sportivă a unui cotidian mi-a spus la Lojă, cică: În mod normal am fi făcut mai multe valuri pe tema asta, dar nu prinde nimănui bine dacă denigrăm fotbalul scoțian. Apoi Îl ascultăm pe Armitage cum vorbește puțin despre noul parlament scoțian. — O să fiio chestie bună: mai multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
poate vedea toate posibilități Poate că mai sunt și alții ca mine. În mod acă l-ar mușca de curu lui Împuțit și bun de nimic. Mă duc la cert pot să-mi imaginez una ca asta, ideea că afacerile Lojei sunt singurul lucru care ș nu sunt singurul reprezentant al speciei mele.ut toți ceilalți băieți din poliție iarăși și De ce să fiu numai eu? Poate că mai sunt și tipii. Au tendința să simtă păreri de rău, dar alții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
iar eu fac un duș și mă schimb. Maldărul de haine murdare crește. Nu prea mai am chestii curate. Trebuie să mă apuc În curând de spălat. Înviorat, mă hotărăsc să ies la ora asta târzie să beau ceva la Lojă. George Mackie, Îngrijitorul de câini e acolo și pare părăsit și singur În compania unui bulangiu În uniformă, al cărui nume Îmi scapă. Bietul bătrân Dode pare beat muci. Comand un whisky triplu și o halbă de Guiness, apoi mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
sociale În cazul ușuraticelor. Mă ridic În capul oaselor și aștept, rugându-mă să se facă lumină. Reușesc să rezist citind „Tam o’Shanter“. E un poem pe care o să fiu rugat să-l recit la haggis-ul de la cina din Loja Burns anul ăsta, În special după ce harababură a făcut din ea Willie Mc Phee ultima oară. Știu că face asta de peste cincizeci de ani și e singurul lucru care-l ține În viață, dar deja nu mai e de glumit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
fost bună. După masa de Crăciun de la cantină, care nu-i prea rea, (Ina a făcut de toate, curcan și garnitură), Lennox și cu mine ne hotărâm să ieșim și să ne matolim. Ne delectăm cu câteva beri civilizate la Lojă, apoi ne Întoarcem la Ray acasă și e viscol, dar În apartamentul lui. Viscolul e din cocaină. Ne simțim slăbiți și drogul ne dă iluzia puterii. Îi povestim lui Lennox discuția pe care am avut-o cu Toal și știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
cu Bunty, ceva despre o ceartă și despre maică-sa, dar nu-nțeleg o iotă din ce spune. Mă car de lângă el și mă Împleticesc afară În frig. Gerul mă revigorează umpic și iau un taxi de la un tip din Lojă și mă duc Înspre casă. Intru și mai trag pe nas niște cocaină, apoi dau gata Înc-o sticlă de Grouse. Pun cât se poate de tare albumul Women and Children First al lui VanHalen și mimez că cânt la chitară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
o trage lui Bladesey. Deși dobitocul Își pecetluiește propria-i soartă sunându-mă ca să-mi aducă aminte de partida de popice din a doua zi de Crăciun, pe care am aranjat-o ieri seară când ne-am făcut muci la Lojă. Iain McLeod de la masoni miadat cheile de la sală, Îmi amintește el. Chiar mă Întrebam ce-mi zdrăngăne În buzunar. Popice În a doua zi de Crăciun. Cu Bladesey. Cât de patetic și fără prieteni poți să ajungi? Declin și deprimare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
piept. Uite Bunty... e... of, Doamne... mi-e tare greu. — Spune-mi! — Cliff a fost... Cliff Împreună cu câțiva tipi de la masoni... ei... Se uită la mine cu o privire de nebună. — Obișnuiau să ia casete video de la un tip din Lojă. Un fermier. De fapt nu-i genul meu. Evident că știam ce erau dar m-am gândit, ei bine, e treaba lor. Cliff a vrut să se uite la ele aici, n-a vrut să afli nimic despre ele. Evident

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
parcării de autobuze, doi bulangii În uniformă discută cu un inspector de la Transporturi Scoțiene din Est. Mă apropii de ei. — Bună ofițeri, Îmi flutur eu legitimația. — Mda, spune unul speriat. — Câțani are bunicăta? — Trei sute șaizeci și doi, replică el. — Marfă loja. Dougie Millar Încă e mare maestru? — Mda... — Ei bine, ofițer...? — Cameron, domnule. — Ei bine, polițist Cameron, vă sugerez ție și colegului tău să vă scoateți deștele din cur. Cunoașteți politica de toleranță zero față de infracțiunile și contravențiile din spațiile publice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
lui Robert Burns, are loc o cină memorială. Închisoare din suburbia cu același nume a orașului Edinburgh. Joc de cuvinte: carole, colindă. Actor și cîntăreț australian. Primele două versuri din cîntecul I Should Be So Lucky al lui Kylie Minogue. „Lojă“, dar și „a depozita“. Orange Order este o societate secretă cu influențe francmasonice, originară din Scoția. Joc in care formezi o echipă de fotbal și primești puncte pentru evoluția jucătorilor tăi În etapă. Suburbie a orașului Edinburgh. Material de construcții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

pentru crimă lucrare cu mai mult timp în urmă pentru domnul Kadesky. Femeia, Katherine Tunney, auzise și ea despre crime și o invită pe Kara înăuntru să aștepte întoarcerea producătorului. Îi înmână Karei un permis pentru a pătrunde în zona lojelor pentru VIP-uri și apoi plecă, motivând că mai avea câteva lucruri de terminat, dar promițându-i Karei că va da dispoziții paznicilor să îl anunțe pe domnul Kadesky că era căutat încă de când avea să intre. Croindu-și drum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
VIP-uri și apoi plecă, motivând că mai avea câteva lucruri de terminat, dar promițându-i Karei că va da dispoziții paznicilor să îl anunțe pe domnul Kadesky că era căutat încă de când avea să intre. Croindu-și drum spre loja în care avea loc, îi sună pagerul. Se uită repede să vadă cine o căutase și scoase un geamăt profund. Ieși în viteză din cort, îndreptându-se spre o baracă unde mai multe telefoane publice fuseseră amplasate temporar. Cu mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
că nu era așa. Acum, purtând o uniformă de tehnician medical, strecură ambulanța pe care o conducea pe poarta de serviciu a cortului care găzduia Renumitul la Nivel Mondial, Medaliatul Internațional, Aclamatul și Criticatul Cirque Fantastique. Parcă sub eșafodul cu loje, coborî și încuie portiera. Nimeni dintre muncitorii din spatele scenei, polițiștii și numeroșii paznici nu îi acordă vreo atenție lui sau ambulanței. După sperietura cu bomba de mai devreme, era perfect normal ca un vehicul de urgență să fie parcat acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ca niciodată, el însuși un simplu privitor din public, căutând doar un loc avantajos pentru a se putea bucura de finalul spectacolului său. Capitolul XLIV Familii, grupuri de prieteni, cupluri, copii, toți intrau încet-încet în cort, își găseau locurile, umpleau lojele și arena, transformându-se lent din indivizi în creatura aceea care se numește public, în care întregul devine foarte deosebit de părțile sale componente. Metamorfoza... Kara își luă ochii de la priveliște și opri un paznic: - Aștept de ceva vreme. Ai idee

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
și făcu un gest sugestiv în direcția ei. Era Kadesky cumva acolo? Te rog... Dar femeia îi spuse: - Tocmai a sunat. A avut de dat un interviu la radio imediat după cină și va întârzia puțin. Dar va ajunge curând. Loja aceea din față este a lui. Ce-ar fi să îl aștepți acolo? Kara aprobă printr-un gest din cap și, descurajată, se îndreptă către locul indicat de Katherine, se așeză și privi în jurul ei prin cort. Observă că transformarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Nu, nu mă întorsesem. Rhyme se întoarse către Kara. - Dar tu erai acolo? - Mda. Am văzut cum ambulanța întrând. Nu mi-am dat seama despre ce este vorba la momentul respectiv. - Și exact unde a parcat Loesser? - Sub eșafodul cu loje. - Nu sub zona cu locurile scumpe, totuși? îl întrebă Rhyme pe Kadesky. - Nu, spuse bărbattul. - Deci lângă ieșirea principală de incendiu, cea pe care ar fi urmat să o folosească cei mai mulți oameni în caz de evacuare. - Așa e. Bell întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
folosească cei mai mulți oameni în caz de evacuare. - Așa e. Bell întrebă: - Lincoln, unde vrei să ajungi? - Vreau să ajung la faptul că Loesser a parcat ambulanța astfel încât să producă cele mai mari pagube și totuși să ofere câtorva oameni din lojă ocazia să scape. De unde a știu exact unde să o parcheze? - Nu știu, îi răspunse producătorul. Probabil a verificat din timp și a văzut că e locația cea mai bună... vreau să spun cea mai bună din punctul lui de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ignoră și se întoarse din nou către Kara. - Cam pe la ce oră te-am rugat să te duci la cort și să îl găsești pe domnul Kadesky? - Cred că era cam cinci și un sfert. - Și te aflai în zona lojelor, nu? Kara aprobă din cap, așa că Rhyme continuă: - Lângă rândul de la ieșire? Femeia privi în jur cu o expresie nefirească. - Cred că da. Da, eram, spuse ea privind-o pe pe Sachs. De ce îmi pune întrebările astea? Ce se petrece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]