2,054 matches
-
maneta supapei și soarele se mai văzu o clipă la orizont În timp ce trenul trecea prin Bruges, cu regulatorul Închis, Înaintând lejer cu foarte puțină presiune. Razele apusului luminau ziduri Înalte pe care se scurgeau șiroaie sau canale cu apă inertă lucind o clipă cu lumină lichidă. Undeva În perimetrul sumbru zăcea orașul străvechi, ca un giuvaier faimos, atrăgând prea multe priviri, prea multe discuții, prea mult trafic. Apoi prin pânza de abur se Întrezări o Încâlceală de ogoare, monotonia fiind uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
viteza cu care trecu un stâlp de telegraf, de vederea unui râu verzui, cu tușe portocalii date de soarele matinal, și de dealurile Împădurite. Apoi Își aminti. Era Încă devreme, pentru că soarele era jos, abia ițindu-se deasupra colinelor. Un sat luci cu lumini mărunte pe celălalt mal. Câteva pale subțiri de fum zăceau În aerul Încremenit, deasupra caselor mici de lemn, unde se aprinseseră focurile matinale, căci se pregătea dejunul pentru cei care mergeau la muncă. Satul era atât de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de incendiu cobora prin spatele apartamentului și nu se vedea dinspre stradă, ea dădea spre triajul de marfă, iar triajul era limita rondului unui polițist. Acesta apărea la fiecare trei minute, iar felinarul slab de la colțul barăcii făcea să-i lucească jambierele negre, lustruite, centura de piele, tocul pistolului. Zăpada adâncă Înăbușea zgomotul de pași și Josef nu se putea baza să-l audă când se apropia, dar tic-tacul ceasului Îl făcea să nu uite pericolul. Așteptă la capul scării, ghemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În umbra unui zid. Își trecu o mână prin păr. Între gândurile și temerile ei, legate de Q.C. Savory și Janet, de Coral și Richard Czinner, se strecură pentru moment o față tânără și rozalie și niște ochi blajini luciră săritori În spatele unor ochelari cu rame de os. — Cred, d’nă, c-aveți probleme cu omul acesta. M-aș buc’ra să vă fiu de folos ca int’rpret. Domnișoara Warren se răsuci furioasă pe călcâie. — Du-te și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cuțitul pentru pește și transformă șinele de oțel de pe linia pustie din față În șine de argint. Zăpada Încetase să mai cadă și zăcea troienită de-a lungul cușetelor, luminând În Întuneric. La câteva sute de metri mai Încolo, Dunărea luci ca mercurul. Putu vedea copaci Înalți care zburau În urmă și stâlpi de telegraf, care prindeau În trecere lumina lunii pe brațele lor metalice. Câtă vreme În vagon domni liniștea, nu se mai gândi la Janet Pardoe, ci se Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tânăra se dovedi stâjenită Într-un mod misterios și inocent care-l uimi. Râsul i se opri, nu stingându-se treptat, ci dispărând brusc, așa că el se Întrebă dacă nu cumva și-l imaginase sau fusese un efect al roților lucind pe șine. Ea spuse brusc și cu precipitare: — Ai răbdare. Nu știu prea multe. Apoi țipă de durere. Dacă o stafie ar fi trecut prin compartiment Îmbrăcată În haine de epocă de dinaintea mașinii cu aburi, tot n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mesagerie și lui Ninici, un tânăr În uniformă, unul din grăniceri. Amesteca niște cărți de joc și În acel moment ceasul bătu de șapte. Afară, un soare indecis Începea să se aștearnă peste zăpada pe jumătate topită, iar șinele umede luceau. Ninici Își sorbi paharul cu rakia. Băutura tare, din prune, făcu să-i dea lacrimile. Era foarte tânăr. Lukici continuă să amestece cărțile. — Despre ce crezi că poate fi vorba? Întrebă funcționarul de la mesagerie. Lukici clătină din capul lui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
raza de soare, iubind În raza de lună, viața-i atât de frumoasă. Conductorul se apropie pe culoar și bătu la ușă: „Budapesta“. Luminile se aglomerară laolaltă și pe malul opus al fluviului, parcă pe jumătate căzute din Înaltul cerului, luciră trei stele. — Ce-i aia? Acolo! Trece! Repede! — Cetatea, spuse el. „Budapesta!“. Josef Grünlich, care stătea În colțul lui, cu capul căzut În bărbie, se trezi cu o tresărire și se duse la fereastră. Văzu străfulgerarea unui luciu de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Poate că știe el cât va dura... Prima zăpadă Începu să cadă. — Dacă acceptați să fiți invitata mea, spuse Myatt, domnișoară... — Numele meu este Janet Pardoe, spuse ea și-și trase haina de blană În sus, peste urechi. Obrajii Îi luciră acolo unde-i atinsese zăpada și Myatt putu să deslușească prin blană curba trupului ei ascuns și să-l compare cu acela nud și subțiratic al lui Coral. Va trebui s-o iau și pe Coral, se gândi el. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și văzu că acesta se ținea de zid cu amândouă mâinile. Se opri și strigă „Herr Grünlich“, dar el n-o băgă În seamă și dispăru după colțul clădirii și din vedere. — Nu te opri, spuse doctorul Czinner. Lumina ce lucea la orizont, dincolo de norii subțiri, se stinse. — Luați-mă de braț, spuse ea. Se execută, dar greutatea lui era prea mare pentru fată, deși el Încercă s-o facă mai ușoară sprijinindu-se cu o mână de perete. Ajunseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dispărură și mașina se năpusti brusc, mugind, În josul dealului, printre câmpurile goale, acoperite de zăpadă. Noroiul uliței fusese bătătorit de copitele vitelor și Înghețase. Două lumini roșii le apărură În față, undeva mai jos, și un segment scurt de șină luci cu picături de smarald. Luminile zburară-n spate și se auzi o voce strigând peste zgomotul motorului. — Trec prin ei? Întrebă omul calm, cu piciorul pregătit să apese pe accelerație. Nu, nu! exclamă Myatt. Nu vedea de ce ar fi intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
timp nedumerit, neîndrăznind să ordone vâslașilor să conducă vasul spre țărm. Ramaseră așadar în așteptare, înfiorați de aspectul acelor ființe, care se fâțâiau de colo colo cu vesmintele lor absurde, purtândla mijloc, unii dintre ei, niște cuțite foarte lungi, care luceau în razele soarelui, și totul era atât de confuz, atât de neobișnuit și de lipsit de logică, încât în cele din urmă Navigatorul-Căpitan hotărî să se întoarcă spre Căpetenia Războinicilor, cerându-i parcă părerea sau lăsând în seamă lui decizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
noi, În Tei sau În noul nostru apartament, proprietate de stat, din Balta Albă, Îl auzeam prin ușa Întredeschisă vorbind de unul singur, se posta În fața peretelui și povestea de zeci de ori aceleași Întîmplări: cum a cunoscut-o pe Luci și ce picioare mici avea ea că-i Încăpeau săndăluțele copilului și explozia aceea de bucurie cînd el s-a Întors acasă: De tot, Leon? De tot, Luci! Și pe urmă anii fără servici și boala și pensia. Ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
povestea de zeci de ori aceleași Întîmplări: cum a cunoscut-o pe Luci și ce picioare mici avea ea că-i Încăpeau săndăluțele copilului și explozia aceea de bucurie cînd el s-a Întors acasă: De tot, Leon? De tot, Luci! Și pe urmă anii fără servici și boala și pensia. Ea se făcea tot mai imaterială, vorbea tot mai rar și mai stins, cînd Încerca să scrie mînca literele, pe urmă chema păsările să-i ciugulească nasturii sau cerea bomboane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vorbească dezarticulat - furia lui Caliban cînd Își vede chipul În oglindă sau furia lui Caliban cînd nu-și vede chipul În oglindă - apoi se liniștea, ieșea să facă o plimbare cu Tiberiu pe strada Maica Domnului pînă la cimitir, la Luci, și se Întorcea cu un carton de cataifuri și cu flori. Toate aceste păpuși pe care le scot din cutii prăfuite, le răsucesc cheița și le fac să se miște În paginile mele Îmi par prea cuminți, prea blînde. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
De cealaltă parte a Senei, pe cheiul Tuileries, homosexualii se plimbau la soare, discutau doi câte doi sau În grupuri mici, Își Împrumutau prosoapele. Aproape toți purtau slipuri minuscule. Mușchii unși cu uleiuri de plajă străluceau În lumină, fesele cambrate luceau. În timp ce pălăvrăgeau, unii Își masau organele sexuale prin slipul de nailon, sau Își strecurau Înăuntru un deget, dezgolindu-și părul pubian, Începutul falusului. Desplechin Își instalase o lunetă la fereastră. Se zvonea că ar fi homo și el; În realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
programa calculul configurațiilor moleculare. Echipamentele erau ultramoderne, sălile de o curățenie perfectă - totul fusese finanțat de CEE. Într-o sală climatizată, Djerzinski aruncă o privire la cele două mari computere Cray În formă de turn, cu panouri de control care luceau În penumbră. Milioanele de procesoare dispuse Într-o arhitectură masiv paralelă erau gata să integreze ecuații Lagrange, funcții de undă, descompuneri spectrale, operatori Hermite; viața lui, de-acum Înainte, avea să curgă În acest univers. Încrucișându-și brațele pe piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
șușuia apa, unduind niște albituri; o piatră le oprea de-un capăt și în aer gîzele se pitroceau printre raze. Goală, femeia își juca pruncul care sughița de rîs; păreau surprinși de soare în ascunziș; trupul ei îngenunchiat în iarbă lucea ca marmora iar linia pură a tricepșilor umflați urca spre pîntecul subțire și sînii viguroși de pădureancă. Gîngurind, copilul se lipise de ei cu capul dat pe spate; încordați, umerii femeii scînteiau în lumină; de pretutindeni, din frunze și din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-o, dar am înțeles că-și gîngurea din gușă dragostea.” Cînd, toamna, conteneau ploile, Goilav își lipea de geam profilul cabalin ca să contemple cireșul de sub streașină. Cu clonțișor subțire ca de ac, mută, o păsărică se pitea pe sub frunzișul care lucea de apă. Foarte demult, într-o astfel de seară, Goilav a auzit trosnind un geam. Nu era vîntul. „Pesemne a sărit mîța”, bănui el, și, urmat de coana Sofica, care se înarmase cu o mătură, a pus mîna pe lumînare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
au și dus firele, așa de fin e ciorapul, că e aproape invizibil. Totuși e clar că unde mai înainte a fost ciorap, acum e totul distrus și nu se mai află nimic. S‑a destrămat. Faptul că părul ei lucește se explică prin pieptănatul îndelung cu peria, de sute de ori. Părul se cere îngrijit astfel, așa cum untul se cere uns pe pâine, cu condiția să nu fii nevoit să folosești, acasă la tine, margarină. Sophie și‑a distrus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a corpului aflată deasupra păturii; o lovește pe Anna cu toporul în cap, la fel cum i‑a lovit pe mama și pe tata. Capul Annei e transformat într‑un terci de oase, sânge, ligamente și creier, din care mai lucește pe ici pe colo câte un dinte și un ochi aproape scos din orbită. La un moment dat, curând, moare și Anna și, astfel, sunt toți trei morți. Toți au fost loviți mai ales în cap și în gât. Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aruncată pe canapea, de sub pânza ei albă ies picioarele Andreei, tolănită. Trebuie să mă ridic În picioare să văd mai bine. Andreea e În sutien, stă pe burtă, cu fața Îngropată Într-o pernă. - Andreea! Spatele se Încovoaie, șira spinării lucește, până și umerii delicați au sclipici. De-acolo vine mirosul de pepene: Andreea e unsă cu ulei Înmiresmat. Și mâna agățată de aer a senatorului e unsă, a inversat omul rolurile din fantezia cu masajul, Încercată mai Întâi cu Laura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și deplasat. Senatorul zâmbește camerei, habar n-are ce se Întâmplă În spatele lui. Apare și Andreea, unde-o fi fost, ține În mână câteva foi de hârtie, una i-o Întinde lui Leac, când se apleacă peste senator, ăstuia Îi lucesc ochii holbați În decolteu. Vine apoi lângă mine, Îmi șoptește: Adi, muzica, Închide muzica, eu mă Îndrept spre butoane, mă Întoarce tot ea din drum. - Sau lasă, mai bine cu muzică. Mă uit la ea, mă Întreb cum de se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lovească, dezlănțuit, s-o... da, ar fi fost în stare, la furie, de orice. Mai sălbatic și, bineînțeles, mult mai inventiv decât namilele despre care pomenise cu atâta scârbă ! De câteva ori, dincolo de apatia și timiditatea lui, reale sau trucate, lucise prelung o clipă de poftă și ură și plăcere. Ridică umerii, capul, coborî mâinile pe fotoliu. Încordă auzul. O respirație slabă și egală, de iepure adormit. Adormise, deci, și el. Caraghioasă complicitate devenea această întâlnire ! — Nu, nu dorm. Te-am
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
câte și mai câte. De văzut, nu i-am văzut niciodată, dar am auzit că știu stelele mai bine decât oricine. Până una-alta Însă, tu ține minte Leul Adormit, Îmi arătă el cele cinci și Încă patru stele care luceau la un deget deasupra pământului, spre Miazăzi. Și nu scăpa nicicând din ochi Pruncul, Îmi atrase el atenția, ridicând degetul deasupra capului. Stelele astea o să-ți fie Îndeajuns. I-am povestit atunci de Vindecătorul de pe malul celălalt care Își ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]