3,986 matches
-
putreziciunii burgheze”, imaginarul i-a fost impregnat de simboluri care vorbeau despre irealitate, inconsistență, fragilitate și volatilitate, ca un reflex al circumstanțelor istorice opresive. L. este - în perioada liberalizării culturale de la sfârșitul anilor ’60 - un poet al rigorii suave, al lucidității fragile („puterea florii”). În același timp, limbajul i s-a înfășurat în voalurile manierismului și a devenit mai criptic. Preocupat de exercițiul poetic formal, de ceea ce numește „răstimp de litere” (titlul unui ciclu de poeme din volumul Armura de aer
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
de vizionar ale autorului, care intuiește valoarea operei ce urma să fie scrisă de Eliade. Ca romancier, M. debutează în 1935 cu Rabbi Haies Reful, urmat de Tezaur bolnav (1936), Moartea nimănui (1939) și Domnița Ralu Caragea (1939). Dualitatea conștiinței, luciditatea interogațiilor, adâncind prăpastia dintre eurile care locuiesc ființa umană, sunt tot atâtea „fapte” care structurează subiectul romanelor, înscriindu-se între coordonatele experimentalismului, ale autenticismului din anii ’30-’40. În Rabbi Haies Reful, personalitatea protagonistului se reflectă dual prin perspectiva din
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
care nu și-a iubit soțul niciodată și a cărei dragoste și-o revarsă întreagă asupra copiilor, murind în cele din urmă, ca și bărbatul ei, înfrântă, neîmplinită; copiii lor, covârșiți de reacții sufletești intense, ce îi surprind pe părinți. Luciditatea observației urmărește personajele în relațiile lor de fiecare zi, descrise într-o frazare cadențată, de o oarecare solemnitate. SCRIERI: Lasă asta!, București, 1982; Eu și tata facem sport, București, 1986; Schițe de roman, București, 1989; Regina încurcăturilor, București, 1993; Optimiștii
MARIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
fără precedent din secolul al XIX-lea i-au sărăcit și marginalizat Într-adevăr pe unii, dar până și aceste victime recunoșteau că ceea ce se petrecea era Într-adevăr revoluționar. Astăzi, Într-o epocă În care privim cu mai multă luciditate limitele și costurile progresului tehnologic și În care am adoptat scepticismul postmodern față de orice discurs totalizator, aceste atitudini par destul de naive. Totuși, această nouă sensibilitate nu ne permite să realizăm În ce măsură ne influențează viața premisele moderniste și, mai ales, să
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
pentru un volum din 2001, trimite la aceeași voluptate a erosului, pe care poeta o transcrie făcând apel la modulații noi. Trăsătura definitorie a liricii este impetuozitatea, frenezia cu care autoarea își trece în vers trăirile. Combinația de fascinație și luciditate, temperamentul, modul trăirii în iubire au făcut ca poezia ei să fie comparată cu aceea a lui Elisabeth Browning (Laurențiu Ulici), a Annei Ahmatova (Octavian Soviany) sau cu Cântarea Cântărilor. În antologia Poemul scurt al lungii mele vieți (2001), I.
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
ascunse, să aprindă „miezul lucrurilor” „cu foc ceresc”, dar rezultatul e o poezie prea personală, în care ideea de comunicare nu mai funcționează ca principiu generator al textului. De multe ori „firul” dispare, iar sintagmele par a scăpa de sub controlul lucidității. În aceeași rostire semialeatorie, discontinuă, contorsionată, de o dificilă ambiguitate, I. emite, în Viața mai departe (1981), „precepte” ale unei filosofii tulburi, iscată în special de extrapolarea propriilor neliniști și trăiri în universul obiectiv și de receptarea ecourilor modificate de
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
literatura română, LL, 1976, 521-523; Valeriu Cristea, Perspectiva cercetării, RL, 1978, 46; Dumitru Micu, Proza realistă în literatura română, „Scânteia”, 1978, 15 noiembrie; Maria Banuș, „Orașul”, RMB, 1979, 7 februarie; Daniel Dimitriu, „Orașul”, CL, 1979, 2; Sorin Titel, Tristețe și luciditate, RL, 1979, 5; Mircea Popa, Un studiu asupra prozei realiste, VR, 1979, 12; Cristian Moraru, Un jurnal de vacanță, RL, 1984, 35; George Popescu, Aliajul genurilor, R, 1984, 11; Firan, Profiluri, 403-406; Micu, Scurtă ist., III, 392-393, IV, 172; Dicț
ILIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
înălțării și amărăciunea prăbușirii. Drum care s-ar motiva nu atât prin caracterul eroului, „om de voință și de putere” (G. Călinescu), hotărât să iasă din limita la care îl constrângea condiția inițială și înfrânt ulterior dintr-un lapsus al lucidității, cât printr-o decizie mai înaltă, de dincolo de individ, prin soarta „care țese nevăzută toate lucrurile-n lume”, cum spune chiar Răzvan. Ceea ce ar însemna că „piesa trebuie citită ca o tragedie a predestinării” (Nicolae Manolescu). Ca și Ruy Blas
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
criticii. Ani de-a rândul, poezia românească a avut în el pe unul dintre cei mai avizați și mai sensibili comentatori. Textele trădează mai întâi pe degustătorul subțire. Într-o a doua instanță, plăcerea ingenuă a lecturii se convertește în luciditate analitică. Dincolo de diversitatea universurilor poetice cărora li se schițează anatomia - Ileana Mălăncioiu și Dan Laurențiu, Ștefan Aug. Doinaș, A.E. Baconsky și Victoria Ana Tăușan, Liviu Ioan Stoiciu, Mihai Ursachi sau Ioana Ieronim -, analiza se desfășoară în orizonturi de referință
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
unghi strict retoric, dincolo de echilibrul rostirii, dincolo de impersonalitatea elegantă a demonstrațiilor, în toate textele există o evidentă implicare a autorului în propriul său discurs. De aici decurge o trăsătură inconfundabilă: tensiunea între simpatie și rigoare, căldură și exactitate, patos și luciditate, angajare confesivă și obiectivitate tehnicistă. Semnificativă e revenirea obsesivă a unor termeni-cheie ca „responsabilitate”, „răscumpărare”, „adevăr”, „demnitate”. Fiecare pagină este un exercițiu în primul rând de demnitate, dobândind în tot scrisul lui I. virtuți de ergo sum. SCRIERI: L’Amérique
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
e lipsită de subtilitate, iar scrisul său rotunjit face perceptibilă o gamă de nuanțe. În spiritul cultivat la „Viața românească”, I. rânduiește o serie de „documente omenești” (Colecție, „Viața românească”, 1928). Sunt „fișe pentru un viitor roman”, întocmite cu o luciditate de moralist părăsit de iluzii. Scepticismul notațiilor, ce își propun să sondeze, dincolo de aparențe, realități sufletești, păstrează un grăunte de ironie. I. începuse și un roman, Game, plănuit să apară în trei volume. A apucat să scrie până la începutul celei
IONESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287586_a_288915]
-
o transcriere directă, cu mijloace simple, nu lipsite însă de efecte stilistice și de inserții de analiză, a propriei experiențe, mai ales pariziene. Primul este alcătuit dintr-o înseriere de note zilnice, fără o legătură aparentă, dar care înregistrează cu luciditate și dramatism tribulațiile erotice și încercările unui intelectual încă în formare de a se „situa” într-o lume copleșitoare prin complexitate și prin ispite. Cel de-al doilea, mai apropiat de tiparul clasic, caracterizat totuși de prezența unor elemente moderniste
IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287595_a_288924]
-
asemenea întreprinderi (subiectivismul aproape inevitabil, edulcorarea unor fapte interpretabile), I. reușește, fără patetism, dar cu o evidentă implicare afectivă, să refacă portretul veridic atât al scriitorului, cât, mai ales, al omului Eusebiu Camilar. Varietatea tematică și stilistică, naturalețea, dezinvoltura relatării, luciditatea dublată de capacitatea de a plonja în zonele fantasticului sunt doar câteva dintre notele definitorii ale prozei sale. SCRIERI: Orașe nostalgice, 1969; Versuri, Iași, 1980; Grădina de iarnă, București, 1987; Necuprinsele, postfață Constantin Călin, București, 1999; Pașaport pentru Orașul de
ISANOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
1946) intră titluri noi, alte poezii, aproape nouăzeci, găsindu-și loc în Addenda la Versuri (1964), ediție îngrijită de Marin Bucur. Versuri și proză inedite au fost inserate în „Manuscriptum” (1972, 1974). La I. pasionalitatea e o formă complementară a lucidității, resort ce îi determină modul de a exista și reprezentările, orientând-o spre o poezie de flăcări înalte și exaltări pluriforme. Un vers ca „Nu știu, eu sorb cântecul sau el mă soarbe” punctează prin familiarul „nu știu” natura spontană
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
controversate, precum condițiile de existență ale genului romanesc (În jurul romanului, 1959), raporturile dintre arte și importanța criticii științifice bazate pe adevăr (Artă și arte, 1965), zone speciale ale literarității (Literatura de frontieră, 1969), funcția artei în era comunicării (Proză și luciditate, 1974), dezagregarea structurală a povestirii de tip clasic prin multiplicarea perspectivelor și a vocilor narative (Mobilitatea privirii, 1976). Opțiunile și problematica abordată în această serie anunță tehnici de identificare genologică și de interpretare ce se vor dezvolta ulterior și în
IOSIFESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
1960; Momentul Caragiale, București, 1963; Artă și arte, București, 1965; Teoria literaturii, București, 1965; Prelegeri de estetică, București, 1967; Literatura de frontieră, București, 1969; Construcție și lectură, București, 1970; Dimensiuni caragialiene, București, 1972; Configurații și rezonanțe, București, 1973; Proză și luciditate, București, 1974; Mobilitatea privirii, București, 1976; Reîntâlniri cu France și Shaw, București, 1978; Texte și întrebări, București, 1979; Reverberații, București, 1981; De-a lungul unui secol, București, 1983; Voltaire-1983, București, 1983; Descoperirea cunoscutului, București, 1986; Trepte, București, 1988. Antologii: Proză
IOSIFESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
al Teatrului Național din Craiova. Debutează editorial în 1926, semnând împreună cu Gh.I. Chițibura drama în trei acte Vechiul refren, „piesă scrisă anume pentru diletanți”. Lucrarea nu prezintă virtuți dramatice sau literare. Alte două compoziții de gen, Aur negru (1930) și Luciditate (1931), n-au trezit interesul teatrelor sau al criticii de specialitate. De o atenție oarecum binevoitoare s-au bucurat, în schimb, câteva plachete de poezie: Icoane (1928), Arabescuri (1929), Liniște (1934), Versuri (1934), Versuri (1942). Se adaugă un volum de
JALES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]
-
1930). Succintele Amintiri din copilărie și adolescență, prețioase ca psihologie retrospectivă, nu erau destinate publicității. O valoroasă creație literară este romanul Adela (1933), nu atât roman al unei tinere femei, cât analiză a crizei sentimentale a unui cvadragenar de o luciditate extremă. Câștigând dragostea unei văduve de douăzeci de ani, Emil Codrescu, naratorul, e măcinat de incertitudini persistente, suspectând și analizând orice gest al partenerei pentru a descoperi înțelesuri chiar și acolo unde ele nu sunt. Când i se pare că
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
chestiuni dificile, s) încerce s)-si înțeleag) reciproc nemulțumirile, și s) se str)duiasc) s) ajung) la compromisuri. În mod similar, posibilitatea ca neînțelegerile dintre națiuni s) conduc) spre lungi și costisitoare r)zboaie duce, și ea, la mai mult) luciditate. 5. Anarhie și ierarhie Am f)cut descrierea anarhiilor și ierarhiilor ca si cum orice tip de organizare politic) ar aparține uneia sau alteia din aceste categorii. Mulți, si de fapt cred c) cea mai mare parte, dintre politologii care au abordat
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
general recuperabile și în ordine realistă). Proza ei nu este una calofilă, ci una mai degrabă autenticistă și mai ales una „de idei”, dar nu didacticist-expozitivă, grosolan tezistă, ci o proză încifrată modernist. Limbajul metaforic conjugat convingător cu concretețea notației, luciditatea, sensibilitatea lipsită de duioșie o particularizează fără să o singularizeze. SCRIERI: Intersecții, București, 1967; Elegiile de pe pod, București, 1969; Palinodii, București, 1970; Facerea cortului, București, 1971; Aproape Omul, București, 1975; Scrisori de toată ziua, București, 1977; Cronica nisipurilor, București, 1978
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
câteva secvențe inedite din tragedia Ioanițiu. Craiul românilor de A.I. Odobescu. „Revista faptelor literare” și „Cărți” surprind și întrețin dinamismul spațiului publicistic al epocii. Fenomenul cultural românesc, și nu de puține ori cel european, înregistrat în formula unei „estetici a lucidității” (Vladimir Streinu), se reflectă permanent în paginile revistei. I.T.
KALENDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287699_a_289028]
-
echipamentului militar excelent, încât pot să lupte cu • În bilanțul mișcării cruciate s-au înscris, nu în ultimul rând, impresiile puțin măgulitoare pe care europenii și le făceau unii despre alții: germanii apreciau la italieni inteligența, bunele maniere, sârguința, bogăția, luciditatea, dar detestau avariția, instabilitatea, vanitatea și lăcomia; italienii i-au văzut pe germani grosolani, greoi, fără tact, fără măsură la mâncare și băutură, de unde mereu certăreți, anarhici și nestăpâniți. În ochii francezilor și italienilor germanii erau barbari - furor Teutonicus - calificativ
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
preferând să nu-și clameze drama. Eroii sunt foarte puțini, iar martirii rarisimi. A covârșit înțelepciunea? Și ce fel de înțelepciune? Cea a supraviețuirii? A cumințeniei? A retragerii în turnul de fildeș? Ori a închiderii vinovate a ochilor, a refuzului lucidității?! Depinde de înțelesul pe care-l atribuim acestor concepte și valori. Într-un spațiu dominat de relativism moral, mi-e teamă că „înțelepciunea“ a devenit mai mult o formă de supraviețuire și de salvare pe cont propriu, decât un semn
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
analizată în perspectiva întregii literaturi române, iar comentariile vizează mai ales conținutul etnic și social. Utilă prin corectitudinea informațiilor și prin obiectivitatea analizelor este lucrarea Aron Pumnul - Mihai Eminescu (1943). Chiar dacă își propune „reabilitarea” lui Aron Pumnul, L. discută cu luciditate opiniile filologice și literare ale profesorului cernăuțean și cu discernământ relațiile dintre aceste opinii și opera eminesciană. După sumara și incompleta antologie Scriitori bucovineni (1924), L. a alcătuit, în 1938, o lucrare în două volume, Antologia scrisului bucovinean până la Unire
LOGHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287846_a_289175]
-
estetizarea imaginilor și un simbolism de sorginte culturală - duce la estomparea stărilor recuperate ca trăiri lirice și în Terasa cu oleandri (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din București). Moderne ca simțire poetică, versurile decupează dintr-un jurnal intim, cu precizie, cu luciditate de chirurg, stări de spirit surd-persistente, trezite de o imagine, o amintire (Aproape imaginară, 1987). Poemele vorbesc despre singurătate, teamă, tristețe, analizate cu gravitate, dar lirica este mai curând intelectuală, căci își propune să surprindă inefabilul unei existențe. Poeta construiește
LORINŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287849_a_289178]