2,874 matches
-
interlocutor. — Le e ciudă că nu vor vedea. — Deci și dumneavoastră credeți că nu vor vedea? — Nu vă instig; dimpotrivă, cred că e foarte posibil să vă împușcați. Cel mai important lucru e să nu vă supărați... spuse Evgheni Pavlovici, lungindu-și precaut cuvintele. — De-abia acum îmi dau seama că am făcut o greșeală teribilă citindu-le acest caiet! rosti Ippolit, privindu-l pe Evgheni Pavlovici cu o expresie subită de încredere, de parcă i-ar fi solicitat un sfat prietenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru nepărtinire și ordine; dar fiți de acord, prințe, că nu puteam să-mi fur singur banii, deși s-au mai văzut asemenea cazuri pe lume... — Ah, Lebedev, ce plicticos ești!... strigă prințul nerăbdător. Treci la subiect, n-o mai lungi!... Prin urmare, mai rămân trei și în primul rând domnul Keller, un om instabil, un om băutor și liberal în unele cazuri, adică în ce privește buzunarul; în rest, ca să zic așa, înclinațiile lui sunt mai degrabă cavalerești, mai degrabă medievale, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de cele patru sute de ruble, pe care le-ai pierdut atunci, cu portofelul, despre care ai venit aici să-mi povestești în dimineața când ai plecat la Petersburg. Acum ai înțeles? — Ah, de cele patru sute de ruble vorbiți! exclamă Lebedev, lungind cuvintele, de parcă de-abia acum și-ar fi dat seama. Vă mulțumesc, prințe, pentru sincera dumneavoastră compătimire, care mă flatează peste măsură, dar... am găsit banii, chiar de mult. I-ai găsit! Slavă Domnului! — Exclamația este un semn de noblețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plăcut? Interesant, nu? se bucură prințul de posibilitatea de a începe discuția cât mai iute și cât mai pe departe. — Interesant, dar rudimentar și, desigur, plin de neghiobii. Posibil să fie minciuni la fiecare pas. Generalul vorbea cu aplomb, chiar lungind puțin cuvintele. — Ah, e o relatare naivă, povestirea unui soldat bătrân, care i-a văzut cu ochii lui pe francezi la Moscova 64. Unele lucruri sunt splendide. Pe deasupra, orice însemnări ale martorilor oculari, indiferent cine este martorul, sunt prețioase. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Napoleon, dă-mi voie și mie să-mi înmormântez piciorul la Vagankovskoe“. Adică dumneavoastră... începu prințul și se fâstâci. Generalul îl privi evident de sus și chiar aproape cu ironie. — Spuneți, prințe, tot ce ați vrut să spuneți, rosti el lungind cuvintele foarte armonios. Sunt îngăduitor, spuneți totul: recunoașteți că vi se pare ridicol până și gândul de a vedea în fața dumneavoastră un om în actuala lui înjosire și... inutilitate, auzind în același timp că a fost personal martorul unor... mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumneavoastră a fost provocată tot de acest... ciudat articol din arhivă. I-am remarcat nerozia și întrucât eu însumi am fost martor... vă mirați, prințe, vă uitați la chipul meu? N-nu, eu... Par mai tânăr decât sunt, spuse generalul lungind cuvintele, dar sunt întrucâtva mai în vârstă decât par în realitate. În opt sute doisprezece, aveam zece sau unsprezece ani. Nici eu nu-mi știu vârsta reală. În formular e mai mică; și eu am avut slăbiciunea, de-a lungul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un Glebov? — Care Osterman? se miră prințul. — Osterman, diplomatul Osterman de pe vremea lui Petru, bâigui Ippolit, simțindu-se brusc întrucâtva derutat. Urmă un moment de confuzie. — O, n-n-nu! N-am vrut decât să spun, interveni prințul după o oarecare tăcere, lungind cuvintele, că, după cât mi se pare.... dumneata n-ai fi niciodată un Osterman... Ippolit se încruntă. — De altfel, susțin asta, sări prințul deodată, vrând probabil să se corecteze, pentru că oamenii de atunci (jur că asta m-a mirat întotdeauna) nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
asculte. Era vorba despre rânduielile actuale și despre niște dezordini în privința unor moșii din gubernia X. Probabil că povestirile anglomanului conțineau ceva hazliu, deoarece, în cele din urmă, moșul începu să râdă de elanul veninos al interlocutorului. Acesta vorbea lent, lungind cuvintele într-un fel cumva morocănos, cu accente gingașe pe vocale, relatând motivele care, tocmai din pricina rânduielilor actuale, îl siliseră să vândă o moșie admirabilă din gubernia X.; chiar, neavând prea mare nevoie de bani, fusese nevoit s-o vândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
valoare aproape de Dumnezeu. Nu puteam accepta să stăm pasivi față de năvălirea barbara care venea dinspre Răsărit peste noi fără să spunem nimic”. A fost ținut o săptămână la arest, după care a fost dat afară din liceu. Ca să nu mai lungim vorba, nemulțumitul adolescent a fost arestat de 7 ori În trei ani. Întrucât Îi plăcea să vorbească În public despre frumusețea unor versuri puse pe muzica de genul „Deșteaptă-te române”, „Pui de lei”, ba chiar „Trăiască regele”, (cântece interzise
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Adaugă după un răstimp: — Mai bine ar fi... Occia primește cuvintele drept în inimă. Nici nu vrea să le deslușească înțelesul. La un moment dat, cineva o oprește: — E aici. Se lasă în genunchi și pipăie pe dibuite trupul inert, lungit pe jos. Începe de la cap. Ochii sunt deschiși și gura căscată. Inima bate încă. Dar nu vorbește, nu clipește măcar, nu dă vreun semn de viață. O zgâlțâie cu putere. — Asinia! Nici un răspuns. Doar un horcăit. Miroase a sânge. Și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Libo începe să se destindă. Dă drumul unui suspin de ușurare și întinde mâna să aranjeze sulul pe care să-și sprijine ceafa. — ...Și îi stă în putere să adauge votul său pentru a hotărî achitarea. Scribonius renunță să se lungească la loc. Întreabă cu voce joasă: — Dar dacă totuși mă condamnă...? Sprâncenele lui Gallus se împreunează deasupra nasului. Nu răspunde pentru moment. Există și această posibilitate. Cea mai verosimilă de altminteri, pentru că Livia, în ura ei, este necruțătoare. Iar Libo
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stare să respingă orice lovitură... Lasă sabia și-l trage în jos de manta. — Hai, dă-te de acolo! Stai un pic! se roagă Pusio. Au mai apărut și niște infan te riști care agită pânze roșii... — Excită taurii, ca să lungească spectacolul. — Fac tot felul de fente..., se entuziasmează germanul. Își plesnește palmele. — Mamă! Ce agilitate! — Ce s-a mai întâmplat? întreabă morocănos instructorul. — A sărit cu prăjina tocmai când să fie luat în coarne! — O nimica toată, murmură plictisit Rufus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prăjina tocmai când să fie luat în coarne! — O nimica toată, murmură plictisit Rufus. Trucuri de doi bani. Curiozitatea îl îmboldește totuși: — N-au ridicat și niște bariere în arenă, pe unde se ascund ca să scape? Parcă..., ezită Pusio. Își lungește gâtul. Nu văd prea bine de aici. Respirația i se accelerează. — Unul s-a strecurat într-un coș sferic cu țepi. Parcă-i un arici! — Chiar așa îi și zice, zâmbește Rufus. Oftează. — Baia asta de sânge inutilă încoronează sfârșitul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Siscia, plus încă 70 de cohorte auxiliare și 14 unități de cavalerie. A trebuit să dizolve imediat această adunare gigantică și complet inutilă. Augustus, ca de obicei, nu l-a consultat. Cu prins de panică, l-a bănuit probabil că lungește înadins lucrurile pentru a deține mai mult timp în mâinile sale puterea armelor, sub pretextul războiului. — Mă mir că-ți mai aduci aminte de el! spune brusc Plautius Silvanus. — De ce? face uimit Tiberius. — Păi, a dispărut imediat. Nu țin minte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui și urmașilor săi. Pentru mo ment, în camera sepulcrală se află numai urnele lui Marcellus, Octavia, Lucius și Gaius, primele flori ale dinastiei frânte de soartă. O idee îi încolțește în minte: — Luați-o spre nord! le comandă lecticarilor. — Lungim drumul și o să întârziem! se plânge Plautius. Tiberius îl liniștește: — Intrăm prin parcul Mausoleului, care este închis publicului. Dar nu și lui. Iar altarul ce preamărește binecuvântările păcii instaurate de Augustus se află în imediata apropiere. CAPITOLUL XI Mare tâmpenie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-i facă vreun rău unchiului? Îi făcură. Am fost informați că pe la unsprezece o patrulă de partizani cu pistoalele-mitralieră ațintite intraseră În biroul de impozite și-l arestaseră pe unchiul, ducându-l spre o destinație necunoscută. Mătușa Caterina se lungi pe pat, Începu să dea afară o spumă alburie pe gură și declară că unchiul Carlo o să fie ucis. Era de-ajuns o lovitură cu patul puștii și, din cauza plăcuței subcutanate, ar fi murit pe loc. Atras de strigătele mătușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din opusculele despre misionari, le dădeam cu ea peste degete când greșeau nota - genisul are numai trei taste, ai de mișcat arătătorul, mijlociul și inelarul, iar În rest e chestiune de forma gurii, cum v-am spus. N-o să vă lungesc prea mult povestea, micii mei ascultători: veni și ziua În care eu i-am putut prezenta lui don Tico două genisuri, n-aș zice perfecte, dar, măcar pentru o primă repetiție, pregătită În atâtea după-amiezi fără răgaz, acceptabile. Don Tico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mișcat, convins. Se gîndi la tînărul cu brațul schilod, și-l imagină pe locul În care stătea domnul Mundy acum, spunîndu-i-se „Iubirea te umple“ sau „Nu trebuie să-ți fie teamă“, și dorindu-și neîncetat ca brațul să i se lungească și să i se umple de carne. Se putea Întîmpla oare un asemenea lucru? Duncan Își dorea, de dragul domnului Mundy și al tînărului, să se poată realiza. Își dorea acest lucru mai mult decît orice. Se uită la domnul Mundy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
E țintuit la podea, zise domnul Mundy zîmbind. — Vino să mă vezi! strigă Duncan din nou. Împinse ușa salonului și intră. Duncan stătea Întins pe burtă pe carpeta din fața șemineului, cu o carte În fața lui, iar pisicuța domnului Mundy se lungise pe spatele lui, la brîu. Își mișca lăbuțele din față de parcă frămînta aluatul, Îndoindu-și și retrăgîndu-și ghearele și degetele, și tocînd ca În transă. Văzînd-o pe Viv, Își Îngustă ochii și-și Înteți mișcările. — Ce zici? rîse Duncan. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spuse cu răceală: — Ce-i cu tine? După aceea, cînd Helen refuză să mai spună ceva, adăugă: Nu se poate, o, nu. Și Începu să rîdă. Nu serios, Helen? Nu din cauza Ursulei! Helen se depărtă. — Nu, răspunse ea, și se lungi la loc, cu o mișcare bruscă, lipsită de grație. Își acoperi ochii cu brațul pentru a se feri de soare și de privirea Juliei. Apoi simți cum Julia se Întinde și ea. Probabil că umblase În sacoșă și scosese cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
impiedica să nu mă gîndesc la cît de ciudat e. Cum se poate ca, deși numai acum cîteva zile dormeam Împreună În același pat, În clipa asta să ne vorbim, de parcă am fi doi străini? — Unde e Tom? Întreabă el lungindu-și gîtul și privind prin cameră. — Doarme puțin. A avut o noapte proastă, iar astăzi nu a vrut să se culce pînă la ora două. E posibil să fie treaz. Mă duc să verific. — Te-ar deranja dacă l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
grave, în special pentru mine, întrucât eu primesc în trup spiritele morților. Vă rog, nu întrerupeți cercul. Și mai ales nu faceți mișcări bruște sau lumină. Trebuie să subliniez asta. Nu faceți lumină în încăpere. Doamna Pereira insistă asupra vocalelor, lungind cuvintele într-o revărsare prelungă, cântată, care pare să se înfășoare în jurul mesei, deopotrivă mângâietoare și primejdioasă, ca apa care curge peste un zăgaz. — Mâinile să vi se atingă, iar picioarele să vă stea ferm pe podea. Cel mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
întrerupe prezentarea generațiilor. Așa cum se încurcă lanțurile unui Fo între ele, lanțuri de datorii și obligații care se pierd într-o complexitate indecisă, tot așa stau lucrurile și grijile unui conducător Fotse. În timp ce Daou ascultă genealogia sa, umbra povârnișului se lungește treptat. Se târăște asupra lui și a oamenilor săi. Pe când istoricul cântă primul nume de strămoș, numai albii și servitorii lui se mai află în lumină. Vocea lui este puțin cam tremurată când le spune vizitatorilor că este rândul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
poziție semilăsată, fiind acoperite cu păr scurt și neted. țapii prezintă inferior un smoc de păr de lungime 6 - 8 cm denumit barbișon. Gâtul mijlociu ca lungime, potrivit de gros, ușor turtit în părțile laterale și purtat oblic. Membrele sunt lungi, cu schelet uscățiv, puternice, aplomburi în general corecte, cornul copitei dur, facilitând astfel parcurgerea unor distanțe mari în căutarea hranei. La caprele adulte greutatea corporală variază între 35 și 58 kg, media fiind 45 kg. Tineretul caprin aparținând acestei rase
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
la pachet, pungi de cartofii prăjiți, cutii de bere (mov? da, până la urmă au ajuns și la noi!), farfurii cu resturi putrezite de mâncare, chiar și o grămadă de vomă uscată Într-un colț. — Ascultă Bruce, chipul lui Toal se lungește În timp ce nările-i recunosc duhoarea care pe noi demult ne lasă indiferenți, nu poți trăi așa. Nu poți lua legătura cu nimeni care să aibă grijă de tine? — Nu... BUNTY SHIRLEY CHRISSIE CAROLE Carole. Singura care era În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]