3,421 matches
-
da, da acu am mâinile ocupat. Apropos, mâna dumneavoastră e liberă? Mâna?!?...Fantastic , domnule, ați găsit persoana cea mai potrivită. Fiul dumneavoastră va fi cel mai fericit bărbat. Am mâna liberă. Ce trebuie să facem? Nimica toată. Dacă dumneata ai mâna liberă, că eu am bagaje, dă-i pentru început, o singură pereche de palme! 11.Doamna Artemiza Bucluc ne întreabă dacă maioneza pentru salata de homari trebuie preparată cu ulei de măsline și dacă, pentru ornare, icrele negre sunt obligatorii
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
în hohote. N-ar mai trebui să lupte, căci melodia s-ar înfășura ea ca un laț la gâtul lui Dumnezeu, sugrumîndu-l. Și voi cânta, poate, astfel până ce voi uita totul. Atunci nu-mi va mai fi frică. Voi întinde mâna și voi vîrî cobra în sân. Acum vă pot spune, în sfârșit, adevăratul scop al confesiunii mele: dacă mă veți vedea vreodată la un colț de stradă cu un fluier în mână cântând unei cobre, să știți ce s-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
rânduri de fata aceasta semeață și mândră, care nu cunoștea supunerea. Era plămădită din aluatul învingătorilor, îi plăcea să poruncească, să fie ascultată fără cârtire, să nu-i iasă nimeni din voie. Cine era? De unde venea? Ce voia? Încotro o mânau pașii? Pe care drum? Numai semne de întrebare. Nu știam nimic din viața ei și iată, mă apucasem s-o ancorez de existența mea. Semeția ei era o abilitate în vederea unui scop? Sau o simplă asprime a unei fete inocente
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
atâta furie încît șoferul stopă speriat. Acum mașina abia se târa pe asfalt, altele mai grăbite ne-o luau înainte sau claxonau din spate nerăbdătoare, să mergem mai repede. Nu mai puteam răbda. Trebuia să se sfârșească odată cu chinul ăsta. ― Mână repede! Mai repede! Nu-mi păsa de ce avea să creadă șoferul, chiar dacă m-ar fi luat drept nebun. Pagubă-n ciuperci! Atunci numai de părerea lui nu mă sinchiseam. Portarul spitalului m-a oprit să intru. Vizite după miezul nopții
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
iar înapoi, toate patru aveau cîte o față de vultur. 11. Aripile fiecăreia erau întinse în sus, așa că două din aripile lor ajungeau pînă la cele învecinate, iar două le acopereau trupurile. 12. Fiecare mergea drept înainte, și anume încotro le mîna duhul să meargă, într-acolo mergeau; iar în mersul lor nu se întorceau în nici o parte. 13. În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca niște cărbuni de foc aprinși, care ardeau; și ceva ca niște făclii umbla încoace și încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
și pe obezile lor cele patru roți erau pline cu ochi de jur împrejur. 19. Cînd mergeau făpturile vii, mergeau și roțile pe lîngă ele; și cînd se ridicau făpturile vii de la pămînt, se ridicau și roțile. 20. Unde le mîna duhul să meargă, acolo mergeau încotro voia duhul, și împreună cu ele se ridicau și roțile, căci duhul făpturilor vii era în roți. 21. Cînd mergeau făpturile vii, mergeau și roțile; cînd se opreau ele, se opreau și roțile; cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
aici a fost să construiască o șosea. În rest, de o parte și de alta, munții își etalează, sfidător, stâncile goale, crăpate din pricina diferențelor de temperatură. La fel i-au văzut, cu siguranță, și cei care au înfruntat Valea Morții, mânați un delir fabulos... Cei răpuși de sete sau de deznădejde abandonau sau piereau. Trecerea prin Valea Morții reprezenta o probă selectivă. Nu ieșeau din ea decât cei mai puternici. Pe când azi, goana după aur cere alte calități... Ne abatem din
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
tot Betleemul nu-i loc să-i primească!” „Vedeți, dragii mei”, le spuse bunica nepoțeilor ei, „ce lucru cutremurător și dureros? Și câtă nepăsare din partea omenirii? Dar să citim mai departe: „E noapte, e ger și-n văzduh viscolește, Zăpada mânată-n rafale de vânt, Fecioara Maria se tânguiește: „N-am unde să-L nasc pe Fiul meu Sfânt!”” Lui, Care a zidit prin Cuvânt întregul univers, iar pe om l-a creat din țărână, El care în Cer stă pe
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
va înceta a te iubi Emin 178 [VERONICA MICLE] [martie 1882] Dulcea mea Nicuță, Iartă că nu-ți scriu mult, dar am treabă la club azi și e aproape 8. Însă n-am voit să te las făr-un răspuns imediat; mâni, duminecă fiind, îți scriu mai pre larg. Te sărut de multe, multe ori, drăgălașul meu copil, și-ți mărturisesc că mi-e dor de tine ca și ție de mine. De pe acum am aranjat deci, și aranjamentul e definitiv, că
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
și Și-a adus aminte de legămîntul Său făcut cu Avraam, Isaac, și Iacov. 25. Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel, și a luat cunoștință de ei. $3 1. Moise păștea turma socrului său Ietro, preotul Madianului. Odată a mînat turma pînă dincolo de pustie și a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb. 2. Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieșea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat și iată că rugul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
Savel, fost salariat al Medicinei din Iași, sector economico-administrativ, mai află că evoluția evreilor a fost sinuoasă, diacronia spiralei fiind uneori stilizată, adică în zig-zag, imaginea fulgerului răzbătător în văzduh, interesant! sens coborâtor, trăsnitor, distrugător-rămâne de văzut!:” Fiind un popor mânat de neînțelese idealuri și cu un tulburător destin, mereu în căutarea securității, mereu pândit de cataclisme și întotdeauna renăscând”... Gheorghiță Savel, rămas pe aripile îngândurării, tot nu află răspuns: cum de evreii care au suferit atâta în îndelungata lor existență
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
circuitul lingvistic românesc. Numai Dimitrie Cantemir, după lupta de la Stănilești, 1711, în retragere și în preajma Țarului a putut crede, în drum spre Iași și după, că va putea aduce la vatră convoaiele de români pe care i-a văzut mânați de tătari peste Prut spre Crimeea. Trecutul prin foc și sabie, Gheorghiță Savel, ajunge în țară și în scurt timp pe frontul eliberării Transilvaniei, obligat fiind de sovieticii care ne ocupaseră Țara și ne controlau și-n ascunzișuri. Lupta în
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
din etimonul latin putor putoris, adică dihor, jivină care își amețește prada, exalând un iz insuportabil. Ei bine, poate o asemenea făptură să vorbească cetățenilor despre muncă? Adică tocmai celor care aproape cinci decenii au fost înșelați, exploatați până la sânge, mânați la spargeri de normă, de acel partid numit impropriu, la un moment dat, muncitoresc, și care, la scurt timp și-a dat adevăratul nume pe față, de partid comunist, venetic, de sorginte antiromânească, antiumană, așa cum s-a dovedit și răsdovedit
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a răspuns: "Ce-ți pasă de pace? Treci înapoia mea." 20. Caraula a dat de știre, și a zis: "S-a dus pînă la ei și nu se întoarce. Și alaiul este ca al lui Iehu, fiul lui Nimși, căci mînă ca un nebun." 21. Atunci Ioram a zis: "Înhamă!" Și au pus caii la car. Ioram, împăratul lui Israel, și Ahazia, împăratul lui Iuda au ieșit fiecare, în carul lui, înaintea lui Iehu, și l-au întîlnit în ogorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
său. Cine e de vină, se va analiza și se va plăti la scadență... 3) O altă gafă de aceeași proporții este și vizita la miez de noapte, tot pe tăcute, sub protecția întunericului, la dl. Vântu acasă. Ce-l mâna pe dl. Geoană așa de tare să facă acea vizită buclucașă, tocmai în ajunul turului doi? Cum de nu și-a dat seama că măcar de data aceasta nu se cade, nu se cuvine, nu e necesar și încă nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
amănunte: actele, materialele, terenul, firma angajată să pună proiectul în opera arhitecturală a orașului. Atât a mai rămas. Doar, să se treacă la fapte. Sesiunea consiliului local se încheie. Participanții se dispersau, de la ieșire, fiecare, spre locul spre care îl mânau interesele de moment. Căci, despre cele de perspectivă, o să avem, poate, dizertație, la o dată ulterioară. Urcă la volanul ultramodernului său autoturism și porni, vâj!, către sediul firmei constructoare de garaje. Acolo - toate erau în ordine. Așa cum se înțelesese cu patronul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
văii, a zbârnâi, precum coarda unui zmeu imens. FRONT CONTRA FRONT Teritoriul României. Al doilea război mondial. Undeva, pe front. Un contra front. O mare nenorocire contra unei alte mari nenorociri. Că așa e să fie, când, turmele mulțimii sunt mânate, către acolo unde vor cârmacii lor temporari. Între firul aproape invizibil al apelor micului curs, față în față, la foarte mică distanță, liniile de atac ale armatelor în înfruntare. De o parte - cea hitleristă; de alta - cele ale fostului imperiu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe cea care îl scotea la crâșmă. Chiar și așa Coca se oprea ca să explice babicii că el s-a îmbătat și leac la asta nu poate fi decât tot un „cui”. Fără vorbă, dânsa strângea din buze și-l mâna înainte, pe cărarea știută de ea. Atunci Coca se întrista și mormăia un cântec din tinerețe: Lasă mândră, lasă, lasă ! Eu suspin, ție nu-ți pasă. A veni o vreme-așa Când și tu îi suspina Și mie nu mi-
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pătrundă, pentru a se război cu treizeci de pendule; armată pe care n-a izbutit s-o învingă. După aceea a schimbat vorba și s-a întors la răutățile debitate pe seama sa: "Nelly și prietenele ei își închipuie că mă mână viciul prin taverne. Dar ce să le spun? Cel mult, că nimic nu e rușinos dacă te ajută să trăiești. Se pare că e ceva real, băiete, în ideea că nu e nebun cel care și-a pierdut rațiunea, ci
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe una dintre ultimele străduțe care se deschideau din bulevard, ajungeai În piață, În fund, lîngă rîu, nu era greu de găsit. Desigur că o asemenea aventură l-ar fi putut speria pe orice copil de vîrsta lui, dar Julius, mînat de dorința nestăpînită de a-l vedea pe pictorul Peter, a uitat ce-i frica și nu s-a rătăcit deloc. Uite, aici erau chioșcurile, dughenele, tarabele negustorilor ambulanți, grămezile de zarzavaturi, coșurile de pește strălucind În soare și carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
căi, infantile și urâțele cu toatele. Cu aceeași ocazie i-am cunoscut mama, neobișnuit de în vârstă. În rest, ne plimbam pe străzi însorite, la nesfârșit, îi ascultam sporo văiala despre aceleași fete din fosta ei clasă... După vreo două săptă mâni deja mă plic tisisem de ea, nu de o astfel de legătură aveam nevoie, dar alternativa era camera mea goală și serile de suferință atroce. Așa că am continuat. Pe terasa blocului meu din Ștefan cel Mare, de unde se vedea tot
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și frumusețe, dominat de o atmosferă sumbră, de un colorit mult prea întunecat. De fapt, încă de pe la sfârșitul lui septembrie vremea s-a asprit. S-a făcut din ce în ce mai frig, iar nopțile semănau cu cele de iarnă adevărată. Doar ciulinii satului, mânați de vânt și de timp rău, și au început horirea neînțeleasă, cum neînțelese rămân, prin vreme, faptele și vorbele câinoase și făr’ de noimă ale unora. În urmă - doar suferință, încrâncenare, ură și blesteme... O toamnă cenușie și tristă... Șapte
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
așa ceva să se întâmple era infimă. Un caz atât de radical punea la îndoială orice explicație psihologică a sindromului și submina premisele fundamentale despre cogniție și recunoaștere. Ca să respingi selectiv o rudă apropiată, în ciuda tuturor dovezilor... Citi din nou scrisoarea, mânat de vechea sa dependență. O nouă șansă să vadă de aproape, prin cel mai neobișnuit obiectiv imaginabil, cât de înșelătoare era logica conștiinței. Sylvie se întoarse acasă târziu. Năvăli pe ușa din față, cu un oftat teatral de ușurare, incapabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sigur de ce înțelegea celălalt. Vorbele îi sunară incriminator chiar în timp ce-i ieșeau pe gură. Până și el auzea contradicția grosolană. Weber se uită la mulțimea din sala arhiplină. O femeie atrăgătoare, de vârstă mijlocie, într-o rochie în carouri, țineaîn mână o cameră de filmat miniaturală. Alții aveau reportofoane. Începe să semene un pic cu momentul în care prădătorii își sfâșie prada, glumi el. Își alesese oarecum prost momentul. Publicul tăcu, încurcat. Până la urmă intră într-un ritm, limitând pagubele. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prudente și promiseră că Așezământul avea să vândă toată cantitatea de apă nefolosită înapoi la public, la costul de producție. Democrația își urmă cursul haotic, cea mai greoaie formă de a lua decizii din istoria omenirii. O corabie cu pânze mânată de răsuflare. Toți ciudații satului și vagabonzii care adunau cutii de aluminiu aveau dreptul să se exprime. Cum de reușea un proces atât de orb să ajungă vreodată la o concluzie corectă? Un întreprinzător în costum verde pal și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]