22,583 matches
-
văd pe unde calc. Da’... Da’ ce? - a făcut-o pe niznaiu Costăchel. Păi... cu actele... La ce-mi trebuie mie acte la mine acasă? Ce? Nu se culcă nevasta cu mine în pat? Se culcă! Nu-mi dă de mâncare? Uite... că nu-mi dă! - a izbucnit Costăchel în râs, luând-o în brațe pe Măriuca, care rămăsese stană în fața lui... Petrache, ieșit în cerdac, văzându-i, a rămas în contemplare... O glumă înțepătoare îi ședea pe limbă... a rezistat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
da’ nu ca pe la noi. Acolo ningea cu spor, nu șagă. De a doua zi am început munca de ocnași... Tăiam pădurea. O zi întreagă umblam prin omătul până la brâu, pe un ger de îngheța și sufletul din noi. De mâncare să nu mă întrebați. Nu ar fi mâncat-o nici porcii... Paiele în schimb erau la mare căutare. Unui prizonier - cojocar de meserie - i-o venit ideea să facă un fel de platoșă din paie. Scoteam paie din saltele cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
am gândit noi, numai că vom avea de trecut și granițe nu ne-o dus gândul” Pe nesimțite am ajuns într-o zonă cu pământ lucrat. Se simțea satul pe aproape. Cum să te apropii însă? Acum se găsea de mâncare mai ușor. Pe câte un mal de gârlă se nimerea să dăm peste vreo bulgărie. Atunci ne săturam și noi. Ba mai luam și rezerve într-o căptușelă de mânecă - invenția lui Filip. Am fi putut coace cartofi. Dar ne
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
am prins curaj și umblam și ziua. Cercetam cu atenție oamenii care lucrau pe câmp. Îi auzeam vorbind românește, cu accent rusesc... „Costache! De dimineață mă bate gândul să intrăm în vorbă cu cineva de pe câmp. Poate căpătăm ceva de mâncare și”... „N ar fi rău. Numai să vedem cu cine. Să ochim niște bătrâni, pentru că ei mai au încă suflet românesc” - l-am aprobat pe Filip... Ne-am apropiat de doi bătrâni care adunau păpușoii în glugi. „Doamne ajută!” - am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o fost seceta ceea mare și amu’ se întorc acasă... Că slugă prin străini nu-i bine.” - o grăit bătrâna, privindu-ne blajin. „Apoi matale ai cam ghicit, mamaie!” - i-o ținut hangul Filip. „Dacă îi avea o gură de mâncare acolo, te-om ajuta până în seară” - am îndrăznit eu. „Mai este în traistă ceva, dar îi puțină. Până una-alta, mâncați ce este și eu trag o fugă acasă, fac mâncare și îndată-s înapoi” - o grăit bătrâna, bucuroasă. „Că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ținut hangul Filip. „Dacă îi avea o gură de mâncare acolo, te-om ajuta până în seară” - am îndrăznit eu. „Mai este în traistă ceva, dar îi puțină. Până una-alta, mâncați ce este și eu trag o fugă acasă, fac mâncare și îndată-s înapoi” - o grăit bătrâna, bucuroasă. „Că bine zici, bre!” - o aprobat-o moșul. Cât ai bate din palme, bătrânica ne-o pus în față o bucată de brânză și un dărăb de mămăligă. Alături, un ulciuor cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cruce și ne-am așezat lângă ștergarul cu bunătăți... „Doamne Dumnezeule! De când nu am mai văzut așa ceva în fața ochilor!” - mă gândeam, în timp ce mâncam cu atenție, să nu mă înec... Ne-am odihnit puțin și apoi, până o venit bătrâna cu mâncarea, noi am terminat treaba... Se lăsa o înserare cuminte... Bătrâna o întins masa din nou. În timp ce ne ospătam, bătrânul o deschis vorba: „Mai aveți mult de mers? De unde sunteți?” Noi ne-am uitat unul la altul și din priviri ne
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Costache Vultur! În numele legii, ești arestat! Aprinde lampa! Costăchel a executat ordinul fără să scoată o vorbă. Știa că orice împotrivire - pe lângă faptul că este zadarnică - este și primejdioasă. Ai zece minute să te îmbraci, să-ți iei ceva de mâncare și schimburi! - a poruncit căpitanul, fără să privească la Măriuca și la băiat, care plângeau în hohote. În timp ce Costăchel se îmbrăca, Măriuca se chinuia să pregătească cele cerute de securist, tânguindu-se cu voce mocnită: „Doamne Dumnezeule! Ce ai cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Cu leafa mea sunt în stare să întrețin o familie. Un mecanic de locomotivă e un om mereu obosit și negru de cărbuni până și în suflet. Am nevoie de o cămașă curată, de un așternut omenesc și de o mâncare caldă când mă întorc de pe atâtea drumuri de fier. Vreau ca soția mea să fie o bună mamă și să gospodărească cu chibzuință casa și ograda. Maria a înțeles că în aceste spuse erau și alte vorbe tăinuite, că soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
vrea, Teo, de la tine? Știu și eu, trateaz-o ca pe o bolnavă. Doina trecu în bucătărie, unde mai avea de pus în ordine câteva lucruri și, de acolo, cu voce sporită îi comunică soțului: Dacă vii la prânz acasă, găsești mâncarea în frigider. Trebuie doar s-o încălzești. Astăzi sunt liberă! Mă duc să mă fac frumoasă ca să mă iubești în continuare... Era o săgeată pregătită de mai multă vreme. După ce o slobozi din arcul îndoielilor, Doina urmări efectul scoțând capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o să țină, nu veți putea rupe inima târgului, glumi ea, dar când veți avea timp, reveniți. Doinei numai de glume nu-i ardea. Cu pas zorit, pe drumul cel mai scurt, ajunse acasă. Pustiu. Domnul ei nu venise la masă. Mâncarea era neatinsă în frigider. Dădu un telefon la spital și află că are niște urgențe. Îl așteptă până seara, clocotind toată, dând în foc ca o oală sub presiune. Veștile de la coafor puseseră capac. Bănuielile ei aveau acum un suport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de mult. Apoi, încălzindu-și toate cuvintele ce urmară, îl îmbrățișă cu toată dragostea, gata, gata să-l sfărâme. Copilul se agăță de gâtul ei. Se așezară pe pat și așa, înlănțuiți, adormiră. Trecură peste masa de seară. Ce, de mâncare le ardea lor acum!? Simona se trezi de mai multe ori în timpul nopții și, imaginându-și ce s-ar fi putut întâmpla , o podidi plânsul. În răgazul când prinse câte un crâmpei de somn visă numai grozăvii. Dimineață, când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
privind depărtările cu ochii stinși de lacrimi, în așteptarea copilului care nu mai venea de la grădiniță, era un semn evident Se întreba mereu: ,,De ce întârzie oare?" Intra apoi în casă, pregătea masa, punea două tacâmuri și nu se atingea de mâncare. Răducu trăia încă în mintea ei și-l aștepta, trebuia să vină. Îi plăcea așa de mult să ia masa împreună cu el! Aștepta un timp până uita de mâncare, de ea și de toate. Zdrobită de gânduri, halucinând, pierzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
casă, pregătea masa, punea două tacâmuri și nu se atingea de mâncare. Răducu trăia încă în mintea ei și-l aștepta, trebuia să vină. Îi plăcea așa de mult să ia masa împreună cu el! Aștepta un timp până uita de mâncare, de ea și de toate. Zdrobită de gânduri, halucinând, pierzându-și controlul, adormea îmbrăcată. Intra în noapte ca într-o lume a neștirii. Îmbrățișa o pernă. Avea în acest fel senzația că puiul ei doarme lângă ea. Nu strângea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
vreme, recunosc, am făcut eforturi să-mi concentrez toate forțele mele spirituale, pentru a nu-l asculta, lăsând impresia că jignirile sale supărătoare și stângace nu-mi aduc atingere deloc. Să dai atenție unui prost este ca și cum ai ademeni cu mâncare animalul fioros nemâncat de multă vreme. În scurt timp, acesta își va scoate colții la iveală și te va sili să i-o dai toată! Cu toate acestea, însă, treptat începea să dospească în mine un amestec de ură și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a mai privi deloc în urmă, și această lugubră și ordinară ocupație. Și iată că, acum, el iarăși se găsea în situația nefericită, în care, deși era tânăr, se mai găsise de atâtea ori... Orice, dar numai fără bani de mâncare nu! Simțea, astfel, cum îi pătrunde grabnic descurajarea în suflet și foamea în viscere, căci parcă se vedea la o răscruce mare, în fața căreia și cel mai temerar drumeț ar fi fost pus în cumpăna dificultății multă vreme. Dar viața
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
bine, altoită cu cicatricile lăsate de vicisitudinile vieții sale de până atunci, la amintirea cărora era îmboldit să muncească întrun ritm și mai intens, și mai distrugător, zi și noapte, continuu. Lucra atât de mult, încât adesea uita și de mâncare, și de somn, căci, în procesul de creație, nici foamea și nici somnul nu există, iar, când apar, sunt ofensatoare. Asta-i situația, ce să faci? Scrisul este o boală grea, dar de lux! Încetul cu încetul, consacrându-se în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de pe un picior pe celălalt), de bețivi (indivizi puși întotdeauna fie pe poante, fie pe scandal), sau de cerșetori josnici și, unii dintre ei, vicleni chiar (care stăteau pe la ușa instituției mai mult ca să înșele, decât ca să și ceară de mâncare). În astfel de situații delicate și care nu te lasă să te miști în voie, ei bine, ce putea să facă această Adriana, o femeie singură și fără cine știe ce puteri? Oare forța exterioară a acestor împrejurări n-o împingea deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tot repetând am simțit cum ceva nedefinit se prăvălește peste mine... Nu mi-a plăcut niciodată iarna. Poate doar În momentele când, copil fiind, stăteam cu spatele lipită de soba fierbinte, sobă În care trosneau lemnele despicate de tata. Și mâncarea gătită la plită de mama avea ceva special, ceva ce nu puteam să-mi explic... Momentele acestea unice și ireversibile s au Întipărit adânc În conștiința mea și, aveam să le descopăr adevărata valoare mult mai târziu, când nu mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
miri ce. Dar ce credeți?! că eram singura gură În casă? Da de unde! Miau luat-o Înainte Încă șase-șapte guri, care au băgat spaima În mama, care se căina mereu și se Întreba: ”De unde Doamne, să fac rost de atâta mâncare?!” Și credeți voi că aceste făpturi făceau cea mai mare gălăgie? Greșit! Total greșit. La casa noastră, cel mai tare urla săracia. Pe la toate colțurile dădeai peste ea. Cel mai acut Își făcea simțită prezența atunci când blestematul de vânt Își
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În creștere și formare, am Început să țipăm, să silabisim și chiar să formulăm o frază Întreagă, pe diferite tonalități, când mai joase, când mai Înalte: -Ma-mă! Mamă! Unde ești?!” Vreau să fac pipi! Mi-e foame! vreau ceva de mâncare! Și fiecare pe limba lui a Început să orăcăie că-ți venea s-o iei la sănătoasa fără să te uiți În urmă. -Paștele mamii voastre! Gura! Unde-i mumă-ta?! Femeie ! Unde ești? striga tata cu o voce de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și, nu de puține ori, loviturile fizice? Cine? Nimeni alta, decât cea care se chinuie să crească zece copii, rugându-se În fiecare zi la d-zeu să fie liniște În casă și să aibă ce să le dea de mâncare. Credeți că e ușor!? N-aveți de unde să știți deoarece „meseria” pe care v-ați ales-o, și religia catolică, nu vă permite să vă căsătoriți și să vă Întemeiați o familie. Cum ați putea ști vreodată ce Înseamnă violența
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vecini și, de asemenea, mai creștea câteva gâini care erau tare Îndrăgite, strânse, adesea, cu duioșie la piept și strigate după nume. Copii n-au avut, așa că se mulțumea cu aceste animale. Din păcate, nu le răsfăța cu prea multă mâncare, ea lucrând cu ziua prin sat ( pe lângă suma negociată i se oferea o masă la prânz și ceva de băut). Pensia primită de la stat era in jur de 150 de lei. O nimica toată. În tinerețe a lucrat Împreună cu răposatul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ora 4-4.30 va fi cu tractorul În fața casei lor, de unde Îi va lua și duce la câmp. Nici copiii nu erau scutiți de munca câmpului. Uneori, trebuiau să se Învoiască de la școală. Femeile pregăteau de cu seara traista cu mâncare ( se purta În acea vreme, traista țesută din cânepă, cu dungi vărgate: roșu, negru, albastru, verde). Cu cât era mai colorată, cu atât li se părea mai frumoasă. Ce puteau să ia la câmp decât: ouă fierte, brânză, ceapă, borș
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
caz de nevoie. Ei! Aproape o binecuvântare viața la țară, dar fără muncă nu prea reușeai să faci față greutăților. Noaptea trecea cum trecea, și când Îți era somnul mai dulce, trebuia să sari grabnic din pat, să dai de mâncare la animale, să pregătești bagajele și să le scoți la poartă, ca atunci când ajungea tractorul cu remorca, să nu mai piardă prea mult timp, așteptându te. Când remorca era plină, hurducăind pe drumul cu piatră și gropi, o lua spre
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]