3,499 matches
-
că ai absolvit cu trei ani Înaintea mea, așa că nu mai ții minte nimic din toate astea, dar trebuia să-mi dau seama. Chelnerița Îi umplu din nou cana lui Sammy și vărsă puțină cafea pe lângă, așa, ca să fie. Sunt mândri de tine, Bette. Cred că asta e minunat. Au fost mândri de mine. Acum e altceva. Cred că noul meu talent de a atrage celebritățile la Bungalow 8 și de a face cronicile mondene să scrie despre mine nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ții minte nimic din toate astea, dar trebuia să-mi dau seama. Chelnerița Îi umplu din nou cana lui Sammy și vărsă puțină cafea pe lângă, așa, ca să fie. Sunt mândri de tine, Bette. Cred că asta e minunat. Au fost mândri de mine. Acum e altceva. Cred că noul meu talent de a atrage celebritățile la Bungalow 8 și de a face cronicile mondene să scrie despre mine nu e exact ceea ce și-ar fi dorit de la mine. Zâmbi cu tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Fiecare mașină oficială a poliției, chiar și cele nemarcate, erau pe teren; nu se găsea acolo nici unul dintre obișnuiții secției, nici o telefonistă/funcționară și nici un alt detectiv din departament. Nici unul din polițiștii de circulație în uniformele lor kaki, fâțâindu-se mândri de teritoriul aflat sub controlul lor - Strip, femeile frumoase, coșurile cu cadouri de la Mickey Cohen, adevărata cauză a disputelor cu cei de la Oraș. Nu era nimeni care să se uite cruciș la el pentru că studia manuale de criminologie: Vollmer, Thorwald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
corupă în numele compasiunii și al umanității și al justiției sociale. AUFT, CASL, NAACP, AFL-CIO și toate sindicatele astea, Liga Idealurilor Democratice și cea a Americanilor Responsabili împotriva Bigotismului - toate sunt organizații cu nume sonore, din care americanii adevărați ar fi mândri să facă parte. Toate sunt niște tentacule răzvrătite, pervertite și canceroase ale Conspirației Comuniste. Mal Considine îl măsurase din priviri de aproape o jumătate de oră pe Edmund J. Satterlee, fost agent FBI și fost seminarist iezuit, uitându-se din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zi. Uniformele albastre au început să spargă ușa. Buzz l-a trimis pe Fud la subsol, l-a închis acolo, iar Fud a spart fereastra care dădea spre veranda din spate, călcând în picioare petuniile proprietăresei, cu care femeia se mândrea atât de mult. Când polițiștii au reușit să spargă ușa, Buzz le-a spus că era polițist la LAPD și că atacatorul fusese un drogat pe care îl băgase în pușcăria din San Quentin, Davis Haskins, care în realitate fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
curs și dăruite iubitei cu generozitatea unui prinț indian? Zugrăvit alb, iar la ferestrele de sus cu un brâu de cărămidă aparentă, vopsită în albastru ca cerul ― culoarea noastră, a lăzăriștilor, culoarea dragă a șepcilor noastre, culoare de care eram mândri, blazonul nostru de nobleță școlară, lăudat cu ifose de mușchetar; la fiecare prilej, culoare care a stârnit multe discuții între noi și elevii altor licee, pe care îi ironizam în primul rând pentru culoarea liceului lor: cei de la Sfântul Sava
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pictată ca o pădure pustie, sau ca o pădure cu suflet, o pădure a tristeții, una a visării, una a Înfrângerii, una a căutării... Depinde ce culori pui. - Interesant. N-am apucat să te cunosc prea bine. Nu degeaba se mândrea căpitanul cu tine. - Se mândrea? - Și Încă cum! Vuia cetatea Sucevei de isprăvile tale, de școlile tale, de tablourile tale, de prietenii tăi celebri... - N-am știut... Nu mi-a spus niciodată. - Nici n-o să-ți spună. E prea mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sau ca o pădure cu suflet, o pădure a tristeții, una a visării, una a Înfrângerii, una a căutării... Depinde ce culori pui. - Interesant. N-am apucat să te cunosc prea bine. Nu degeaba se mândrea căpitanul cu tine. - Se mândrea? - Și Încă cum! Vuia cetatea Sucevei de isprăvile tale, de școlile tale, de tablourile tale, de prietenii tăi celebri... - N-am știut... Nu mi-a spus niciodată. - Nici n-o să-ți spună. E prea mândru. Poate că voia ca tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o parte de vânt, poarta venise peste trăsură, lovise un cal la picior. Calul sărise și Lina țipase, agățîndu-se de "capa" lui Mini cu gheare desperate. Vizitiul sărise și el jos - și curba, curba vestită, de care erau așa de mândri proprietarii, curba aleei largi, așa de tare bătută cu nisip fin, că părea un asfalt, curba nobilă a trăsurei care, de la poarta mare de fier lucrat, cotea în jurul boschetelor serioase de brazi și se oprea cu un ropot al copitelor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să-și perfecționeze această abilitate, plăcută și apreciată în mediul nostru tineresc. Ioan Pavel a înființat, cu eforturi numai de el știute, o orchestră de instrumentiști recrutați dintre tinerii săteni, instruiți în mare parte de el, formație cu care se mândreau nu numai dorobănțenii, ci și forurile tutelare județene. Numai o personalitate complexă ca a lui Ioan Pavel înzestrată cu un autentic talent, dublat de pasiune, a fost capabilă să consume pentru această nobilă și solicitantă cauză mii de ore de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Nici anii ce trecură odios, Nu m-au lipsit de chipul tău frumos, Și nici de viața noastră împreună! Mă rog ades, de dragul tău prin schituri, Precum atunci mă învățai sub pom, Să-mpărtășesc iubirea ta de om, Să te mândrești cu fiul tău, în ceruri. De câte ori mi-e greu sau îmi e teamă, Și ca părinte te doresc 'napoi, Măicuța mea din viața de apoi, Te uită-n jos, cu dragostea-ți de mamă! ROXANA GAVRILUȚĂ Născută pe 18 decembrie
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Tseng Tăietorul de Capete. Vrei să-mi explici cum l-ai dobândit? Respirând adânc, omul zice: — Majestatea Voastră, numele mi-a fost dat mai întâi de către dușmanii mei, și apoi oamenii mei l-au adoptat. — Cu siguranță oamenii tăi sunt mândri să se afle sub comanda ta. — Da, într-adevăr sunt. — M-ai onorat, Tseng Kuo-fan. Aș vrea să am mai mulți tăietori de capete ca generali! Când împăratul Hsien Feng îl invită pe Tseng să i se alăture la prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sa de spirit era și ceva din exagerarea donchișotească a vestitului hidalgo. Încercai deci să-l aduc pe terenul realităților. "Domnule, îi spusei, înțeleg că o mare rușine s-a abătut asupra plaiurilor dumneavoastră natale. Dar în schimb puteți fi mândri că ați scăpat în felul acesta de o altă rușine, poate mai mare: nu mai sînteți subdesvoltați. Am citit recent că Spania a depășit nivelul fatal și a intrat în rândul țărilor ai căror locuitori câștigă mai mult de o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Mai trebuie și la alții, nu e numai al tău! Și i-am luat, enervat, globul nostru terestru din brațe. Da, mi-am zis, dar când va fi cu adevărat pe mâna lor, ce vor face din el? Unii se mândresc în mod stupid văzîndu-i pe copii jucîndu-se de-a rachetele și de-a cos-modroamele, zicând că vor face și vor drege cu ele prin cosmos, că asta e o mare ispravă, ca și când isprava asta n-am fi început-o noi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
otrăvită și depune acești trandafiri sub o troiță. ""Aici să depui florile tale" am auzit clar în mintea mea... Cuvinte minunate, cuvinte simbolice! Într-adevăr! De-aici avea să iasă povestirea De la noi la Cladova, cu care părintele s-a mândrit mult. În ea, un preot are puterea de a împărtăși cu grijanie și nu cu altceva o femeie care murea după el. Când am citit demult această nuvelă nu-mi venea să-mi cred ochilor. Cum e posibil, îmi ziceam
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
preaboier. De aia Încercam să fac totul la fel ca ceilalți. Când ne tăvăleam prin praf după banii mortului, eu mai mult mă prefăceam. Mă obișnuisem să am mereu la mine Într-un buzunar câțiva mărunței luați de acasă. Mă mândream, apoi, În spatele bisericii, cu ceea ce, chipurile, culesesem de pe jos. De multe ori ne prindea educatoarea și ne ardea cu bățul la palmă. Ne confisca averile și, din suma adunată, cumpăra bomboane cu lapte pe care le Împărțea la toți copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mihaiʺsă‐i spună, se uita la mine zâmbind. ‐ Vezi, făcu ea mai apoi cu ochii pătrunzând departe, Bârladul ista‐ i plin de tradiții, că de aici au plecat marii oameni de istorie, arte, medicină, militari și alții. Așa că e de mândrit cu Pârvan, Dimitriu‐ Bârlad, Cernat, Juvara, Tudoranu, Rășcanu, Balmuș, Constantin Nicolau, Burghelea, Constant inescu ‐ Iași, Vântu, Ivașcu, G.G. Ursu, Bagdasar, Nițulescu Aurel, Sârbii, Dobrovici, Brukner, și câți alții. Chiar la ora actuală să știi că ginecologia și chirurghia din București
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lipsită acum de aceste două calități, începuse să provoace conflicte în sânul clanului. Pe vremea lui Shingen, existase un articol de credință general, împărtășit atât de clasele superioare, cât și de cele inferioare, un articol de care oamenii erau foarte mândri: nici unui dușman nu i se permisese vreodată să facă un pas între hotarele provinciei Kai. Acum, însă, nemulțumirile păreau să încolțească pretutindeni. Nici nu mai e nevoie să precizăm că toți vedeau limpede linia trasată odată cu marea înfrângere de la Nagashino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bărbaților,“ își spuse el. Acum, însă, îl presa un lucru pe care-l avea de făcut și strigă spre inamici de la fereastra îngustă lângă care stătea: — Voi toți, cei care luptați pentru Nobunaga și Nobutada! Ascultați glasul Neantului. Nobunaga se mândrește acum, în singurul său moment de triumf, dar fiecare floare de cireș cade și castelul fiecărui cârmuitor va arde. Acum vă voi arăta un lucru care nu va cădea și nici nu va arde, pentru veșnicie. Eu, al cincilea fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
răspunsul era: „Mare noroc“. Mitsuhide se întoarse și porni spre însoțitorii care-l așteptau. Îl priviseră de departe cum își cerceta viitorul, imaginându-și că nu făcea decât să se distreze. La urma urmei, Mitsuhide era un om care se mândrea cu intelectul său și care, mai presus de orice, chibzuia rațional. Nu prea era genul care să folosească ghicitul viitorului pentru a lua o hotărâre. Lămpile care licăreau în camera de oaspeți străluceau printre frunzele tinere. Pentru Shoha și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
generalii săi ieșiră echipați strălucitor, în razele piezișe ale soarelui la apus. Mitsuhide își trecu în revistă trupele care, laolaltă, arătau ca un zid de fier. Fiecare soldat ridica ochii la trecerea lui Mitsuhide, ostașii de toate gradele simțindu-se mândri de a lupta sub comanda unui atât de mare general. Mitsuhide purta o armură neagră cu fir verde deschis, pe sub o mantie de brocart alb cu argintiu. Sabia sa lungă și șaua erau lucrate cu nespusă măiestrie. În ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nevoie să spun că, deși decesul Domniei Sale ne-a pricinuit tuturor o durere insuportabilă, capul generalului răzvrătit a fost expus și trupele rebele au fost exterminate până la ultimul om, totul în răstimp de unsprezece zile de la moartea stăpânului. Nu ne mândrim cu aceasta, dar credem că va mângâia sufletul seniorului nostru în lumea de apoi, fie și numai puțin. Hideyoshi conchisese în scrisoare că rezultatul tragediei ar fi trebuit să fie un motiv de mare bucurie, dar Katsuie nu se bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
provizorie și, sigure de triumf, se odihniră mai mult de două ceasuri, începând cam de la Ora Calului. Războinicii erau osteniți după luptele intense și lungul marș care începuse în noaptea trecută. După ce-și mâncară merindele, însă, începură să fie mândri de mâinile și picioarele lor scăldate în sânge; ici și colo se legau conversații nepăsătoare, iar oboseala fu uitată. Se dădură ordine, iar ofițerilor li se spuse să le transmită de la o companie la alta. — Dormiți! Dormiți! Închideți un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Katsuie își păstră calmul și încercă să-i liniștească pe cei din jurul lui, dar nu-și putea ascunde propriile lui emoții existente de dinainte. Îl prevenise pe Genba și, din felul cum vorbea acum, părea aproape că s-ar fi mândrit că avertismentul său de adeverise. Dar mai era și glasul acelui brav general care, cândva, fusese numit Shibata Spărgătorul-de-Ulcioare sau Demonul Shibata. Cei care îl auzeau acum nu puteau simți decât milă. — Nu mă mai pot baza pe Genba. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era vestit pentru trei lucruri: statura lui scundă, curajul său și talentul la dansul lăncii. Avea patruzeci și opt de ani, aceeași vârstă cu a lui Hideyoshi. Hideyoshi nu avea nici un fiu; Shonyu, însă, avea trei cu care se putea mândri și toți trei ajunseseră la maturitate. Cel mai mare, Yukisuke, avea douăzeci și cinci de ani și era comandantul Castelului Gifu; al doilea, Terumasa, în vârstă de douăzeci de ani, comanda Castelul Ikejiri; iar cel mai mic împlinea paisprezece în acel an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]