5,997 matches
-
fantomei în nămeți... Lotrul s-a repezit spre primul copac din apropiere și s-a făcut una cu el... „Dacă-i potera, vor alerga spre mine” - își spunea, în timp ce încărca pistoalele... O durere din ce în ce mai mare în umărul stâng și toată mâneca sumanului udă l-au făcut să-și aducă aminte că odată cu detunătura a simțit și o lovitură puternică în umăr.... Nu s-a oprit, însă, până nu și-a văzut pistoalele încărcate. Atunci le-a înfipt în chimir și apoi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în umăr.... Nu s-a oprit, însă, până nu și-a văzut pistoalele încărcate. Atunci le-a înfipt în chimir și apoi a pipăit umărul dureros. „Sunt rănit, dar, dacă pot mișca mâna, înseamnă că osul nu-i rupt”. Din mâneca sumanului picura deja sânge. „Cred că trebuie să leg rana, ca să opresc sângele, dar cum? Numai dacă intru în bordei pot face asta. Altfel...” A mai rămas câteva clipe nemișcat și cu urechea la pândă. Nici cel mai mic foșnet
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Băiatul ședea în preajma lotrului, cu o găleată plină cu zăpadă din care punea pe un șervet înfășurat pe mâna bolnavă. „Da’ ce faci acolo, Petruță?” „Îi pun omăt pe mână, că i s-o umflat de nu mai încape în mânecă și s-o învinețit toată. Uite și mata. Și arde ca plita!” „S-o trezit măcar oleacă?” „Nuuu. Trebuie să-l asculți cu urechea ca să vezi dacă mai suflă...” În acest timp, hangița tremura ca varga. A pus mâna pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Dogorea. Apoi a ridicat șervetul de pe brațul gangrenat. Speriată, s a dat un pas înapoi! „Ce-o avea la mână de i s-o umflat și s-o înnegrit așa? Să-i scoatem flaneaua. Așaaa... Acum, dă foarfeca, să tăiem mâneca cămeșii, că n-o putem scoate altfel. Uite că are ceva la umăr... Îi legat cu niște cârpe”. Când au desfăcut cârpele, s-au îngrozit! Totul era umflat și mușchiul desprins de pe os părea putred. Umflătura și vinețeala cuprinseseră și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dădu drumul și fugi în camera lui de la etaj. Mal auzi ting-ting-ting - soldățeii de jucărie pe care Stefan îi arunca în ușă. Spuse: Știi la ce îl faci să se gândească, dar tot nu renunți. Celeste își strecură brațele în mânecile vestei aruncate pe spate - singurul gest european de afectare pe care Mal îl ura din tot sufletul. — Nein, herr Leutnant. Germană pură, pură Celeste - Buchenwald, maiorul Considine, asasinul cu sânge rece. Mal se sumeți în pragul ușii: — În curând căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
căpitanului Dietrich: fără tactici agresive, fără comportament de vedetă. Nu avea cum să raporteze ceea ce descoperise. Și probabilitatea ca ucigașul să-l aducă aici pe numărul patru era infimă. Danny bău apă de la robinet, se stropi pe față, își lăsă mânecile și mâinile înmănușate sub jetul de apă. Se gândi să cotrobăie prin casă după o sticlă de băutură. Stomacul i se zvârcoli. Ridică telefonul și sună la secție. Îi răspunse Karen Hiltscher: — Departamentul Șerifului, secția West Hollywood. Cu ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
coborî, privi peste drum și îl văzu - țintă ușoară, așezată în mașina cu care fusese ieri-dimineață în Griffith Park. Niles se îndreptă spre el. Femeia îl interceptă, arătând spre apartamentul de deasupra garajului. Niles se opri. Femeia îl prinse de mâneca hainei. Danny trecu în revistă toate variantele de minciuni posibile. Niles se lăsă condus spre garaj. Danny simți că îl trec nădușelile și o porni spre secție, ca să se protejeze cât de cât. *** Dietrich stătea chiar la intrare, fumând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu reacționau atunci când erau bruscați sau provocați verbal. Păreau foarte reținuți, ca și cum așteptau să treacă timpul, și chiar și mai vechii măciucari de stângă își păstrau sângele rece. Moey părea să creadă că tipii de la AUFT au un as în mânecă. Buzz își umflă rapoartele, pentru ca Ellis Loew să creadă că muncește mai dihai decât o făcea, și se simți ca un pui de creștin drăguț și gustos ce așteaptă în cușca leului să fie observat de bestie. Johnny Stomp Leul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un dur? Crezi că așa mă faci să vorbesc? Arăți ca foamea, iar eu am scăpat de mult de ea. Danny se gândi: isteț, versat, probabil și foarte umblat. Chestia cu durul o lăsă uitată. Își făcu de lucru cu mânecile de piele. Îi plăcea cum se simțea materialul la pipăit. — I-ai păcălit pe toți, Cy. Nu sunt siguri dacă ești nebun sau nu. Vandrich zâmbi. Se foi pe scaun, împingând o coapsă înspre Danny. Crezi că vreau să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
HOMO, TRAVESTIȚI, PEDERAȘTI, CURLANGII, GOLANI, SUGĂTORI DE PULĂ și să-i îndese lui Vandrich pe gât toată murdăria din rapoartele secției de poliție din Hollywood, să-l facă să scuipe tot, ca să poată scuipa și el pe tot. Își frământă mânecile hainei de piele și zise: Satisfacția lui e să-i facă pe tipi să admită că sunt homosexuali, corect? — O, da! Poți s-o recunoști, Vandrich: acum cinci minute încercai să flirtezi cu mine. — E... e așa de greu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
unde împrumută trăsături de la polițiștii de comitat din San Berdoo pe care îi cunoscuse. Kostenz înghiți totul pe nemestecate și ceru și mai multe detalii. Danny plusă în continuare, simțind că durerile i se mai potoliseră, și își frământă permanent mânecile hainei de piele, de parcă ar fi fost un al doilea strat al pielii proprii. Inventă povești bazate pe realitățile comunicate de Considine: o poliloghie despre felul cum își pierduse crezul politic, despre perioada lui de cuceritor pătimaș al gagicuțelor comuniste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
adevăr un păr superb, un păr de vedetă de cinema. Eu lucrez ca funcționar la agenție, iar în ultimele zile l-am văzut de mai multe ori în stația de autobuz de pe Sunset. Danny își îndreptă degetele, frecându-le de mânecile hainei de piele. — Cine e? — Nu știu. — L-ai văzut cu vreo mașină? — Nu. — Ai văzut pe cineva stând de vorbă cu el? — Nu. — Dar i-ai povestit lui Felix despre el? — D... da. — Și cum a reacționat? Christopher dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
burlac: o garsonieră cu o cameră de zi care era și dormitor, o baie și o bucătărie incorporată. Un birou era așezat cu fața la o fereastră acoperită cu scânduri bătute în cuie. Buzz se duse direct la el, atingând totul cu mânecile trase peste mâini. După zece minute era în posesia unor probe circumstanțiale solide: Un certificat de la Școala de Geniu a Armatei Statelor Unite, emis în Camp Polk, Louisiana, în care se atesta faptul că numitul caporal Eugene Niles absolvise cu succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din statul ăsta nu îți poate fute custodia. Gândește-te bine. Mal rupse creionul în două. — Am nevoie de continuitate. Acum. Și nu-i voi înscena nimic lui Loftis. — Asta înseamnă că te bagi? — Nu știu. Buzz jucă asul din mânecă. — Păi, ne căcăm pe noi, căpitane! Credeam că o să-mi meargă dacă te gâdil cu cariera ta, dar se pare că m-am înșelat. Încearcă să te gândești la Danny Upshaw și la cât de mult își dorea el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
belim pe Gordean. Buzz zise: — Hai s-o facem. Mal îl întrebă: — Te-ai prins de faza cu mine și De Haven? Mi-a luat vreo două secunde. Crezi că o să te tragă în piept? — Nu, am ditamai asul în mânecă. Dar tu și femeia lui Mickey Cohen... Iisuse! — Ești invitat la nuntă, șefu’. Dar vezi să rămâi în viață, flăcău! *** Buzz o luă pe autostrada Pacific Coast până în Wilshire, L.A., la est de Bunker Hill. Pe cer se adunau nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
câte cinci sute - toate la o lungime de braț. Buzz rezistă tentației. Mal se întoarse gâfâind. Îl aștepta o mașină. Un sedan alb, ultimul model. Buzz lovi cu piciorul un teanc de bani, care ateriză pe o monogramă brodată pe mâneca mortului: „F.G.” — Beverly Hills Federal. De-acolo a retras Loftis banii? — De-acolo. Vuiet de sirene în depărtare. Buzz le făcu cu mâna verzișorilor. — Loftis, Claire, ucigașul... Ce zici? — Hai la ei acasă. Înainte ca cei de la LASD să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îi dădu drumul la gât. Chaz căzu, inspirând lacom. Mal zise: — Știi ce să-l întrebi. Fă-o cât timp eu caut dosarele. Când încercă să vorbească, Minear tuși. Johnny îl călcă pe gât. Mal își scoase haina, își suflecă mânecile și începu să caute. Apartamentul avea cinci camere: camera de zi, dormitorul, bucătăria, baia și biroul. Mal începu cu biroul - era cel mai îndepărtat de Stompanato și de curlangiu. Se auzi cum pornește un aparat de radio, cum scala alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
va afla că ai avut curajul să te revanșezi. Te va iubi din nou. Te va ierta. „Te va iubi” și „te va ierta” îl făcură pe Minear să verse un torent de lacrimi, pe care și le șterse cu mânecile jerseului. — Reynolds m-a părăsit pentru el. De-aia l-am turnat la CCAA, spuse el. Mal se aplecă mai aproape de el. — Pentru cine te-a părăsit? — Pentru el. — Care el? Minear spuse: — Fratele cel mic al lui Reynolds era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui Pârvu Dumitru, pe care nu-l prea băgam în seamă și care n-avea numai grija învățăturii, ca noi, ci mai dădea și meditații, ca să-și poată întreține frați mai mici. Avea o haină întoarsă, roasă și peticită la mâneci și coate și un pulover lucrat din rămășițe de lână. Și-a strâns cu grijă cărțile într-un ghiozdan de pânză gri, și s-a îndreptat încet înspre ușă, de unde s-a întors ca să ne salute. Parcă același fluid electric
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să-mi pot răscoli amintirile în legătură cu chimia organică și mai ales cu blestemata de "sinteză a acetilenei". Începui să tușesc, îmi îndreptai gulerul tunicii, de parcă n-aș fi fost la lecție, ci la fotograf, îmi privii numărul de ordine de pe mânecă, îi admirai albastrul frumos ca cerul senin, îi citii cifrele încet... 1282... și-n cele din urmă îmi aruncai ochii spre Moscu. El era desperat. Îmi sufla, dar n-auzeam nimic. Mă cuprinse o toropeală dulce, din care mă trezi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Vă rog stăruitor, însă, părăsiți sala imediat! Nu de alta, rânji el, dar acum știți atât de bine, încît s-ar putea să fiți ispitiți să suflați colegilor de la tablă! Când am ieșit pe sală, Moscu m-a tras de mânecă și mi-a spus confidențial: ― E, cum îți explici tu transformarea subită a simpaticului nostru chimist? ― Mă, să-ți spun drept, nici eu nu știu ce să cred! ― Să-ți spun eu atunci: s-a dus maică-mea, care-i și ea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
n-am vorbit încă despre aceasta, dar din alți ani, poate alți domni profesori să fi amintit. Mă mânca limba ca niciodată! Ce-ar fi să răspund eu? În definitiv, uniforma noastră școlară e aceeași, iar numărul de Lazăr de pe mânecă pare un număr de Sava decolorat! N-am mai putut să mă stăpânesc și am țâșnit în sus: ― Face aluzie la Grigore Alexandrescu, don' profesor! ― Foarte bine! Dacă știi ceva mai mult, te rog!... Am povestit cu lux de amănunte
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și cu priviri care sugerau că nu se supune aproape nimănui. Portretul lui sugera siguranță, dar și un soi de răutate adâncă, pe care Alexandru o simțise din prima clipă. Omul intră În palat, iar desenul dispăru, făcut sul, În mâneca bufantă a costumului genovez. Cerșetorul rămânea nemișcat, fără a privi pe nimeni. Nu, Își spuse Alexandru, era imposibil să fie un agent al serviciilor turcești. Nimeni nu și-ar putea juca rolul atât de bine. Ar trebui, cel puțin, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și pomeții obrajilor ieșiți În evidență. Avea ochii mari și negri și sprâncene dese, Îmbinate deasupra nasului. În ansamblu, chipul era ciudat, aproape inuman, traversat parcă de o undă de forță malefică. Desenul se făcu În grabă și dispăru În mânecă. La doar câteva clipe, fumătorul de narghilea stinse pipa și o scutură Într-o farfurioară de pe masă. Alexandru strânse repede șevaletul și părăsi piața. De pe una din străduțe apăru o patrulă de gărzi ale sultanului, care trecută prin piața absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Jennifer i-ar putea fi luată. O singură tresă. Salariul în lire, nu în rupii. Totul este atât de fragil! Cu toate acestea, se simte plin de speranță. Și tocmai atunci apare micul bastard, stricând totul. Băiatul îl apucă de mânecă, de parcă ar face cel mai obișnuit lucru din lume. — Bună, îi zice într-o engleză grețoasă, de bazar. Sunt corcitură ca și tine. Mi-e foame. Ai ceva de mâncare? Băiatul este probabil mai alb decât el, deși este greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]