4,285 matches
-
diacon, și se dădeau înapoi mai mult decât era nevoie, vrând parcă să evite, în superstiția lor, să se contamineze printr-un contact fizic prea îndelungat cu ea. Simțea limpede - și nu fără ca aceasta să o irite - conflictul interior ce măcina, cu siguranță, acele suflete simple și fără cultură, constrânse de împrejurări să implore ajutorul unei femei păgâne, pe care cu siguranță o considerau scufundată în plăceri și păcate; și totuși, își impuse să nu lase să vadă nimic: nu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
părând să se dedice unor însărcinări precise. în portic, câteva femei, unele dintre ele doar niște copile, îi mângâiau răbdătoare pe infirmii ce zăceau, acoperiți în niște pături sărăcăcioase, rezemați de coloane. Sebastianus simți toată durerea și epuizarea ce-i măcina pe oamenii aceia, dar și solidaritatea lor, voința lor de a rezista. Și în primul rând, în spatele a tot ceea ce văzuse până în acel moment - cu tot dramatismul situației - deslușise o organizare eficientă care, date fiind vremurile, era greu de atribuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi puțin inspirată. De cum își lipi urechea de capacul lăzii Filip tresări la auzul unui vuiet stins venit ca din măruntaiele pământului, un râcâit disperat de gheare, un fâșâit de celofan al unui stol îndepărtat de lăcuste, ronțăindu-i și măcinându-i cu mandibule minuscule nervii și orele de nesomn. în plus, lada de lemn funcționa ca o imensă cutie de rezonanță, care prelua și amplifica acest sunet abstract, neidentificabil cu vreun sunet produs vreodată. Fu deșteptat din somn de un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o viață întreagă... Sigur, li se mai aruncă grăunțe pe jgheab, dar nimeni nu le mai cere să danseze, chiar stângaci și în silă, mereu același vals. Ritmul biologic li se modifică în mod brutal, reflexele căpătate continuă să-i macine în gol și atunci se sting de la sine; sau, mai mult sau mai puțin conștient, își grăbesc stingerea pentru că nu pot să suporte lipsa lucrului pe care, probabil, l-au urât toată viața. E paradoxal ce spui. Deloc. E firesc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Studii literare, Editura tineretului, București, 1968, p. 34-35. Adela este nu atât romanul unei tinere femei, cât analiza crizei sentimentale a unui cvadragenar de o luciditate extremă. Câștigând dragostea unei femei de douăzeci de ani, Emil Codrescu, eroul cărții, e măcinat totuși de incertitudini, suspectând și analizând orice gest al partenerei pentru a descoperi sensuri acolo unde nu sunt. Când i se pare că a sesizat un amănunt care anterior îi scăpase, el are un fel de satisfacție, o adevărată bucurie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de nici un potop, În satul ei omenirea pierea de la sine. Se stingea ca un foc spuzit. Prin urmare, nu mai era nevoie de nici un fel de potop, de nici un fel de Noe sau de arcă, satul se ducea de râpă, măcinat de carii nevăzute zi de zi. Totuși, de ce-i era teamă Mașa nu scăpă. Pe neașteptate, Extraterestrul, care părea ușor abțiguit, se ridică de pe scaun și se apropie de canapea. Mașa dormise prost, răsucindu-se de pe o parte pe alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că n-a fost chiar o halucinație. Dar mai bine să ne Întoarcem la povestea noastră. Apropo, unde am rămas? o Întrebă el pe gazdă. - Spuneați ceva de Ippolit care, trezindu-se din beție În toiul nopții, simte că-i măcinat de sete. Mașa ar fi vrut, desigur, să afle ceva mai multe amănunte cu privire la viziunea sa, dar, știind că oaspetele obișnuiește să vorbească În dodii, Își dădu seama că nu va scoate mare lucru de la el. - Așa, spuse Extraterestrul, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce nu era comestibilă mulțumindu-se cu fărâmiturile oferite cu zgârcenie din alimentele aduse de afară de Atena,Tony Pavone suporta foamea mai ușor decăt singurătatea!! Întreaga lui ființă fu cuprinsă Într-o stare de apatie, de somnolență bolnăvicioasă care-i măcina sufletul, murind cu Încetinitorul...! Se apropiau Sărbătorile Crăciunului. Cu acest prilej, Tony Pavone spera punerea În libertate intuind faptul bine conturat: inchizitorii nu aveau nici un fel de probă a vinovăției, lucru ce nu se Întâmplă. Era complet izolat. Atâta timp cât dura
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să-și dea seama domnul Sammler, ideea era evident să obții privilegiile și libertățile barbarismului sub protecția ordinii civilizate, a drepturilor de proprietate, a organizației tehnologice rafinate și așa mai departe. Da, asta trebuia să fie ideea. Domnul Sammler Își măcină cafeaua Într-o cutie pătrată pe care o ținea Între genunchii lungi, trăgând de o manivelă În sens invers acelor de ceasornic. Acțiunilor obișnuite le aducea o neîndemânare pedantă specială. În Polonia, Franța, Anglia, studenții, tinerii gentilomi ai vremii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acest tremur de vivacitate cu care se supuneau stilului tineresc suveran. Puterile sunt puteri - suzerani, regi, zei. Și bineînțeles că nimeni nu știa când să se dea bătut. Nimeni nu negocia pacea În mod sobru și decent cu moartea. Cafeaua măcinată din sertărașul de sub râșniță o ținu deasupra recipientului. Sârma roșie se Întunecă mai adânc, mai alb, alb. Cârlionții făceau crize. Mărgele de apă țâșniră În sus. În mod individual, Înaintașele se duseră la suprafață grațios. Apoi clocotiră laolaltă. Turnă cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
țină ocupat, nu putea să rabde discuțiile astea cu Margotte. Era dulce, dar pe partea teoretică Îți punea din greu răbdarea la Încercare și când se stabilea pe o temă anume care o interesa, celălalt era pierdut. De aceea Își măcina el singur cafeaua, Își fierbea apa În recipient, ținea chiflele cu ceapă În umidor, până și urina În chiuvetă (ridicat pe vârfuri, meditând la melancolia inerentă a naturii umane, În continuu travaliu, după cum spune Aristotel). Deoarece dimineți Întregi se puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În viitorul sideral, nefiind nimic fixat. Aveam să fim desemnați de alte substantive. Zile și nopți urmau să-și aibă locul la muzee. Pământul un parc memorial, un cimitir În carusel. Mările pisându-ne oasele ca pe cuarț, făcând nisip, măcinându-ne nouă pacea eră de eră. Ei, asta ar fi bine - un bine melancolic. A. Înainte să dea drumul la draperie, când Margotte dispăruse, Înainte să se așeze să-și scoată pantofii, Înainte să se Întoarcă să se spele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
face ca acest pământ să pară din ce În ce mai mult o Închisoare. Dacă am putea să ne Înălțăm În zbor și n-o facem, ne-am condamna. Am fi iritați de viață mai mult ca oricând. Așa cum stau lucrurile acum, specia se macină singură. Iar acum Lumea de Apoi e direct asupra noastră și așteaptă să primească fragmentele unei explozii finale. Mult mai bine luna. Sammler nu considera că asta trebuia neapărat să se Întâmple. — Credeți că specia nu vrea să trăiască? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fără să se plângă. Asta fără Îndoială că avea să o facă. Dar ce era cu socotelile neîncheiate menționate de Elya? Înainte ca peretele vasului să cedeze chiar voia să continue discuția despre Cracovia? Să vorbească despre unchiul Hessid, care măcina mălai și purta melon și jiletcă elegantă? Sammler nu Își amintea de un asemenea personaj. Nu. Elya cu puternice sentimente de familie pe care nu le putea satisface și-l dorea pe Sammler acolo ca reprezentant al familiei. Își dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
într-o poziție precară deasupra sandvișului cu pui. Alice avusese dreptate în legătură cu-n singur lucru. Orice acțiune are un preț și fiecare gest nefăcut te costă ceva. Când stai complet nemișcat, viața ta neclintită ți se adună împrejur și te macină. Mary a ieșit afară. Ceea ce-o aștepta era o după-amiază de dactilografiere rapidă. Soarele strălucea, iar adolescenții care chiuleau de la școală urlau în mașinile încolonate în așteptarea mâncării. Mary a închis ochii și-a rămas pe loc; cum fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vreau ca, măcar o dată-n viață, să mă simt bine eu cu mine însămi ? Aș putea să folosesc banii pe care i-am câștigat ca să salvez balene sau să opresc tăierea copacilor bătrâni, ca să rezolv toate problemele care cândva mă măcinau. Acum pot să fac ceva, John. Scrisul nu-ți face bine, i-a răspuns el. Nu se poate să nu-ți dai seama de asta. Nici copiii nu mi-au făcut teribil de bine. Dar ce altă soluție aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din lacrimi, cu flăcări de lună și aripi de vis, năframă de cântec își prind peste coapse-n cascade de vise pe gândul ucis. Tresaltă și joacă, în inimi aprinse, se-aud cum se-adună și cum se despart, se macină-n jarul de pietre de moară, se sting sub cenușă, când sufletu-împart. Dar focul răsare din vatra încinsă și curmă tăcerea, zvâcnind înspre nor, din crengile-n raze, săgeți în cunună trimite să curgă iubire din dor... Știai că ...prin
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de lumină E ca un sunet ce zace agățat În liniștea ciudată și deplină Ochii, acut albastru ce învie O privire ca zorii ce se crapă In dulce și amară rapsodie Când mă scald în ei ca într-o apă Macină timpul ziua către seară Ca o liniștire-n somn necunoscut Pe-ale nopții plete stele-ncep s-apară Ce cad ca visele din al meu trecut. Melania BRICIU ATANASIU <biography> Data nasterii: 31 decembrie 1962 Locul nasterii:Lupeni, judetul Hunedoara
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sunt din ce în ce mai mai goale și mai adânci două lumi naufragiate aruncându-și fiecare câte o ancoră restul e taină... dincolo de cuvinte... doar frunzele și oamenii au rămas să lucreze pământul noi strângem praf pe oglinzi numai cine știe să-l macine poate intra în rândul sfinților în vise e posibil orice într-un milion de ani chiar și soarele se va stinge nu vor mai exista martori tăietori de lemne nici pescari doar nisip vorbitor și noi adăpostiți în mine cum
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mai sus mai sus până la al șaptelea cer unde păsările pleacă să moară Pledez nevinovați la fereastră mugurii zâmislesc sămânța care va rodi în palme oare cum am fi cunoscut iubirea dacă rămâneam orbi în grădina raiului Atingere singurătatea se macină în mine încetul cu încetul iluziile se prefac în pulbere de neființă e târziu să mai ascult urletul vântului la fereastra dinspre ieri lespede grea uitarea nu mă chema în iernile de altădată taci inimă de femeie ascultă e noapte
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
erau expuși unei lumini puternice. Trebuie să știți că Sini avea cei mai fascinanți ochi din câți am cunoscut. Când erau verzi, mă scufundam în abisul lor odihnindu-mi sufletul și regăsindu-mi liniștea, când erau gri, știam că o macină dorul de-acasă sau ceva o supărase. Ea mă lăsa să o privesc și-mi zâmbea abia perceptibil, la fel ca în vis, ca o pisicuță ce se vrea mângâiată. Avea o voce curată și compunea melodii. Cântam deseori împreună
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
care urmau să mă definească și în acele momente îmi juram să mă schimb. Erjika plângea pe ascuns, dar lacrimile ei străluceau în lumina proiectoarelor din sală ca licuricii care se odihnesc pe trunchiuri retezate de copaci. Oare ce o măcina? mă întrebam curios, făcându-mă că nu observ trăirile ei. Am urmărit filmul cu mult interes și parcă înțelegeam cam cum stă treaba cu viața. Finalul nu fusese spectaculos. Cei doi se despart, fiindcă așa le era lăsat, dar simțeam
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
tare, puteam să citesc un pic mai mult ca să discutăm despre cărți ca despre aventurile noastre comune. Am scris poezii din dorința de-a mi pune ordine în gând și am căutat să-mi răspund singur la întrebările care-mi măcinau banala existență. Îi dădeam să citească tot ce așterneam pe hârtie fiindcă nu-mi critica stângăcia exprimărilor și puteam discuta împreună despre viața văzută prin ochi de adolescent. Într-o zi mi-a întins jurnalul ei. Am înțeles gestul ca
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o oglindă defectă. — Vrei să spui că ești pregătită pentru orice ? — Ești vrednic de tot disprețul! I-am trîntit brutal ușa În nas. Am demarat brusc și mașina țîșni Înainte, cu botul ridicat, ca o barcă pe creasta unii val, măcinînd parcă pietrișul sub roți. Fata abandonată rămase pe loc trăsnită, fără pic de expresie În priviri - ca un pește congelat. Mă simțeam epuizat. Cu senzația că am ieșit din timp, stăteam În fața telefonului din colțul tejghelei localului Camelia. — Cum? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
săptămînă și tot se realiza o diferență de patru microni... patruzeci și opt pe an și dacă continuai socoteala pe treizeci de ani, asta Însemna o mie patru sute patruzeci de microni - exact un milimetru și jumătate. Chiar dacă muntele Fuji se măcina mai repede, era totuși o cifră demnă de luat În considerare fără nici o rezervă. Petele de pe cer se Întinseră și albastrul le cedă locul. Iar mă săgeta locul În care fusese măseaua. Oare de ce trebuia să mă justific atîta? Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]