2,156 matches
-
aveam nimic care să-mi fie de bună menire. Ba da. Aveam uimirea cunoașterii lumii.și am zburat. Din Brandemburgul ușor ca o pană m-am prins ca de un fir de ață de apa Bârladului și am tăiat toată mămăliga pământului să-mi umplu foamea sufletului. Dar de ce să vă pierdeți vremea cu povești?! Iatămă cu lădița în spinare, drum de picior, acasă la Nicorești. Apostolat cu traista-n băț Între prietenii pe care îi aveam cu număr Iancu Dimofte
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
problemelor de strategii, că avea și pușcă, așa că va reuși să capete aprobare. Ne-am interesat unde stă inspectorul, am găsit casa, am bătut la poartă și fiindcă se bucătărea încă pe afară, mirosea tare a pui fript și a mămăligă caldă, ne gândeam că-i deranjăm. Ne-a deschis poarta chiar inspectorul în persoană, i-am spus ce dorim, ne-a invitat pe prispă (că masa era pe altă direcție), ne-a dat câte o coală de hârtie, toc și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pe biciclete acasă. Mare noroc. În fine, tot neamul e neam și l-am descoperit prin ceața minții pe fratele nanei, Panaite, învățător și el, care după ce ne-a primit, ne-a și omenit. și din lingură și ață pe mămăligă, din mulțumesc și abac de covrigi pe șfară ne-am întors acasă să ocupăm două zile și-ncă una culcușul de învățători rătăcitori și fără de noroc dar plini de speranță. La sud spre est Toamna lui 1929. Bani pentru drum
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
în alt om după moartea sa, sufletul așezându-se într-un nou născut. Era vegetarian și în timpul iernii mânca numai porumb copt și măcinat cu râșnița de cafea. Mânca făină sau o prefăcea în pâine, dacă pâinea poate fi și mămăligă. Din păcate, după cum am auzit, mai târziu s-a îmbolnăvit de tuberculoză, pierdere mare pentru puținii însemnați cu har deplin pedagogic. Alt învățător era Vasile Zaharov, de loc din comuna Nerușai, la opt kilometri distanță de Galilești. Învățătoare erau Lena
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Comisia de examinare, profesori unul și unul, din localități diferite: de la Râmnicul Sărat profesorul Ghilerda, președinte; Gheorghe Gâlcă, profesor de fizică și chimie era de la Bârlad și tot așa, pe toată harta României. Secretarul comisiei și al școlii era domnul Mămăligă. Cu el convenisem să intrăm în zile diferite, ca exercițiu de uitare a numelor la comisie. Dar n-a fost să fie așa. În lipsa unui candidat absolut necesar la număr același domn Mămăligă aproape c-a împins-o cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
comisiei și al școlii era domnul Mămăligă. Cu el convenisem să intrăm în zile diferite, ca exercițiu de uitare a numelor la comisie. Dar n-a fost să fie așa. În lipsa unui candidat absolut necesar la număr același domn Mămăligă aproape c-a împins-o cu forța pe micuța doamnă și soție în fața comisiei. Cum vor fi căzut zarurile? Domnul Mămăligă m-a dus condus până în fața comisiei. Se dădeau pe gratis bilețele de examen, examenul se lua însă greu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
la comisie. Dar n-a fost să fie așa. În lipsa unui candidat absolut necesar la număr același domn Mămăligă aproape c-a împins-o cu forța pe micuța doamnă și soție în fața comisiei. Cum vor fi căzut zarurile? Domnul Mămăligă m-a dus condus până în fața comisiei. Se dădeau pe gratis bilețele de examen, examenul se lua însă greu de tot. Așteptam în bancă să se ducă ceața emoției când aud pe cineva bâlbâind poeziile lui șt.O.Iosif. Nici
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
am pus ca pe cutia de șah și trupe și căruțe și tunuri și apă și mlaștină și ce și cum. Nu știu ce-a mai fost, adică nu mai are importanță. Eram afară, respiram și mă întrebam de ce domnul Mămăligă zâmbea cu gura până la urechi. Luasem examenul! * și iată-mă și pe mine între furci. Profesorul Gâlcă, specialistul în chimie, dorește să așez științific numele de brumă între fenomene și o fac. O fac până îmi întinde un băț de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
flămând. Mi-a mâncat toată mâncarea. - și pentru atâta lucru vreți să lăsați șase căței orfani? Lăsați că avem noi mâncare destulă. - Da și mâncari aveț? - Chefali, borș de pește, sarmale și am uitat, avem și saramură de biban cu mămăligă caldă. - Atunși n-am s-o mai omor. Îl invitam, cum spuneam, de multe ori la masă dar mult mai des îl invita Maria. Fata era ca o membră a familiei. Avea locul ei la masă indiferent ce companie simandicoasă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
care răspundeau de respectiva localitate. Pentru că a doua zi se declanșa campania de recoltare a păioaselor trebuia să fiu la Ghiduleasa, pe tarla, odată cu răsăritul soarelui. Am servit o masă îmbelșugată, cu pui la grătar și brânză de oi cu mămăligă, am stat de vorbă, am cântat și am spus bancuri. După miezul nopții, am mers să dorm pentru câteva ore într-o rezervă din spital. Abia adormisem, când, aud gălăgie pe hol . Unde-i tovarășa Țâru? Era vocea secretarei de la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să lase o femeie în ploaie, a exclamat femeia necăjită, în timp ce îmi usca părul cu un prosop aspru cu miros de brânză. De pe masa improvizată dintr-o scândură și doi țăruși, de sub un ștergar, femeia a scos un boț de mămăligă cu brânză de oi, un ou fiert și o oală prinsă, nesmântânită. Mi-a spus cu glasul blând: Luați de mâncați și apoi om vedea noi cu ce ajungeți până în sat, iar de acolo vă ajută inginerul cu mașina sau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
aceea târzie din noapte. Ne cam pierdusem speranța că vom sta la masă. Două femei scunde, grase și crăcănate, transpirate, însoțite de milițianul care radia de fericirea misiunii îndeplinite, au apărut cu un ceaun mare, plin cu rasol și o mămăligă la fel de mare, acoperită cu un ștergar nu tocmai curat. „-Să trăiți! Aveți aici cinci găini făcute rasol, usturoi și mămăligă”, a spus milițianul mulțumit nevoie mare că și-a îndeplinit în cele din urmă misiunea. „-De ce a durat atât
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
însoțite de milițianul care radia de fericirea misiunii îndeplinite, au apărut cu un ceaun mare, plin cu rasol și o mămăligă la fel de mare, acoperită cu un ștergar nu tocmai curat. „-Să trăiți! Aveți aici cinci găini făcute rasol, usturoi și mămăligă”, a spus milițianul mulțumit nevoie mare că și-a îndeplinit în cele din urmă misiunea. „-De ce a durat atât de mult?, am întrebat nedumerită și supărată. Și de ce trebuia să faceți cinci găini?” Între timp, foamea dispăruse și nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
era foarte apreciat de șefii de la județ. Lingușitor și serviabil, cunoștea necesitățile șefilor și toate mașinile lor își făceau plinul prin ușa din spatele clădirii cooperației. Restaurantul din centru avea două separeuri unde se mânca pui pe grătar cu mujdei și mămăligă, se fumau țigări scumpe, se beau băuturi fine și se umpleau portbagajele cu purcei de lapte, cu roate mari de caș, cu găini și curcani și cu multe alte bunătăți la care orășeanul de rând nici nu visa. În caz
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
noroaie, de aceea mă opream la casa unui gospodar. În orice casă intrai, prima întrebare era: Beți o cană de vin fiert sau o țuică fiartă? 163 Ceva de mâncare nu aveți?, întrebam cu sfială. Uneori pe masă apărea o mămăligă, ceva brânză proaspătă de la putină, niște ouă prăjite cu șuncă sau o farfurie cu ciorbă. Alteori, la câte o casă de gospodari eram așteptată cu plăcinte poale-n brâu cu brânză. În timp ce stăteam la masă, gazda frământa puțin aluat și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
erau mici, sărăcăcioase, înconjurate de curți mari pline de verdeață. Puteai intra nestingherit în curte. Gardurile erau doar de formă în fața casei. Ușile nu erau încuiate și, adeseori, pe plita călduță era un castron cu ciorbă și o bucată de mămăligă. Țăranii erau la câmp toată ziua, de aceea satul părea părăsit. În spatele caselor, într-o parte era pășunea inundabilă în verile ploioase, iar pe cealaltă 166 parte era un deal acoperit cu o livadă bătrână de meri și de pruni
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
bisericești, unchi, cumnate, cumnați, vecini de bloc, dame, "oameni de bine" români și "făgărășeni"... Scenografia: birouri sordide, cazărmi, locuințe conspirative, mări, oceane, avioane continentale și transcontinentale, autoturisme CD, tehnica T.O., radare, binocluri, aparatură de cifrat și descifrat și o mămăligă care explodează. Acțiunea debutează la Iași, în anii '60, continuă la București, apoi la Berlin, Santiago de Chile, Rio de Janeiro, Madrid, Geneva, încheinduse, temporar, la Nord de Istru, la București, în decembrie 1989. PROLOG Un bun prieten, diplomat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ambasadei", din fiecare deplasare, în afară de 20-30 de crapi, întorcându-ne și cu câteva sticle de Pisco sau whisky, primite cadou de șoferul meu pentru câteva râme "miraculoase". La înapoierea din expediție, toată suflarea din ambasadă trecea la curățat, prăjit, învârtit mămăliga sau mujdeiul. Era o masă pe cinste și ce nu se consuma pe loc se punea, la dispoziția tuturor, în lada frigorifică. Vara, din când în când mai trăgeam câte o fugă la Ocean. Nu era departe, doar 120 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
va lumina cândva soarele și pe ulița noastră. Știam de la materialism dialectic faptul că "acumulările cantitative duc la saltul calitativ". Se adunaseră prea multe în cele 4 decenii ale "epocii de aur" și mai devreme sau mai târziu chiar și "mămăliga" trebuia să explodeze! Și a explodat de o manieră ce ne-a atras atenția întregii lumi! A doua zi, pus la patru ace, m-am prezentat la MAE. Direcția a V-a (nume celebru!) era la etajul 4 al clădirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de soiul meu, la o crâșmă cu bănci și mese de lemn lustruit, cu o lampă străveche atârnată de grindă. Să-mi fi petrecut acolo câte o seară, în timp ce afară înnoptează în aroma vesperală a laptelui, de obicei afumat, a mămăligii simple, întinsă pe lemnul curat. În drum spre casă aș fi tras cu ochiul la cristalina lună. Aceste mici plăceri, ce mari și pașnice, totale plăceri sunt... Ajungând acasă, să întârzii, absent, sub cerul pulsând de mii de stele sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Neamț și Vorona, profesor de muzică orientală la Seminarul din Iași, părintele Teoctist avea trupul plin și fața limpede, ca și sentimentele lui. Îi plăcea să-și amintească. În verile copilăriei se urca într-un cireș, în sân cu o mămăligă, și cobora numai când era sătul. Se înduioșa gândindu-se la tinerețele sale de la mănăstirea Vorona unde mânca supă de raci și o plimba pe iaz cu barca pe dama de companie a principesei Sturza. Pentru frumusețea aceea a plecat
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Andi avea și însușirile unei proverbiale distracții căreia îi datora risipirea obiectelor ce-i aparțineau: în expediții pierdea mereu șapca, peria de dinți, lingura și furculița sau prosopul care curgeau în urma sa într-un ritm crescendo; până și ceaunul de mămăligă se despărțea tot timpul de el. Ca la fotbal, a trebuit să introducem pentru dânsul un sistem de marcaj, nelăsându-l niciodată ultimul. Chestiunile practice chiar părinții săi le gândeau întrun fel curios. L-au trimis în expediție cu un
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
la gesturi disperate. Nepoata Elvira, fiica surorii Teresa, povestea că multă lume flămânzită intra pe furiș în cimitir pentru a fura lumânările și colăceii din seu de grăsime pe care, topindu-i în foc, îi folosea pentru a da gust mămăligii. Lipseau grăsimile, cerealele, fructele. Din această cauză pelagra se răspândea în oraș și în sate. În timpul zilei, mama Angela se străduia la maximum să spele și să calce rufele. În timpul nopții, își începea serviciul de îngrijire a patroanei hanului Riva
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
revenea acasă pentru a se odihni timp de câteva ore, i se întâmpla uneori să nu se mai trezească de oboseală. Giovanni, întorcându-se după primele ore de școală, nu îndrăznea să o deranjeze și își păcălea prânzul cu puțină mămăligă rece. Și așa se reîntorcea să răzbată și a doua parte a zilei școlare, desigur nu în cele mai bune condiții fizice. A terminat anul școlar cu mari eforturi și cu rezultate slabe. Va mărturisi cu un pic de rușine
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
așează paturile metalice, sosite într-un târziu cu căruțele. Toată ziua lucrează grabnic cu mături, lopeți și roabe. Iau numai câte o pauză scurtă pentru prânz și cină. Cronicarul meticulos al vremii ne amintește meniul: pâine și brânză la prânz, mămăligă și brânză la cină, iar apă de voie. La sfârșitul zilei, toți se prăbușesc cu greutate peste pătucuri cu oasele amorțite. Un somn frământat îi face să se învălătucească spasmodic în pături, în așteptarea noii zile de muncă: se aud
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]