2,168 matches
-
întotdeauna furculița lui Damocles. Deseori, istoria ne-a obligat să bem apă, mai ales când nu ne era sete. Drumurile istoriei sunt pietruite cu idealurile învinșilor. Bucuriile multor popoare au rămas în frigiderul istoriei. Nu țăranul este de vină dacă mămăliga istoriei rămâne crudă sau are cocoloașe. Istoria ne avertizează că sultanul poate face oricând dintr-un pașă un eunuc. Secolul al XX-lea și-a cam bătut joc de blocul de marmură care i-a fost repartizat. Nu putem lăsa
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poate miza pe o celebritate câștigată ca la loz în plic. În teatru și mucavaua are responsabilități artistice. Marii artiști știu să dozeze corespunzător alchimia dintre singurătate și zaiafet, dintre disperare și entuziasm. Trec unii prin cultură ca sfoara prin mămăligă. Prin capacitatea de a declanșa revelații, muzica este marea aliată a religiilor. Muzica de orgă are irizări de infinit. Muzica poate face dintr-un suflet răvășit o catedrală. Contează ce cânți, dar și la ce balcon. Muzica - încă o liturghie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o împărtășanie a orelor de taină. Arta încearcă o îmblânzire a abisurilor din noi. Reduta din fața oricărui creator este durata. Un aforism poate fi un grăunte de uraniu spiritual. Inefabilul stabilește caratele artei autentice. Arta contemporană încearcă uneori să asorteze mămăliga cu șampania. În artă și prieteniile sunt tensionate concurențial. Când citesc o capodoperă simt cum curge textul direct în biografia mea. Cei care au revoluționat arta nu s - au sfiit să facă naveta între ridicol și sublim. Pe taraba cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mea. Cei care au revoluționat arta nu s - au sfiit să facă naveta între ridicol și sublim. Pe taraba cu ridichi era scris : azi nu avem poeme. Marele scriitor devine treptat un foarte mic cititor. Ce scriu postmodernii e tot mămăligă, dar făcută în tavă de cozonaci. Poezia actuală a devenit un soi de logaritm cu ușoare evaziuni estetice. Ticăloșia are vigoare în viață și expresivitate în artă. Artei și religiei îi revin nemărginirile din noi. Majoritatea polemicilor pe teme de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de fețe indiferente. Viciile zac în noi în așteptarea unei crevașe care să le înlesnească izbucnirea. În tranziție, termină unii facultățile fără să le înceapă. Pe inerția noastră își construiesc alții reputații. Televiziunile comerciale respectă gustul public. Dacă îi place mămăligă, spun ei, de ce să - i dau cozonac ? Unii se consideră disidenți pentru că dormeau la ședințele comuniste. Prin repetare, minciunile publice pot deveni obsesii. Mediocritatea suferă întotdeauna de mania persecuției. Infirmi cu adevărat sunt cei care nu știu să admire. Suntem
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
școlii. Dirigintele clasei, în care învăța Bidaru, nu s-a schimbat. A rămas tot el, același excelent profesor de istorie: exigent, sever, iubit și respectat mult de părinții elevilor, convins că țăranii în 1907 s-au răsculat deoarece nu aveau mămăligă cu mujdei, iar în urma războaielor de tot felul adevărații beneficiari sunt soldații mutilați ce se întorc de pe front cu ochi de sticlă, mâini de cauciuc și picioare din lemn. Ei nu vor mai avea nevoie nici de ochelari, nici de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Mă uit în stânga, mă uit în dreapta...nu-i și pace! Nu e nici o nenorocire; s-o fi dus să mulgă vaca..., îmi spun în mintea mea. Mă apuc și eu de altă treabă. Dau mâncare la păsări, pun ceaunul de mămăligă, să pregătesc ceva de mâncare pentru toți. Până să fiarbă apa, am să trag o fugă în grajd, să văd de ce întârzie bărbatul acesta al meu. Eram sigură că e în grajd. Numai el mulgea vaca. Se scula cu noaptea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pe Anuca, fata pădurarului mine!... Fetița, cu obrajii în văpăi și buzele arse de arșiță, schiță doar un zâmbet... cu o umbră de îndoială... Pădurarul simți un junghi în inimă, și‟i veni să plângă. Lina, nevastă-sa, care mesteca mămăligă în ciaun, pe plită, își șterse ochii de lacrimi cu dosul palmelor, știind cât de greu i-a venit s-o amăgească. Dar, după nicio săptămână, Frăsânica a închis ochii pentru totdeauna... iar Toma, pădurarul, o vreme n-a mai
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
conașule. Să mânânci sănătos, cî o făcut-o Zâna. ― Spune-i Zânei că îi mulțumesc din suflet. ― Așă am sî-i spun, conașule. Rămâi sănătos șî poftî bunî. ― Mulțumesc și să fiți sănătoase. De sub șervetul înflorat mi-a zâmbit tochitura, alături de mămăliga aburindă... Am mâncat cu mare poftă. La sfârșitul mesei, ca unul cu tabieturi, mi-am luat ulcica cu vin și am ieșit pe cerdac... L-am băut picătură cu picătură, cu nemăsurată plăcere. Întors în încăpere, m-am întins pe
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pierdut umorul de tot? Lasă mutra asta de fecioară deflorată, că-mi strici tot cheful. Unde ești, marchizo? Păi ce facem, dragă, acum ți-ai găsit să speli vasele? Stai aici cu noi, că ăștia au cam pus-o de mămăligă. Ochelaristul a Întins-o, craii fac de priveghi la căpătîiul Corcodușei, bărbat-tu doarme dus. Intelectualul ăsta se crede la bibliotecă... dacă vrei cărți, eu zic să facem un pokeraș. Cele două femei și cei doi bărbați se retrag Încetișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Mă enerva. Nu suport indivizii ăștia care se tîrăsc ca rimele și nu cer nimic de la viață. Nu suport apatia lor, rezistența de a se mulțumi doar cu pomana pe care le-o aruncă Dumnezeu, cum arunci cîinelui bucata de mămăligă — Și repulsia asta față de el, fii sincer, nu se leagă cumva de faptul că e evreu? — Cine, ăsta? Vezi-ți de treabă, păcălește lumea cu nasul lui cocoșat și cu urechile clăpăuge, n-are nici măcar calitatea asta, un prăpădit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bunica. - Nu le știi dumneta, că nu știe femeia toate ale bărbatului. - Ba să nu crezi, se răsucea vioi bătrîna aducînd în același timp de la cofă o ulcică cu apă pe marginea vetrei; muia în ea lingura de lemn, tepșea mămăliga, lăsa ceaunul să se scoacă șapoi îl avînta către măsuța joasă, pe trei picioare; îndată se ivea, galbenă, o mămăligă cu fir subțire de abur. - Ia, poftiți la masă, striga ea... Să nu crezi că bietele femei nu cunosc drumurile
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aducînd în același timp de la cofă o ulcică cu apă pe marginea vetrei; muia în ea lingura de lemn, tepșea mămăliga, lăsa ceaunul să se scoacă șapoi îl avînta către măsuța joasă, pe trei picioare; îndată se ivea, galbenă, o mămăligă cu fir subțire de abur. - Ia, poftiți la masă, striga ea... Să nu crezi că bietele femei nu cunosc drumurile bărbatului și nu-și au semnele lor; că ele îl spală și-l îmbracă și-i ascultă noaptea somnul. Știa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trîntită mereu de vînt, și o baracă alăturată de tractoriști, nu aveam de ales. Am fost primiți în baraca cu paturi suprapuse, chior luminată de un bec. Cineva ne-a adus un castron cu ciorbă sleită și un dărăb de mămăligă, puse de-a dreptul pe scîndura împuțită a mesei. Groasă, în dormitor plutea duhoare de picioare, de subțiori nespălate și de alte produse ale dezintegrării omenești. Brusc mi s-a relevat preferința de a fi cîine, precum și imensul regret că
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-l ia cu el la oi. Ședeau în tîrlă, doi bărbați nespălați și rău hrăniți. La vremea ploilor de toamnă cînd, ud și flămînd, copilul găsea acasă așternuturile reci și vatra fără foc, Toader se apuca de rupt vreascuri, fierbea mămăliga și băga în jeratic ulcica cu apă pentru borș. Cînd împlinise unsprezece ani, într o seară, s-a trîntit pe pat și, sughițînd, l-a rugat pe taică-său să-l dea la învățătură: „Am să mănînc cartea, tată!” făgăduia
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
loc, lumină și întuneric. ...Odinioară mi am făcut arborele familiei. Străbunii mei au fost răzeși, adică țărani de neam. Mi-am dat seama că sînt urmașul unei asemenea spițe în clipa în care am mîncat, cu ceapă, un bulz de mămăligă îmbrînzită ș-am băut apă din cofă, scoasă proaspăt din fîntînă. Pentru măruntaiele mele, ca să funcționeze, și pentru cugetul meu, ca să judece, a fost exact ce trebuia. Cine știe cît vifor de generații s-or fi hrănit cu brînză, cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
săraci cum eram, am Încins o masă, cu niște ciozvîrte prăpădite cum Îți dau azi: pui fripți - să tot fi fost vreo douăzeci - și șuncă fiartă, și carne de porc, și porumb copt, și cartofi, și fasole, și tăvi cu mămăligă, și pișcoturi calde, și găluște cu mere, și cu piersici, și tot soiul de dulcețuri și peltele, și plăcinte, și prăjituri, și vedre de vin și, Doamne, dacă vedeai cum Înfulecau Bob și Rufus Alexander și Fate Patton, vorba mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
finanțări de proiecte de dezvoltare pe domenii și ceea ce era al dracului de supărător pentru guvernantul român, cu o urmărire sigură a utilizării lor corecte, (curat inacceptabil pentru un adevărat român). Când au aflat asta guvernanții au pus-o de mămăligă fiecare pe cont propriu și s-au retras strategic spre alte izvoare de bani mai lesne de pus la teșcherea. Unii încă mai stau și acum cu deștiu-n gură și se întreabă nedumeriți: „Cum adică, să nu se poată fura
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
într-un spațiu închis, (și una, două îi auzi țipând, mamăăă/nevastăăă, unde mi-s ciorapii/cheile/tricourile? Etc..."), iar femeile, în mod ciudat, știu întotdeauna unde se află, ciorapii lui, tricoul, cheile, sarea, farfuria pentru pizza, scrumierele, ceaunul de mămăligă sau chiar șurubelnița sau holțșuruburile? Eu cred că asta ni se trage, ehei, de pe timpul statului în peșteri. Masculii, toată ziua, umblau de nebuni, pe dealuri și câmpii, după vânat mamuți și pescuit, străbăteau distanțe enorme, fără busole, fără hărți
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
alimentară să schimbi crenvuștiu’ ăsta. - Unde să mă duc acuma, la două ore după ce i-ai cumpărat? Cine crezi că îi mai schimbă? - Aoleo, da’ bleg mai ești maică! Tot io trebuie să lupt cu viața, că voi, ăștia tinerii, mămăligi și căcăcioși! Halal! În lipsa ei, încep să sosească vecinii, bucuroși că pot, în sfârșit,să dea buzna peste noi. Cât suntem singuri îi ținem din scurt, acum însă... Am auzit că a venit Piratu’, e-adevărat? întreabă nea Fane, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care mai spânzură doi dinți îngălbeniți și trei măsele cariate: bă Piratule, bă, bine că te-ai întors, bă, că mi-era dor de tine! Piratu’, însă, nu se pierde cu firea, scoate trandafirii din bandajele de mumie, pune de mămăligă, le dă vecinilor să curețe câte un cățel de usturoi și se repede să deschidă televizorul. Volumul e la maximum. Caută, trece rapid prin vreo zece programe, casa bubuie de pârâieli, țipete, plânsete, bucăți de cântece, se aud toate limbile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
calul murg care tracta căruța cu numărul de înmatriculare B 14 Sex. - Groaznic cum circulă caii ăștia! își aranjează turbanul țața Lenuța. - Ceasu’ rău, dacă te-a ajuns ceasu’ rău, nu mai e nimic de făcut! gustă tanti Jenica din mămăligă cu degetul mare. - Nu, băi, e drumurile tâmpite, nu vezi că fură ăștia și asfaltu’ acuma? Băga-i-aș în pizda măsii! consideră nea Fane în timp ce-și trage nasul și lansează o flegmă peste masă, prin fereastra deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
naționalizat pe toate, au băgat țigani în ele, să le pună la pământ. Și copiii ce mare fandoseală au făcut? Fetele s-au măritat după popi de țară, în ideea că o să-și crească plozii pe bătătură și o să aibă mămăligă în ceaun. O să fie doamnele satului. Ce să-ți zic! S-au țărănit toate și s-au spălat până la șaizeci de ani în lighean, cu apă încălzită pe soba hrănită cu coceni. Singura care a spart orânduiala a fost tanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
s-ar fi temut de aceste priviri tăcute și ignorante, dar acum nu-i mai pasă, le ignoră și-și râde de ele. În tăcerea lăsată simțurile celelalte se ascut și, iată, dintr-o dată simt cu toții un miros ciudat de mămăligă afumată. Mai Întâi nu știu ce să creadă, s-a apucat cineva să facă mămăligă la ora asta? Popescu intră și el tocmai când mirosul devine din ce În ce mai pătrunzător. Observă că de data aceasta cel care stă În fața vetrei și alimentează focul tace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-i mai pasă, le ignoră și-și râde de ele. În tăcerea lăsată simțurile celelalte se ascut și, iată, dintr-o dată simt cu toții un miros ciudat de mămăligă afumată. Mai Întâi nu știu ce să creadă, s-a apucat cineva să facă mămăligă la ora asta? Popescu intră și el tocmai când mirosul devine din ce În ce mai pătrunzător. Observă că de data aceasta cel care stă În fața vetrei și alimentează focul tace, nu are nimic de povestit și nu are nici ascultători. Îl aude pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]