3,738 matches
-
de popoară Umbra gândurilor regii se aruncă-ntunecat. Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde, Ale trestiilor sunet ce sub luna ce pătrunde Par a fi snopuri gigantici de lungi sulițe de-argint, Toat-a apei, a pustiei și a nopții măreție Se unesc să-mbrace mândru veche-acea împărăție, Să învie în deșerturi șir de visuri ce te mint. Râul sfânt ne povestește cu-ale undelor lui gure De-a izvorului său taină, despre vremi apuse, sure, Sufletul se-mbată-n
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de creștinii spanioli, dar solii nu știau nici măcar unde se afla țara numită Arabia și de aceea nu înțeleseră nici unde anume în acest oraș se păstrau mai vii urmele arabilor. Erau orbiți de strălucirea maiestuoaselor palate precum Alcazar, iar măreția catedralelor îi copleși, lăsându-i fără grai. În fiecare zi erau mult mai prinși cu treburi decât fuseseră în Mexico. Cu ajutorul familiei lui Velasco, de baștină din Sevilia, solii s-au dus cu trăsura să-l întâlnească pe primar, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
1.Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: oamenii dinspre soare răsare molimă -piscuri vânturile limpeziră hăul 2. Descrieți Ceahlăul folosind planul de idei: așezare în relieful românesc; caracteristici; vârfuri; flori și animale din Ceahlău; legende inspirate de frumusețea și măreția locurilor 3.Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: oamenii de prin partea locului; la începuturile lumii; pustnicii; -inima muntelui; 4.Ilustrați în enunțuri proprii sensurile diferite ale termenului a ieși. Cheile Bicazului „Natura are metodele ei proprii pentru a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor. 9. De aceea, cei mici vor fi coborîți, și cei mari vor fi smeriți: nu-i vei ierta. 10. "Intră în stînci, și ascunde-te în țărînă, de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui!" 11. Omul va trebui să-și plece în jos privirea semeață și îngîmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea. 12. Căci este o zi a Domnului oștirilor împotriva oricărui om mîndru și trufaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
omului va fi smerită, și trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea. 18. Toți idolii vor pieri. 19. Oamenii vor intra în peșterile stîncilor și în crăpăturile pămîntului, de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui, cînd Se va scula să îngrozească pămîntul. 20. În ziua aceea, oamenii își vor arunca idolii de argint și idolii de aur pe care și-i făcuseră, ca să se închine la ei, îi vor arunca la șobolani și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
argint și idolii de aur pe care și-i făcuseră, ca să se închine la ei, îi vor arunca la șobolani și la lilieci; 21. și vor intra în găurile stîncilor, și în crăpăturile pietrelor, de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui, cînd Se va scula să îngrozească pămîntul. 22. Nu vă mai încredeți dar în om, în ale cărui nări nu este decît suflare: căci ce preț are el? $3 1. Domnul, Dumnezeul oștirilor, va lua din Ierusalim și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
singur bărbat, și vor zice: Vom mînca pîinea noastră înșine, și ne vom îmbrăca în hainele noastre înșine; numai fă-ne să-ți purtăm numele, și ia ocara de peste noi!" 2. În vremea aceea, odrasla Domnului va fi plină de măreție și slavă, și rodul țării va fi plin de strălucire și frumusețe pentru cei mîntuiți ai lui Israel. 3. Și cel rămas în Sion, cel lăsat în Ierusalim, se va numi "sfînt", oricine va fi scris printre cei vii, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fi dus pe neașteptate în robie; boierimea lui va muri de foame, și gloata lui se va usca de sete. 14. De aceea își și deschide locuința morților gura, și își lărgește peste măsură gîtlejul, ca să se coboare în ea măreția și bogăția Sionului, cu toată mulțimea lui gălăgioasă și veselă. 15. Și astfel, cei mici vor fi doborîți, cei mari vor fi smeriți, și privirile trufașe vor fi plecate. 16. Dar Domnul oștirilor va fi înălțat prin judecată, și Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
13. Da, în țară, în mijlocul popoarelor, este ca atunci cînd se scutură măslinul, sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei. 14. Ceilalți însă, care vor mai rămîne, își înalță glasul, scot strigăte de veselie de pe țărmurile mării, laudă măreția Domnului. 15. "Proslăviți dar pe Domnul în locurile unde strălucește lumina, lăudați Numele Domnului, Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării!" 16. De la marginile pămîntului auzim cîntînd: "Slavă celui neprihănit!" Dar eu zic: "Sunt pierdut! Sînt pierdut! Vai de mine!" Jefuitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
caută înlăuntrul meu. Căci, cînd se împlinesc judecățile Tale pe pămînt, locuitorii lumii învață dreptatea. 10. Dacă ierți pe cel rău, el totuși nu învață neprihănirea, se dedă la rău în țara în care domnește neprihănirea, și nu caută la măreția Domnului. 11. Doamne, mîna Ta este puternică: ei n-o zăresc! Dar vor vedea rîvna Ta pentru poporul Tău, și vor fi rușinați; va arde focul pe vrăjmașii Tăi. 12. Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și va înflori ca trandafirul; 2. se va acoperi cu flori, și va sări de bucurie, cu cîntece de veselie și strigăte de biruință, căci i se va da slavă Libanului, strălucirea Carmelului și a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreția Dumnezeului nostru. 3. "Întăriți mîinile slăbănogite, și întăriți genunchii care se clatină. 4. Spuneți celor slabi de inimă: "Fiți tari, și nu vă temeți! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuși va veni, și vă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
dovedește nimic stă în cumpănă cu dialogul suferitor din Jocurile Daniei, prin telefon. Tenebre nuanțat detectabile asigură misterul nesfârșit al primului din aceste două romane; transparențe înșelătoare se succed perfect armonic în cel de al doilea. Moderne și fără altă măreție decât proiecția neliniștilor Naratorului, Irina și Dania poartă peplum bine drapat cu fin orânduite cute. Irina e agasant de plată și jenant de umană; Dania, strălucitor de insesizabilă și chinuitor de suavă. Remarcabil la Anton Holban este faptul că, placentar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aspect greu de trecut cu vederea, anume că fiecare labirint devine un loc de intimitate a vieții cu moartea. Regele invitat să vadă magnificul edificiu e lăsat singur să rătăcească. Moartea sa, dacă s-ar fi petrecut, ar fi confirmat măreția terifiantă a noului edificiu. Către seară, fiind sigur că va muri acolo, cade în genunchi și se roagă. Restul nu depinde în nici un fel de voința sa. Faptul că află ieșirea nu-i mai aparține: miracolul intervine exact atunci când totul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ajuns la capătul podului, vântul aproape că încetase. Deasupra noastră cerul era albastru verzui și de o neliniștitoare luminozitate. În spatele nostru, asemeni unui mormânt deschis, se întindea golful Enno. Domnul vieții și al morții plutea peste ape în tăcuta lui măreție. l-am simțit așa cum îți simți propria mână. Bătrânul și cu mine am îngenuncheat în fața mormântului deschis și în fața Lui. Acest din urmă gest, insondabil într-o privință, infirmă ideea simplei absențe a sensului în cele petrecute. Cei doi, care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
aspect greu de trecut cu vederea, anume că fiecare labirint devine un loc de intimitate a vieții cu moartea. Regele invitat să vadă magnificul edificiu e lăsat singur să rătăcească. Moartea sa, dacă sar fi petrecut, ar fi con firmat măreția terifiantă a noului edificiu. Către seară, fiind sigur că va muri acolo, cade în genunchi și se roagă. Restul nu depinde în nici un fel de voința sa. Faptul că află ieșirea nui mai aparține: miracolul intervine exact atunci când totul pare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ajuns la capătul podului, vântul aproape că încetase. Deasupra noastră cerul era albastru verzui și de o neliniștitoare luminozitate. În spatele nostru, asemeni unui mormânt deschis, se întindea golful Enno. Domnul vieții și al morții plutea peste ape în tăcuta lui măreție. Lam simțit așa cum îți simți propria mână. Bătrânul și cu mine am îngenuncheat în fața mormântului deschis și în fața Lui. Acest din urmă gest, insondabil întro privință, infirmă ideea simplei absențe a sensului în cele petrecute. Cei doi, care au îngenuncheat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
un australian ori un african nu erau bietele făpturi pe jumătate sălbatice (incapabile să numere până la 5) pe care ni le înfățișa folclorul antropologic acum mai puțin de o jumătate de secol. Doream să arătăm ceva mai mult: logica și măreția concepțiilor lor despre Lume, a comportamentelor, simbolurilor și sistemelor lor religioase. Când trebuie să înțelegi un comportament straniu sau un sistem de valori exotice, demistificarea nu este de nici un folos. Este o copilărie să afirmi, în legătură cu credința atâtor "primitivi", că
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
uraniană. Doar că locuiește în Cer și se înfățișează prin fenomene meteorologice: tunet, trăsnet, furtună, meteoriți etc. Unele structuri privilegiate ale Cosmosului - Cerul, atmosfera - alcătuiesc așadar epifaniile favorite ale Ființei supreme, care-și dezvăluie prezența prin ceea ce-i este propriu: măreția (majestas) imensității cerești, vuietul înfricoșător (tremendum) al furtunii. Zeul de departe Istoria Ființelor supreme de structură cerească are o importanță capitală pentru cine dorește să înțeleagă istoria religioasă a omenirii. Departe de noi intenția de a o relata aici, în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
este pentru omul religios exclusiv "naturală". Experiența unei Naturi radical desacralizate este o descoperire recentă, fiind accesibilă doar unei minorități a societăților moderne, în primul rând oamenilor de știință. Pentru ceilalți, Natura mai are încă un "farmec", un "mister", o "măreție" în care se pot regăsi urmele vechilor valori religioase. Nici un om modern, oricât de nereligios ar fi, nu rămâne nepăsător la "farmecul" Naturii, și nu este vorba doar de valorile ei estetice, sportive sau igienice, ci și de un sentiment
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe ultimul zeu. Nu ne-am propus să abordăm aici această luare de poziție filozofică. Trebuie totuși să constatăm că, în ultimă instanță, omul modern areligios își asumă o existență tragică și că alegerea sa existențială nu este lipsită de măreție. Acest om areligios descinde însă din homo religiosus și este, fie că vrea sau nu, opera acestuia, adică s-a constituit datorită unor stări asumate de strămoșii săi, fiind în cele din urmă rezultatul unui proces de desacralizare. Așa cum "Natura
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
publică detestabilă dar mai ales melancolica deșteptare din paradisul artificial al teoriilor sale politice. Poate că Herculano a înțeles că istoria Portugaliei, ca orișice istorie a unei națiuni vii și creatoare, este altceva decât conflictul între abstracții; că viața și măreția națiunilor își au rădăcinile altundeva decât în "Contractul Social" și morala kantiană. Este, în orice caz, un exemplu bogat în înțelesuri ascunse retragerea acestui mare istoric și om politic la o fermă unde își va petrece restul vieții îndeletnicindu-se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
expansiune și consolidare a Imperiului portughez, - dar toate acestea dovedesc că alianța engleză este singura posibilitate care îi rămăsese Portugaliei de a nu pierde totul. Era inutil să se mai vorbească despre drepturile istorice ale Portugaliei, inutil să se evoce măreția operei celor dintâi descoperitori și colonizatori ai Africii - toți portughezi, - inutil să se critice planurile nesățioase ale imperialismului englez în Africa. Realitatea era mult mai simplă și mult mai tristă: la sfârșitul secolului XIX, Portugalia nu mai reprezenta nimic - nici
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
criză, la Salazar. Generalul Carmona, care salvase odată revoluția în 9 iulie 1926, prin lovitura de stat împotriva lui Gomes da Costa, o salvează a doua oară - și dintr-o primejdie mult mai mare - chemând pe Salazar. Portugalia își datorează măreția sa de astăzi geniului politic al generalului Carmona, care a știut să facă dintr-un profesor de Finanțe un dictator. XII. SALAZAR - DICTATOR AL FINANȚELOR. Chemarea lui Salazar ca ministru de Finanțe învestit cu depline puteri n-a fost făcută
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
meschine, lucrurile mărunte fără valoare reală, și să-i dau orizonturi largi, demnitate, elevație, noblețe. Am luptat să înlocuiesc tristețea decadenței și spiritul luptelor intestine, cu iubirea de pământ și de oameni, cu bucuria vieții sănătoase, cu vigoarea portugheză, cu măreția națiunii" (29 iulie 1933). "Tristețea decadenței" era climatul moral al Portugaliei de la începutul veacului, în care rodiseră toate deznădejdile și autoflagelările poeților, toate viziunile mohorâte ale romancierilor, toate apologiile pesimismului și nihilismului pe care le urziseră generația de la Coimbra și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Comunismul nu distinge, în furia sa distructivă, greșeala de adevăr, binele de râu, dreptatea de nedreptate. Puțin îi pasă de istorie și de experiențele seculare ale umanității, de viața și demnitatea inteligenței, de onoarea și pudoarea femeii, de existența și măreția națiunilor, atâta timp cât prin falsa sa concepție a umanității ar putea duce sclavia omului la maxima sa abjecțiune..." (28 ianuarie 1934). În fața acestui pericol, Salazar, atât de ponderat și de tolerant, nu îngăduie nici o tranzacție și nici o milă. Nu recunoaștem nici o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]