1,979 matches
-
mic și unul mare. Corpul este moale, gălbui, cărnos și învelit de mantă. Între corp și mantă se gaseste Cameră Mantalei. Piciorul este un organ musculos, turtit lateral cu aspect de lama de topor. Scoică nu are cap.In cameră mantalei se găsesc branhiile, cu rol în respirație (membrane lamelare, bogat vascularizate care rețin oxigenul în apă). Piciorul musculos se înfige în mal, trăgând corpul și fixandu-l pe fundul apei. Nu are organe de simt. Pipăie cu marginile mantalei. Reacția
Scoică de lac () [Corola-website/Science/310766_a_312095]
-
cameră mantalei se găsesc branhiile, cu rol în respirație (membrane lamelare, bogat vascularizate care rețin oxigenul în apă). Piciorul musculos se înfige în mal, trăgând corpul și fixandu-l pe fundul apei. Nu are organe de simt. Pipăie cu marginile mantalei. Reacția dintre acidul clorhidric și vâlvă arată că acesta , la fel ca si cochilia melcului , conține calcar . Pe o valvă răzuita reacția nu mai are loc , deoarece calcarul a fost îndepărtat . La exterior vâlvele sunt acoperite de un strat calcaros
Scoică de lac () [Corola-website/Science/310766_a_312095]
-
Mișcarea : Scoică este un animal aproape sedentar . Totuși , ea se poate deplasa încet , infingand piciorul în mal și trăgând corpul după ea . Sensibilitatea: Dacă este atinsă , scoică strânge imediat vâlvele . Aceasta dovedește că animalul este sensibil . Scoică pipăie cu marginea mantalei . Odată cu hrana, prin sifonul inferior pătrunde și oxigenul dizolvat în apă. Această scalda branhiile, lasă oxigenul și se încarcă cu dioxid de carbon pe care îl va elimina prin sifonul superior. Prin mișcarea cililor de pe suprafață branhiilor se formează un
Scoică de lac () [Corola-website/Science/310766_a_312095]
-
superior. Prin mișcarea cililor de pe suprafață branhiilor se formează un curent de apă,necesar respirației. Scoică de lac respira prin două sifoane.Prina dată prin sifonul interior,apoi prin cel superior. O dată cu apă care intră prin sifonul inferior, în cavitatea mantalei pătrund diferite organisme mici, care ajung în gură scoicii, situată sub mușchiul anterior. Gură este înconjurată de 4 foite cu cili care, prin mișcarea lor, îndreaptă hrană spre orificiul bucal. Resturile nedigerate sunt eliminate prin anus, situat în camera mantalei
Scoică de lac () [Corola-website/Science/310766_a_312095]
-
mantalei pătrund diferite organisme mici, care ajung în gură scoicii, situată sub mușchiul anterior. Gură este înconjurată de 4 foite cu cili care, prin mișcarea lor, îndreaptă hrană spre orificiul bucal. Resturile nedigerate sunt eliminate prin anus, situat în camera mantalei, deasupra mușchiului posterior. De aici, apa cu resturile nedigerate, iese prin sifonul superior. Femelă depune ouăle pe branhii, unde are loc fecundația. Din ouă ies larvele care stau fixate pe branhii din toamnă până-n primăvară, apoi se desprind și se
Scoică de lac () [Corola-website/Science/310766_a_312095]
-
cultive vița de vie, livada, orice legume, cereale, cum să le păstreze, cum să le realizeze. Femeile aveau grijă să prelucreze lîna, inul, cînepa, să țese pînză, stofă, covoare, țoluri pentru a îmbrăca familia și casa. Pentru iarnă confecționau sumane, mantale, iar pentru vară îmbrăcămintea era din țesătură fină din in și cînepă. Pentru bărbați țeseau brîie din lînă. Din blănuri făceau cojoace, bondițe, căciuli. Din lînă toarsă femeile, fetele, împleteau broboade, îmbrăcăminte pentru iarnă. Încălțămintea o confecționau din piele, bunăoară
Băcioi, Chișinău () [Corola-website/Science/305126_a_306455]
-
strat s-ar afla la extremitatea nucleului și ar fi format dintr-o concentrare de elemente ușoare (oxigen și sulf). "Scoarța terestră" sau "litosfera" (grec. lithos = piatră) este stratul cel mai exterior al Pământului, fiind un strat rigid ce înconjoară "mantaua", fiind alcătuit din două părți mai importante foarte diferite între ele. Cunoștințele despre structura internă a Pământului provin din cercetările geologice și geofizice, care folosesc metode de investigație ca de exemplu:
Straturile Pământului () [Corola-website/Science/306238_a_307567]
-
osmiofile (lipoide de colesterol). Deasupra stratului cornos și amestecat cu celulele stratului disjunct, se găsește un strat funcțional (fiziologic) rezultat din prelingerea secreției sudoripare și sebacee, și din debriurile celulelor cornoase și a substanței intercelulare. Acest strat numit filmul sau mantaua (pelicula) lipo-proteică acidă a pielii (pH=4,5-5,5), conferă o protecție față de microorganisme și față de substanțele chimice. Pe suprafața pielii și între celulele stratului disjunct, se găsesc microorganisme din flora saprofită. Numărul acestor germeni scade treptat spre profunzime, ei
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
Săcele. Ținuta șcheiencelor sau a săcelencelor este caracterizată prin fast: rochiile sunt largi, din brocate sau mătăsuri, cu veste având cusuți bumbi prețioși, cu brâne încheiate cu paftale de metal și semănate cu pietre scumpe, cu salbe la gât și mantale de atlas, tivite cu blănuri. În picioare purtau ghete sau pantofi. Bărbații au păstrat însă portul simplu, ei având cămașă albă din pânză țesută, cioareci de dimie albă și căciula pătrată mare. Un loc aparte îl ocupă portul [[Junii brașoveni
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
elemente caracteristice: cilindrul din catifea neagră, purtat pe cap de fete, având panglici roșii ce atârnă lung pe spate, scufița neagră de catifea, legată sub bărbie, purtată de femei, fustele largi din stofe de diferite culori, având șorțul bogat ornamentat, mantaua neagră din postav — purtată de femei — și cea albastră, a bărbaților (din [[Hălchiu]] și [[Prejmer]]), precum și pieptarele din blană de miel (în [[Ghimbav]], [[Râșnov]] și [[Sânpetru, Brașov|Sânpetru]]), cu deschidere laterală. Portul popular al maghiarilor din Țara Bârsei este asemănător
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
ai elementelor mai ușoare în timpul exploziilor supernovelor. Procesul-s e o captură de neutroni înceată a elementelor mai ușoare în interiorul stelelor gigante roșii, pulsatoare. Mostre de pe Lună, având o greutate de 300 kg de praf și pietre, precum și probe din manta, conțin o cantitate relativ înaltă de ytriu, acestea fiind aduse în urma a 6 aselenizări ce au avut loc între iulie 1969-decembrie 1972. Ytriul se găsește în majoritatea mineralelor pământurilor rare, precum și în unele minereuri de uraniu, dar nu este găsit
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
designarea, realizarea și confecționarea pieselor sale de îmbrăcăminte. Inspirat de către Art Nouveau, fiind totodată un precursor în domeniul său a ceea ce urma să devină Art Deco, Paul Poiret a creat haine cu motive bogate și complexe, lejere, largi, de tip manta sau togă, cu culori vii și contrastante, având un clar aer exotic, încorporând în produsele sale elemente de îmbrăcăminte din hainele purtate în viața de zi cu zi de oamenii din Asia Mică, Orientul Mijlociu și Asia de est. Semnătura imagistică
Paul Poiret () [Corola-website/Science/301456_a_302785]
-
sunt amplasate până la adâncimea de 150 m. Platformele marine fixe din zăbrele tubulare pot fi platforme cu tuburi de ghidaj (platforme plate), la care picioarele platformei servesc ca un ghidaj prin care se bat piloții în fundul apei și platforme cu manta (platforme jacket) construite din tuburi de diametru mare a picioarelor prin care se introduc piloții. Platformele fixe din zăbrele tubulare sunt alcătuite din trei părți principale: Piloții pentru ancorare au diametre variabile, cel mai mare fiind la linia fundului apei
Platformă petrolieră marină () [Corola-website/Science/314078_a_315407]
-
fixe din zăbrele tubulare sunt alcătuite din trei părți principale: Piloții pentru ancorare au diametre variabile, cel mai mare fiind la linia fundului apei unde poate atinge un diametru de peste un metru. Diametrul lor determină dimensiunile picioarelor verticale sau ale mantalei. Numărul picioarelor mantalei (jacket-ului) legate între ele prin țevi orizontale și oblice (zăbrele) depinde în special de mărimea platformei și poate fi de circa 400. Platformele de tip jacket se construiesc pe uscat în șantiere navale și apoi sunt transportate
Platformă petrolieră marină () [Corola-website/Science/314078_a_315407]
-
tubulare sunt alcătuite din trei părți principale: Piloții pentru ancorare au diametre variabile, cel mai mare fiind la linia fundului apei unde poate atinge un diametru de peste un metru. Diametrul lor determină dimensiunile picioarelor verticale sau ale mantalei. Numărul picioarelor mantalei (jacket-ului) legate între ele prin țevi orizontale și oblice (zăbrele) depinde în special de mărimea platformei și poate fi de circa 400. Platformele de tip jacket se construiesc pe uscat în șantiere navale și apoi sunt transportate (de obicei pe
Platformă petrolieră marină () [Corola-website/Science/314078_a_315407]
-
este musculos, acoperit cu mucus. Cochilia este sidefată în interior. Deoarece se deplasează încet, are simțul tactil și al văzului dezvoltate satisfăcător. Sistemul digestiv este dezvoltat în comparație cu alte moluște, acesta incluzând și o glandă-anexă, hepatopancreasul. , rolul de plămân îndeplinindu-l mantaua protejată de cochilie, care este subțire și umedă. Melcii de livadă sunt hermafrodiți și depun ouă. În interiorul cochiliei calcaroase se află organele interne. Are pielea subțire și nu-l poate apăra de uscăciune. Cochilia este formata dintr-o singură bucată
Melc de livadă () [Corola-website/Science/314331_a_315660]
-
protejată de cochilie, care este subțire și umedă. Melcii de livadă sunt hermafrodiți și depun ouă. În interiorul cochiliei calcaroase se află organele interne. Are pielea subțire și nu-l poate apăra de uscăciune. Cochilia este formata dintr-o singură bucată. Mantaua este organul intern care produce cochilia. Între manta și organele interne există un spațiu numit camera mantalei. Deoarece corpul melcului de livadă este moale, el a fost încadrat in familia moluște. Daca atingem tentaculele, ele se retrag ca un deget
Melc de livadă () [Corola-website/Science/314331_a_315660]
-
Melcii de livadă sunt hermafrodiți și depun ouă. În interiorul cochiliei calcaroase se află organele interne. Are pielea subțire și nu-l poate apăra de uscăciune. Cochilia este formata dintr-o singură bucată. Mantaua este organul intern care produce cochilia. Între manta și organele interne există un spațiu numit camera mantalei. Deoarece corpul melcului de livadă este moale, el a fost încadrat in familia moluște. Daca atingem tentaculele, ele se retrag ca un deget de manușă. Helix Pomatia se retrage în cochilie
Melc de livadă () [Corola-website/Science/314331_a_315660]
-
cochiliei calcaroase se află organele interne. Are pielea subțire și nu-l poate apăra de uscăciune. Cochilia este formata dintr-o singură bucată. Mantaua este organul intern care produce cochilia. Între manta și organele interne există un spațiu numit camera mantalei. Deoarece corpul melcului de livadă este moale, el a fost încadrat in familia moluște. Daca atingem tentaculele, ele se retrag ca un deget de manușă. Helix Pomatia se retrage în cochilie când simte pericolul. Sistemul nervos este alcătuit din ganglioni
Melc de livadă () [Corola-website/Science/314331_a_315660]
-
Melcul ține hrana cu unele părți ale cerului gurii si le fărâmițează cu ajutorul limbii. La digestie participă o glandă care are rol de ficat și pancreas. Orificiul anal se află pe partea dreapta a corpului melcului, aproape de marginea deschiderii cochiliei. Mantaua cu rol de plămân este bogată în vase de sânge. Aerul pătrunde în camera mantalei printr-un orificiu respirator pe partea dreapta a corpului, aproape de orificiul anal. Sângele este incolor. Melcul este hermafrodit, ouăle fiind eliminate printr-un orificiu situat
Melc de livadă () [Corola-website/Science/314331_a_315660]
-
digestie participă o glandă care are rol de ficat și pancreas. Orificiul anal se află pe partea dreapta a corpului melcului, aproape de marginea deschiderii cochiliei. Mantaua cu rol de plămân este bogată în vase de sânge. Aerul pătrunde în camera mantalei printr-un orificiu respirator pe partea dreapta a corpului, aproape de orificiul anal. Sângele este incolor. Melcul este hermafrodit, ouăle fiind eliminate printr-un orificiu situat pe partea dreaptă a capului. După 3-4 săptămâni se dezvoltă un nou melc. Un melc
Melc de livadă () [Corola-website/Science/314331_a_315660]
-
capul în pământ și cochilia la suprafață. Ei depun ouăle prin orificiul genital situat pe partea dreapta a corpului, în apropierea tentaculelor mici. Din ouă ies melci mici, cu cochilie transparentă. Ei se dezvolta în trei săptămâni. Calcarul produs de manta ajută la creșterea rapidă a cochiliei, care continuă să crească pe întreaga durată de viață a melcului. Melcul de livadă este folosit în alimentație în state cu o istorie culinară aparte, așa ca Franța, Italia, Spania. Se gătește, de obicei
Melc de livadă () [Corola-website/Science/314331_a_315660]
-
Horia Ciugudean de la Muzeul din Alba Iulia, care a efectuat săpături la unul din ei. Având o formă elipsoidală, cu axa mare de și axa mică de , tumulul era puternic aplatizat, înălțimea actuală nedepășind , avea o formă bombată datorată unei mantale formate din bolovani de calcar cu dimensiunile cuprinsă între . Au fost descoperite un număr de morminte, toate de înhumare, depuse sub stratul de bolovani sau între aceștia în cazul înmormântărilor secundare. Inventarul funerar modest este compus din vase ceramice, microlite
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
flexibile de sudare din CuE, de construcție multifilară din sârme foarte subțiri de 0,2 mm diametru, acoperite cu o înfășurare din fire de bumbac și izolație de cauciuc, peste care se aplică o pânză cauciucată și o îmbrăcăminte cu manta din cauciuc. Electrozii pentru sudare subacvatică au vergeaua metalică din oțel cu conținut redus de carbon (0,1%). Diametrul electrozilor este de 4...6 mm, lungimea de 350...450 mm, iar grosimea învelișului este de 0,2...0,25 mm
Sudare subacvatică () [Corola-website/Science/313907_a_315236]
-
Pelerina este denumită după regiunea Inverness din Scoția. Împreună cu șapca cu cozoroc în față și în spate face parte din articolele de îmbrăcăminte specifice ale detectivului Sherlock Holmes. Ea provine din "haina" Inverness, o haină cu mâneci acoperită de o manta lungă, ajungând până la lungimea mânecilor. Prin anii 1870, pelerina a fost împărțită în două și o mică manta de fiecare parte a fost cusută de fiecare parte, nu și în partea din spate. În anii 1880, mânecile au fost eliminate
Pelerină Inverness () [Corola-website/Science/319951_a_321280]