5,243 matches
-
o Acropole mai înaltă decât cea ateniană. Șoseaua îngustă se răsucește în spirale violente. Am tot timpul senzația că autobuzul se poate răsturna. Sus, pe culme, e exact ceea ce am presupus. Ziduri ruinate, din piatră ordinară și câteva coloane de marmură, în mod evident, "aranjate". Golurile au fost umplute cu ipsos. Capitelurile sunt aproximativ corintice, dintr-o epocă în care stilurile nu mai erau pure. Ruinele ― câte sunt ― au fost "sistematizate". Trecut, în bună măsură, contrafăcut, Printre pietre a crescut iarbă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mare ecran alb pe care se proiectează, bănuiesc, dumineca, scene din Biblie. Nu lipsesc nici camerele video. Hală industrială, sală de teatru, studiou de televiziune, orice poate fi aici, numai loc de rugăciune nu. Nu mă impresionează nici excesul de marmură roz, nici țevile albe, care compun o orgă specială, nici, mai ales, imensul parking de-afară, unde credincioșii pot asculta slujba fără să coboare din mașini. Înțeleg nevoia de modernizare a religiei, dar est modus in rebus, vorba lui Horațiu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fost reprodusă, la proporțiile originale, vestita fântână a celor patru fluvii creată de Bemini pentru Piața Navona din Roma. Descopăr, chiar, un magazin cu toalete scumpe care se cheamă "Bemini". Ceva mai departe, într-o altă sală, un Nero de marmură bea vin dintr-o cupă sub privirile admirative ale senatorilor. Statuile se animă și vorbesc la ore fixe, dar numai noaptea când afluența jucătorilor crește. Nu lipsește, constat, nici "David", al lui Michelangelo, o copie la fel de bună cum e aceea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
lui onest. Ii făcea plăcere că Elena e frumoasă 214 prin diferență și era mândru că e soțul surorei celei regale. Către Mika-Le se simțea superior, nu-1 paraliza admirația și era totuși o soră, o parcelă care nu-1 înmărmurea din marmura superbă a acelei soții. Simțindu-se în largul lui către Mika-Le, i se părea poate că nu e strâmtorat nici cu Elena. Fu cel dinții care îi spuse Norica, și se deprinse să o vadă în birou, de unde Mika-Le nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Lăpușneanu și Independenței, urmăritorii l-au ajuns, descoperit și asasinat, în Martie 1946, s-a întâmplat ca și poarta metalică dinspre bulevard să fie încuiată. Era din Botoșani de loc și de existența lui mai amintește doar o placă de marmură pusă, după 1989, pe peretele umbrit de tei al clădirii cu etaj, utilizată de Universitatea de Medicină. Cei care s-au rânduit la șefia Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat la Iași, ahtiați de funcții și alergători după..., s-au
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
și luptau cu vrăjmașul până îl culcau la pământ, iar vechii cărturari țineau cu o mână pana și cu cealaltă sabia”. Înfierând trădarea unora pentru interese străine, conchide că, pentru a ne răscumpăra acest păcat, va trebui ,,să scriem în marmură numele celor morți, să nu se uite crimele și să-i pedepsim pe ucigași”, vădindu-se aici scriitorul patriot, adevăratul om al cetății. În ,,Zeița dreptății” condamnă justiția, severa zeiță a dreptății care stă neclintită într-o nepăsare fără margini
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
sub domnia lui s-au făcut toate, ca și cum Domnul Dumnezeu s-ar fi întruchipat în pocitanie care, ...stă să se măsoare cu marii voievozi ai neamului și că... indivizi nedemni de poziția lor bipedă îi deschid calea spre scara de marmură a istoriei. În ,,Nebunii aceștia”, autorul zidește în slove de aur chipul bărbaților luminați ai elitei noastre, care au trecut prin școli înalte și prin pușcării întunecoase. Ei sunt partea cea mai lucidă și mai decisă a națiunii pentru construirea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
care le-am relatat chiar în postfața volumului în discuție, după cum urmează: 1) Familiei Lucreția și Constantin Pândaru - S.U.A. „V-ați înscris numele pe o carte precum marii voievozi și boieri patrioți din trecut, care își încrustau numele nepieritor în marmura unor opere monumentale ale neamului nostru. Recunoștință și stimă. Al. M. 2) Doamnei Lucreția Pândaru: „Întâlnirea întâmplătoare din tren v-a dat fericita ocazie de a sponsoriza benevol o carte, un semn că n-ați uitat România. Al. Mânăstireanu” 3
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
scăpat din cușcă, era un alt element care-i făcea viața luminoasă. Și, oarecum, ceva mai ușor de trăit. Locuia spre marginea de sus, da către pădure, a marelui oraș moldav. Pe strada Gândului. La poartă, pe o plăcuță de marmură, sta scris: SINGURUL Acesta era, adică, numele lui. De fapt,însă, chiar era singur. Avusese și soție, și copii. De la un timp,însă, unul câte unul, ori una câte una, au migrat în valurile istoriei. Soția -în pământ; fetele și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
echipa de salvare a sinistraților, de la Cocostârcul Pestriț, își continuă mai departe investigațiile, pe cursul râului, la vale. STRADA SPÂNZURAȚILOR Duru Dorin se așeză, ușurel, dar hotărât, pe trotuarul din beton, măginit, la partea dinspre stradă, de cuburi simetrice de marmură. Scoase din sacoșă plăcuța, de fapt, ultima plăcuță, elegant realizată, pe care era scris, cu litere mari, de tipar: STRADA SPÂNZURAȚILOR. Mai scoase un aparat mic, de mână, cu al cărui ajutor se dau găuri și se aplică mici șuruburi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Mare și Gruia lui Novac. În fața primăriei, exista un monument cu un vultur de ciment în vârf, cu aripile desfăcute, închinat bărbaților din Lisa căzuți în primul război mondial. Numele lor erau săpate cu litere aurite pe patru plăci de marmură. Acolo se ținea, duminica, hora. Țipetele vesele ale clarinetului și bufniturile tobei, amestecate cu praful stârnit de cizmele flăcăilor și de sandalele fetelor, luau monumentului orice nimb de solemnitate. Nimeni nu se gândea la cei "căzuți". Noi, copiii, cu atât
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
câinele. Nu mi-a răspuns. Asta m-a mirat. Căci niciodată nu se dezlipea de lângă mine. Am încercat să-mi aduc aminte ce făcusem în dimineața aceea. Mă revedeam într-un coridor întunecos unde desfăceam din hârtie o nimfa de marmură pe care o arătam cuiva sau o primeam. Apoi, mi-am amintit de invitația Terezei de a ne plimba printr-un cimitir: "Ce, nu-i interesant să vedem cum va arăta viața de apoi?" mă întrebase ea. Cu groază, am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cîteva minute treceau În altă Încăpere, În salonul de biliard, uite biroul, aici mai bine să nu intrăm, apoi În alta, În salonul cu pian. „E Beethoven“, Îi spuse Cinthia, arătînd spre bustul de bronz așezat pe o coloană de marmură, cu privirea furioasă ațintită spre pian. „Știi că fratele bunicului, cel din biroul de acasă a mai avut o nevastă Înainte și că s-a Însurat a doua oară?“ Julius dădu din cap În semn că nu știa și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bine. De ce mai bine?, mai bine decît cînd?, fiindcă lui Carlos nici nu-i trecea prin cap că ea se gîndise În ultimele zile la moarte, la priveghi, la Înmormîntare și la toate aceste cuvinte grele ca o lespede de marmură. Arminda se Înfundase În canapeaua moale ca o saltea de puf a Mercedesului, profitînd de cele cîteva minute cît dură drumul pentru a se odihni cu ochii Închiși, poate că doar așa, văzînd numai negru, va reuși să uite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atâtea detalii încât mai târziu mi se părea că eu l-am visat. De multe ori, după ce o con duceam acasă, ca de obicei, serile, după ulti mele seminarii, intram în holul casei ei și ne așezam pe treptele de marmură, într-o penumbră în care abia ne vedeam ochii. Atunci aprindea o țigară și începea să povestească. Ochii îi străluceau, sub ge nele încârligate, ca în scena din barul pustiu, din Citizen Kane. Un vis al ei dura, povestit, cel
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
absența copyright-ului pe vise - ca să-i fur cele mai fermecătoare și mai arti culate viziuni, cele mai mistice decoruri, cele mai discrete treceri de la real la ireal și part way back. Al ei a fost visul cu palatul de marmură invadat de fluturi din „Orbitor“ - în general, flu turii, acolo, sunt fluturii ei -, de asemenea al ei cel despre imen sa incintă-cavou în care Maria rătăcește săptămâni în șir pe dale dulci de calcedonie și malachită. De fapt, am acum
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
legăturii lor n-o avusese și nici nu o putuse avea, pentru că biata Mădă sau Cătă erau simple femei, iar un bărbat are nevoie de mult mai mult ca să țâșnească asemeni unui vulcan, îne când în lavă arzândă orășelele de marmură de la poale. Are nevoie să călărească peste șalele unei bombe de aur. Nopți în șir, când s-a făcut dragoste, s-a făcut dra goste doar cu femeia cu pubis de aur ce lăsa-n nisip, de câte ori pleca, o adâncitură
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de mărgăritare, de in subțire, de purpură, de mătase și de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeș, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier și de marmură; 13. nici scorțișoară, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămîia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grîul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruțele, nici robii, nici sufletele oamenilor. 14. Și roadele atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
Articolul 1 Exploatarea zăcămintelor de marmură, calcar policrom, travertin și granit se face numai de unitățile specializate din subordinea Ministerului Industrializării Lemnului și Materialelor de Construcții. Articolul 2 Blocurile de marmură, calcar policrom, travertin și granit extrase din zăcămintele aflate în exploatare trec în rezervă de
DECRET nr. 49 din 7 martie 1989 cu privire la exploatarea şi repartizarea în consum a blocurilor de marmura, calcar policrom, travertin şi granit. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106751_a_108080]
-
Articolul 1 Exploatarea zăcămintelor de marmură, calcar policrom, travertin și granit se face numai de unitățile specializate din subordinea Ministerului Industrializării Lemnului și Materialelor de Construcții. Articolul 2 Blocurile de marmură, calcar policrom, travertin și granit extrase din zăcămintele aflate în exploatare trec în rezervă de stat și urmează regimul acesteia. Articolul 3 Repartizarea în consum a materialelor de construcții prevăzute la art. 2 se face trimestrial prin decret al Consiliului
DECRET nr. 49 din 7 martie 1989 cu privire la exploatarea şi repartizarea în consum a blocurilor de marmura, calcar policrom, travertin şi granit. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106751_a_108080]
-
decret al Consiliului de Stat. Comitetul de Stat al Planificării, Ministerul Aprovizionării Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe și Ministerul Industrializării Lemnului și Materialelor de Construcții vor analiza și propune trimestrial, pe fiecare titular de plan, cantitățile de blocuri de marmură, calcar policrom, travertin și granit necesare realizării sarcinilor de plan. -----------------------
DECRET nr. 49 din 7 martie 1989 cu privire la exploatarea şi repartizarea în consum a blocurilor de marmura, calcar policrom, travertin şi granit. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106751_a_108080]
-
le cumpăraserăm. Ăsta era jocul? Vorbitul tău prin stație? Tu erai? Cap de capră? Tu l-ai inventat, frate. Te făcea să râzi. Făceam chestia cu stația, trăncăneam între noi de la distanță, când tu ai... Mark Schluter e o statuie. Marmură, nu alta. Și voi. Sunteți băgați în toată chestia asta. Încep să vorbească în același timp, încercând să explice, să ascundă adevărul. Mark își acoperă urechile cu mâinile. Lăsați-mă să cobor. Opriți mașina. Lăsați-mă să mă dau jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se simtă rușinată. Când ajunseră la dezbatere, era deja spăsită. Îl luă de braț, în timp ce traversau parcarea primăriei. Îi dădu drumul în hol, când îi văzu pe Karsh și pe colegii lui de la Platteland. Rămase cu ochii în jos, la marmura de culoarea piersicii, în timp ce Daniel o conducea spre sala de dezbateri. Își căutară locuri în încăperea care se umplea de lume. Daniel scrută sala. Îi urmări privirea, peste mulțimea în majoritate geriatrică. Doi puști de la postul de televiziune al universității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cuvintele sunt șoapte ale sufletului și minții noastre. Există cuvinte vii și cuvinte moarte. Rostim cuvinte cu direcție și cuvinte fără rost. Folosim cuvinte pe post de chei în diferite situații. Poti dărâma un perete, arde o carte, zgâria o marmură, însă nu prea poți șterge urma unui cuvânt în inima cuiva, căci cuvintele pe care le rostim ajung mult mai departe decât putem ajunge noi. Cuvintele nu sunt un joc de artificii, ele sunt „arme care pot distruge sau înălța
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
a fi martor la acest miracol este un lucru pe care oamenii și-l vor aminti cît vor trăi și la care se vor gîndi În clipa morții. În piața liniștită, impunătoare, Într-un colț, se afla modesta cioplitorie În marmură a tatei, care Începea să se ivească din Întuneric, cu o familiaritate ciudată și ireală; de acolo, eu și fratele meu „prindeam“ primul tramvai care pornea spre „gară“, unde se instala circul, sau alteori se Întîmpla să Întîlnim pe cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]