KorAP: Find »[drukola/base=membru & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...75 76 77 ...4129 >

103,225 matches

Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825

aderare el însuși, precum și Protocolul/Actul și unele Anexe se constituie într-un document index, de paradigmă și direcționare, un repertoriu al angajamentelor asumate de țara noastră. 2. Tratatul de aderare constituie un tratat internațional interstatal plurilateral, încheiat între statele membre ale Uniunii Europene, pe de o parte și România și Bulgaria, pe de altă parte și constă într-un ansamblu ordonat de documente, de o întindere și consistență nemaiîntâlnită (mult mai extinsă decât a Tratatelor de aderare a celor noi

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
orice alt tratat cunoscut în practica internațională. Dar există și o notă specifică; se poate spune că, într-un fel, speciﬁcitatea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană se reﬂectă și în faptul că acesta s-a încheiat între statele membre ale Uniunii Europene, pe de o parte și Bulgaria și România, pe de altă parte, existând în același document prevederi de aplicație comună, dar și adaptate de cazul specific al fiecăruia; de aceea, s-a ajuns la situația aparent ciudată

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
comunitare, începând cu data aderării, România, ca oricare alt stat membru, are obligația de a notiﬁca Comisiei Europene măsurile luate pentru transpunerea/aplicarea prevederilor tuturor directivelor în vigoare. Notiﬁcarea măsurilor de transpunere/aplicare este o obligație permanentă a tuturor statelor membre, în raport cu noile directive care sunt adoptate de Uniunea Europeană. În lipsa notiﬁcării, Comisia Europeană declanșează automat procedura de încălcare a obligației de comunicare a măsurilor. Într-adevăr, în baza tratatelor Uniunii Europene, a fost instituit un control al respectării de către statele membre

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
membre, în raport cu noile directive care sunt adoptate de Uniunea Europeană. În lipsa notiﬁcării, Comisia Europeană declanșează automat procedura de încălcare a obligației de comunicare a măsurilor. Într-adevăr, în baza tratatelor Uniunii Europene, a fost instituit un control al respectării de către statele membre a obligațiilor ce le revin, control realizat de Curtea de Justiție de la Luxemburg. Mecanismul clasic în caz de încălcare de către un stat membru a obligațiilor sale ce decurg din aplicarea dreptului comunitar este recursul prevăzut de art. 226 (fost 169

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
perfectarea și aplicarea lui, cum erau cele legate de supunerea lui spre ratiﬁcare, potrivit legislației naționale a ﬁecăreia dintre părți, depunerea instrumentelor de ratiﬁcare la depozitar ș.a. Dar, indiscutabil rămânea faptul că, atât România, cât și celelalte părți contractante statele membre ale Uniunii Europene, erau ținute de obligația de a nu lipsi Tratatul de aderare de obiectul și scopul său, înainte de intrarea lui în vigoare (România, pentru că l-a ratiﬁcat și în speță, nu ar ﬁ putut invoca o întârziere nejustiﬁcată

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
desfășurarea lui, pe etape, era ireversibil, deoarece Uniunea Europeană fusese de acord să negocieze cu România și pe parcursul acestora, să se asume și să se execute o serie de angajamente din partea ambelor părți. Disponibilitatea cu privire la ratiﬁcare pe care o aveau statele membre ale Uniunii Europene s-a redus, dacă nu s-a neutralizat chiar, în consecință și de aceea, s-a stabilit numai când anume va intra Tratatul în vigoare de la 1 ianuarie 2007 sau cel mai târziu, la 1 ianuarie 2008

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
de executare. Reamintim că era vorba de ratiﬁcarea unui tratat prin care s-a convenit aderarea la Uniunea Europeană, după ce s-a aplicat, între părți producându-și efectele, Acordul de asociere între România, pe de o parte, Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte și s-a constatat de către instituțiile Uniunii Europene că România îndeplinea condițiile cerute pentru a ﬁ admisă în Uniune; drept urmare s-a trecut la negocieri. În fond, au existat obligații asumate de către toate părțile

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
comunitară). Chiar dacă nu intervenise la acea dată, ultimul act formal intrarea în vigoare, România se aﬂa într-un grad avansat de integrare la Uniunea Europeană, proces general care se desfășoară în continuare și se desăvârșește la scară variabilă, în toate statele membre ale Uniunii Europene și de aceea, Tratatul de aderare a generat o serie de efecte care au făcut ca România să apară la fel, ca și celelalte state membre, fără ca formal să-i ﬁ fost conferită această calitate. 3. Tratatul

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
în continuare și se desăvârșește la scară variabilă, în toate statele membre ale Uniunii Europene și de aceea, Tratatul de aderare a generat o serie de efecte care au făcut ca România să apară la fel, ca și celelalte state membre, fără ca formal să-i ﬁ fost conferită această calitate. 3. Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, ratiﬁcat de către România a avut implicații și asupra legislației ei, inclusiv asupra dispozițiilor ei constituționale. Ca regulă, tratatele internaționale care au fost încheiate produc efecte

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
de prevederile Tratatului în integralitatea lui19. În acest fel, ca urmare a efectului, clar formulat, în art. 11 alin. 2 și în virtutea art. 148 alin. 2, din Constituție, s-a ajuns ca reglementările comunitare, care nu fuseseră ratiﬁcate de statele membre ale Uniunii Europene, să intre deja în legislația română, iar această situație s-a menținut și în continuare, chiar dacă celelalte state nu ratiﬁcaseră, la acea dată, Tratatul și acesta nu ar ﬁ intrat niciodată în vigoare. S-ar putea trage

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
obligatorii și se aplică în România. Această idee, în mod corespunzător formulată, figurează și în Actul de aderare și acesta s-a aplicat. Potrivit tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și Tratatului prin care se instituie o Constituție pentru Europa, statele membre conferă Uniunii Europene competențele care-i sunt necesare acesteia pentru atingerea obiectivelor comune (art. 1-1); Constituția și dreptul adoptat de către instituțiile Uniunii Europene primează față de dreptul statelor membre (art. 1-6), iar statele membre vor lua orice măsură necesară spre a

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
abține de la orice acțiune care ar pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii (art. 1-5): Uniunii îi revin, în virtutea principiului de atribuire de competențe, unele prerogative pe care le exercită în mod exclusiv; în alte cazuri competența este partajată cu statele membre (competențele comune), statele își exercită competenta numai în măsura în care Uniunea nu și-o exercită pe a sa, ori dacă a decis să nu și-o exercite (principiul ﬁind că atributul aparține Uniunii art. 1-12); Uniunea Europeană intervine, potrivit principiului subsidiarității, și în

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
Europene transferul de competențe, de atribute de suveranitate și jurisdicție de la stat la Uniunea Europeană. Uniunea Europeană este o reuniune de state, o entitate cu caracter suprastatal și existența ei nu se poate concepe decât pe seama reducerii atributului de suveranitate a statelor membre. Din cele de mai sus, rezultă că există unele prevederi în Constituție care într-o interpretare strictă exced regulilor comunitare și de aceea aceste prevederi ar ﬁ trebuit examinate, urmând ca, după caz, să ﬁe abrogate sau modiﬁcate, înaintea sau

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-i sunt speciﬁce, demne de luat în considerare în explicarea acestor aspecte, care nuanțează cele menționate mai sus în privința regulilor deja cunoscute. Deși la încheierea tratatelor comunitare se ține seama de regulile dreptului internațional, în virtutea autonomiei de voință a statelor membre, au intervenit, în limitele permise, o serie de adaptări, care se impuneau pentru cadrul special comunitar. Cu titlu de exemplu, indicăm doar câteva dintre acestea. Astfel, procedura de participare (aderarea la Uniunea Europeană) este una speciﬁcă, care decurge din faptul că

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
indicăm doar câteva dintre acestea. Astfel, procedura de participare (aderarea la Uniunea Europeană) este una speciﬁcă, care decurge din faptul că un stat admis în cadrul unei entități internaționale suprastatale și când solicitantul trebuie să se supună unor cerințe prestabilite de către statele membre ale acesteia, având loc deci o aderare la Uniunea Europeană acceptată și de aceasta, conﬁrmată apoi de către statele membre prin ratiﬁcare. Obligațiile părților nu sunt absolut identice, ca în cazul unui tratat bilateral, iar rațiunea acestei asimetrii nu este greu de

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
natură, stabilindu-se o serie de facilități și termene de grație pentru executarea unora dintre obligațiile care îi incumba (în cadrul negocierilor, România a obținut 50 de perioade de tranziție și aranjamente tranzitorii). Tratatul se aplică pe întregul teritoriu al statelor membre, cu unele nuanțări; tratatele institutive se aplică integral teritoriilor europene ale statelor membre, ﬁind excluse, totuși, de la aplicarea Codului vamal comunitar unele teritorii; la fel, în ceea ce privește teritoriile neeuropene ale statelor membre, când Tratatul C.E.E.A. li se aplică în principiu, dar

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
la țările și teritoriile de peste mări. Curtea de Justiție a Comunităților Europene consideră că teritoriile care depind de un stat membru, care rămân în afara domeniului de aplicare a Tratatului CEE, au, în raport de Comunitate, aceeași situație ca și țările membre 24. Efectul Tratatului este departe de a se limita la impactul pe care îl are un tratat oarecare asupra legislației naționale a statelor părți, întrucât participarea la Uniunea Europeană implică transferul unor atribute de suveranitate de la statele membre, la Uniune, iar

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
ca și țările membre 24. Efectul Tratatului este departe de a se limita la impactul pe care îl are un tratat oarecare asupra legislației naționale a statelor părți, întrucât participarea la Uniunea Europeană implică transferul unor atribute de suveranitate de la statele membre, la Uniune, iar regulile din dreptul comunitar, aplicându-se cu titlu propriu, au luat locul acelora din legislația națională. Prin intrarea sa în vigoare, Tratatul de aderare, care înglobează întreaga structură convențională a Uniunii Europene și toate reglementările comunitare, le

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
să desăvârșească procesul. Efectele intrării în vigoare a Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană comportă, din punctul de vedere al proiectării lor în spațiu, o triplă dimensiune: din punctul de vedere al României, al Uniunii Europene și al statelor membre ale acesteia, precum și al statelor terțe (statele membre ale comunității internaționale vor avea, pentru unele domenii de relație, un nou partener Uniunea Europeană, în locul României). Aceste efecte s-au produs, în primul rând, între părțile contractante statele membre ale Uniunii Europene

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană comportă, din punctul de vedere al proiectării lor în spațiu, o triplă dimensiune: din punctul de vedere al României, al Uniunii Europene și al statelor membre ale acesteia, precum și al statelor terțe (statele membre ale comunității internaționale vor avea, pentru unele domenii de relație, un nou partener Uniunea Europeană, în locul României). Aceste efecte s-au produs, în primul rând, între părțile contractante statele membre ale Uniunii Europene, precum și Uniunea Europeană însăși, pe de o parte, și

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
și al statelor membre ale acesteia, precum și al statelor terțe (statele membre ale comunității internaționale vor avea, pentru unele domenii de relație, un nou partener Uniunea Europeană, în locul României). Aceste efecte s-au produs, în primul rând, între părțile contractante statele membre ale Uniunii Europene, precum și Uniunea Europeană însăși, pe de o parte, și România, pe de altă parte; dar efectele intrării României în Uniunea Europeană nu se reduc, pur și simplu, la părțile contractante, ele având urmări și în raport de statele terțe

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
și în raport de statele terțe (în urma transferării unor atribute de suveranitate, Uniunea Europeană încheie tratate care îi sunt opozabile și României; România trebuie să înceteze tratatele care sunt în contradicție cu angajamentele asumate față de Uniunea Europeană; în tratatele prin care statele membre ale Uniunii Europene acordă tratamentul națiunii celei mai favorizate se face rezervă în ceea ce privește tratamentul acordat prin tratatele comunitare 25 etc.). În urma aderării sale, România are ca partener și un alt stat Bulgaria, care nu era membru al Uniunii Europene, dar

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
cuprinde și ceea ce s-a prevăzut în Tratatul de aderare, constituind și el element component al acestora. A avut loc o extindere a Uniunii Europene, care, prin aderarea României și Bulgariei, a devenit o Europă a celor 27 de state membre. Uniunea Europeană este o zonă mai largă, adăugând la ceea ce există încă două state europene. Drept urmare, sfera de acțiune a Uniunii Europene, autoritatea acesteia de instituție suprastatală, se exercită și față de România; procesul de integrare cuprinde și economia României, iar instituțiile

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
mai exact, s-a produs ﬁnalizarea unei situații în curs de evoluție. În existența Uniunii Europene, România devine altceva decât ceea ce era până acum, deoarece România nu mai este un stat terț, și nici un stat asociat, ci unul dintre statele membre; statutul ei modiﬁcându-se, a devenit un stat component al Uniunii; făcând parte din acest tot, România va ﬁ tratată ca atare de către celelalte state membre și de către Uniune. Se produc mutații, nu numai în relațiile României cu Uniunea Europeană, dar și

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
la Uniunea Europeană reﬂectă procedura specială, care se aplică în cazul Uniunii Europene; în cadrul succesiunii de negocieri, are loc, mai întâi, acceptarea actului constitutiv (ansamblul reglementărilor comunitare), urmată apoi, de admiterea în principiu, în Uniunea Europeană de către Uniune, dar și de către statele membre, în momentul când încep negocierile pentru aderare; această admitere se face în mod deﬁnitiv, prin Tratatul de aderare, pe care îl încheie statele, cu avizul Uniunii Europene și îl supun apoi ratiﬁcării statelor contractante; în baza Tratatului, are loc atât

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]