4,293 matches
-
episcopi, patriarhi, profesori, face posibilă răspândirea pe scară largă a ideilor acestui ultim mare aristotelic. Filosoful nu se mulțumește cu invocarea lui Aristotel, el pune accent pe clasificarea științifică și pe comentarea operei lui Aristotel; Introducere în logică, Comentarii la metafizica, Comentarii asupra tratatului Despre suflet, Comentarii asupra tratatului Despre Cer, Curs introductiv la Fizica lui Aristot, Generația și Corupția după Aristot, Comentarii și întrebări cuprinzând întreaga logică a lui Aristot formează corpul exegezelor sale. Reflecțiile - s-a spus deja - au
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
să nu fie lipsită de calitate, am considerat că e bine să transmit ideile prin întrebări și răspunsuri. În accepțiunea învățatului grec, filosofia lui Aristotel exprimă facultatea supremă, intelectul, divizat în intelect „practic” și intelect „teoretic”. El afirmă că în Metafizica anticului, filosofia practică este opera, în vreme ce aceea teoretică este adevărul, aducând totodată precizarea: „... conform unei prime divizări, ființa, atât cât este cognoscibilă, se împarte în: materială sau sensibilă și imaterială”. Analiza este comparabilă cu a altor mari comentatori; ea se
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
la reactualizarea filosofului antic printre greci, la redobândirea unei gândiri independente, la eliberarea, măcar și a unei părți din elita intelectuală, de sub tutela dogmatismului bisericesc. Prin punctele de vedere exprimate în Introducere la logica lui Aristotel și în Comentarii la Metafizică, Theofil Corydaleu are în primul rând o importanță pedagogică. Întreaga sa operă este legată de noul sistem de învățământ. Ea apare după lungi secole de obscurantism; este o reacție în fața scolasticii medievale. Ideile filosofului, cunoscute și îmbrățișate de discipolii săi
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
un vast teritoriu, de la Constantinopol până la București și Iași. Descoperite în mai multe copii-manuscris, unele în Biblioteca Academiei Române, altele în Biblioteca Universității din Iași, în fine, o parte la Constantinopol - două dintre ele editate: Introducere în logică și Comentarii la metafizică - scrierile lui Corydaleu schimbă perspectiva istorică privind aportul exegezei grecești, oferă istoricului filosofiei, istoricului ideilor, soluții nesperate pentru interpretarea textelor lui Aristotel. Personalitate marcantă a epocii de afirmare a neoelenismului, rotunjind imaginea învățământului superior sud-est-european al vremii, celebrul umanist a
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
trăind în diasporă, n-ar fi putut dobândi das Transezendierende, adică elementul care împlinește depășirea; nu și-ar fi putut asigura transmiterea sufletului și a spiritului din generație în generație. Fără îndoială, e de dorit să distingem între o adevărată metafizică și una falsă, astfel încât să restabilim o măsură echitabilă în raport cu unilateralitatea dominatoare a acelei epoci. În cazul evreilor din Ghetto există un clar-obscur, amestecat ori însoțit de superstiții, chiar îmbibat cu jargon metafizic. Dar nu e nimic contrafăcut, nu e
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
expun ideile luminătorilor celui de-al XVIII-lea veac, idei filosofice, pedagogice, socio-politice și culturale, adaptate noilor trebuințe. El construiește un sistem relativ complet și coerent pentru a analiza viața umanității, apelând la problemele de logică și teoria cunoașterii, de metafizică, politică și estetică. Dificultatea documentară o depășește relativ ușor, dacă avem în vedere că este și poliglot: cunoaște greaca, latina, slavo-sârba, italiana, româna, franceza, germana, engleza, albaneza și rusa, fapt care îi permite să se plimbe dintr-un spațiu cultural
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
un spațiu cultural într-altul, să compare conceptele materialiștilor francezi cu modelele filosofice propuse de gânditorii englezi, să facă analogii între tezele clasicilor antichității și filosofii epocii renascentiste și postrenascentiste. În fine, să-și însușească, prin lecturi comparate, logica și metafizica leibniziană și wolfiană, deci să traducă în cultura sârbă fundamentele logicii clasice, deducând din aceasta principiul etic al raționalismului. Etica lui Dositej se ratașează aceleia a epocii Luminilor, adaptată fiind gradului de dezvoltare și de înțelegere al poporului sârb. Frecventând
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
greu să reașeze lucrurile În matca lor firească. „Taina trădării” nu e doar o formulă a sfântului Irineu al Lyonului. E o provocare teologică și filozofică de acută, ba chiar aș zice, permanentă actualitate. Încă nu s-a scris o metafizică a trădării. Dacă s-ar scrie, În spațiul dominat de religia creștină, ea s-ar constitui Într-o nouă disciplină, „iudalogie”. Omul a devenit etichetă, simbol, mit. Omul a dispărut, și-a pierdut adevărata și unica identitate În spatele etichetei-stigmat. Teologia
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sistemul dionisian În contrast cu „panteismul platonician”. El nu face nici un fel de referire la Proclus, al cărui plan principal - mone, proodos, epistrophe - este reluat de Pseudo-Dionisie și se Înverșunează Împotriva traducerii termenului proodos prin „emanație”. După el, „emanație” presupune obligatoriu o metafizică panteistă și de aceea preferă varianta „ieșiri”: „Autorul areopagiticelor”, scrie el, „face prin toate cele amintite deosebire categorică Între Dumnezeu și lume. Dar, pe de altă parte, el unește strâns lumea de Dumnezeu. Aceasta se vede și din faptul că
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a crea cadre și a preciza particularități ale desfășurărilor psihice. Toate atestă o sensibilitate artistică neobișnuită, manifestată atât în finețea observației, cât și în calitatea expresiei. Dar fixarea unei perspective filosofice aduce o dimensiune abisală, transferând faptele pe terenul unei metafizici a cunoașterii, realizată cu mijloacele artei, ca discurs eidetic. Privirea ce transcende limitele fizice, proiecția în irealitate sunt moduri de transfigurare poetică a existentului. La fel, ieșirea din sine și din normal, boala fac posibilă o percepere mai vie, mai
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
exemplu, cea dintre „veselul de afară” și „adumbritul, scormonitorul dinăuntru”) sau „tragica dilemă” dintre vocația metafizică (atrofiată) și cea poetică, dintre „formularea rece, prin creier, a esenței lumii, și trăirea ei, în poezie”. Pentru români, care ar trăi „hiatusul” dintre metafizică și poezie, Eminescu ar veni ca un „catalizator” al relației. Încercare critică merge mai departe pe linia acestui determinism etnic, implicând în discuție și simbolismul Luceafărului, pus în relație cu cel din Miorița și Meșterul Manole, și glosând despre seninătatea
BOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
mereu / printre volutele dansului nostru.” Aflate sub semnul lui „nu”, al negației totale și definitive, personajele acestei lumi așteaptă venirea „zeului hienelor” - imaginea lugubră a speranței eschatologice într-un univers otrăvit și stigmatizat, unde, odată cu cărțile, „bisericile goale” și bibliotecile, metafizica și idealitatea eșuează în abisul fetid al descompunerii și aneantizării. Viziunea cu accente morbide a autorului, născută dintr-un imaginar terorizat de apropierea morții, trece și asupra iubirii, ale cărei gesturi capătă înfățișarea grotescă a dansurilor macabre medievale: „Ultimul drum
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
dublând componenta rațională. Tipul german este, prin natura sa, un model uman introvert și sobru. Neliniștit interior, compensează această tensiune interioară printr-o atitudine reflexivă de tip idealist. Nevoia de expansiune, de autodepășire, de ieșire din realitate o sublimează prin metafizică, drept formă a trancendenței gândirii. Tipul german neliniștit și rațional iubește În primul rând ordinea și disciplina, spre deosebire de tipurile grec și latin care aspiră către libertate. Tipul slav Tipul slav are o complexitate particulară, se apropie de tipul german, dar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
conscience. Aubier, Paris. 52. Jaspers, K. Philosophie. Springer, Berlin, 1986. 53. Jaspers, K. Psychologie der Weltanschauungen Springer, Berlin, 1960. 54. Jaspers, K. La culpabilité allemande. Ed. du Minuit, Paris, 1948. 55. Kant, I. Anthropologie. Paris, 1863. 56. Kant, I. Întemeierea metafizicii moravurilor - Critica rațiunii practice. Ed. Științifică, București, 1972. 57. Kotarbinski, T. Meditații despre viața demnă. Ed. Științifică, București, 1970. 58. Lavelle, L. De l’être. F. Alcan, Paris, 1932. 59. Lavelle, L. Le moi et son destin. F. Aubier, Paris
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Hidrofil, Strofă I, Strofă II. Primii noștri avangardiști se arată deschiși la sugestii constructiviste venite din dadaism (negarea convențiilor poetice, anularea subiectivității creatorului etc.), dar mai cu seamă din futurism (energetismul, scriitura „de aparat Morse”, proprie unui „secol-viteză”, disprețul pentru metafizică ori pentru arta ca mimesis). Ilarie Voronca, St. Roll, Ion Vinea practică o poezie sincopată, din care lirismul este izgonit cu o brutalitate voioasă, cuvintele ajungând „în libertate” prin abolirea oricăror restricții gramaticale și a punctuației. Cu „Integral” (1925-1928), radicalismul
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
mama mea În același fel În care aveam eu să visez mai târziu la Obiectul Obscur. Milton scriind scrisori de dragoste și chiar, după ce citise Amantei sale sfioase a lui Marvell la cursurile serale, scriind poeme de dragoste. Milton amestecând metafizica elisabetană cu stilurile de rimă ale lui Edgar Bergen: Tessie Zizmo, ești la fel de uluitoare ca orice șmecherie cu motoare pe care-o dă un director de uzină În dar, numai la Expoziția Mondială găsești ceva similar... Chiar privind prin ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
urmat studii de filozofie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, obținând doctoratul în istoria filozofiei moderne la Universitatea din București. Este profesor în cadrul Departamentului de Filozofie din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, unde susține prelegeri de „Hermeneutică filozofică“, „Metafizică“, „Teorii ale interpretării“, „Ideea europeană“. Face parte din colegiul de redacție al unor reviste precum Timpul, Hermeneia, Vizual, Transilvania, META. Este director al Centrului de Hermeneutică, Fenomenologie și Filozofie Practică din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași. PRIVIND ALTFEL LUMEA
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
le însoțesc. De aceea, caut mai degrabă locul de unde ar putea fi privite altfel. Bunăoară, asemeni unor experiențe ce aduc în față tocmai limitele înțelegerii noastre. Sau care fac vizibilă o intenționalitate aparte, precum cea narativă și cea literară, cea metafizică sau cea religioasă. Ele surprind uneori cu libertatea lor neașteptată, cu posibilitatea transgresării oricărei motivații concrete, omenești. Având în atenție astfel de chestiuni, am considerat că este bine să le ilustrez pe cât posibil, să le dau chip și nume. Există
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
apar deodată insignifiante, străine sensului comun. Cum neașteptat se exprimă Cicero, . Mai târziu, Wittgenstein pare să-l confirme, căci multe întrebări și propoziții filozofice îi apar lipsite de sens, deși nu-și ascunde admirația pentru unele viziuni metafizice. Probabil că metafizica e greu de concurat în explorarea celor „absurde“. E adevărat, narațiunea și literatura de ficțiune par să ducă mult mai departe o asemenea posibilitate, numai că nu pretind să ne spună o dată pentru totdeauna cum arată această lume. Încât „nonsensul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
că ființa însăși - sau tocmai ea înainte de orice - se spune în multe feluri. Cu fiecare dintre ele se arată și deopotrivă se ascunde. Însă același lucru va constata și cu privire la alți termeni, neființă, logos și limită, natură, pathos etc. (cf. Metafizica, V). Fiecare dintre ele se spune în mai multe sensuri. Lucrurile se complică mai ales atunci când ținem să vedem cu exactitate care sunt asemenea sensuri. Intrăm deodată într-un teritoriu vast și nesigur, ne pierdem în jocul unor supoziții de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
spune în acest sens? Dacă mintea omului ar ignora acest principiu, s-ar vedea ea însăși blocată, neînstare de o bună funcțiune. Iar oamenii nu ar mai reuși să enunțe ceva cu sens, încât ajung să tacă așa cum tac plantele (Metafizica, 1006 a). Nu poți spune cu sens că un lucru este și nu este. Cât despre cei care au vorbit în acest fel, precum Heraclit, nu ar trebui să-i înțelegem literal (1005 b). Vorbirea cu celălalt ar deveni imposibilă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Înțeleg dorința lui Aristotel de a repune logica în drepturi atunci când e firesc așa ceva. E chiar minunat felul în care dă la iveală, cu fin umor, dezicerea de sine a celui care se joacă frumos cu tot felul de nonsensuri. (Metafizica, 1008 b). Așa este, nu e totuna să faci ceva și să nu faci, să fii într-un anume loc și să nu fii. În consecință, sau mergi spre Megara, sau stai acasă, chiar dacă vei spune altora că e totuna
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
închipui că unul și același lucru este și totodată nu este. Și totuși unii cred că Heraclit a afirmat chiar așa ceva. Cu toate acestea, nu e necesar să interpretăm vorbele cuiva chiar în sensul literal în care le-a exprimat“ (Metafizica, 1005 b). Nu ar trebui, așadar, să citim literal un astfel de enunț. Lectura literală te lasă cu impresia unei afirmații complet absurde, în sensul comun al cuvântului. Doxograful de mai târziu confirmă această impresie, vorbind despre „bezna fără un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
tente, ideea de vacuitate și cea de limită, toate discutate în aceeași scriere. Sunt în ultimă instanță situații aporetice, insolubile, însă tocmai prin aceasta fascinante. Aporetică prin excelență îi apare întrebarea cu privire la ceea ce este întrucât este, to on he on (Metafizica, IV, 1). Regăsești această întrebare de fiecare dată când ai în vedere felul de a fi al celor existente, sub diferite înțelesuri ale cuvântului „este“. Poți să constați atunci că ceea ce este unu apare el însuși multiplu, iar ceea ce există
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
enunțuri filozofice. Sunt totuși puțini filozofii care îndrăznesc să afirme deschis acest lucru și, pe deasupra, săși motiveze într-un fel afirmația. De pildă, Socrate, cu dexteritatea sa aparte în a recunoaște locurile prăpăstioase ale gândirii. Sau, așa cum am văzut, Aristotel (Metafizica, XII, 10). Deopotrivă scepticii și stoicii vechi, în dese rânduri. Cicero face și el acest lucru, spre cinstea sa. Afirmația pe care o am în vedere se află în Despre divinație, II, 58: „Însă, nu știu în ce fel, nimic
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]