20,801 matches
-
textul, e posibil să uite de fișierul În care sunt explicațiile de subsol. Vino lângă mine. Vera s-a zgribulit alături, pe butoaiele cu varză. Am acoperit-o cu haina mea. Respira agitat, ca o păsărică. Am tăcut. — Nu ne mișcăm chiar deloc? mi-a șoptit ea, Într-un târziu. — Când ceva se modifică Într-un fișier, pictograma acestuia aflată pe desktopul Lui Începe să pâlpâie. Nu trebuie să deranjăm nici o virgulă. Vera s-a foit un pic, mângâindu-mă ușor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
editorialului) reprezintă o nouă ocazie de a-l citi pe sensibilul, frământatul scriitor și gazetar. Pe lângă acuitatea textului Meditație despre criză și automobile, de remarcat și indicele lui de actualitate. Timpul n-a mușcat deloc din el, așa cum n-a mișcat un milimetru Situația, eterna situație românească. Iată: "Profunda neseriozitate a politicii românești nu are nevoie de criză pentru a se desena în proporții naturale. Circumstanțele, fie mari sau mărunte, grave sau banale, apăsătoare sau comode - omul nostru politic e același
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9174_a_10499]
-
aia mare de tot..."), uneori prin șefu ("șefu de le poate pe amândouă, spune-i că-i dăm ceva, o mașină puternică, îi amintești?"). Verbele de bază - specifice aranjamentelor de culise și acțiunilor interlope - sînt a rezolva și a se mișca. Sfaturile pentru a convinge un ministru să favorizeze o licitație au un aer profund caragialian, în măsura în care amestecă prudența, elanul și incoerența: "Îi spun: Dom'le... aia, aia și aia și... ai suta și... Rezolvă-le pe astea și gata". Atât
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]
-
aia și aia și... ai suta și... Rezolvă-le pe astea și gata". Atât am să-i zic, da?"; ""Bă, omule!" - zi. "Uită-te, mă, uită-te care-i treaba. Noi nu sîntem nu știu ce, dom'le!" - așa-i spui - "hai, mișcă-te, c-amu-i momentu'!". Invitația la ilegalitate nu are nevoie de argumente subtile: relatarea în stil direct a dialogului esențial, punctată de elocvența interjecțiilor de adresare (mă, măi, băi), e constituită din enunțuri scurte, din imperative și formule de acord: "eu
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]
-
Cosmin Ciotloș Ar fi nedrept pentru ambele părți să afirmăm că, în ceea ce privește necesara recuperare literară a regimului comunist, scriitorii basarabeni s-au mișcat ceva mai bine decât cei din dreapta Prutului. Buna orientare tematică s-a produs mai degrabă simultan - sau oricum concordant, prin pași succesivi - în România și în Moldova, cu egale întârzieri și cu asemănătoare perioade de rătăcire. Succesul lui Vasile Ernu
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
analogie pe cît de simplă pe atît de sugestivă, Feynman spune că legile la care năzuiește un fizician să ajungă sunt precum regulile jocului de șah: ele descriu și în același timp prezic modul în care piesele de șah se mișcă pe tabla alcătuită din pătrate albe și negre. Atîta doar că, în cazul fizicii, piesele sunt cu mult mai numeroase decît cele dintr-un joc de șah veritabil, fără a mai pune la socoteală că tabla pe care se mișcă
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
mișcă pe tabla alcătuită din pătrate albe și negre. Atîta doar că, în cazul fizicii, piesele sunt cu mult mai numeroase decît cele dintr-un joc de șah veritabil, fără a mai pune la socoteală că tabla pe care se mișcă piesele își schimbă structura în funcție de nivelul ierarhic pe care ne aflăm: într-un fel arată tabla la nivel cuantic și în cu totul altfel arată aceeași tablă la nivel stelar. Asta înseamnă că deosebirile sînt atît de mari încît nu
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
mereu. Altfel spus, avem mai multe table de șah ce sunt guvernate de reguli de joc radical diferite. Ceea ce e fascinant în cazul lor e că, deși atît de diferite, ele coexistă foarte bine, alcătuind palierele realității în care ne mișcăm. Toate tablele locale alcătuiesc marea tablă a universului. Dificultatea se ivește în clipa în care constatăm cum, în ciuda faptului că palierele sunt compatibile între ele în mod real, ele încetează să mai fie compatibile în mintea noastră. Altfel spus, în
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
existe și o lege universală din care să poate fi extrase, precum așchiile din trunchi, legile particulare. Trebuie așadar să existe un principiu suprem al jocului de șah pentru ca din el să se poate deduce regulile locale după care se mișcă piesele într-o zonă sau alta a universului. Iluzia aceasta, spune Feynman, poate fi fatală fizicii; faptul că mintea noastră e avidă de cunoașteri exhaustive nu poate fi un motiv ca universul să se supună la rîndul lui acestei dorințe
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
textul demontat nu se mai reface în oglindă. Cu această corecție, critica analitică practicată de Antonio Patraș este una de vârf; iar un atú important al autorului îl constituie și cultura bine asimilată. Nu numai că tânărul autor ieșean se mișcă dezinvolt printre cărți, școli și curente modern-contemporane, dar el are și un background de studii clasice pe care, cu excepția Alexandrei Ciocârlie, nu-l prea văd reliefat în critica de astăzi. E tonifiant să vezi cum, recitind Minima moralia a lui
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
îl deschidea altfel decît mintea mea. Scenograful definește o lume, o așază într-un spațiu, o determină să se exprime acolo, să atingă poezia, să convingă, îi dă dimensiune la vedere, îi creează coordonatele în care să respire, să se miște, să zboare, să existe. Scenograful este cumva mai mereu "între". Între sine și celălalt, între regizor și textul pe care acesta i-l propune, între tipul său de limbaj, de decodare și celălalte, între simțul regizorului și cel al actorului
Spațiul și memoria by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9215_a_10540]
-
-i aud vorbind (frumos) despre mine, în fața publicului, pe Dan C. Mihăilescu (singura vedetă TV care nu e blondă și nu poartă fustă scurtă) și pe Daniel-Cristea Enache (la al cărui răsărit falnic se închină al meu apus). M-a mișcat până la lacrimi faptul că premiul (am primit și un premiu!) mi-a fost înmânat de Gabriel Dimisianu, de a cărui prietenie luminoasă mă bucur de aproape treizeci de ani. Și m-a flatat faptul că în aula splendidei biblioteci a
Amintiri frumoase by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9222_a_10547]
-
care acționează în direcții contrare: puterea și slăbiciunea, inocența și perversitatea, pasiunea și crima se leagănă, în permanență în același plan. Oamenii sunt lipsiți de sentimente, nu își pun întrebări legate de propria condiție, par niște ființe decerebrate care se mișcă și acționează mecanic, conduși de o forță din afara lor, ca niște somnambuli. Autoarea nu își judecă personajele, le privește din exterior, ca și cum ar avea în permanență o cameră de filmat pe umăr. În felul acesta păstrează intact misterul din sufletul
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
pompieri, sau poate că deja a adormit, Christina trebăluiește prin bucătărie. Ea trebuie să aibă grijă ca, În nici un caz, să nu producă vreun zgomot care să-i deranjeze. De aceea, dacă spală vasele, sau Încearcă să gătească ceva, se mișcă cu maximă precauție, ceea ce o obligă să-și țină toți mușchii Încordați, pînă cînd Încordarea Îi slăbește involuntar, oboseala, gîndurile care Îi zboară aiurea, sau un moment de neatenție făcînd ca vreun mușchi al brațului să se relaxeze, și atunci
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pagubă, acceptîndu-și cu resemnare destinul. Deh, așa-mi trebuie, dacă mă Încred În necunoscuți! N-ați putea să-mi Împrumutați vreo douăzeci de dolari pînă mîine? Persistă prejudecata că oamenii grași sunt oameni buni. Probabil din cauză că respiră greu și se mișcă mai Încet, ei lasă impresia că nu au, față de provocările vieții, o reacție suficient de rapidă, asociată de obicei cu capacitatea de a face rău celor din jur. Această prejudecată era În orice caz valabilă pentru colonelul Pruritanal și pentru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
evidențiată Întotdeauna și pusă În valoare partea bună a lucrurilor. Numai că, de data asta, nu se Întrevedea nici cea mai mică șansă de a dibui așa ceva. Și atunci, ce rost ar mai fi avut să le spună că se mișcă polii? În definitiv, cu ce le-ar fi de folos Încă o veste proastă? Se afla Într-o cumplită dilemă, iar Introducerea pe care și-o pregătise la studio nu-i mai folosea la nimic. Făcu un efort de voință
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și-i făcuseră deja cîteva bătături. CÎnd te strîng pantofii, Întreg trupul e prins ca Într-o menghină, un fel de Înțepenire se instalează În toate membrele, de jos În sus, pînă la respirație, și nici măcar gîndurile nu se mai mișcă În largul lor. Din cauza asta, Christina se simțea izolată de restul lumii, dezorientată și neputincioasă, motiv pentru care nu mai voia nimic, decît să ajungă mai repede acasă. Și poate din același motiv, i se părea că tot ce avea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
persoanele asupra cărora energia Reiky nu avea nici un efect. În privința lui, Joanna-Jeni și toți ceilalți care behăiau patetic, sau recitau versuri În cor, Își pierdeau vremea de pomană. Christina nu era decît victima unor impostori, dacă-și imagina că poate mișca polii Pămîntului cu asemenea improvizații, lipsite de orice fundament științific, și ar fi trebuit să o prevină, dar deocamdată avea treburi mult mai urgente, iar prima dintre ele era să ajungă În preajma lui Valerian, pentru a-l Întreba de pardesiu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
trebuit să o ajute. Ezită Îndelung Înainte de a-l chema Înăuntru. — Vino puțin, zise. În definitiv, asta era Îndatorirea lui, nu? Să ajute clienții. Îi arătă ce trebuia să facă, un lucru la urma urmei simplu, dar mîinile tînărului se mișcau nefiresc, aveau un ușor tremur care-l Împiedica să rezolve corect sarcina primită, mai ales că fusta stătea, și de data asta, prea strîmt pe corp. Gesturile Îi erau precipitate și cumva temătoare. — Ah, cît ești de neîndemînatic! exclamă nemulțumită
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cald. Mai Întîi, Însă, cu un gest aproape curtenitor, Își luă de pe cap pălăria ieftină și cu boruri largi, datorită căreia chipul lui avusese pînă atunci un aer foarte hotărît. Christina aprinse aragazul și turnă apă Într-un ibric. Se mișca Încet, cu prudență față de propriile mișcări, ca un om bolnav. După ce așeză ibricul pe foc, rămase să privească fascinată de jocul flăcărilor mici de sub el, care răspîndeau o lumină albăstrie calmă, cu miros ciudat. Apoi, cînd se Întoarse din nou
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
unui punct de pe roata bicicletei lui era impredictibilă pur și simplu din motivul că, pentru a-și menține echilibrul, maiorul făcea instinctiv o serie de mișcări subite. Fie se apleca puțin Înainte, cînd apăsa pedala, fie se trăgea Înapoi, sau mișca ghidonul, ocolind o pietricică apărută În cale, sau se Întorcea pentru a privi peisajul, sau urmărea cu gîndul un raționament complicat, În timp ce bicicleta cobora o pantă lină, și abia Într-un tîrziu observa că trebuie să frîneze. Însăși ținta călătoriei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se putea preface că n-a auzit. Ca să cîștige timp, mai puse cîteva vreascuri pe foc. Felinarul pîlpîia tot mai anemic, dînd semne că acetilena e pe terminate; În curînd, aveau să rămînă pe Întuneric. — Sunt rănit, nu mă pot mișca, pretextă. — Ești un mincinos la fel de prost ca mine, conchise Pablo. Mai bine, hai să vorbim despre altceva. Povestește-mi despre cei trei creieri din capul meu. Abia după ce felinarul s-a stins de tot și În peșteră s-a făcut
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ce e drept, cu excepția lui Tîrnăcop, care o luase la picior în primele rînduri alături de hoarda de țigani. Înainte să se dea startul întrecerii, nimic neobișnuit, aceeași atmosferă anostă, oameni resemnați, lîncezea totul, începusem să tremur stînd acolo în așteptare, mișcați-vă odată dobitoacelor, popor de doi bani îmi venea să strig, dacă pierdeți și șansa asta atunci vă puteți lua adio pentru totdeauna de la orice schimbare, cînd simt că mulțimea începe să se miște la unison de parcă era un mușuroi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să tremur stînd acolo în așteptare, mișcați-vă odată dobitoacelor, popor de doi bani îmi venea să strig, dacă pierdeți și șansa asta atunci vă puteți lua adio pentru totdeauna de la orice schimbare, cînd simt că mulțimea începe să se miște la unison de parcă era un mușuroi imens de furnici care se dezintegrează măcinat de o forță exterioară. Astea sînt niște grupuri dubioase, i-am făcut un semn lui Dendé, dar nu știu dacă m-a observat, cred că-l luase
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Dendé, simte o fierbințeală insuportabilă în piept, mă arde stomacul, recunoaște, nu mă ridic, nu vreau să mă mai ridic, la ce bun? Lăsați-mă singur, a luat-o razna, zice Gulie, dați-i o cană cu apă. Tîrnăcop se mișcă ca un titirez, toarnă ceva într-un pahar și i-l întinde lui Gulie, așa ceva n-am mai pățit, dar Roja nu vrea să-și descleșteze fălcile, trebuie să vă întindeți puțin, îl sfătuiește Gulie ca un medic. De unde știți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]