2,132 matches
-
alarmat pe ceilalți... Și atuncea a Început focul. Și bineînțeles că n-o fost Între ei nici un rănit, numa’ s-o tras așa ca să poată să se retragă. Ei s-or retras, Mâț o rămas prins... În timpul ăsta o Început milițianul sau securist, ce-a fost, să-l interogheze pă Mâț. Și l-a Întrebat câți suntem: „Mulți”. „Ce armament aveți?” „De tot felu’.” Tot În momentu’ ăsta, cobora o căruță cu brânză de mai de sus. Și când au văzut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ia, adă câinele!”. Câinele o trecut pe lângă mine și trebuia În capăt să urce pă scară În pod, să ieie mirosul... Și când o ajuns la ultimul fuscel, nu știu cum a alunecat câinele... Și atunci m-a călcat pe picior un milițian sau securist. Eu n-am știut să-mi trag picioarele... Da, da’ io am visat cum m-a Înconjurat cu câinele... și că am fost prins... Deci, cum v-am spus, visul s-a adeverit... Și când m-a călcat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acolo.” Lucra la nu știu ce fabrică minieră, sau ce dracu’ era aia. Și zice: „Pun o capsă detonatoare și vine jos tătucu’... da’, mă, tu tre’ să-mi acoperi spatele”. „Cum?” „Păi, zi și noapte, permanent, acolo la partid e un milițian În față.” „Și ce să-i fac io?” „Trebuie să-i distragi atenția. Și ne trebuie un pistol ca să putem să rezolvăm, dacă-i cazul”... „De-aia nu-ți fă probleme”... Atât i-am spus, nimic mai mult. „No, cum
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mii de stele, și cum era și frig, chiciura aceea măruntă, picura... Știi? Și noi, aliniați În coloană de câte cinci, mergeam pe dealu’ ăla unde ne așteptau dubele. Și de două părți reflectoarele, și lângă fiecare reflector câte un milițian cu automatu’... Domne, dacă v-amintiți de poezia aceea, Pohod na Sibir, ei, cam așa a fost acest moment... Noi mergeam parcă pe Golgota, doar că acolo n-o fost iarnă... Și mergând, nu știu care dintre cei care urcam a spus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu ochelari, Îl văd că era a patra persoană din fața mea, fac patru pași până la el și cu voce puternică zic: „Aurel, totu-i o minciună, o ticăloșie! E o Înscenare acest proces!”. Tare, să audă. Și mă duc Înapoi. Milițienii erau probabil mai departe, poate erau și cu mai puțină școală și nu știau despre ce-i vorba, da’ i-am spus repede și răspicat... Mi-or strigat: „Stai În front!”. Că orice mișcare din front te costa foarte mult
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
trei mine: Baia Sprie, Cavnic și Valea Nistrului... Ai noștri au făcut tot. Enorm de mult... Am lucrat foarte mult și am făcut cele mai grele munci... Și știți cum lucram noi? Plătiți! Dar noi ne plăteam și paza, și milițienii, și funcționarii, și hainele pușcăriei, tot ne plăteam noi. Și nouă ne venea zece lei, din care-ți cumpărai doi sau trei biscuiți, și după aceea n-aveai voie nici la cei zece lei, că ni-i punea pe CEC
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dovadă și te duceai cu dovada aia până Îți aduceai porumbul... Și din două În două luni sau și din lună În lună veneau polițaii... Mă căta, exact cum mă cătați dumneavoastră, și pe câmp venea până dădea de mine... Milițianul trebuia să mă găsească:„Unde-i bărbatu-to?”. „La prășit.” „Unde, În ce loc?” „Acolo.” El trebuia și să mă ia, și să mă ducă la un căpitan, și ăla mă Întreba: „Ce-ai mai auzit? Ce-ai mai făcut? Cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
rău, că eu am fost În echipa care l-a dezarmat pe șeful de post. Și acolo ne-a bătut mult, numai În piept. Vă aduceți aminte cine erau bătăușii? Bătăușii cine să fie? Nu puteam ști... Ofițeri. Dar din milițieni d-ăștia am mai aflat că ne bătea și ei: a fost un sergent-major, Paschia Îi spunea... Și la Galați, la penitenciar, m-a mai bătut un țigan... L-am ținut minte până acu’, da’ l-am uitat. Și toate
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era puțuri de aerisire... A fost foarte greu și acolo și să accidenta mulți... Și a fost multe zile că ne-au bătut la carceră. Aia era cât o sobă de mică, doar cât Încăpea omu’... și un nenorocit de milițian a băgat sârmă ghimpată Înăuntru, că mai adormeai și te rezemai de perete... Și nu puteai să te mai rezemi, că te Înțepa sârmele alea ghimpate și trebuia să stai numa’ așa... Nu era ușor... Care făcea câte o greșeală
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne-a promis că ne dă patru pachete de cinci kilograme pe an și două vorbitoare... Timp de paisprezece ani a venit o dată femeia la un singur vorbitor, la Oradea. Am văzut-o cinci minute, ea dincolo de masă, eu dincoace, milițianul se plimba... Și mi-a adus un pachet. Și asta a fost toată legătura cu familia. Când s-a Început În Ungaria, s-a terminat și cu treaba asta. Ați Întâlnit personalități În perioada cât ați fost Închis? Personalități am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și muncitori, și toți... În 1953, când a murit Stalin, s-a simțit vreo schimbare de regim? Când a murit Stalin eram În Galați. A tras cloapete, că auzeam cloapetele trăgând... Știu că la moartea lui mai era câte un milițian mai bun dintre aceia care ne păzeau pe sală. Și cum era ușa, avea o vizetă de aia mică, băgam castronul, ne punea mâncarea și ne băga iară Înapoi. Și mai Întreba câte unu’ de ce trage cloapetele mereu, și i-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că a murit Stalin... Atâta am auzit, că trăgeau cloapetele, da’ nu rețin În ce an. Nu mai rețin... Înainte de a vă elibera ați avut vreun semnal că se Întâmplă ceva? La Botoșani a mai fost și băieți buni din milițieni, care ne mai spunea câte ceva. Iar Înainte de a ne elibera cu vreun an, prin ’63, ne dădea câte un ziar de ăsta și-l citeam În celulă, zece minute, un sfert de oră... Scria de faptele lor, ce au făcut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pictorului Löwendal ș.a. Între timp, numărul celor adunați aci crescuse: persoane care nu mai aveau curajul să se întoarcă în apartamentele lor, curioși porniți să treacă în revistă toate dezastrele nopții, „corbi” veniți din mahalale cu gîndul de a jefui, milițieni care înconjuraseră zona. Se dădea ca sigură știrea că sub dărîmături se află cîntăreața Doina Badea și actorul Toma Caragiu. Peste trei zile aveam să aud că între cei morți în blocul „Continental” se mai numără poetul A.E. Baconsky
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vîrstă, le surîde ideea de a discuta despre ea. Victor, morarul din Urziceni (o hahaleră simpatică), e îndemnat de cîteva ori pe zi să povestească noi scene din inepuizabilul lui „decameron”: „Victore, ian mai spune o dată «răsturnica» aia cu nevasta milițianului...”. Numai opinia bună ce-o au despre ei și, poate, minima decență îi oprește să-și etaleze propriile lor isprăvi în materie. Mi-a promis fără să-i cer: „Cu toată oroarea de spital, am să te vizitez”. Știindu-l
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și privi ca parte, ca pe un vecin sau ca pe un copac” (Montaigne, Eseuri, 2, p. 150). Aflîndu-mă alături de el, l-am atenționat pe „nenea Jean” că trebuie să oprească la intersecția din fața Bibliotecii Centrale Universitare. „Nu-i chiar milițianul «dat naibii» de care vorbea Nina?”, l-am întrebat. „E altul - mi-a răspuns -, acela a murit”. „Să vezi întîmplare ciudată: un șofer a greșit chiar în fața lui. L-a fluierat, dar individul s-a făcut că n-aude; atunci
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Eram în librărie, la o „lansare”. M-am prefăcut că nu i-am auzit întrebarea. După o nouă privire în jur, a schimbat chestionarul: „Cine-i domnul cărunt de lîngă doamna cu pălărie?” (Doamna cu pălărie era Carmen.) „E un milițian”, i-am răspuns. „și ce caută aici?” De teamă să nu aibă o reacție nepotrivită, am mințit-o că... scrie. „și ce grad are?”, s-a interesat. „Maior, nu-i așa?” „Nu știu, ăștia nu-și arată gradele”, i-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ecart-ul dintre teze și realități măsoară cît o prăpastie. Criza ideilor și lipsa soluțiilor se văd cu ochiul liber. Dar pentru că lucrurile nu merg, a crescut suspiciunea, pînă într-atît încît au fost trimiși să vegheze în fabrici procurori și milițieni. Oare pentru „cei de sus” sîntem o națiune de sabotori? Sîntem leneși, incapabili și neloiali? Dacă da, ce ne-a adus în această stare? *„Eu i-o spun în două vorbe...” și-a luat avînt una dintre țigănci. Și i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îmbracă în hainele lor cele mai bune, femeile ies la braț cu bărbații etc. Încrederea autorităților e dublată însă (lucru care nu se vede) de suspiciune. Pe lîngă sutele de activiști, au fost trimise „pe teren” grupe de securiști și milițieni în civil (dar înarmați) să asculte ce zice populația, să descopere „înscrisurile dușmănoase” și (am aflat de la Tică Cincu) să intervină „acolo unde situația o cere”. Locotenent-colonel în miliția economică, Tică se teme de o izbucnire de revoltă a populației
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cele din urmă: „Ce fel de om e Adam ăsta?” înainte de Crăciun, a mers cu el și cu alți cîțiva scriitori băcăuani la Răcăciuni. Acolo au petrecut în casa poetesei L.M., fostă elevă de-a sa la Liceul Pedagogic, nevasta milițianului din comună. După ce a mîncat și a băut bine, A. s-a lansat în apostrofări și aprecieri ofensatoare la adresa unora de față și a altora absenți. Fiu de popă, nu știe, pare-se, că „la ospățul vinului” nu trebuie să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
anchetatorul, ci doar că acesta era „un tinerel” și că se interesa de „cîțiva inși din sistem”. „Tipul” i-ar fi cerut o declarație, dar - zice Ar. cu un soi de satisfacție, scoțîndu-și mîinile din buzunar și gesticulînd ca un milițian la intersecție cînd vrea să oprească circulația - „eu am fost mai șmecher decît el și nu i-am dat-o!” Cum anume a procedat, iarăși n-am înțeles. Din cîte-l știu, e fricos, ușor de intimidat, incapabil de rezistență la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
țară devenită „caz” pretutindeni, iar acum o țară în stare de război intern, cu o populație de suspecți, ținută în frică. Mi-e rușine de ceea ce scrie presa străină despre noi, mă ofensează prezența pe străzi a patrulelor compuse din milițieni și gărzi patriotice. (Azi, 20 decembrie, la întoarcerea acasă, am văzut nu mai puțin de cinci!) Am ajuns la o răscruce dureroasă a istoriei, fără să avem disciplina nemților și a cehilor, fără pregătirea politică a polonezilor, fără spiritul de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
șerban. În timp, au colaborat condeie consacrate, din diverse regiuni ale țării. Cuvinte de Încurajare a avut și Leca Morariu, În „FătFrumos”, care apărea la Cernăuți. 885 46 (Fălticeni, 24.10.1980) Dragă Domnule Eugen, (...) Au venit la mine doi milițieni În uniformă care m-au felicitat și mi-au arătat că sunt trecut pe o listă de onoare la Muzeul republican din București, pentru că lucrările mele, fără o aprobare prealabilă de la Muzeul republican, nu pot fi trecute peste graniță - lucru
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
În multe dintre scrisorile ascultătorilor se exprimă convingerea că aproape toți românii ascultă Europa Liberă. Numai două exemple, printre altele: Datorită postului de radio Europa Liberă, [pe] care îl ascultă cu multă plăcere și interes aproape toți cetățenii și chiar milițienii, securiștii și membrii de partid, suntem ținuți la curent cu evenimentele din lumea întreagă. De asemenea, multe știri din propria țară nu le-am cunoaște dacă nu le-ar difuza postul de radio Europa Liberă. (Un grup de 16 muncitori
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
lăsați în pace și să ne vedem de datoria noastră, iar cei care ne filează la serviciu să se ducă la funcțiile lor din MAI. De asemeni, primăvara, când se deschide litoralul Mării Negre, primii care sunt detașați sunt securiștii și milițienii, în număr de 7.000 de persoane. Aceștia au casă, masă gratuit și salarii mari. Aceștia cad pe capul nostru. În plin sezon își aduc și familiile la plajă și vin pe capul nostru să le dăm de mâncare din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
prea mult. Pentru că orice alternativă are un rezultat nefavorabil și dezastruos în țara noastră, când îndrăznești să ceri drepturile omului. În paranteză fie spus, aș fi cerut și drepturile câinelui, dar îmi era frică ca nu cumva să mă facă milițian, și vă închipuiți marea mea dezamăgire. Cred că nu trecea săptămână să nu fiu chemat, chiar de două ori, să-mi retrag cererea de plecare și să renunț la nebunia mea de a-mi părăsi neamul și țara. Alte torturi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]