2,151 matches
-
dat cote de cereale, lapte și carne către stat pentru a plăti, așa cum ți-am spus mai înainte, datoriile impuse de URSS. Dacă nu le predai de bună voie, venea de la sfatul popular o echipă de colectori, în frunte cu milițianul și-ți lua din pod porumbul sau grâul, laptele de la vacă sau porcul din coteț. În anul 1953, o astfel de echipă a venit și la noi și ne-a scuturat podul, luând de la gură hrana copiilor, a mamei și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
A doua zi când m-am trezit și am văzut unde mă aflu, m-am dus la brigada de tractoare care se afla acum la vreo 5 kilometri depărtare. La brigadă era agitație mare. Venise șeful pichetului de grăniceri, un milițian, șeful de brigadă, ceilalți tractoriști și colegul meu. Când m-a văzut șeful de brigadă a început să mă înjure, a venit la mine și mi-a tras câteva palme de față cu cei prezenți. Ce puteam să-i spun
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
al poporului, dar omul este lăsat în pace și s-a înțeles clar că noua orânduire și activiștii PCR nu sunt bineveniți într-un sat de gospodari. Păcală merge în oraș pe o stradă intens circulată, este fluierat de galonatul milițian și întrebat batjocoritor dacă în satul lui mai sunt proști. Răspunsul e că „Toți proștii din satul lui s-or dus la miliție”. Mai clar de-atât nici că se putea... Și tot pe atunci circula o ghicitoare cu tâlc
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sunt proști. Răspunsul e că „Toți proștii din satul lui s-or dus la miliție”. Mai clar de-atât nici că se putea... Și tot pe atunci circula o ghicitoare cu tâlc despre deosebirea dintre un tren personal și un milițian, cu răspuns pe măsură: „Trenul personal avea atunci trei clase și milițianul numai două”, ulterior au făcut studii universitare la drept. Păcală se arată ironic, sarcastic cu activiștii și vremurile din trecut, când au scăpătat cei harnici și s-au
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dus la miliție”. Mai clar de-atât nici că se putea... Și tot pe atunci circula o ghicitoare cu tâlc despre deosebirea dintre un tren personal și un milițian, cu răspuns pe măsură: „Trenul personal avea atunci trei clase și milițianul numai două”, ulterior au făcut studii universitare la drept. Păcală se arată ironic, sarcastic cu activiștii și vremurile din trecut, când au scăpătat cei harnici și s-au ridicat hoții și lingăii, că e vai și amar de omul sărac
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
noi o bere ca lumea și-n altă parte. Careva a sărit: lasă ochiul de geam. Nu, a replicat Valică, nu, pentru că, din moment ce l-am plătit, se cheamă că, de-acum Încolo, i-s proprietar. Da, mă, i-au sărit milițienii În ajutor. Și s-a dus. Și dus a fost, iată, o jumătate de veac. Iar acum, la atâta timp de la Întâmplare, Valică, la fel de sărac și de bogat, ca și atunci, se bucură de aceeași atenție și căutare și respect
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
petec de pământ. Oamenii legii se cățărară În pod, apoi pătrunseră și În beci, unde mai rămăseseră o damigeană de vin pe jumătate plină și trei canistre de murături, care puțeau Îngrozitor. Duhoarea Îi induse În eroare nu numai pe milițieni, ci și pe câinii lupi, care Începură să urle Îngrozitor. Milițienii dădură butoaiele și lăzile la o parte, săpând șanțuri adânci În beci, dar În afara unor bucăți de cărămizi și țiglă spartă, rămase de la vechea temelie, nu găsiră altceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și În beci, unde mai rămăseseră o damigeană de vin pe jumătate plină și trei canistre de murături, care puțeau Îngrozitor. Duhoarea Îi induse În eroare nu numai pe milițieni, ci și pe câinii lupi, care Începură să urle Îngrozitor. Milițienii dădură butoaiele și lăzile la o parte, săpând șanțuri adânci În beci, dar În afara unor bucăți de cărămizi și țiglă spartă, rămase de la vechea temelie, nu găsiră altceva și se lăsară păgubași. Plecară Însă abia după trei zile, după ce terminară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ani. Mi se recomandase, după nașterea celui de-al doilea copil, să nu mai las altă sarcină; din cauza RH-ului negativ, pierdeam sarcinile în luni mari. și cum era legea atunci, treceam prin avizul unei comisii formată din medici, procurori, milițieni, pentru a obține un aviz de întrerupere de sarcină. După 4 ani, am rămas din nou însărcinată. Mi-am pregătit actele pentru comisie. M-am prezentat acolo în ziua fixată, am fost examinată. Toți cei din maternitate (obstetrician, pediatru) știau
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
trînti Neri, reținîndu-și furia. — Ce chei? La palma pe care mi-a administrat-o, m-am prăbușit pe pardoseală. M-am ridicat cu sînge În gură și cu un țiuit În urechea stîngă, care Îmi sfredelea capul precum fluieratul unui milițian. Mi-am pipăit fața și mi-am simțit buzele plesnite, arzîndu-mi sub degete. Un inel cu pecete strălucea, Însîngerat, pe inelarul profesorului de muzică. — Cheile, ți-am spus. — Duceți-vă la naiba, am scuipat eu. N-am văzut pumnul venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
portița în urmă-i și se oprește pe pardoseala din piatră cubică a căii largi, identică străzilor din Cernăuți, din Viena sau din Paris, adăstând derutat, printre mulțime de bărbați și de femei, să-și tragă sufletul un pic. Un milițian, în haine de doc albastru, se îndreaptă spre el, controlându-și din mers corectitudinea ținutei, tocul pistolului de la centură și potrivindu-și cât mai la îndemână bastonul negru de cauciuc. De undeva, din mulțime, din arrière-plan, se decupară câteva siluete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
reeducare! își explică Mircea atitudinea maselor, care se grupează în jurul său, privindu-i, cu vigilentă suspiciune, de la oarecare distanță, hainele patinate cafeniu și fața mânjită în praf de cărămidă, părând o roșcată mască de ceramică. Mircea nici nu simți mâna milițianului precaut, cum îi răsucea degetul mic al mâinii, așa cum se procedează în cazul borfașilor violenți. El privea la puștii care, agili și cafenii, se strecurau printre siluete ce nu le sesizau prezența, depărtându-se, până dispărură după colț. Precis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
privea la puștii care, agili și cafenii, se strecurau printre siluete ce nu le sesizau prezența, depărtându-se, până dispărură după colț. Precis că s-a dat alarma la Școala de reeducare! își întări, pentru sine, explicația, față de vâlva dimprejur. Milițianul și masele vigilente dispărură, de lângă el, de îndată ce Mircea se trezi în mașina cu ferestre asigurate de gratii, condusă de o uniformă kaki, între trei civili necunoscuți, adevărate arcane de taină în semiîntuneric. Recunoscu vocea, gesturile și imaginea lui Bobocică Ochi-Albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zi, un pachet de bune pe zi, dar dai la prieteni, că poate ți-l strică. Televizoare, radio, nu prea merg, că toate camerele au acum, cu casetofoane nu e voie. Au făcut hoții niște casete, un teatru cu un milițian, a înregistrat hoțul și au trimis în degepeu cum se înjură hoțu’ cu milițianu’, și a venit ideea, ia să tăiem noi casetofonul. Săpunul, unu’ bun, un Lux, un Fa. Pastă de dinți e căutată Colgate și Cristal, tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Și „Fă, lasă-mă fă!“ - „Bă, să-ți moară, să-ți fac...“ - „Ce să-mi moară, fă, că nu mai am pe nimeni“. A făcut acte de cununie, să mă cunun cu ea. Cerere la direcție. A venit cu un milițian dup-a doua. Nu mai știu cum îl cheamă. Că dacă vreau s-o iau pe aia. „Nu, n-am văzut-o în viața mea. Eu o cunosc de-aici, de la pușcărie.“ Cum, păi ea a spus că a trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
gard, m-apucam s-arunc cu pietroaiele. I-am spart geamurile la casă, am vrut să-i dau foc. Și nu am fost rău numa’ cu unu’ sau cu altu’. La pușcărie, știți, se-ntâmplă, hoțul, dacă vede că un milițian, pe hol, e mai moale și vede că-și face meseria... țipă o dată, bate o dată în ușă și vede că tace din gură, pe ăla tabără, pe ăla sare. Unde-i loc, acolo, dă-i și dă-i... Da’ dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
acasă vreo două-trei mii. O luat de pe la bancă. N-aveau, nu-i împungeau banii. Am plecat la Brașov. Iar adus înapoi, iar plecat. Până la urmă, am plecat. Când o venit să mă mai aducă, eram la pușcărie. Am bătut un milițian. (Reporterul râde.) La Piatra. Căpitanul ne cere actele. L-am luat și l-am bătut. Opt ani pentru ultraj. În ’73. Fiind minor, s-a redus pedeapsa la jumătate. Dar am făcut din iunie până pe 4 aprilie. Pe 4 aprilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
noiembrie, fusese ședința lui Ceaușescu. La fiecare ședință scria la urmă: „au mai fost soluționate problemele curente de partid și de stat“. De fapt, erau discutate astea. Și, pe întâi sau pe două, am primit noi ziar. Că ne-aduceau... milițienii ne-aduceau ziare. Și-am văzut c-o fost ședința aia, n-o anunțat nimic. Nu prea știau. Pentru că era o oarecare strategie și în problema aia, deci cu o săptămână sau două înainte venea cu tot felul de cereri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am dat seama după... o trecut o oră și după o oră o venit și l-o scos pe Ștefănescu, pe Badea. Gheorghiță era mai periculos, o vrut să stingă tot neamul soției lui - vreo 5 victime avea. El fusese milițian la penitenciar, la Bacău (tușește), și era considerat periculos. Ștefănescu, cum fusese plimbat de-atâtea ori, întors, judecat iarăși... Cu Gheorghiță nu prea puteam discuta. Avea perioade - acuma vorbea una, acuma vorbea alta, vorbea singur. Și Badea era om normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sunt, pentru orice, din câte știu eu. Te gândești la consecință, te gândești în pat ce faci după. Ca-n filme, aia o fost, din ’76, de la Bârcea, cu sechestrați... toată miliția, le-o luat mașinile, i-o legat pe milițieni; le-o luat mașinile și o plecat cu mașinile din penitenciar. Au fost paișpe, o cameră-ntreagă. Bine, dar, din ăia paișpe, au fost cinci-șase cu ideea. Restul au fost luați de umplutură, care au fost în cameră. Au scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
spate, vine cu taxiul familia mortului: „Mânca-v-aș sufletul vostru, dacă voi rezolvați cazul ăsta, aveți un cadou frumos de la mine“. Și scoate de-aici-șa un teanc de dolari sau ce... dolari, că era verzi și l-a dat la milițieni. M-a dus la familia mortului, acasă. Ăștia era rudele lor, unchii lor. M-au luat ăștia acasă. Acolo, mă-ncuie ăștia într-o cameră, mă ține acolo fo câteva ore și s-a-mbătat ei. Că țiganii, la băutură, e cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
începea să strige. Și mă lua garda. Ați mai fost în pușcărie? Nu, asta-i prima oară. M-a luat de patru ori: de două ori să duc cu cinci ani, o dată cu doi ani și-odată cu zece. M-a scăpat milițianul. Tot șeful. De post. M-a legat cu sârma de burtă și m-a pus să sparg la buturugi. Zic: „Nu mă mai lega, bre, că nu fug. Că și cu sârma pe mine, tot fug dacă oi vrea“. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mai mult, două! „Păi, le-am luat din cutare loc“ - „Cu cine?“ - „Cu Constantin“ - „Hai, veniți încoace!“. Am muncit șase luni de zile. M-au dat la muncă, da. Ca să nu ne bage la pușcărie. Eram mai mici. Avea și milițianul copii de-o seamă cu mine. La IMGB am luat cupru în spinare și am plecat, nu ne-a întrebat nimeni, credea că sunt muncitor. Și-am mers din BIG până-n Progresul. Pe jos, da. Trei inși, că eram trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Din mers le luam, găinile. Treceam... 20 de găini... dădeam și le ologeam. Ologeam trei-patru. Le mâncam, fără să le arăt c-am furat. Le prăjeam, le fierbeam. Ei prăduiau? Prăduia număru’ unu. Aicea, unde stăteam în Băneasa, era doi milițieni periculoși - Piele Lungă și Piele Neagră. Era înalți rău. Unu’ era țigan și unu’ era român. Și le dădea bani. Era informatori, cum se spune. Și, până să plecăm, ca să vadă că are și ei de câștigat, le-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
hai, dă cu spatele, hai, hai!“. „Hai să mergem acuma“ - „Unde?“ - „Hai să-ți dau carnetul“. Păi, conduceam, fără carnet, de șase ani. Îmi trebuia hârtia asta s-o am în mână. 12 Prima dată când am luat uniformă de milițian, am luat-o dintr-un „Nufărul“. Nasturi, ața... table, originale, steluțe... orice. Chiar, era una din astea lângă Poliția Capitalei, pe Eforie. Ținând cont că era poliția aproape... pac!... doar te duceai și mai puneai un grad. Luai epoleții cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]