6,060 matches
-
în existența diavolului nu este decât o variantă nelegitimă, alterată, a vechilor mituri care descriu confruntarea dintre zeii suverani și anumite grupuri de zei rebeli, ca de exemplu, Cronos, zeii și Titanii, în mitologia greacă, sau Horus și Osiris, în mitologia egipteană (ibidem). Astfel, creștinii imită o lume anterioară, religia lor nu aduce nimic autentic. Culmea ridicolului rămâne totuși, pentru senatorul păgân, transformarea înfrângerii lui Cristos în model existențial: „Pedepsirea Fiului lui Dumnezeu de către diavol ne învață să îndurăm de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
secolului al II‑lea. Interpretările mitului Anticristului oferite de Părinții Bisericii sunt, în principal, de trei tipuri. Prin a XV‑a cateheză a lui Chiril al Ierusalimului și pseudoepigrafica De consummatione mundi ne aflăm în fața nivelului cel mai apropiat de mitologie. Dimensiunea istorică a mitului este aici aproape în întregime ignorată, lăsând‑o pe cea mitologică să se desfășoare nestingherit. Tandemul Cristos‑Anticrist prezent în aceste două scrieri se situează pe același plan cu tandemul Marduk‑Tiamat, de pildă, din poemul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
asemenea La lettre d’Aristée 311, referitor la textul Septuagintei. Despre același subiect, A. Le Boulluec, La notion d’hérésie, Paris, 1987, vol. I, pp. 250‑252. . „Bine înflorit”, „încărcat de flori”, de unde, prin extensie, „colorat în multe feluri”. În mitologia greacă, supranumele atribuit Ariadnei și lui Dionysos. . Al doilea nume este considerat „foarte verosimil” (ualde uerisimile). Credem că traducerea corectă este „dintre numeroase nume”, subînțelegem, „propuse”, „alegem” pe cel de Titan. Traducerea din SC are însă rațiunile sale. . „Auzi‑vom
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ΔγβΦ≅<ϑ∀4 :γϑζ ∀⇔ϑ≅¬. Norelli pune în legătură tema regrupării evreilor în jurul lui mesia, în general, și acest citat, în special, cu Elenchos IX 30, 6‑8. . Despre acest obicei al prepelițelor, cf. Pliniu, Nat. hist. X, 33. În mitologia greacă prepelița este asociată cu Afrodita și cu Artemis. Origen vede în ea unul dintre simbolurile diavolului (Hom. in Jer. 17,1‑3); cf. de asemenea, Physiologus 18, 1. . Adu. haer. V, 25, 4. . Spre deosebire de Hipolit, Irineu accentuează faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
SOARELE ȘI LUNA, baladă populară din ciclul baladelor fantastice. Fondul acestei balade este mitologic, reflectând o mentalitate arhaică, și oferă o explicare poetică naivă a succesiunii continue a celor doi aștri, a imposibilității întâlnirii lor. Din mitologia greacă se cunoaște legenda incestului lui Apollo (Soarele) cu sora sa, Artemis ( Luna), legendă valorificată și de poeții antici, întâlnită apoi la romani (unde Ianus e Soarele și Iana sau Diana - Luna), la popoarele germanice, la slavii răsăriteni și la
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
natura, sau cu Dumnezeu - politica, religia, instituțiile și moravurile - se află în ea. Dar această sinteză inefabilă a unui popor bătrân, a existenței și a miturilor lui, a istoriei și a fanteziei lui, nu este o „comedie umană”, ci o mitologie, care-și are zeii, riturile și eroii ei legendari. S-a spus adesea despre Sadoveanu că este un mare povestitor: ceea ce povestește el sunt „o mie și una de nopți” ale românilor. Opera lui Sadoveanu este o Halima. NICOLAE MANOLESCU
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
după satana. 16. Dacă vreun credincios sau vreo credincioasă are în casă văduve, să aibă grija lor, ca Biserica să nu fie împovărată, ci să poată ajuta pe cele cu adevărat văduve”. Din vremea grecilor celor vechi (în a căror mitologie tronează Niobe, fiica lui Tantal, faimoasa „mater dolorosa” a Antichității, cu o poveste care i-a interesat pe Homer, pe Sofocle, pe Ovidiu, pe Skopas ori Praxiteles) au stăruit câteva nume de văduve. între ele, cel al Aspaziei din Milet
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1996, p. 121; Noemi Bomher, op. cit., p. 83. 500. Veronica Tamaș, op. cit., p. 168. 501. O istorie, a blestemului, pp. 394 și urm. și Lege și fărădelege în lumea românească veche, pp. 518 și urm. 502. Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Albatros, București, 1983, pp. 265-266. 503. Vezi Dicționar biblic, ed. cit., p. 540. 504. Vezi Ion Ghinoiu, Lumea de aici, lumea de dincolo, Editura Fundației Culturale Române, București, 1999, pp. 88 și urm. 505. Vezi interesanta „însumare” semnată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Inserțiile livrești, de la Upanișade, miturile Antichității grecești la Kant și filosofia modernă, conferă o textură filosofică liricii lui S., în care Ovidiu Ghidirmic vede „un poet al arhetipurilor”. De asemenea, în lucrările dramatice cele mai izbutite personaje sunt extrase din mitologie, dar desacralizate prin transpunere în alt diapazon. Dumitru Micu recunoaște în imaginația și în „sprinteneala amuzantă” a paginii înrudirea cu Marin Sorescu: „Ființa lor s-a plămădit într-o măsură hotărâtoare din duhul mucalit răspândit de Pann, finul Pepelei”. Piesa
SORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289797_a_291126]
-
Ștefan Aug. Doinaș, Mihai Dinu Gheorghiu, Laurențiu Ulici ș.a., au urmat lecturi adecvate și o dreaptă evaluare: modalitatea imnică și elegiacă va fi apreciată, iar originalitatea viziunii recunoscută. Poeme istorice, primul ciclu din Apărătorii, figurează, într-o stilizare subtilă, o mitologie în care eroii naționali obiectivează ipostaze ale umanului. Sentimentul duratei este transpus într-o ordine simbolică și evocatoare, într-o tonalitate înalt-elegiacă. Textele (Mihai, Horia, Ioan, Grigore Ghica ș.a.) sunt construite pe două nivele: poemul propriu-zis și „notele de subsol
SOROBETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289803_a_291132]
-
devenire. Deși sunt net diferențiate Între ele, suprapunerea, confruntarea sau amestecul acestora va duce la construirea unui tip uman idealizat, a omului mitic cu care persoana dorește, aspiră, să se identifice, iar viața acesteia va fi treptat Înlocuită de o „mitologie biografică”, de un „roman individual” (A. Stokvis, S. Bataglia, J. Starobinski, M. Robert, C. Enăchescuă. Orice mitizare este un act de sublimare, o sublimare compensatorie sau reparatorie care Încearcă să pună În valoare sau să corecteze persoana respectivă. Orice mitizare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
suferința perpetuă. Viața chinuită este o viață condamnată, lipsită de sens, iar cel care este obligat să o suporte nu se gândește decât la felul În care ar putea ieși din această situație, fără Însă a reuși. Există o Întreagă mitologie a chinului, pe care psihanaliza Încearcă să o interpreteze prin semnificația sa simbolică. Deși pare absurd, sensurile simbolice ale chinului sunt extrem de nuanțate și ele se Înscriu În ontologia umanului. Chinul este un supliciu ritualizat, deși aparent formal; el este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este acceptat ca fiind o cale absolut obligatorie de parcurs. Nu poți spera În mântuire dacă nu treci tu Însuți prin nenorocirile pe care le-ai produs. Chinul are, În cazul acesta, semnificația simbolică a unui ritual de expiere, reparator. Mitologia chinurilor este plină de eroi și exemple: Danaidele, Sisif, Tantal, Oedip, Raskolnikov și seria este departe de a se Încheia. Ceea ce trebuie reținut este faptul că situațiile Închise ale vieții, ca și persoanele care Îi cad victime, nu sunt nenorociri
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
J.-M. Lafont, Indika, p. 338 n. 157). La Începutul anilor 1830, viitorul Sir Wade a făcut o vizită la Lahore Împreună cu dr. A. Murray și Allard i-a recomandat terapiile lui Honigberger (vezi pp. 152-153 În acest volum). 52. Mitologia și diferitele terapeutici care implică șarpele, În India, au atras mai târziu numeroși indianiști; Eliade cunoștea Îndeaproape această literatură. Pentru diferite contexte și referințe, vezi mai ales J.Ph. Vogel, „Serpent-worship in ancient and modern India”, Acta Orientalia II (1935
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mărturisirile lui Honigberger, am crezut că ea nu poate fi identificată cu un tărâm oarecare, precizat geograficește, În centrul Asiei. Poate că m-au influențat În această credință și legendele indiene În legătură cu Agarttha, ca și cu acele «Insule albe» din mitologia budistă și brahmanică. Într-adevăr, niciodată nu Întâlnisem vreun text indian care să afirme că se poate ajunge În aceste tărâmuri miraculoase altfel decât prin puteri supranaturale. Toate mărturiile vorbesc despre «zborul» lui Buddha sau al altor inițiați către aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
său către Societatea Asiatică a Bengalului, era tentat - În pofida menționării unui mare număr de manuscrise sanscrite și tibetane - să considere literatura acelor „Tubétains” ca fiind utilizată numai pentru registre contabile, În tot cazul, pentru „nimic mai instructiv decât visele unei mitologii absurde”3. Pe pagina următoare a traducerii sale pariziene, un alt gigant al studiilor orientale, Julius Klaproth (1783-1835), amendează În forță această opinie: „Domnul Hodgson se grăbește prea mult În a face o judecată atât de severă despre o literatură
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pierderea care le precedă, absența cu care luptă sau corijările pe care ar trebui să le Întrețină 1. În mai 1818, Thomas de Quincey scria: „Vechimea considerabilă a tot ce există În Asia, a instituțiilor, a istoriei și, pe deasupra, a mitologiei eietc. este atât de impresionantă, Încât vârsta străveche a rasei și a numelor mă face să nu-mi dau seama de vârsta unui om luat aparte. Un tânăr chinez Îmi pare un om antediluvian renăscut”2. Știrile despre situația politică
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
adoptând poate În cunoștință de cauză remediul asiatic, deoarece istoria acestui preparat din lemn de Simamba excelsa are o traiectorie Încă mai aventuroasă decât broșurile sale medicale - din Surinam la Stockholm 5. Tocmai cu rubarba ne reîntoarcem la problemele de mitologie botanică, fiindcă varietatea ei sălbatică păstrează un epitet arhaic al plantei soma (avestic haoma) utilizate În ritualul vedic din India antică 6. Identificarea cu planta Rheum officinale (În persană rșwand sau r³vand) se poate face cu sprijinul etimologiilor din dialectele
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ludic, practicate de optzeciști. Fie că e vorba despre poezii de dragoste, în care erosul este înțeles ca modalitate de a trăi plenar în armonie cu lumea, sau de elogii închinate eroilor neamului - Horea sau înfăptuitorii Unirii -, fie că evocă mitologia clasică ori datinile și eresurile autohtone, animismul păgân sau spiritualitatea creștină a lumii medievale, autorul se arată a fi un virtuoz al intertextualității, amator de emoții livrești. De multe ori el inserează în versurile proprii citate latinești sau parafrazează texte
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
susține, în „Albina românească”, o polemică dură cu Costache Negruzzi și cu Ion Heliade- Rădulescu în probleme de limbă și gramatică românească. În calitate de profesor al Academiei Mihăilene, a redactat o serie de manuale - netipărite - de retorică și poetică, de psihologie, mitologie, logică, statistică, de pedagogie și metodică. Se retrage de la catedră în noiembrie 1843, dar își va continua activitatea socială și publicistică. În 1849 este numit de domnitorul Grigore Alexandru Ghica inspector provizoriu al școlilor, iar din 1851 se ocupă de
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
ortografic propus, tot aici se susține purificarea limbii de elemente nelatine. Această opțiune se răsfrânge și asupra preocupărilor de folclorist ale lui S. Pentru a evidenția latinitatea românilor și prin literatura populară, el preface materialul folcloric cules, introduce nume din mitologia romană sau cuvinte de origine latină, vrea să dea un loc în mitologia noastră „zânelor parnasiene”, iar Maicii Domnului îi schimbă numele în „Matrea Domnului”. În manuscris s-au păstrat Tratații poetice, cu o introducere intitulată Despre istoria literaturei și
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
se răsfrânge și asupra preocupărilor de folclorist ale lui S. Pentru a evidenția latinitatea românilor și prin literatura populară, el preface materialul folcloric cules, introduce nume din mitologia romană sau cuvinte de origine latină, vrea să dea un loc în mitologia noastră „zânelor parnasiene”, iar Maicii Domnului îi schimbă numele în „Matrea Domnului”. În manuscris s-au păstrat Tratații poetice, cu o introducere intitulată Despre istoria literaturei și a poeziei ghintelor, numeroase fabule și versuri cu un caracter variat, precum și o
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
strămoșești, care să îl întărească în credința-i profetică în mântuirea deplină a neamului, într-o țară unită, puternică și demnă ca Dacia de altădată. Reveriile sale livrești sunt proiectate într-o ambianță solemnă, într-un cadru istoric invadat de mitologie, încremenit parcă între vestigii arhaice. De adâncime sau de un fior lăuntric nu poate fi vorba, nici chiar în lirica erotică, searbădă și convențională. Poezia lui S. - Încercări poetice (1860), Poeme (1866) -, cu versificația ei sonoră, bine meșteșugită, e o
SCRIBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
are ca profesori pe Vasile Fabian-Bob (care îi dă numele Scriban), pe Eftimie Murgu și pe Christian Flechtenmacher. Ajunge curând, elev încă, profesor suplinitor la Școala Normală de la Trei Ierarhi (1834) și la Academia Mihăileană (1837), unde predă retorica, poezia, mitologia și apoi istoria, pe lângă Gh. Săulescu. Trimis în 1839 de mitropolitul Veniamin Costache să studieze la Academia Teologică din Kiev, cunoaște aici teologi renumiți în epocă. Strânge din arhivele și bibliotecile rusești o bogată documentație referitoare la istoria, biserica și
SCRIBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289576_a_290905]
-
Andru, Viața și rolurile, VR, 1978, 7-8; Mircea Popa, Literatura provinciei, ST, 1978, 9; Iorgulescu, Scriitori, 242-243; Mircea Popa, Critică și roman, ST, 1980, 9; Marcel Pop-Corniș, „A treia zi”, TR, 1980, 50; Ungureanu, Imediata, I, 226-228; Mircea Mihăieș, Romanele mitologiei subiective, O, 1981, 20; Marcel Pop-Corniș, „Spitalul”, O, 1981, 27; Valeriu Cristea, Un roman-parabolă, RL, 1981, 30; Valentin Tașcu, Sobrietatea ca avertisment, ST, 1981, 10; Alex. Ștefănescu, Între da și nu, București, 1982, 126-129; Tudor Dumitru Savu, „Efectul P.”, TR
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]