3,463 matches
-
perimetru. Nu este hazardant să sperăm că și lumea aceasta va trebui să fie ghidată de coduri clare de ordin deontologic și chiar juridic (acestea din urmă se înfiripă deja). 1.3. Aspecte ale virtualizării educației Educația, ca proces, a mizat și a implicat dintotdeauna potențialitatea. Finalitatea formării viza nu individul actual, ci pe cel virtual, așa cum era el prefigurat la un moment dat. Nu starea prezentă interesa (cu toate că și ceea ce este individul la un moment dat trebuie știut, aceasta fiind
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
ei. Dacă pe parcursul anilor ’90 România nu are altă opțiune de securitate națională decât balansarea internă, În lipsa oricărei strategii de Încheiere de alianțe politico-militare1, după decembrie 1999 (Consiliul European de la Helsinki) și noiembrie 2002 (Summitul NATO de la Praga) ea poate miza și pe o strategie a balansării externe. Presiunea factorului extern a condus la reconstrucția bazei teoretice a politicii de securitate națională. Deși aceasta rămâne, În esență, una fundamental neorealistă, identificând statul ca principal actor internațional, dar și ca principal referent
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
lumii actuale care nu și-a găsit încă reperele. Evenimentele din România postcomunistă își află ecou în cele mai recente lucrări ale lui B.: volumul de eseuri cu nuanță filosofică Picătura de cucută (1997) și romanul Remora (Jucătorul) (1998), care mizează parcă mai mult decât cele precedente pe notația realistă, fără a părăsi însă filonul meditativ. Autorul reconstituie minuțios lumea noilor ariviști, dominată de figura Magdalenei, aristocrată care intermediază căsătorii sau afaceri, din plăcerea de a dirija existențele celor din jur
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
construită pe principiul reiterării, al repetiției, al circulației și al prefacerii, alcătuind un spațiu unitar textual și omogen stilistic și tematic. Un univers al istorisirii, născătoare deopotrivă de Lume și de Carte. Monocord și egal cu sine însuși, scriitorul nu mizează pe surpriză sau pe diferență, ci, dimpotrivă, își scoate efectele din previzibil și din repetitiv. Principiul repetiției și al confirmării este ilustrat triumfal de Cartea de la Metopolis, unde el coboară în ficțiune, devenind pe de o parte o normă structurală
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
din casa părintească a fratelui (el este persoana care i-a tulburat liniștea, i-a spulberat speranța unei vieți liniștite...). Imaginativă de felul ei, preocupată de detalii, pregătește un plan minuțios (,,haiducul” în timp i-a indus respect și frică). Mizând pe faptul că fratele mai mic (era căsătorit într-un sat vecin) se înțelegea foarte bine cu victima, se duce la el acasă, îl roagă să o ajute, să o susțină în demersul ei, în fapt îl manipulează. Ajunsă acasă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
și devin eroii unor întâmplări senzaționale, uneori de factură detectivistă. Narațiunile sunt pline de viață, o viață simplă, chiar rudimentară, dar autentică și vie. Capabil să transcrie cu fidelitate și în amănunțime, până la naturalism, întâmplări de fiecare zi, prozatorul nu mizează pe noutatea tematică, nici pe cea de expresie, ci mai degrabă pe surprinderea mișcărilor sufletești, pe urmărirea unor schimbări în planul conștiinței morale a eroilor. SCRIERI: Pâinea și bicicleta, pref. D.R. Popescu, București, 1966; Cai năzdrăvani, București, 1969; Ceașca, Iași
BALACEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285557_a_286886]
-
lacului cultivă misterul și toposul romantic al poeziei „lakiștilor”. În Jijia se ascunde „schitul cufundat” (contaminare a motivului „cetății scufundate” sau Orașul în mare, la E. A. Poe), în care s-au salvat de pângărire fecioarele-călugărițe. Sirena lacului (variantă a Rusalkăi) mizează pe credințe străvechi despre metamorfozele între regnuri - zâna apelor, pește, sirenă -, dar și pe ideea sancțiunii, aplicată bărbatului necredincios. În Moșii, mântuirea sufletelor dezlegate, într-o panoramă a fantasticului nocturn: ateistul, paricidul, sinucigașul, „vânzătorul patriei sale”, se face prin practici
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
la bază principiul complementarității/parteneriatului public-privat, în fapt, sistemul public a rămas subdezvoltat, speranța punându-se într-o extindere spontană și neorientată de vreo prioritate a serviciilor de asistență socială oferite de organizațiile nonguvernamentale. În mod special guvernarea 1997-2000 a mizat aproape exclusiv pe „societatea civilă” în asigurarea serviciilor de asistență socială, ceea ce a condus la un eșec evident al suportului social și moral pentru cei vulnerabili. Legea-cadru a organizării sistemului național de asistență socială, adoptată în 2001 (precum și o serie
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
în discursul jurnalistic o practică a scrisului funcțional, în contrast cu literatura dominată de convenții, unde cuvântul are un simplu rol decorativ. Axioma esențială a poeticii sale este ridicarea faptului de viață la rangul de literatură autentică și respingerea literaturii aulice, care mizează pe rolul ornant al cuvântului. Poetica lui Caragiale este marcată de norma - de sorginte aristotelică - a adecvării, demonstrează C. Perspective critice (1978) dă măsura vocației didactice și aplicative a lui C. Prima secțiune a cărții - Elemente de poetică a prozei
CALINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]
-
o epocă de relativă și trecătoare toleranță culturală. Mai puțin cunoscut este poetul C., autor a trei volume apărute într-un ritm susținut: Semn (1968), Versuri (1970), Umbre de apă (1972). Poezia lui este perfect consubstanțială cu opțiunile sale teoretice, mizând convergent pe o scriitură emfatic modernistă, ca și pe o substanță reflexivă acuzat intelectualistă, excentrică ideologic și tematic în epocă. Un ciclu de poeme, atribuit (în Versuri) autorului imaginar Zacharias Lichter, face publică relația de continuitate a poeziei cu miniromanul
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
lui C., dezvoltată la publicarea în volum, demonstrează că logica poeziei moderne contrazice radical în primul rând axiomele clasice ale limbajului poetic: funcția imitativă și simpla valoare instrumentală. Pornind de aici, drumul poeziei va depăși un alt jalon, cel romantic - mizând preponderent pe expresia emotivității și pe imaginația creatoare -, pentru a ajunge, treptat, la ipoteza de uz curent a poeticității, ca formă aparte de mânuire a limbajului. Dintre volumele anterioare exilului, acestea două își trădează continuitatea speculativă cu variantele sintezei dedicate
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
un concept peiorativ, spre exemplu.) După aceea, unul istoric, postulând acoperirea termenului cu un segment anume din timpul cultural. (Modernitatea începe aproximativ în 1850, an convențional, după care noul devine o noțiune cu caracter ofensiv.) În fine, unul strict tipologic, mizând pe calitatea de instrument de sistematizare a unei astfel de categorii. (Se vorbește în mod curent de modernitatea unui autor din veacul de mijloc.) În cartea lui C., modernitatea se opune în primul rând tradiției sau precedenței în termeni generici
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
și din ce în ce mai implicat în noua politică culturală, dar, ulterior, în vremea relativei relaxări ideologice, reușește să publice cărți care se pot circumscrie în paradigma pe care autorul și-o propusese la începutul activității sale. Romanul Un om în furtună (1965) mizează pe o altă tehnică decât a biografiei romanțate, prin alternarea secțiunilor epice cu corespondența câtorva protagoniști pașoptiști, căutând impresia veridicului. Totuși, portretele personalităților istorice, un Bălcescu care își joacă sacrificiul ca un actor prea conștient de rolul său, sau un
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
octombrie 1808. Fără a o declara foarte pe față, era limpede pentru toată lumea că cei doi aveau interese diferite. Dacă nu chiar ostile. Napoleon dorea să se extindă spre răsărit, Alexandru dorea să pătrundă cât mai adânc în inima Apusului. Mizând pe cartea „sincerității”, Napoleon a plusat miza: - Aliatul meu este prietenul meu. Formularea, cu iz de maximă, conținea vizibil invitația de încheiere a unei alianțe. Ceea ce lui Alexandru nu i-a fost greu să bage de seamă. Dar acesta ezita
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
e momentul să ne concentrăm la asemenea aspecte. ― Tu crezi că mie-mi arde de glumă, nu-i așa, locotenente? Dar dacă ai avea picioarele din sticlă, ai Înțelege. Nu pot s-ajung pe mal. Și Kemal exact pe asta mizează! Ar vrea să mă ridic și să mi se facă picioarele țăndări. ― Domnule general, iată ultimele comunicate. Locțiitorul comandantului Înălță o foaie de hârtie deasupra chipului lui Hajienestis. ― Cavaleria turcă a fost zărită la o sută șaizeci de kilometri est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
împăratului, de mânie, indignare, eventual sprijin față de el, măcar de câteva sudălmi la adresa senatorilor, dar bătrânul principe tace, imobil. Numai buzele i se mișcă în gol, fără să emită vreun sunet. Un pic derutat, repetă accetuând pe fiecare silabă: — No-bili. Mizează cu bună știință pe ostilitatea instinctivă a împăra tului față de nobili. Ostilitate și neîncredere reciprocă, de alt min teri, cu rădăcini în originile militare și revoluționare ale noului regim. Principele tace în continuare, învăluit într-un mutism de neînțeles. — Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de ofertă? L-ar asculta cu alte urechi acum. Tâmpit el, tâmpită Caelis, tâmpit Flaccus Vascularius! Nu s-au gândit cât de arbitrară poate fi decizia împăratului. Au crezut că favoarea acordată unei curtezane este de ajuns. Au judecat greșit mizând pe umilință, însă lingușeala a fost prea evidentă. Dacă nu cumva decizia principelui este deja luată... — De ce să venerezi un împărat? îl întreabă mustrător principele. Clatină dojenitor din cap în direcția lui. Fulcinius prinde curaj. În timp ce își pleacă fruntea cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apăra Strâmtorile. Astfel, la 11 ianuarie 1878 se aprobă trimiterea flotei engleze în Strâmtori 260. Tratativele de pace între delegații otomani și cei ruși s-au desfășurat la San Stefano. Delegații otomani, Savfet Pașa și Saadulah-Bei încercau să prelungească tratativele, mizând pe un ajutor din partea Marilor Puteri europene ce doreau evitarea pericolului preluării controlului strâmtorilor Bosfor și Dardanele de către Rusia. În timp ce armata rusă executa manevre la periferia Constantinopolului, delegații ruși au primit dispoziții de la marele duce Nicolae să încheie pacea până la
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
din an, primăvara, fiecare avea dreptul să-și facă singur dreptate cum credea de cuviință, fără ca apoi să fie supus rigorilor vreunei legi, judecăți sau pedepse. Rânduiala prinse în târg, fiind chiar acceptată în mod tacit și de oficialități, care mizau pe descărcarea pornirilor agresive și rezolvarea naturală a conflictelor din cadrul comunității, față de care procedurile oficiale se dovedeau adesea ineficiente. Târgul renăscu și prinse viață ca în ajunul unei mari sărbători. Cu o săptămână înainte de "Ziua de pravilă" nimeni nu mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
seama că în viața obișnuită, fie că ne lăsăm în voia a tot felul de preocupări, fie că nu ne preocupă nimic, nu avem de-a face cu astfel de propoziții. În această privință, Wittgenstein gândește altfel decât cei care mizează exclusiv pe analiza logică a limbajului. Merge mult mai departe, spre a vedea ce se petrece cu spusele noastre și cu noi înșine în timp ce vorbim. Observă că o propoziție socotită „în sine“ e indiferentă în privința sensului. Ca să o scoți din
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dăm seama că în viața obișnuită, fie că ne lăsăm în voia a tot felul de preocupări, fie că nu ne preocupă nimic, nu avem dea face cu astfel de propoziții. În această privință, Wittgenstein gândește altfel decât cei care mizează exclusiv pe analiza logică a limbajului. Merge mult mai departe, spre a vedea ce se petrece cu spusele noastre și cu noi înșine în timp ce vorbim. Observă că o propoziție socotită „în sine“ e indiferentă în privința sensului. Ca să o scoți din
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
tati) îmi pregăteam câteva materiale pentru a doua zi, mami privea ceva la televizor iar el, Dragoș-Sebastian, ca de obicei avea de lucru făcându-și propriile jocuri. Dacă la început, concentrat fiind în munca mea, nu prea înțelegeam care era miza, încetul cu încetul am început să fiu mai atent, să intru în joc și să scriu tot ce se petrecea, se discuta, se făcea, desfăcea și refăcea...] Dragoș-Sebastian de 3 ani avea o papușică - mică de tot, dar frumoasă și
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
din an, primăvara, fiecare avea dreptul să-și facă singur dreptate cum credea de cuviință, fără ca apoi să fie supus rigorilor vreunei legi, judecăți sau pedepse. Rânduiala prinse în târg, fiind chiar acceptată în mod tacit și de oficialități, care mizau pe descărcarea pornirilor agresive și rezolvarea naturală a conflictelor din cadrul comunității, față de care procedurile oficiale se dovedeau adesea ineficiente. Târgul renăscu și prinse viață ca în ajunul unei mari sărbători. Cu o săptămână înainte de "Ziua de pravilă" nimeni nu mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
după această exchibiție, să se fixeze pe latura care indica - joc neutru. Încremenit În colțul camerii unde se așezase, Tony Pavone visa cu ochii deschiși; un vis straniu, un vis cum nici chiar În imaginație nu credea posibilitatea lui. Se miza sume fabuloase, uneori - la o singură aruncare a zarurilor, ce-l „Norocos”, ridica de jos o avere...! Jucătorii pe rând ridicau de jos sume importante, fiecare dorindu-și să dea lovitura decisivă celorlalți! În cele din urmă după miezul nopții
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și după amiaza, efectiv, balanța victoriei pendulând Între cei doi jucători, În timp ce atacul decisiv era, amânat la infinit... Exasperat, drept urmare a acetui joc nedecis, Gică picior de lemn, Încerca suficient de timorat să forțeze câștigul, Începând să facă greșeli elementare. Miza atunci când avea șanse minime, iar uneori, În loc să contreze energic, refuza...!! Pe măsură ce banii se Împuținau, juca incredibil de fricos, pierzând totul!! Pentru a doua oară, Doctorul cu un calm impenetrabil, Începu să-și Îndese buzunarele, zâmbind pe sub mustață...Marele ghinionist, privea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]