2,036 matches
-
primit hramul Sfântului Gheorghe, ca și cel al vechii catedrale. Cu toate că a fost devastată, se pare că Biserica Mirăuți n-a fost abandonată ci, foarte probabil, reparată sau reconstruită, de vreme ce o cronică anonimă germană târzie menționează păstrarea în continuare a moaștelor Sf. Ioan cel Nou în această biserică până în 1589, când domnitorul Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579 și 1583-1591) le-a mutat în noua catedrală. Pe baza analizei unei serii de detalii arhitectonice (stâlpii ce separă naosul de pronaos, turnul clopotniță situat
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
el a întemeiat mănăstirea de la Nonantola, aflată la scurtă distanță de Modena. Apoi, Anselm a plecat la Roma, unde papa Ștefan al II-lea l-a învestit cu cele veșmântul religios pentru a intra în Ordinul benedictin, i-a acordat moaștele Sfântului Silvestru (papa Silvestru I) și l-a numit abate de Nonantola. Anselm a întemeiat multe ospicii, unde să fie adăpostiți cei săraci și bolnavi, dați în grija călugărilor. Regele Desiderius al longobarzilor, care i-a succedat lui Aistulf din
Anselm de Friuli () [Corola-website/Science/324875_a_326204]
-
tatăl său, până la moarte. Landulf era fiul principelui Pandulf al II-lea de Benevento, care l-a asociat la domnie din 987, iar după moartea acestuia din 1014 a domnit singur. În 999, împăratul Otto al III-lea a vizitat moaștele din Sanctuarul de la Monte Sant'Angelo de pe Monte Gargano. Pe drumul de întoarcere, el a trecut prin Benevento, pentru a semna diploma emisă în favoarea mănăstirii Santa Sofia la 11 martie. Santa Sofia era fundația familiei de pe linia lui Pandulf și
Landulf al V-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324903_a_326232]
-
o nouă biserică pe Isola Tiberina—San Bartolomeo all'Isola—. În conformitate cu "Annales Beneventani", "Otto rex cum magno exercitu obsedit Benevento" ("Regele cu mare armată a asediat Benevento.") Totuși, expediția asupra Benevento nu a avut vreun rezultat, decât eventual preluarea câtorva moaște de sfinți. În 1003, o răscoală condusă de Adelfer, contele de Avellino, i-a înlăturat din Benevento pe Pandulf și pe fiul său, însă perioada de exil nu a durat pentru multă vreme, dat fiind că în 1005 cei doi
Landulf al V-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324903_a_326232]
-
astfel acordat lui Pandulf, care în mai 987 l-a asociat la conducere pe fiul său Landulf al V-lea, în buna tradiție a dinastiei capuane instituită de principele Atenulf I. În 999, împăratul Otto al III-lea a vizitat moaștele din Sanctuarul de la Monte Sant'Angelo de pe Monte Gargano. Pe drumul de întoarcere, el a trecut prin Benevento, pentru a semna diplomă emisă în favoarea mănăstirii Santa Sofia la 11 martie. Santa Sofia era fundația familiei de pe linia lui Pandulf și
Pandulf al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324902_a_326231]
-
o nouă biserică pe Isola Tiberina—San Bartolomeo all'Isola—. În conformitate cu "Annales Beneventani", "Otto rex cum magno exercitu obsedit Benevento" ("Regele cu mare armata a asediat Benevento.") Totuși, expediția asupra Benevento nu a avut vreun rezultat, decat eventual preluarea câtorva moaște de sfinți. Tot în anul 1000, cetățenii din Capua l-au înlăturat de la domnie pe principele Ademar, om de încredere al împăratului, și l-au invitat pe Landulf di Sant'Agata, fratele lui Pandulf, să le fie principe. În 1003
Pandulf al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324902_a_326231]
-
cele mai puternice pe care le-a cunoscut epoca feudală. Omagiul, în această formă, nu a fost modificat niciodată. Din perioada carolingiană peste vechiul "omagiu" s-a suprapus un al doilea ritual, strict religios: cu mâna întinsă pe Evanghelie sau moaște, noul vasal jura să-i fie credincios stăpânului său. Era ceea ce se numea "jurământ de credință". În vremurile noastre, prin jurământ, persoana se obligă fie să spună adevărul în legătură cu anumite fapte, în fața unui judecător, fie să-și facă datoria, față de
Jurământ () [Corola-website/Science/323075_a_324404]
-
trebuit să întreprindă o nouă călătorie în Occident, începând cu Italia și continuând cu Franța, unde a petrecut zece ani (timp în care imperiul s-a aflat sub regența soției sale, Marie, și a lui Philip de Toucy). În schimbul unor moaște de sfinți aduse de la Constantinopol,Balduin a reușit să obțină o sumă de bani din partea regelui Franței, Ludovic cel Sfânt. De asemenea, în 1249 s-a aflat alături de regele Ludovic la asediul asupra Damiettei în Egipt, în cadrul cruciadei a șaptea
Balduin al II-lea de Constantinopol () [Corola-website/Science/324330_a_325659]
-
său, Godefroy de Bouillon), Foucher l-a însoțit și de această dată și este probabil că și-ar fi îndeplinit funcția de capelan până la 1115. După acel an, Foucher a fost canonic la Biserica Sfântului Mormânt, fiind probabil responsabil al moaștelor și al trezoreriei bisericii. El a continuat să stea la Ierusalim până la 1127, după care dată nu mai există nicio evidență asupra sa. De asemenea, nu se cunoaște niciun detaliu asupra încetării sale din viață, existând doar presupunerea că aceasta
Foucher de Chartres () [Corola-website/Science/324386_a_325715]
-
a fost eliberat din închisoare, dar urmărit în continuare, deveni ținta unor calomnii și scenarii compromițătoare. În această atmosferă tensionată, obosit și decepționat sufletește, a început sa se preocupe de revenirea în cler. A facut zilnic următoarele drumuri: la Sfintele Moaște, Patriarhie și Securitate, rugându-se și la Dumnezeu și de puternicii zilei. Patriarhul Justinian însă rămânea ferm pe poziția lui, dând vina pe Securitate, iar aceasta pe Patriarhie. În sfârșit, pe 26 iunie 1979 (ziua de naștere) după 24 de
Ioan Iovan () [Corola-website/Science/326558_a_327887]
-
Nestor, în mormintele amplasate de-a dreapta și de-a stânga naosului. Biserica Sfântul Dumitru din Craiova este și a fost coloana vertebrală a vieții spirituale din oraș, deoarece aici slujește Arhipăstorul cetății Baniei și Mitropolitul Olteniei.] În interiorul catedralei se găsesc moaștele Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, ale Sfinților Serghie și Vah, și ale Sfintei Mucenițe Tatiana. ----] Pr. Dumitru Bălașa, "Biserica Domnească Sf. Dumitru și vechimiea orașului Craiova", în Din Istoria Arhiepiscpopiei Craiovei și a Municipiului Craiova, Ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 1975
Catedrala Mitropolitană din Craiova () [Corola-website/Science/326718_a_328047]
-
în partea laterală. O astfel de experiență este considerată „transverberation” sau străpungerea inimii ce indică unirea în iubire cu Dumnezeu prin trăirea durerii străpungerii coastei și inimii pe care Hristos a avut-o pe cruce. Ca o notă, o relicva (moaște) a lui Padre Pio, care constă într-o bucată mare de pânză ce poartă sângele rânii laterale a lui Padre Pio, „rană străpungerii inimii”, este expusă spre venerare publică în biserică St. John Cantius din Chicago. Odată cu experiență străpungerii inimii
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
al XV-lea. Datorită donațiilor efectuate de Biserica Ortodoxă Rusă și mai precis de mănăstirea Rusicon de la Muntele Athos, mănăstirea Rila a fost reconstruită la sfârșitul secolului al XV-lea de trei frați din zona Kiustendilului, care au adus și moaștele sfântului Ivan din Rila. Complexul a funcționat ca păstrător al limbii și culturii bulgare în secolele de dominație străină. În perioada renașterii naționale bulgare (secolele al XVIII-lea-al XIX-lea), ea a fost distrusă d e incendiu în 1833
Mănăstirea Rila () [Corola-website/Science/326749_a_328078]
-
antibizantină pe care o plănuia ar fi putut conduce la obținerea de sprijin și indulgențe din partea papei Pascal al II-lea. Este cert că Bohemund, în audiențele sale în Occident, a reușit să farmece curtea Franței, atât prin cadouri și moaște sfinte aduse din Țara Sfântă, cât și prin istorisirile sale asupra faptelor de eroism purtate împotriva infidelilor. Ca urmare, el a găsit posibilitatea de a aduna resurse pentru ridicarea unei armate competitive. De asemenea, noul său statut i-a permis
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
urmă; el a căzut de acord asupra unora dintre concesii. Oamenii liberi, simțindu-se trădați de cptre nobili prin încheierea unui tratat de pace, au jefuit cu furie Harzburg, au distrus castelul și s-au dedat la numeroase sacrilegii (împrăștierea moaștelor familiei regale, alături de cele ale unui abate și ale Sfântului Anastasie), așa încât populația locală și autoritățile religioase au fost șocate. Henric s-a folosit de degenerarea situației pentru a relua ostilitățile. El a obținut sprijinul unor episcopi, al feudalilor mai
Bătălia de la Langensalza () [Corola-website/Science/325207_a_326536]
-
dar de la Alexios însuși. Relicva a fost depusă în biserica abației Anchin din Flandra. Revenit acasă, Robert a construit mănăstirea cu hramul Sfântului Andrei din Betferkerke, în apropiere de Bruges. Datorită rolului central jucat în această cruciadă, ca și a moaștelor aduse din Țara Sfântă, Robert al II-lea a primit supranumele de Robert de Ierusalim. Pe perioada absenței sale, împăratul Henric al IV-lea avusese o tentativă de a ocupa Flandra imperială. Revenit acasă, Robert a răspuns provocării prin sprijinirea
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
Ida s-au păstrat. Ida s-a stins din viață la 13 aprilie 1113, care a rămas data la care este onorată ca sfântă. Potrivit tradiției, locul în care se află înmormântată ar fi cel de la mănăstirea din Saint Vaast. Moaștele sale au fost strămutate în 1669 la Paris, iar din 1808 la Bayeux. Istoria vieții sale a fost scrisă de un călugăr contemporan de la abația din Saint Vaast. De asemenea, Sfânta Ida este venerată și în Bayeux.
Ida de Lorena () [Corola-website/Science/324742_a_326071]
-
pe parcursul evului mediu. (De asemenea, unii istorici consideră că tot ei l-ar fi însărcinat pe Paul să scrie mai celebra sa operă, "Historia gentis Langobardorum", însă acest lucru este incert.) De asemenea, Arechis a luat măsura de a transfera moaște de sfinți în noua biserică, Santa Sofia din Benevento. Biserica există și astăzi, deși doar în forma restaurată. Ea a fost decorată cu fresce rare din secolul al VIII-lea. De asemenea, Arechis a direcționat numeroase resurse către lucrări de
Arechis al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324792_a_326121]
-
tablouri și sculpturi, au suferit extrem de mult de pe urma iconoclasmului husit. Ca și cum nu era suficient, un incendiu mare a deteriorat în mod considerabil catedrala în anul 1541. Poate cel mai remarcabil loc din catedrală este Capela Sf. Venceslau, unde sunt păstrate moaștele sfântului. Încăperea a fost construită de Peter Parler între 1344 și 1364 și are o boltă cu nervuri. Partea de jos a pereților este decorată cu peste 1300 de pietre semiprețioase și picturi cu Patimile lui Cristos, ce provin din
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
a fost extins, fiind adăugați ca patroni ai bisericii, alături de Sfântul Vitus, și sfinții Venceslau și Voitechus (cunoscut în străinătate sub numele de Adalbert). Bazilica romanică anterioară a avut acest triplu patrocinium al principalilor sfinți boemi începând din 1038 când moaștele Sfântului Voitechus au fost plasate aici. Slujbele religioase obișnuite din catedrală au loc astfel: Spovezi: (în cehă și engleză)
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
apropierea Mănăstirii Bistrița, alcătuită din galerii, holuri, săli, scări și depozite de guano; ce adăpostește faună bogată în specii de lilieci, coleoptere, acarieni sau arahnide. În interiorul peșterii se află două bisericuțe („Ovidenia”, în care pentru o perioadă au fost ascunse moaștele Sfântului Grigore Decapolitul și bisericuța „Sf. Arhangheli”) săpate în stâncă și parțial zidite.
Peștera Liliecilor (Vâlcea) () [Corola-website/Science/326380_a_327709]
-
de la paleolitic și cultura de Neanderthal și până în perioda contemporană. Orașul, situat în nord-vestul Germaniei, este străbătut de fluviul Rin. Orașul este și un loc de pelerinaj foarte cunoscut în Europa, adăpostind în domul construit în secolul al XIII-lea moaștele Celor Trei Crai de la Răsărit. Metropola a fost în mare parte distrusă în timpul celui de al II-lea Război Mondial. În mod miraculos însă, catedrala împreună cu alte câteva edificii istorice aflate pe malul stâng al Rinului, în centrul istoric ("Altstadt
Obiective turistice în Köln () [Corola-website/Science/322263_a_323592]
-
în curte, iar gardul împrejmuitor este și el refăcut. La data de 1 mai 2011, ÎPS Pimen Zainea, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, resfințește biserica, însoțit de un sobor de preoți. Cu acest prilej la Bogdănești sunt aduse spre închinare Sfintele Moaște de la Schitul Vovidenia al Mănăstirii Neamț.
Biserica de lemn Pogorârea Sfântului Duh din Bogdănești () [Corola-website/Science/329991_a_331320]
-
frați ai lui Rainulf, Osmond, a fost exilat de către ducele Richard I de Normandia ca urmare a asasinării uneia dintre rudele sale, Rainulf, Osmond și ceilalți frați (GFilbert, Asclettin (ulterior conte de Acerenza) și Rudolf au plecat în pelerinaj la moaștele Sfântului Arhanghel Mihail, la Monte Sant'Angelo sul Gargano, localizate în Catepanatul de Italia, stăpânit de bizantini. Ei au adus cu ei o trupă de 250 de războinici, formată din alți exilați, deposedați de pământuri. În 1017, ei au ajuns
Rainulf Drengot () [Corola-website/Science/328115_a_329444]
-
jurisdicția Mitropoliei Proilaviei s-ar fi întins și asupra celorlalte raiale turcești din Țara Românească, cu excepția raialei Brăilei. Nicolae Iorga menționa la 1928 acest fapt ca o posibilitate: "„Ismailul, unde veniseră boierii și clericii moldoveni la 1641 pentru a primi moaștele Sfintei Paraschiva, era cuprins în eparhia care se numea „a Brăilei și Ismailului”, împreună cu Renii, Chilia, Cetatea Albă, Benderul și poate chiar cetățile muntene ocupate de turci”". În schimb Constantin C. Giurescu, la 1968, consideră ca certitudine păstorirea mitropolitului Proilav
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]