10,397 matches
-
va mai aduceți aminte despre Părintele Arsenie Boca? - În anul 1963, în luna aprilie, eu, Ioan Tudorache, am primit repartizarea la apartamentul unde locuiesc și astăzi. Părintele Arsenie a venit la mine acasă și m-a ajutat să mut acea mobilă foarte puțină pe care o aveam. A pus mâna și a ridicat mobilă și am dus-o în noua casă. A venit atunci în acest apartament și s-a bucurat de bucuria noastră, eu fiind căsătorit, având și un copil
PARINTELE ARSENIE BOCA..SFANTUL ARDEALULUI de DAN PETRESCU în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345921_a_347250]
-
aprilie, eu, Ioan Tudorache, am primit repartizarea la apartamentul unde locuiesc și astăzi. Părintele Arsenie a venit la mine acasă și m-a ajutat să mut acea mobilă foarte puțină pe care o aveam. A pus mâna și a ridicat mobilă și am dus-o în noua casă. A venit atunci în acest apartament și s-a bucurat de bucuria noastră, eu fiind căsătorit, având și un copil, o fetiță de doi ani. Părintele ne-a sfințit casă, apoi a stat
PARINTELE ARSENIE BOCA..SFANTUL ARDEALULUI de DAN PETRESCU în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345921_a_347250]
-
chiar fabrici de păpică. Cărăușii mai fac din când în când greve, refuzând a căra ce au de cărat și deranjează viața liniștită a mii de oameni fără nici o vină. Cărăușul este de folosință multiplă adică aceeași căruță poate transporta mobila întregului sat, dar nu deodată. Si Dumnezeu a creat un important cărăuș care, nefiind în viață este unicul mijlocitor al vieții. Acesta este oxigenul, un gaz aflat normal în aerul respirabil. Oxigenul preia carbonul aflat în corpul tuturor animalelor ca
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 5 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347961_a_349290]
-
Parcă aude pentru prima dată astfel de cuvinte. Ce frumos răsună ele: A venit mama dumitale! Nici nu știe ce ar trebui să facă mai bine. Ce mic i se pare biroul administrației! Și ce căldură este acum aici! Geamurile, mobilele încep să danseze în fața lui. - Doriane, dragul meu. - Mamă! Nici o altă femeie nu ar fi putut să pună mai multă căldură în aceste cuvinte. - Pe mine vă rog să mă scuzați puțin. Administratorul iese. Au rămas singuri. Amândoi au lacrimi
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PARTEA A DOUA) de ION UNTARU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347366_a_348695]
-
cât se poate rațională - și cum poate fi atât de nemulțumită că trăiește, când are o viață atât de liniștită, sau se mira că - uite, îi pasă ei de păcatele altora... Conchidea, în cele din urmă, că bătrânii sunt ca mobila veche, valoroasă pentru cei cărora nu le place linia modernă, dar pocnește și scârțîie tot timpul, ajungând să te irite. Apoi, o saluta cu o undă de condescendență în priviri și trecea mai departe. Timpul... amintirile... Ca și cum ar fi frunzărit
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
armonios nuanțate, împreună cu alții, desfrunziți, îmbrățișând, mai încolo, o casă cu acoperiș de țiglă. Camera aceasta, din care pictorița privește afară, este, probabil, un loc unde un scriitor, un critic, sau un eseist (cu mașina de scris pe masa din mobilă veche, în stilul unei alte vremi) se retrage, împreună cu încă cineva, poate o pictoriță cu un nume ca cel al Lianei Saxone-Horodi - pentru liniște și creație. Trec peste încă destule amănunte semnificative, ca să notez că ceea ce impresionează aici în mod
O NOUĂ EXPOZIŢIE DE PICTURĂ A LIANEI SAXONE-HORODI de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346789_a_348118]
-
la noapte”, „Corăbierii”, „Am fost prin lume călător”, „Tichi Tichi ciu”, „Ole, torero”, „Azi chitara rostește cuvinte de dor”, „Tu ești iubirea mea”, „O sole mio”, „Dragostea e schimbătoare”, „Valencia”, „Granada”, „Să cântăm”, „Fire ușoară femeia are” („La donna e mobile”); „Pământul acesta românesc”, „Mi-e dor, de-o fată mi-e dor”, „Frumoasa mea cu ochii verzi”, „Rupe-mi inima-n șapte”, „De câte ori mi-e teamă”, „De-ar ști omul ce-l așteaptă”... Dincolo de examinările artei muzicale de către criticii muzicali
FLORIN GEORGESCU. VĂZDUHUL MISTUIT ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347036_a_348365]
-
a poftit înauntru, scuzându-se pentru deranjul din apartament, am putut descoperi, peste umerii lui, prin ușa întredeschisă, un interior, dincontră, ordonat, curat, rafinat, îndrăzneț și nu modest decorat. M-a frapat să întrezăresc pe toată lungimea peretelui sufrageriei o mobilă cu totul ciudată, mai mult o mașinărie, o instalație sofisticată cu sumedenie de monitoare, panouri de comandă, leduri, butoane, tuburi luminiscente, imprimante... A sesizat bătaia privirilor mele uimite și indiscrete și, nici măcar fals jenat, a tras ușa. „Mda, mi-am
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347021_a_348350]
-
soției în Italia la muncă și... dusă a fost, intratul lui în șomaj și continua căutare de muncă... Ieși în pragul ușii. Cu privirea plină de tandrete, dar și de milă, conduce silueta băiatului pană trece de colțul fabricii de mobilă abandonată în tranziție. I s-a părut ori chiar băiatul lui scump sărea într-un picior? Își șterge ochii cu mâneca roasă a hainei. De-atâta zăpușeală a transpirat. Sau... Referință Bibliografică: Puterea unei lacrimi / George Safir : Confluențe Literare, ISSN
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
că Maur o invitase la el acasă să-i arate ceva deosebit ... surpriză. Nu, era numai un pretext. Alarma ei interioară o avertizase de când urca scara neluminată. Cu fiecare pas creștea în ea o neliniște greu de controlat.Abia deslușea mobilele, alese cu mult bun gust era adevarat, dar și cu mari cheltuieli. Cu Maur de mână, Oana traversă o sufragerie superbă. Nu-și imaginase, un tapet, care imita foarte bine pluta și contrasta puternic cu lumina mobilierului. ... Citește mai mult
FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/348281_a_349610]
-
că Maur o invitase la el acasă să-i arate ceva deosebit ... surpriză. Nu, era numai un pretext. Alarma ei interioară o avertizase de când urca scara neluminată. Cu fiecare pas creștea în ea o neliniște greu de controlat.Abia deslușea mobilele, alese cu mult bun gust era adevarat, dar și cu mari cheltuieli. Cu Maur de mână, Oana traversă o sufragerie superbă. Nu-și imaginase, un tapet, care imita foarte bine pluta și contrasta puternic cu lumina mobilierului. ... IX. MĂRTURISIRE DE
FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/348281_a_349610]
-
că Maur o invitase la el acasă să-i arate ceva deosebit ... surpriză. Nu, era numai un pretext. Alarma ei interioară o avertizase de când urca scara neluminată. Cu fiecare pas creștea în ea o neliniște greu de controlat.Abia deslușea mobilele, alese cu mult bun gust era adevarat, dar și cu mari cheltuieli. Cu Maur de mână, Oana traversă o sufragerie superbă. Nu-și imaginase, un tapet, care imita foarte bine pluta și contrasta puternic cu lumina mobilierului. Mama lui Maur
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
cinic de un guvern care, în principiu ar trebui să ne reprezinte! NU UITAȚI! LUNI E PREA TÂRZIU! Prof. Emil PLEȘEA Department of Pathology - University of Medicine and Pharmacy Str. Petru Rareș, Nr. 2 - Craiova, 200349 - România Phone/Fax: 0040251306109 Mobile: 0040745061933 Referință Bibliografica: Universitatea de Medicină și Farmacie - Târgu Mureș - PETIȚIE ON-LINE ÎMPOTRIVA ÎNCĂLCĂRII AUTONOMIEI UNIVERSITARE / Umf Târgu Mureș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 442, Anul ÎI, 17 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Umf Târgu Mureș : Toate
PETIŢIE ON-LINE ÎMPOTRIVA ÎNCĂLCĂRII AUTONOMIEI UNIVERSITARE de UMF TARGU MURES în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348349_a_349678]
-
epoca metalelor; dinții sunt din aur, părul din argint, iar picioarele de plumb. - La bătrânețe povara experienței e atât de mare încât ne tremură picioarele. - Lucrurile ar fi mult mai bune dacă bătrânii ar fi prețuiți la fel ca și mobila veche. - Bătrânețea este o boală de care nu scapă nimeni, dimpotrivă, tinerețea este o boală din care ne revenim la bătrânețe. - Când oamenii îți spun: "Ce tânăr arăți! înseamnă că nu mai ești tânăr". Nu mă consider bătrân, sunt doar
BĂTRÂNEȚE de IONEL CADAR în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348489_a_349818]
-
apoi folclorul, obiceiurile, tradițiile, oamenii satului, întregul climat în care am copilărit. Aș mai aminti ceva care m-a marcat. În această perioadă, tot ce realizau părinții mei trebuia să fie la o mai mare înălțime față de restul sătenilor, casa, mobilă, îmbrăcămintea, mâncarea, comportarea, vocabularul, ținută etc, trebuiau să fie un model de urmat. Așa s-a sădit în mine dorința care m-a însoțit de-a lungul vieții de a ridica mereu ștacheta telurilor propuse, uneori chiar de netrecut, rămânând
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
ochii„ degetelor, înțeleg că îi plac. Pașii mei sunt prudenți, acolo în trecutul familiei, într-un flux al memoriei voluntare, cu o muzică în acorduri de pian, când tumultuos, când trist. Pătrund în încăperi cu iz de vechime și mister. Mobilă din furnir de trandafir, deschisă, cu două corpuri așezate simetric, apoi comoda pe peretele opus unui pat imens acoperit cu muselină matlasată. Deschid glasswandul, nimeni. Mă retrag, trec prin salonul mare care păstrează ceva din luminile și muzica petrecerilor de
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
dădea impresia că înțelegea foarte bine unele lucruri din viață pe care alții de o vârstă cu el ce trăiseră huzurind nici nu aveau idee. Camera în care pentru un timp am locuit amândoi era mare și spațioasă cu o mobilă veche dar încă trainică, pe care numai privind-o te îndemna la reculegere, îmi dădeam seama că aparținuse unei generații pe cale să apună, iar noi eram noua generație ce apăruse pe scena lumii și uneori mă gândeam că va veni
BUCURIILE OAMENILOR SIMPLII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376787_a_378116]
-
ani) care mi-e încă vie în toate fibrele sufletului. Peste exact cinci luni, într-o sâmbătă seara de sfârșit de aprilie, am părăsit Suceava pentru totdeauna. Locuința de pe Cetății nr. 6, în așteptarea noilor locatari, fusese deja golită de mobile. Doar în camera din mijloc, fosta mea cameră, lângă sobă, pe aceeași măsuță șubredă cu trei picioare, rămăsese credinciosul prieten ce mi-a însoțit și îmbogățit anii copilăriei și ai adolescenței, bătrânul nostru Difuzor. Fie-i memoria binecuvântată! ------------------------ Sursa: Bucovina
DIFUZORUL de BENI BUDIC în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376850_a_378179]
-
în care erau găzduiți membrii casei regale sau oaspeții. Săgeata Albastră e vila prințului Nicolae, al doilea fiu al reginei și mezina, principesa Ileana. E construită pe o pantă, astfel încât are la vest trei etaje, iar la est doar unul. Mobila sculptată cu arabescuri și ușile din lemn masiv au fost aduse de regină de la palate vechi din Orientul Îndepărtat. La parter se află un tablou al unei sirene, iar regina Maria își amintește cum mama sa, Maria Alexandrovna, fiica țarului
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
România, în cutiile de chibrituri din beton construite pe post de locuințe “sociale”. Aveau un apartament spațios, cu trei camere, cu obloane la ferestre si perdele mari la balcoane, cu un living larg și încăpător, fără să aibă îngrămădirea de mobilă de la ea de acasă, dormitorul principal cu un pat matrimonial în care putea să încapă foarte bine două cupluri, un alt dormitor de oaspeți și o bucătărie mare, unde avea loc să ia masa întreaga familie, două balcoane, două holuri
ROMAN IN LUCRU , CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377045_a_378374]
-
ți-e greu, când trebuie să te oprești, când spui „stop!”, e o nevoie a ființei - organism, minte, spirit, din ce-i compusă ființa asta - de a lăsa la o parte ceea ce poate să devină rutină, un fel de perpetuu mobile care nu există și riști să te repeți, să intri în stereotipii și-atunci să-ți recunoști oboseala, să-ți respecți propria oboseală e o formă de respect față de sine. Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Maia
MAIA MORGENSTERN. DISCUŢII AGREABILE (INTERVIU) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377842_a_379171]
-
buimac dar, mai ales, năucit și impresionat de tabloul înduioșător ce-l ofereau cele doua femei ce plângeau cu sughițuri. Deosebit de palid, fără sânge în obraz, în afara celui adunat în jurul rănii vizibile de la distanță, lipsit de forță, se sprijinea de mobile pentru a se ține pe picioare.... ... A reușit să articuleze cu greu câteva cuvinte, mai mult pentru a-și face cunoscută prezența în încăpere: - Săru' mâna doamnă, eu nu vream să... Știți? Am să plec... - Bună dimineața, băiatule! Stai pe
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
toate încăperile la rând să facă, într-o anumită ordine, curățenie generală; a bătut covoare și pături, a aerisit toate hainele, a spălat geamurile, a spălat rufe și le-a călcat, a șters praful de prin toate ungherele și de pe mobilă și a avut timp să-și facă prăjitura preferată. Mama ei se ocupa de bucătărie, după ce venea de la serviciu, mulțumită de ajutorul fetei și nu de puține ori i se umezeau ochii privindu-și copila cât de bine se descurca
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
de ziduri vechi, solide, inspirând stabilitate și ducând cu gândul la disciplina cazonă a nu tocmai rarelor cazărmi. Respirăm istorie și-un pic de cosmopolitism în orașul cu atâtea naționalități conlocuitoare, unde în loc de „alimentara”, „textile pentru copii” sau „magazin de mobilă” se mai spune ca acum cinzeci de ani „La Floașu”, „Ursulețul” sau „Dragoner”, chiar dacă ele au dispărut demult. Și iarăși mă duce gândul la barurile și discotecile primelor ieșiri dansante, locuri pe care le alintam cu nume precum „Pe casă
SIBIUL – SINGULAR, CU ARTICOL HOTĂRÂT de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/375283_a_376612]
-
nu te juca cu puterea minții, nu te juca cu...., și lumina s-a întrerupt. Am cerut, în întunericul care cuprinsese temător sala de curs, ca toți să rămână la locurile lor și să-și aprindă lanternele, care aveau, la mobilele personale: Vă rog, nu intrați în panică. O simplă pană de curent. Sper că o vor remedia cât mai repede. Voi suna la Poartă să văd ce se întâmplă. Auzeam cu toții, pentru că dădusem mobilul să poată fi auzit și de
CURSUL DE LITERATURĂ FANTASTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372753_a_374082]