2,765 matches
-
ultimul drum”, spunea clopotul de la Sfântul Anton; „Da, da, a murit vodă”, preluau cele de la Sfântul Gheorghe și de la Mitropolie; „Veșnică pomenire”, răspundeau mahalalele și din nou așa, până când toate ulițele s-au umplut de lume. La sfârșitul liturghiei, opt monahi greci și opt monahi de la mânăstirea Radu Vodă, primii pe partea dreaptă, ceilalți pe partea stângă, au ridicat năsălia cu coșciugul. Călugării s-au grupat și s-au rânduit după ranguri, grecii și străinii pe partea lor, iar cei de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la Sfântul Anton; „Da, da, a murit vodă”, preluau cele de la Sfântul Gheorghe și de la Mitropolie; „Veșnică pomenire”, răspundeau mahalalele și din nou așa, până când toate ulițele s-au umplut de lume. La sfârșitul liturghiei, opt monahi greci și opt monahi de la mânăstirea Radu Vodă, primii pe partea dreaptă, ceilalți pe partea stângă, au ridicat năsălia cu coșciugul. Călugării s-au grupat și s-au rânduit după ranguri, grecii și străinii pe partea lor, iar cei de la mânăstirile Radu Vodă, Mihai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cealaltă. „Aghios o Theos”, cântau monahii greci când Io Șerban Cantacuzino ieșea cu picioarele înainte din biserica domnească. „Sfinte Dumnezeule”, ca la Prohodul din Vinerea Mare, preluară călugării români și mulțimea din pridvor se dădu la o parte, lăsând șirul fraților monahi să iasă în curte. Acum parcă toate clopotele băteau deodată. Dorobanții care așteptau în fața Curții se aliniară, dădură onorul și porniră primii, apoi venea coșciugul, dus de cei șaisprezece monahi în urma cărora, încadrați între cele două șiruri negre, pășeau plângând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din pridvor se dădu la o parte, lăsând șirul fraților monahi să iasă în curte. Acum parcă toate clopotele băteau deodată. Dorobanții care așteptau în fața Curții se aliniară, dădură onorul și porniră primii, apoi venea coșciugul, dus de cei șaisprezece monahi în urma cărora, încadrați între cele două șiruri negre, pășeau plângând sub vălurile cernite, doamna Maria cu fetele și cu beizadea Gheorghe. La câțiva pași mergea singur, în caftan de voievod, cu capul plecat, Constantin Brâncoveanu. Apoi, și ei în haine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni”. Drumul urca la deal. De fapt Șerban Vodă ajunsese în vârf. Fusese atâția ani nădejdea celor de departe și de aproape care nu aveau dreptul să tragă clopotele nici la bucurie, nici la durere. Acum monahii îi duceau doar trupul. Și clopotele, toate clopotele Bucureștiului, băteau. Documentul — Nu, nu, categoric nu! Așa nu mai merge, se trezi el strigând. Vodă luase obiceiul răposatului Șerban. Noaptea nu mai putea adormi, se scula și măsura odaia în lung
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-l sprijine pe fiul Stancăi, vodă Constantin. Primul lucru pe care îl va face era să-și țină în sfârșit legământul făcut în Țara Sfântă, va ridica metocul mânăstirii de la Muntele Sinai. O să vorbească domnitorului să-l aducă pe monahul acela din mânăstirea Ivir de la Athos, ca să întărească, aci în Valahia, rețeaua. Egumenul de la Sfânta Ecaterina îi spusese că vizirul îl cumpărase pe acela ca rob de mic copil și, bolnăvicios fiind, îl dăruiseră patriarhului de la Constantinopol. Cum spusese egumenul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cei care fug de mâna lungă a jihadului își găsesc adăpost acolo. Dar adăpostul nu le este îndeajuns. Și de aci, trădări și vânzări fel de fel. Apoi, pedepsirea vânzătorilor. Negustor bun, vodă Constantin, ca și Șerban Vodă, aduce frați monahi din toată Grecia și din toți Balcanii, îi pune să care cărți sfinte și icoane, de colo, colo prin lume, încearcă să-și facă prieteni, dar vecinii nu-și schimbă năravul. Stând acolo la București, deseori mă gândesc la fel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
intona și el împreună cu ei „Cămara ta, Mântuitorule, o văd împodobită. Și îmbrăcăminte nu am să intru într-însa. Luminează, Doamne, haina sufletului meu și mă miluiește”. De când era copil, la Brâncoveni sau la Mărgineni, cânta la rând cu frații monahi la denii, dar iată că de vreo douăzeci de ani aștepta an de an cu nerăbdare denia din Miercurea Sfântă pentru că, pe lângă glasul lui rotunjit bărbătește care se tânguiește întru pocăință, celelalte glasuri rămâneau pe urmă, ținând doar isonul, lăsând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
venea doamna, între Constantin și Radu. Ștefan pășea preocupat între cele două domnițe îndoliate. În jurul Sfântului Epitaf călugării începură tânguit, cântarea: — „În mormânt, viață, pus-ai fost Tu, Doamne...” De pe partea cealaltă a mesei răspundeau cu versetul următor în grecește monahii de la mânăstirea Sfântului Ioan. Și tot așa. În fața tronului doamnei, Bălașa și Smărandița se jucau cu lumânările aprinse, se înghionteau din când în când și râdeau chicotit una la alta, imitând-o pe Ancuța, cea proaspăt pețită. Glasurile bărbătești cântau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de glorie absolută. „Primăvară dulce, Fiul Tău cel dulce...” Vodă oftă. Era fericit. Încă un an, încă un Paște. Era atent la fiecare cuvânt și se simțea mândru că, pe cheltuiala lui, se tipăriseră toate aceste cărțulii după care cucernicii monahi cântă acum slujba înmormântării Domnului Iisus Hristos. În toate limbile vorbite de neamurile supuse padișahului fuseseră tipărite la Râmnicul Vâlcii, la Snagov și la Cotroceni, ba chiar și la Mitropolie aci la București, sute de liturghiere și cazanii, evanghelii și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de către domnițe. Stanca le atinse ușurel pe umăr și, ducându și degetul arătător la buze, le mustră din ochi. Fetițele, pocăite, plecară capetele în jos, urmărind concentrate flacăra jucăușă a lumânărilor. Vodă încerca să se reculeagă și să urmărească litania monahilor, dar își surprinse în gând o părere de rău că întrerupsese joaca celor mici. Atunci, Bălașa întoarse capul spre el, ridică ochii luminați de lumânare și-l învălui într-o privire fericită. Zâmbea cumva fără să-și încordeze buzele și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și eu niște vorbe de la călugării greci și i-am cerut stolnicului să vină împreună cu Mihai să vedem ce este adevărat și ce nu, dar de atunci nu i-am mai văzut pe nici unul la Mitropolie. Mi-au trimis vorbă monahii de la mânăstirea Colțea că neamul cantacuzinesc or să facă fiecare Paștele la ctitoriile lor. Marele stolnic a plecat azi în zori la Târgoviște. — La Târgoviște, spuseși sfinția ta? De câte ori voievodul era enervat sau doar emoționat, spre mirarea dregătorilor lui începea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sfat. Joi, 10 mai, era Înălțarea. În zori, călugării, preoții și diaconii care-l însoțeau pe sfinția sa au început utrenia pe un tăpșan anume gătit pentru asta. Era adunată toată suflarea taberii și, în răcoarea dimineții, cântările tărăgănate ale fraților monahi erau purtate de vânt până hăt departe. Din gură în gură oamenii își șopteau că locul fusese ales de cu seară de însuși sfinția sa vlădica și de vodă. Au spus că tăpșanul s-a ridicat pe oasele celor ce au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spunea lui Șerban Vodă: „Tipărește, măria ta, pe românește ca s-o luăm înaintea calvinilor care vin să răsucească mintea oamenilor tălmăcind în toate limbile”. Păi..., ce să spună și sfinția sa fiind din Făgăraș, că doar trebuia să țină piept monahilor care ne sosesc mereu de pe la Sfântul Munte, de la Patriarhie și de la Ierusalim, ripostă cu glas abia auzit marele spătar. O vreme un fel de lâncezeală se așeză între ei. Părea că domnul adormise de-a binelea; gândurile și frământările puseră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
miruit primul, sopti dânsa, aducându-l înapoi de pe unde îl purtaseră gândurile. — Să fi ridicat o biserică mai mare, îi șopti el jupânesei, dar îmbrățișând cu privirile îngerii și sfinții cu chipuri minunat zugrăvite de Pârvu Mutu, oftă mulțumit în timp ce monahii din strană îi cântau mnogoeletie ca unui domnitor. Uns cu mir și binecuvântat de patriarh, se întoarse și, în lumina puternică a amiezii năvălind pe ușa deschisă, ghici în silueta neagră adusă puțin de spate pe Lavinia. Chiar în ziua
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de acum doi ani. Cerul era senin, neverosimil de albastru. Fără pic de vânt, făcliile din mâinile vinete cenușii ardeau palid în lumina puternică a soarelui. Aburul respirației se topea imediat, prinzându-se promoroacă în mustățile și bărbile preoților și monahilor, lăsând aerul transparent ca un cleștar. De atunci, de când a murit Theodora lui, ades își punea întrebarea dacă nu greșise punând prea multă patimă în politică și chiar acum când se simțea stânjenit de faptul că sfinția sa nu voise să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când la liturghie se deschid cărțile sfinte tipărite pe cheltuiala lui? Cu glas șoptit, fostul mare spătar Mihai Cantacuzino își expuse și el planul lui: — Astă seară spițerul domniei tale o să-mi cănească barba și mustățile, ba chiar și sprâncenele, monahul paraclisului, care pare a avea același stat cu noi o să-mi dea un rând de haine monahicești și o desagă. Să poruncești să primesc o mârțoagă, vreo iapă stearpă cu care să pot pleca în zori spre București până să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spre el: — Mihai, fiul lui Constantin cel sugrumat și al Elenei. — Ridică-te, fiule, răspunse tot turcește mitropolitul și vocea-i părea spartă. Aduci scrisori de departe de la înalt prea fericirea sa al Ierusalimului, așa am înțeles, continuă grecește conversația. Monahul cu haine jerpelite se ridicase în picioare și de sub potcapul decolorat, care din negru cum fusese avea acum culoarea sângelui închegat, îl priviră cercetător pe mitropolit ochii ageri ai Cantacuzinilor. Ah, da, își spuse vlădica, este chiar marele spătar Mihai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
citesc în liniștea chiliei mele chiar în fața smereniei tale, fiule, căci este o dovadă de mare umilință să faci tot acest drum îmbrăcat în haine de cerșetor, încrezându-te doar în mila creștinilor întâlniți în cale. Fără nici un alt răspuns, monahul dădu afirmativ din cap și la semnul înaltului prelat se retraseră amândoi în chilia care-i servea celui din urmă și de dormitor și de odaie de lucru. Intra în această încăpere prima oară în acești trei ani de când Antim
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fratele cel tinerel începe să-i lămurească el zugrăveala. „Aci sunt cei ce dau bani cu camătă, uite leneșii care dorm în loc să meargă la sfânta liturghie, uite-i pe cei care se leapădă de legea creștinească.” Ancuța îl urmărea pe monahul cu ochi de cer până când acesta, arătându-i un grup din flăcări, îi spuse: „Aci sunt cei care nu spun toate păcatele la spovedanie...” Atât a fost. Fetița a început să plângă în hohote și să țipe cât o ținea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i un grup din flăcări, îi spuse: „Aci sunt cei care nu spun toate păcatele la spovedanie...” Atât a fost. Fetița a început să plângă în hohote și să țipe cât o ținea gura: „Iadul mă mănâncă, iadul mă mănâncă!” Monahul, speriat, a luat-o în brațe și o legăna ca pe o păpușă, iar ea țipa și mai tare. Vlădica Theodosie, care se sorea și el în pridvor atent la ce făceam noi, s-a ridicat din jilțul ce-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o legăna ca pe o păpușă, iar ea țipa și mai tare. Vlădica Theodosie, care se sorea și el în pridvor atent la ce făceam noi, s-a ridicat din jilțul ce-i fusese pus anume, s-a apropiat de monah și, blând, ca să nu-l sperie și pe el - își dăduse probabil seama că nici acesta nu era mai mintos decât fetița de patru ani -, începu: „Vino, fata moșului, să te spovedească vlădica și să-ți dea dezlegare de toate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mintos decât fetița de patru ani -, începu: „Vino, fata moșului, să te spovedească vlădica și să-ți dea dezlegare de toate păcatele spuse și nespuse.” A intrat în biserica mare a mânăstirii, cu noi toți copiii după el și cu monahul, ba i-a pus și pe vodă cu doamna în genunchi și pe sfântul schimnic, a intrat în altar, și-a pus un patrafir și cu o cruce și o carte în mână a început să citească o dezlegare, ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gene. \ — Și?... spune, neică Ștefan, ce-a fost după aceea, rugător se tângui Mateiaș. — După aceea..., căzu pe gânduri Ștefan. După aceea ne-am ridicat toți și pe rând i-am sărutat mâna sfinției sale. După ce i-a sărutat-o și monahul cel curat la cuget, numai că-l auzim că spune: „Arhieria voastră, îngăduiți-mi să întreb”. „Întreabă, fiule”, veni răspunsul mai mult ca o nedumerire a sfinției sale. „Arhieriei voastre îi este frică de moarte?” În clipa aceea mi s-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mă aflu cu păcatele nespuse și neispășite, și-l iubesc pe Iisus din toată inima mea, nădăjduind în marea Sa îndurare”. Doamne, câtă lumină mi s-a părut atunci a fi în biserică! Ancuța, obosită, sta cuminte într-o strană. Monahul cel tinerel a îngenunchiat în fața ei, i-a luat o mânuță și sărutându-i-o îi mulțumea în slavonește că, spunea el bolborosit, copila l-ar fi ajutat să deslușească tainele mântuirii. Ștefan luă din chesea cu lingurița de argint
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]