2,772 matches
-
obloanelor trase. Nu mai era lege, nu mai era Dumnezeu!... Colac peste pupăză, foametea, ciuma, lingoarea, frigurile negre bântuiau într-o veselie, că nu mai pridideau popii cu slujbele de îngropăciune. Un blăstăm cumplit se abătuse asupra Moldovei! Nădușeau sfinții monahi prin mănăstiri cu slujbele, tămâierile, aghezmuielile, doar-doar s-o îndura Cerul de vreun ajutor, de ceva, că de altunde nici o nădejde... Blăstămu' a bântuit sălbatic un pătrar de veac și mai bine. Țara risipită se ducea de râpă... O așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și a vorbit din adâncul inimii. știu prea bine ce mult cinstește ducele marile idealuri ale filozofiei și poruncile Maicii noastre Biserica. Dar el este un om al timpurilor noastre, pe când Înălțimea Voastră sunteți un om al viitorului, adăugă zâmbind monahul. Aș fi fericit dacă aș putea spune același lucru și despre nobilii noștri cavaleri. Din păcate ei cred că astăzi drepturile le-au fost știrbite. Conrad se sprijini ca din Întâmplare pe sabie și răs punse: — Vor trebui să se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
titlul de duci de Kärtnen, pentru că cei de acolo n-au vrut să recunoască un domn străin. Ce rușine pentru Bertold bătrânul! — Se spune că Rudolf a răpit-o pe fiica Împăratului și că s-a căsătorit cu ea, răspunse monahul. Ce contează o promisiune și un inel? — O față Împărătească, fie bărbat sau femeie, care nu-și respectă promisiunile, nu e cu adevărat Împărat, și vasalii săi au tot dreptul să nu-l recunoască și să nu-i fie credincioși
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
altfel te dau pe mâna oamenilor nobilului nostru duce, și ei vor scoate adevărul de la tine cu alte mijloace. — De ce nu-l Întrebați pe el? zise Simeon. Cavalerul o să vă spună adevărul, dacă pe mine nu mă credeți... Unul dintre monahii cei tineri se amestecă respectuos În vorbă: — Preacuvioase părinte, dacă omul ar fi vinovat, nu s-ar mai fi chinuit atât să se târască până aici ca să caute aju tor. Ați văzut cum arăta. Mâinile lui... rănile groaznice... — Taci, Heribert
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de dincolo de Titisee, se desparte un drum spre Lenzkirch, era pe vremuri o cărare umbroasă pe care pelerinii se Îndreptau prin pădure spre capela Închinată Sfintei Fecioare. Ducele Bertold, bătrânul, voise să Înalțe acolo o mare lavră, unde să aducă monahi de la Hirsau, pregătindu-și loc de Îngropare pentru el și familia lui. Apoi se răzgândise și clădise lăcașul de la Sfântul Petru. Regiunea i se păruse mai frumoasă, mai largă și mai aproape de cetatea lui de scaun. Cu toate acestea, poporul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o bucățică de fagure de miere Într-un blid de lemn necioplit, În timp ce cavalerii așteptau la distanță respectuoasă semnalul de plecare. Prin unchiul ei și prin părintele Bernhard, pe care o pasiune comună pentru plantele de leac Îl Împrietenise cu monahul cel straniu, ajunsese și Adelheid la chilia lui. Bătrânul o primi de la Început cu căldură părintească, pe care o manifestă apoi și față de Bodo. Acesta era locul unde Adelheid crezuse că se va Întâlni cu logodnicul ei, dar unde, din
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și sunt. Pentru el, Bodo nu e vrednic să se unească cu fiica lui. Nu-l judec pentru asta. știu că Dumnezeu a lăsat nobili și negustori și prostime de rând, și sângele lor nu are voie să se amestece. Monahul ridică mâna cu un gest de dispreț care vădea dezaprobarea lui pentru aceste cuvinte: — În fața lui Dumnezeu suntem toți nevrednici și ticăloși și n-ar trebui să ne fălim cu nașterea noastră, care e cu totul Întâmplătoare. Vor veni poate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
buzele mele sunt pecetluite. Dar, te rog, Îngăduie-mi Încă o Întrebare, ultima. De ce, după ce lucrurile s-au potolit, nu te-ai Întors la Reims, unde te aștepta o situație strălucită, un scaun de episcop și poate chiar mai mult? Monahul ridică din umeri: — La ce bun? Luptele pentru putere și intrigile m-au scârbit totdeauna. La ce servesc numele și bogăția și gloria, dacă ți piezi sufletul? Aici sunt mai aproape de Dumnezeu. și de Bodo, pe care, Într-un fel
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de la el! ripostă Conrad cu asprime. De prisos să-ți spun că și aceasta trebuie să rămână o taină. În afară de Cuvioșia Ta și de mine, nimeni de la Curte nu trebuie să afle nimic, nici măcar măritul meu frate! — Da, stăpâne, suspină monahul. Ai dreptate, și merit să mă mustri! Departe de mine gândul de a-mi mustra duhovnicul. Acum trebuie să plec. Dacă mai afli ceva, spune-i lui Haro. El va avea grijă să mă Înștiințeze. Duhovnicul Își plecă privirea sub
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aici și să aștept fără să fac nimic, nădăjduind că totul o să fie bine! spuse el. Ceata porni În galop. Trecură În goană prin poienile de pe malul pârâului Neumagen. Când turlele mânăstirii Sfântul Trudpert Începură să se vadă În zare, monahul Își struni calul și o coti spre stânga, Într-o vâlcea lăturalnică, Îngustă și Întunecoasă. Tufișurile erau din ce În ce mai Încâlcite. Pământul fiind foarte vălurit, oamenii nu puteau intra cu coasa În acele colțișoare, astfel că vreme de zeci de ani se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a așezământului monahal...Imi amintesc de spusele lui Nicolae Iorga într-o însemnare de călătorie din 1907. El spunea că o mână de călugări a ridicat aici în codrii Iașilor un schit din „scânduri înconjurat de căsuțe țărănești ale umililor monahi.” In 1638 însă, a venit Vasile Lupu voievod - „Domnul cel larg în daruri” - și a zidit o biserică din piatră pe aceste „prăvălișuri de dealuri acoperite cu vii.” Incursiunile răufăcătorilor însă au făcut ca „mănăstirea dintre vii” să se risipească
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
puțin 19 ani înainte, dacă nu mai devreme - o altă biserică. Avea dreptate Nicolae Iorga, în 1907, când spunea că o mână de călugări a ridicat aici în Codrul Iașilor un schit din „scânduri înconjurat de căsuțe țărănești ale umililor monahi.” Nu-i pentru prima oară când Vasile Lupu voievod nu spune totul. Greu de spus din ce cauze... - Am mai vorbit, mărite Spirit, despre poslușnici. La 15 mai 1716 însă, revine Mihai Racoviță voievod, care spune: „Facem știre cu această
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de acolo, din al căror venit se procurau lumânările pentru moaștele Sfântului. Dacă nu ai obosit încă, dragă prietene, am să-ți mai spun că la 20 mai 1681 asistăm la o danie făcută chiar în fața Mitropolitului Dosoftei: „Adecă eu, monah Ionichie... scriu și mărturisesc...precum am dăruit niște viișoare ce-am avut la Vlăd(i)cen(i), în dealul Mândrul...Și dania mea, aceasta, s-au făcut denaintea s(fi)nției sale părintelui mitropolitul Dosoftei...” Furat de frumusețea limbii atâtor
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
mâini niște însemnări de călătorie ale lui Nicolae Iorga, din iulie 1907. El presupune că începutul l-a făcut o mână de călugări care au ridicat aici, în Codrii Iașilor, un schit din „scânduri înconjurat de căsuțe țărănești ale umililor monahi”. Mai târziu a venit Vasile Lupu, „Domnul cel larg în daruri”, și a ridicat o biserică din piatră pe aceste „prăvălișuri de dealuri acoperite cu vii”. Incursiunile răufăcătorilor au făcut ca „mănăstirea dintre vii” să se risipească. Constantin Duca voievod
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
după aceea l-au ajuns”. Intrarea în curtea mănăstirii este străjuită de un turn clopotniță cu o arhitectură demnă de Renașterea Italiană. Din pisanie aflăm că turnul a fost ridicat „cu toată cheltuiala și osârdia sfinții sale, chir Macarie Hrisoverghi monah, pentru veșnica pomenire. Fost-au sârguitori cu ostenelile dumnealui Ștefan Ruset vel paharnic, cu giupâneasa dumnealui Maria Sturza”. Turnul adăpostește: camera clopotelor, un paraclis, o tainiță pentru cele sfinte în vreme de primejdie și o cămăruță pentru clopotar. Biserica este
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
cel tematic. Prezentarea operei literare este descriptivă, adesea convențional lirică și (în absența simțului critic) dublată de admirația nediferențiată, nivelatoare. Informația istorico-literară este însă remarcabilă și prezintă încredere. De aceeași natură sunt contribuțiile privitoare la Tudor Arghezi (în ipostază de monah și de comentator al ortodoxiei românești) și Al. Mateevici. A alcătuit culegeri din opera lui Galaction (articolele despre Eminescu, publicistica de călătorie, memorialistica, scrierile despre Basarabia). O postfață la „amintirile din gulag” ale preotului Vasile Țepordei desfășoară istoria pe scurt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286582_a_287911]
-
-i pregăti pe credincioși să-L cunoască pe Dumnezeu. Deși ea se adresează În primul rând călugărilor (p. VIII), În realitate sunt vizați toți creștinii, pentru că „În Biserica ortodoxă socotim că nu există o linie de separație netă Între viața monahului și viața creștinească În general. Fiecare este dator să se silească să se Înalțe cât mai mult spre idealul desăvârșirii; fiecare e dator să lupte pentru curățirea de patimi și pentru dobândirea virtuților, care culminează În dragoste”. Ceea ce surprinde În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Stăniloae se apleacă asupra metodelor isihaste transmise prin câteva texte anterioare: este vorba de Pseudo-Hrisostom (data acestei mărturii rămâne incertă; ar putea merge până către secolul al XI-lea); de Pseudo-Simeon Noul Teolog,la puțină vreme după primul); de Nichifor Monahul și Grigore Sinaitul (ambii trăitori În secolul al XIII-lea). În aceste texte, tehnica rugăciunii inimii e descrisă destul de exact, diferențele Între cele patru mărturii reducându-se doar la câteva detalii, pe care Stăniloae le are În vedere. Este vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Dar nu asta e problema. Se știe că și Ieronim s-a lovit de aceeași bună și sfântă inerție atunci când a trebuit să traducă psalmii. PÎnă la urmă, tot după LXX i-a lăsat, pentru că așa pătrunseseră În sufletul fiecărui monah sau credincios. Îi tradusese și după ebraică, dar versiunea aceasta n-a prins deloc. Problema sunt celelalte lecturi, care nu fac parte din zestrea colectivă, lecturi pe care un credincios le ascultă o dată sau de două ori pe ani, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Iurcu răzeș, care și-a dăruit el cel întăiu răzășia. S-au așezat aici întăiu trei călugări, care și-au făcut aici bordeiu, după care au început a umbla cu milostenia, după care au zidit bisericuța de lemn. Efrem, ca monah Efimie. Mitropolitul Iosif Naniescu a fost frate la Frumoasa el a dăruit acestei mănăstiri toate cărțile moldovenești tipărite la M-rea Neamțului. 2 August. Zi de vară la Telenești. Horă în Telenești dar mai ales bal seara la care face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Pregătiri de vânătoare domnească (unde au sfătuit boerii). Vodă nu poate participa. Pod umblător. Prisacă de altădată. (toamna când se bat zimbrii) Vânătoare, (............) de petrecere, la care unii boeri vechi și alții noui își destrăbălează gura împotriva M. Sale. Cuviosu monah (................) dela Neamț e de față și are rolul unui "fou", de care lumea face haz și își bate joc; el, însă, are un anumit rol în legătură cu cuviosul Arhimandrit... dela Curtea Sucevii, care face un fel de poliție secretă a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dacă nu anunți, nu scrii. Nu este amendă specială pentru șlem nerealizat. Onoruri numai la o singură mână: 4 = 100 5 = 150 patru ași = 150 manșa = 200(r.t.) Roberul = 500 sau 700 Întâlnire cu Neculai Albu Tatarii, nagâții Trecutul monahului nebun Nucile Tăierea boierilor Dimcea țiganul, gâdea Țărcile Vizita la lehuza, nepoata lui Tomșa Stratonic Pornește vânt Isaiia vornic Peisagiul Cătră sară va ploua Negrilă paharnic Broaștele vestesc ploaea. Luca pah. 28 1472 Neagu comis 15 28 43 1444 Veste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Birtok) +1496 Două fiice Maria + 1518 Ana + 1498 Stratonic Călugărul cel nebun se duce în solie la sfântul Munte, unde a mai rămas răsunetul slovei împăraților creștini dela Bizanț. Acolo află vești felurite e spionajul de atunci, făcut de cuvioșii monahi. Despre muntele Atos Toate lucrurile aceste, le spune Unde păgânul păsește cavalerul când îl trimite acolo? Pământul se pustiește Biblioteci școală de zugravi haraba cu coviltir, trasă de boi împodobiți cu care se călătorește în Balcani Cazangilar jianis căldărilor imafel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cavalerul când îl trimite acolo? Pământul se pustiește Biblioteci școală de zugravi haraba cu coviltir, trasă de boi împodobiți cu care se călătorește în Balcani Cazangilar jianis căldărilor imafel cazovgilar Cali imera celebi Caravansarai foc, sabie, robie! Sfântu Vasile: "umilința monahului să se arate întru toată a lui înfățișare, să umble nepieptănat și cu straiele mârșave." Șase sute de biserici și schituri, șase mii de călugări Să nu intre acolo cu nimic femeiesc harbaz zamuz! smochin Se închină la panaghia portetisa (fecioara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Zice Nikitos că la 6712 (1204) cruciații au prădat sfintele mănăstiri, au rupt scoarțele de aur ale evangheliilor și sfintele cruci bătute în pietre scumpe... La kiliandri (porți), în vremea luptelor religioase ale bizantinilor, au fost măcelăriți o mie de monahi (pentru unirea cu papa dela... contra unirii cu papa dela Roma) (Discurs al arhimandritului când se vorbește de ajutorul papei) A lăsat pe creștini să fie doborâți de păgâni! La Zografos, anul 895, Leon Înțeleptul a ridicat o mănăstire și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]